Obligația de a face - acţiune în executarea unui contract de achiziţie publică; excepția prescripției dreptului material la acțiune: termenul de prescripţie de 3 ani pentru executarea obligaţiei de a face – de a repara troliul în baza garanţiei pentru bun

Hotărâre 739 din 03.02.2020


INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 13.08.2019, sub numărul de dosar …./299/2019, reclamantul A a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B, obligarea pârâtei la repararea în garanţie a troliului D P/N PL - 29900 - 59, S/N 205 obligaţie asumată prin contractul subsecvent de prestare servicii nr 4548981 din 14.06.2012.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că în baza acordului cadru de servicii nr. 14.901/06.06.2012 a fost încheiat contractul subsecvent de prestare servicii nr. 4548981 din 14.08.2012 între S.C. C SA, acţionând pe seama sa, în calitate de achizitor, şi B s.p.. în calitate de prestator, având ca obiect reparaţia capitală a elicopterului Mi 17 nr. înmatriculare 107 şi 108 în perioada convenită şi in conformitate cu obligaţiile asumate prin contract. În cadrul reparaţiei capitale, printre altele, prestatorul va realiza şi instalarea unui troliu pe elicopterul Mi 17 nr, 107, conform art. 4.2, punctul 11 din contract.

Troliul D P/N PL - 29900 - 59, S/N 205 face parte din inventarul de complet al elicopterului Mi 17 nr. 107, aflat în dotarea Unităţii Speciale de Aviaţie Clui-Napoca.

Garanţia acordată troliului S/N 205 este de 300 ore funcţionare/2 ani. Perioada de garanţie începe de la data semnării procesului verbal de recepţie finală a reparaţiei capitale a elicopterului Mi 17 nr 1G7 (01 10.2013).

Din procesul-verbal de recepţie finală după reparaţie capitala a elicopterului Mi 17 nr. 107 fără obiecțiuni, încheiat la data de 01,10.2013 între B, în calitate de prestator şi A, în calitate de achizitor, rezultă că s-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art.  4.2 pct. 11 din contractul subsecvent de prestare servicii nr. 4548981 din 14.08.2012, troliul fiind montat pe elicopterul Mi 17 nr. 107 la data de 01.10.2013, moment din care începe perioada de garanţie a echipamentului.

În conformitate cu art. 14 8 din contract, „Prestatorul va acorda garanţie pentru reperele furnizate/reparate si serviciile executate în condiţiile specificate conform condiţiilor standard ale producătorului elicopterului sau ale prestatorului de servicii subcontractate, dar nu mai mici ide 300h/2 ani (care expiră prima). Perioadele de garanţie vor fi menţionate în certificatele de garanţie. în livrete sau atestate."

Conform Scrisorii service - S1L01 BL29900 - emisă la data de 07.08.2013 resursa tehnică acordată până la următoarea reparaţie capitală a fost extinsă cu încă 5 ani (anexa 7), condiţionată de efectuarea unor proceduri de verificare / testare detaliate în paragraful C din aceasta.

După montarea troliului pe elicopterul Mi 17 nr 107, acesta a fost utilizat în misiunile ordonate, iar in urma executării acestora echipamentul s-a defectat în data de 18.12.2013 (prezentând defectul „cable looseness" - cablu desfăşurat). S-a întocmit actul de reclamaţie nr. 1281 din 08.01.2014, în urma căruia B a fost de acord ca înlocuirea cablului să fie executată de către operator (Unitatea Specială de Aviaţie Cluj-Napoca).

După înlocuirea cablului de către specialiştii Unităţii Speciale de Aviaţie Cluj-Napoca. la executarea operaţiunilor conform instrucţiunilor de exploatare, troliul a prezentat defectul „cablu desfăşurat de pe tambur după înlocuire cu cablul nou conform manualului''. Astfel, a fost întocmit actul de reclamaţie nr. 1544 din 15.01.2014. Troliul S/N 205 împreună cu cablul defect S/N 1135942 a fost predat pentru reparaţie în garanţie către B în data de 15.01.2014, conform Proceselor verbale de predare/primire nr. 35127/15.01.2014 şi nr. 35127/1/15.01.2014.

În data de 10.07.2015, după aproximativ 1 an şi 6 luni de la data predării în reparaţie, troliul împreună cu cablul a fost livrat prin curier după reparare în garanţie către A, aşa cum rezultă din packing list No. HRJA/JERAB/08072015 (anexa 12, 2 file).

