Nulitate certificat de moştenitor. Lipsa calităţii procesuale active. Acceptarea tacită a succesiunii.

Prin cererea înregistrată la data de 15.12.2009 sub nr. 4704/866/2009 pe rolul Judecătoriei Paşcani, reclamanţii B V şi I C au chemat în judecată pe pârâţii I A şi I D, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 1/2009 emis de BNP Trandafir Ana Maria şi să se dispună reducţiunea testamentului nr. 2032/12.11.1987 până la limita cotităţii disponibile, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanţii arată că la data de 04.07.1969 a decedat I V, de pe urma acestuia rămânând o suprafaţă de 800 mp teren construcţie primit de la părinţi şi1/2 dintr-o casă de locuit dobândită în timpul căsătoriei în anul 1960.

I F, decedată la 17.04.1993 a avut doi copii: I V şi ID.

Întrucât I V este predecedat mamei sale, reclamanţii vin la moştenire în calitate de descendenţi de gradul doi, în locul tatălui lor.

De pe urma lui IF a rămas o casă de locuit şi suprafaţa de 9600 mp teren pentru care s-a emis titlul

Dezbaterea succesiunii a avut loc la notariat în ianuarie 2009 şi s-au prezentat doar moştenitorii testamentari, însă notarul avea obligaţia să identifice toţi moştenitorii şi să îi citeze.

I D, fiul defunctei este moştenitor legal şi testamentar, iar reclamanţii nu au fost citaţi, nu au cunoscut de dezbaterea moştenirii, deşi casa tatălui lor este în aceeaşi curte cu casa moştenire.

I D a fost de rea credinţă şi nu a anunţat notarul că mai sunt moştenitori legali.

Arată reclamanţii că au calitatea de moştenitori legali rezervatari, astfel că testamentul despre care au aflat în decembrie 2009, se impune a fi redus până la limita cotităţii disponibile.

Pârâţii au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor motivat de faptul că aceştia nu fac dovada calităţii de moştenitor ai defunctei I F. Actele de stare civilă fac doar dovada relaţiei de rudenie şi nu a calităţii de moştenitor. Totodată, invocă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte reducţiunea testamentului întrucât dreptul la acţiune se prescrie în termen de trei ani de la data deschiderii succesiunii, iar reclamanţii au cunoscut de existenţa testamentului de la data întocmirii acestuia.

Reclamanţii nu au acceptat succesiunea după I F nici expres, nici tacit, iar după decesul defunctei au plecat din satul R fără a prelua bunuri care au aparţinut defunctei întrucât ştiau de testament şi au înţeles să respecte ultima dorinţă a defunctei. menţionează pârâţii că casa care a aparţinut defunctei a fost construită în anul 1954, iar în anul 1973 dânşii au refăcut-o, mărindu-i suprafaţa şi au edificat un grajd. După deces au adus şi alte îmbunătăţiri la casă.

Faţă de aceste împrejurări, solicită respingerea acţiunii.

Reclamanţii au depus răspuns la întâmpinare în care arată că au calitate procesuală întrucât au calitatea de moştenitori ai defunctei, fiind nepoţi de fiu predecedat. Excepţia prescripţiei nu operează deoarece termenul de trei ani curge de la data la care au luat la cunoştinţă despre act. Testamentul nu a fost la dispoziţia lor, astfel că nu au cunoscut despre existenţa acestuia decât în momentul în care au solicitat de la primărie actele. Arată reclamanţii că au stăpânit terenuri intravilan, au folosit imobilul moştenit de la tatăl lor ce se include în terenul bunicii.

Pentru soluţionarea excepţiilor invocate instanţa a încuviinţat reclamanţilor proba cu înscrisuri, proba testimonială şi interogatoriul pârâţilor, iar pârâţilor proba cu înscrisuri ţi interogatoriul reclamanţilor.

La data de 22.04.2010 numita C A a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu prin care solicită a se constat nulitatea certificatului de moştenitor nr. 1/2009 pentru suprafaţa de 800 mp ce este proprietatea dobândită prin moştenire.

La data de 30.04.2010 judecata a fost suspendată în baza dispoziţiilor art. 244 al. 1 pct. 1 cod proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 1705/866/2010, fiind reluată la data de 25.02.2011.

La termenul din 25.02.2011 a fost admisă în principiu cererea de intervenţie formulată de C A.

La acelaşi termen instanţa a respins proba testimonială solicitată de pârâţi pentru motivele consemnate în încheierea de la acea dată.

Au fost interogaţi reclamanţii, iar la termenul din 29.04.2011 reclamanţii au renunţat la administrarea probei cu interogatoriul pârâţilor, instanţa luând act de această renunţare.

Au fost audiaţi martorii M C şi C A.

La data de 24.06.2011 judecata a fost suspendată în baza dispoziţiilor art. 244 al. 1 pct. 2 cod proc. civ. până la soluţionarea dosarului nr. 2061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, fiind reluată la data de 17.05.2013.

A fost ataşat dosarul nr. 2061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma normelor legale aplicabile, instanţe reţine următoarele:

La data de 07.01.2009 a fost emis certificatul de moştenitor nr. 1/2009 după defuncta I F, decedată la 17.04.1993. Conform acestui certificat masa succesorală rămasă este compusă dintr-o casă de locuit edificată în anul 1970 şi pentru care nu există acte de proprietate şi suprafaţa de 9600 mp teren pentru care defunctei i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului nr. 119448/1994. Moştenitori ai defunctei s-a stabilit a fi I A şi I D în baza testamentului autentic nr. 2032/12.11.1987.