La recepţia din reparaţie, troliul a fost însoţit de următoarele documente (anexa 13, 9 file) care demonstrau efectuarea reparaţiei şi repunerea acestuia în serviciu:

După recepţie, la data de 23.07.2015 troliul a fost montat pe elicopterul Mi 17 nr. 107, a fost înlocuit uleiul din instalaţia troliului, s-a montat capsa pirotehnică şi s-au efectuat testele prevăzute de manualul de mentenanţa.

Perioada de garanţie de 2 ani prevăzută în contract s-a prelungit cu perioada cuprinsă între 15.01.2014 şi 23 07. 2015.

Din nota raport nr. 13033 din 15.03.2016 reiese faptul că în data de 27.07.2015 s-a executat zbor de instruire în cadrul căruia troliul a fost derulat complet pentru exerciţiu şi apoi rulat fără a avea greutate acroşată. Din ordinul de misiune seria CJ/15/422 din 27.07,2015 rezultă că durata zborului în care a fost utilizat troliul este de 15 minute. Nu au fost constatate neconformliăţi în funcţionarea instalaţiei troliului.

La data de 29.07.2015, în vederea executării unei misiuni, s-a efectuat pregătirea şi verificarea troliului conform manual mentenanţă troliu, cap. 201, tabel 501, nr. contor troliu 34839 - lucrări consemnate în carnetul de lucru al aeronavei. Pe timpul misiunii ordonate s-a constatat defecţiunea troliului („troliu blocat"), aspect menţionat de către comandantul de echipaj la rubrica „observaţiile pilotului asupra funcţionării aeronavei, motorului şi echipamentului de bord" din fişa de pregătire a aeronavei pentru zborul din 29.07.2015.

In data de 18.09,2015 s-a demontat troliu D p/n 29900-59. s/n 205 pentru a fi trimis ia reparat, aşa cum rezultă din livretul aeronavei (anexa 21).

Expedierea troliului către B s-a realizat prin curier,: dovada expedierii fiind scrisoarea de trăsura - CMR, Acord internaţional privind contractele de transport (anexa 22).

Ca urmare a Actului de reclamație nr. 9578 din 13.08.2015, transmis de către A, la data de 19.02.2016 firma B a transmis o adresă prin care menţionează faptul că nu recunoaşte reclamația referitoare la troliu, respingând-o în baza art. 20 din contractul subsecvent nr. 4548981/14.08.2012. Argumentul respingerii constă în raportul expertizei fabricantului troliului transmis către B în data de 11.02.2016. potrivit căruia defecţiunea troliului a fost cauzată de o exploatare necorespunzătoare, prin supraîncărcarea troliului în timpul utilizării, având drept consecinţă deteriorarea unor componente din completul echipamentului.

Din acelaşi raport de expertiză înaintat de producătorul D la data de 11.02.2016 către B reiese că motorul electric al troliului a fost demontat şi testat separai, funcţionarea lui fiind normală. Nu a fost posibilă efectuarea altor verificări din cauza blocării mecanice a troliului. Cablul nu a putut fi derulat şi a fost secţionat de la mijloc. Verificările efectuate după înlăturarea cablului au pus în evidenţă faptul că unele componente din sistemul de frânare au fost deteriorate. Producătorul concluzionează că acest tip de defect a fost posibil din cauza unei suprasarcini peste limita ambreiajului sau din cauza unei mişcări bruşte a cablului, opinând că cedarea componentelor amintite este rezultatul unei exploatări greşite.

Prin adresa nr. 13230 din 28.03.2016, A a comunicat B un raport tehnic în care se face referire la următoarele aspecte:

Urmare adresei IGAv nr. 13230/28.03.2016, firma B răspunde prin adresa din 23.06.2016  şi reiterează faptul că defectul s-a produs ca urmare a utilizării necorespunzătoare a troliului. În consecinţă, compania nu recunoaşte garanţia, iar pentru a fi reparat în afara garanţiei, se solicită A plata sumei de 26.537,71 dolari la care se adaugă costurile de transport.

Reclamanta a învederat că există contraziceri între susţinerile producătorului echipamentului D, demonstrând lipsa de credibilitate a acestuia. Astfel, în raportul de expertiză din data de 11.02.2016, producătorul motivează că defecţiunea troliului a fost cauzată de o exploatare necorespunzătoare, prin supraîncărcarea troliului în timpul utilizării, având drept consecinţă deteriorarea unor componente din completul echipamentului. Pe de altă parte, în raportul de expertiză din data de 20.05.2016, fabricantul susţine că defectul a fost o urmare clară a unei exploatări greşite a troliului, recomandând totodată utilizarea unui alt tip de sarcină pentru efectuarea verificărilor, fără a menţiona utilizarea obligatorie a unui tip de dispozitiv cu caracteristici clar definite sau un dispozitiv cu part number specific.

În realitate, aşa cum rezultă şi din raportul tehnic al A şi din documentele depuse la dosarul cauzei, troliul a fost operat cu personal calificat, au fost respectate prevederile manualului de operare şi mentenanţă şi nu au fost înregistrate depăşiri ale sarcinii maxime admise.

Părţile contractante sunt obligate să-şi îndeplinească obligaţiile asumate cu bună-credinţă, în caz contrar, partea îndreptăţită se poate adresa instanţei de judecată în vederea executării obligaţiei asumate prin contract. Atunci când, fără justificare, nu işi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Reclamanta a precizat că pârâtul nu şi-a executat obligaţia de reparare a troliului în perioada de garanţie, obligaţie ce incumbă din dispoziţiile art. 20 din contractul subsecvent de prestare servicii nr. 4548981/14.08.2012.

Prin urmare, pârâtul nu a respectat prevederile art. 1717 alin. 1 Cod Civil care stipulează că vânzătorul care a garantat pentru un timp determinat buna funcționare a bunului vândut este obligat, in cazul oricărei defecţiuni ivite înăuntrul termenului de garanţie, să repare bunul pe cheltuiala sa.

Astfel cum rezultă din cele menţionate, A a respectat întocmai prevederile art. 1718 alin. 1 cod civil.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 şi art. 195 Cod procedură civilă, 1716 alin. 1 Cod civil, art. 1718 Cod civil, art. 1270 Cod civil.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale.

La data de 13.11.2019, pârâta a depus întâmpinare la dosarul cauzei (f. 111 vol. II), prin care a invocat excepţia insuficientei timbrări şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar, cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În fundamentarea poziţiei procesuale exprimate, cu privire la prescripția dreptului material la acţiune, s-a arătat, în esenţă, că ultimul defect al troliului a fost constatat de reclamantă în timpul zborului din data de 29.07.2015, sens în care reclamanta a emis actul de reclamaţie nr. 9578/13.08.2015. Pârâta a răspuns negativ reclamaţiei în data de 19.02.2016, întrucât defecţiunea fusese cauzală de utilizarea necorespunzătoare a troliului, aşa cum a rezultat din raportul tehnic al producătorului D din data de 11.02.2016.

Reclamanta a transmis din nou un răspuns, respectiv adresa nr. 13230/28.03.2016, prin care a reiterat cele reclamate cu privire la troliu şi a subliniat lipsa vreunei culpe existente în sarcina sa.

In data de 23.06.2016, pârâta răspunde şi celei din urmă adrese, menţinându-şi poziţia, referitoare la utilizarea necorespunzătoare a troliului.

Ulterior acestui moment, abia la data de 21,02.2018, deci la aproape doi ani de la ultima corespondenţă purtată pe subiect, reclamanta revine la solicitarea de reparare a troliului.

Având în vedere că circumstanţele cauzei au rămas neschimbate, pârâta a răspuns din nou negativ solicitărilor reclamantei, transmiţând adresa din data de 11.04.2018. Astfel, ultima notificare pentru reparaţii în perioada de garanţie trimisă de către reclamantă pârâtei datează din 13 august 2018 .

Reclamanta a formulat o acţiune în răspundere contractuală, fiind deci o acţiune personală, supusă termenului de prescripţie de 3 ani, în conformitate cu ari. 2517 C Civ. Cel mai târziu, termenul de prescripţie de 3 ani începe să curgă de ia data notificării nr. 9578/13.08.2015, dată de la care, teoretic, pârâta ar fi trebuit să efectueze lucrările de reparaţii ale troliului (contextul in care acest lucru a fost refuzat este un aspect care vizează fondul cauzei, neinfluenţând modalitatea de calcul a termenului de prescripţie). În condiţiile în care cererea de chemare în judecată a fost înregistrata pe rolul instanţei de judecată 4 ani mai târziu, la data de 13.08.2019, este mai mult decât evident că acest termen a fost cu mult depăşit.