Reclamanţii sunt copiii lui I V, fiul al lui I F, decedat la data de 04.07.1969.

Prin testamentul autentificat la data de 12.11.1987 defuncta I F i-a instituit legatari universali pe I D, fiul său şi soţia acestuia I A.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei invocată de către pârâţi, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată şi o va respinge.

Astfel, termenul de prescripţie este într-adevăr de trei ani, însă acesta nu curge de la data deschiderii succesiunii, reclamanţii nefiind beneficiarii ai acestuia, ci de la data când reclamanţii au luat la cunoştinţă despre existenţa acestuia. Pârâţii au susţinut că reclamanţii au cunoscut despre testament chiar de la data întocmirii acestuia, însă nu au făcut nicio dovadă în acest sens. De asemenea, pârâţii nu au dovedit nici faptul că reclamanţii au cunoscut despre testament de la data deschiderii succesiunii, iar reclamanţii sunt în imposibilitatea obiectivă de a dovedi un fapt negativ, respectiv acela că nu au cunoscut despre existenţa testamentului la data întocmirii acestuia sau la data deschiderii succesiunii.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa apreciază că aceasta este întemeiată.

Astfel reclamanţii au susţinut că au acceptat tacit succesiunea bunicii lor, IF. Însă, faptul că au folosit casa rămasă de la tatăl lor, I V şi terenul aferent ( casă care se află în aceeaşi curte cu casa bunicii, iar terenul rămas de la tată era primit de la mama acestuia) nu sunt aspecte de natură să ateste acceptarea moştenirii defunctei IF, ci, eventual, acceptarea moştenirii rămase după tatăl lor, I V.

Reclamanţii au încercat să demonstreze acceptarea tacită a succesiunii bunicii prin declaraţiile martorilor M C şi C A.

Aceste declaraţii nu pot fi însă luate în considerare de către instanţă având în vedere cele ce urmează.

Astfel, pârâţii au formulat plângere penală împotriva celor două martore, solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă. Ca urmare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani a efectuat cercetări în dosarul nr. 2061/P/2011, iar prin ordonanţa din 07.05.2012 s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de numita M C întrucât aceasta şi-a retractat declaraţia iniţială, fiind astfel incidentă cauza specială de nepedepsire prevăzută de art. 260 al. 2 cod penal.

Faţă de numita CA s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative în baza art. 181 cod penal, motivat de faptul că aceasta este în vârstă şi nu are antecedente penale.

Cu ocazia cercetărilor penale s-a stabilit faptul că din probele administrate a rezultat faptul că din anul 1993 terenul lui I F a fost lucrat numai de I D.

Prin răspunsurile la interogatorii reclamanţii nu fac altceva decât să confirme faptul că nu au acceptat tacit moştenirea bunicii.

Astfel, ambii arată că pârâţii s-au îngrijit de defunctă  şi au locuit în imobil cu aceasta până la deces, precum şi faptul că locuiesc acolo de la deces.

Cu privire la terenurile pe care defuncta le avea în proprietate reclamanta B V a arătat( întrebarea nr. 10) că în anul 2010 nu avea cunoştinţă şi aflat atunci când a formulat acţiunea de faţă.

La aceeaşi întrebare reclamantul IC a arătat că defuncta avea 75 de ari, dar nu cunoaşte amplasamentul, iar la întrebarea nr. 9 acesta a precizat că nu a lucrat terenul lui I F, ci terenul său pe care se află casa părinţilor săi, iar defuncta a avut şi ea teren în acel loc.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa constată că prin răspunsurile la interogatorii reclamanţii au arătat că nu au lucrat terenurile rămase de la bunica lor, aceştia neştiind nici măcar unde se află acestea. De asemenea, ambii au confirmat faptul că în casa rămasă de la bunica lor locuiesc pârâţii.

Prin urmare, instanţa constată că prin probele administrate reclamanţii nu au reuşit să dovedească faptul că au acceptat tacit succesiunea defunctei lor bunici, I F şi nu au dovedit nici faptul că ar fi acceptat în mod expres această succesiune.

În consecinţă, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâţi şi va respinge acţiunea reclamanţilor ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

Instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea pârâţilor de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată întrucât în prezenta cauză pârâţii nu au făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.

Instanţa va disjunge cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta C A şi va dispune înaintarea acesteia la compartimentul registratură pentru a fi înregistrată separat sub al număr de dosar ce va fi repartizat manual la acelaşi complet de judecată pentru respectarea principiului continuităţii.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge excepţia prescripţiei invocată de pârâţi.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâţi.

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii B V şi I C în contradictoriu cu pârâţii I A şi ID ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

Respinge ca neîntemeiată cererea pârâţilor de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Disjunge cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta C A şi dispune înaintarea acesteia la compartimentul registratură pentru a fi înregistrată separat sub al număr de dosar ce va fi repartizat manual la acelaşi complet de judecată pentru respectarea principiului continuităţii.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi,  21.06.2013.

Domenii speta

Spete similare