Totodată, nici nu se poate susţine incidenţa în cauză, a vreunui termen de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripţie.

Mai departe, pârâta a afirmat că perioada de garanţie acordată prin Contractul de prestări servicii nr. 4548981/14.08.2012 s-a împlinit cu mult timp înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, iar din probele depuse de reclamantă nu rezultă în mod clar şi fără echivoc existenţa vreunui defect de fabricaţie, aspect care contravine exigenţelor unui minim standard de probă în dovedirea cererii impus de art. 249 Cod Civil.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 2517 C.civ.

În probaţiune, pârâta a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale.

Deliberând cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 C.pr.civ., asupra excepţiei prescripţiei, invocată de pârâtă, instanţa expune următoarele considerente:

Potrivit art. 2500 alin. (1) C.civ., dreptul material la acţiune se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Conform art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante, iar potrivit art. 53 alin. (8) din acelaşi act normativ, termenul de introducere a acţiunii este de 1 an de la naşterea dreptului pentru acţiunile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, respectiv de 3 ani de la naşterea dreptului pentru acţiunile privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor, dacă prin legi speciale nu se prevăd alte termene de prescripţie a dreptului material la acţiune raportat la obligaţiile legale sau contractuale încălcate. 

Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul judecăţii în prezenta cauză, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la repararea în garanţie a troliului D P/N PL - 29900 - 59, S/N 205, obligaţia izvorând din Contractul subsecvent de prestare servicii nr 4548981 din 14.06.2012 (f. 11 vol. I), încheiat între S.C. C S.A., pe seama A, în calitate de achizitor, şi pârâta B, în calitate de prestator, prin care cel din urmă s-a obligat să efectueze reparaţia capitală a elicopterelor Mi 17 nr. înmatriculare 107 şi 108, prestând serviciile specificate la art. 4.2 din contract.

Având în vedere obiectul şi natura juridică a cererii – acţiune în executarea unui contract de achiziţie publică, termenul de prescripţie aplicabil este de 3 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (8) din Legea nr. 101/2016.

În ceea ce priveşte momentul de început al termenului de prescripţie, instanţa face trimitere la dispoziţiile art. 2523 C.civ., în acord cu care prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

Potrivit art. 2531 C.civ., (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile ascunse începe să curgă: 

a) în cazul unui bun transmis sau al unei lucrări executate, alta decât o construcţie, de la împlinirea unui an de la data predării ori recepţiei finale a bunului sau a lucrării, în afara cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să curgă de la data descoperirii; 

b) în cazul unei construcţii, de la împlinirea a 3 ani de la data predării sau recepţiei finale a construcţiei, afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să curgă de la data descoperirii. 

(2) Pentru executarea unor lucrări curente, termenele prevăzute la alin. (1) sunt de o lună, în cazul prevăzut la lit. a), respectiv de 3 luni, în cazul prevăzut la lit. b). 

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul lipsei calităţilor convenite ori al lipsurilor cantitative, însă numai dacă oricare din aceste lipsuri nu puteau fi descoperite, fără cunoştinţe speciale, printr-o verificare normală. 

(4) Termenele prevăzute în prezentul articol sunt termene de garanţie înăuntrul cărora viciile trebuie, în toate cazurile, să se ivească. 

(5) Prin dispoziţiile prezentului articol nu se aduce însă nicio atingere termenelor de garanţie speciale, legale sau convenţionale. 

(6) Dispoziţiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul produselor pentru care s-a prevăzut un termen de valabilitate, ca şi în cazul bunurilor sau lucrărilor pentru care există un termen de garanţie pentru buna funcţionare.

Din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată şi înscrisurile depuse la dosar reiese că defecţiunea troliului D P/N PL - 29900 - 59 S, montat pe elicopterul Mi 17 nr. 107 la data de 01.10.2013, a fost constatată la data de 29.07.2015, în timp executării unei misiuni cu I.J.J. Maramureş. Prin actul de reclamaţie nr. 9578 din 13.08.2015 (f. 104 vol. I), reclamantul a comunicat pârâtei defectul observat, menţionând că operatorul troliului nu a putut desfăşura cablul, constatând în acelaşi timp şi o creştere a temperaturii motorului electric din completul troliului.

La data de 19.02.2016, pârâta B a răspuns la reclamaţia formulată (f. 108 vol. I), respingând-o în baza art. 20 din contractul subsecvent nr. 4548981/14.08.2012, faţă de argumentele prezentate în raportul expertizei fabricantului troliului D, potrivit căruia defecţiunea troliului a fost cauzată de o exploatare necorespunzătoare, prin supraîncărcarea troliului în timpul utilizării, având drept consecinţă deteriorarea unor componente din completul echipamentului.

Prin adresa nr. 13230/28.03.2016, A a reiterat cele reclamate cu privire la troliu şi a subliniat lipsa unei culpe existente în sarcina sa.

În urma aceste adrese, în data de 23.06.2016, pârâta a oferit un răspuns prin care şi-a menţinut poziţia exprimată la data de 19.02.2016 referitoare la utilizarea necorespunzătoare a troliului drept cauză a defecţiunii, arătând expres că nu poate confirma cererea de garanţie, singura soluţie posibilă fiind repararea bunului în afara garanţiei, costul total de reparaţie fiind de 26.537,71 USD.

Ulterior, în 21.02.2018, reclamantul a solicitat din nou repararea troliului (f. 124 vol. I), iar prin adresa emisă la 11.04.2018 pârâta a formulat din nou un răspuns negativ.

Având în vedere succesiunea evenimentelor descrisă, în aplicarea art. 2531 alin. (1) lit. a) şi alin. (6) C.civ., instanţa reţine că termenul de prescripţie de 3 ani pentru executarea obligaţiei de a face – de a repara troliul în baza garanţiei pentru buna funcţionare acordată prin Contractul subsecvent de prestare servicii nr. 4548981 din 14.06.2012 - a început să curgă la data de 29.07.2015, când a fost constatată defecţiunea troliului montat pe elicopter, întrucât viciul reclamat a fost descoperit înainte de împlinirea termenului de un an de la data predării bunului, şi s-a împlinit la data de 29.07.2018, nefiind incidentă vreuna din cauzele de întrerupere sau de suspendare prevăzute de lege.

Nu pot fi primite susţinerile reclamantului în sensul că dreptul la acţiune s-a născut la data finalizării tratativelor între părţi – 21.08.2018, prevederile art. 28.2 din contractul încheiat între părţi fiind interpretate eronat de reclamant.

Potrivit art. 28.1 din contract, „achizitorul şi prestatorul vor depune toate eforturile pentru a rezolva pe cale amiabilă orice neînțelegere sau dispută care se poate ivi între părţi în cadrul sau în legătură cu îndeplinirea prezentului contract”, iar conform art. 28.2, „dacă după 15 zile de la începerea acestor tratative achizitorul şi prestatorul nu reuşesc să rezolve în mod amiabil o divergenţă contractuală, atunci litigiile vor fi transmise pentru a fi soluţionate instanţelor de judecată competente din municipiul Bucureşti.”

Astfel, art. 28.2 din contract prevede în mod clar că termenul de 15 zile curge de la începerea tratativelor dintre părţi (prima solicitare de reparare a troliului datând din 13.08.2015), nicidecum de la finalizarea lor, aşa cum susţine reclamantul.

Totodată, instanţa reţine că nu este incident cazul de suspendare a prescripţiei prevăzută de art. 2532 pct. 6 C.civ. (care stabileşte că Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă  pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie), având în vedere că între părţi nu au avut loc în realitate negocieri privind soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului, pârâta exprimându-şi încă din data de 19.02.2016 poziţia cu privire la solicitarea de reparare a troliului în perioada de garanţie, respingând cererea pentru motivele  anterior prezentate, această poziţie fiind menţionată pe tot parcursul corespondenţei purtate între părţi.

În condiţiile în care pârâta a respins ferm pretenţiile reclamantului la data de 19.02.2016, iar dispoziţiile art. 28.2 din Contractul subsecvent de prestare servicii nr. 4548981/14.06.2012 permit expres părţilor posibilitatea de a se adresa instanţelor de judecată în situaţia în care după 15 zile de la începerea tratativelor achizitorul şi prestatorul nu reuşesc să rezolve amiabil divergenţele contractuale, nu se poate reţine că dreptul la acţiune s-a născut abia la data de 21.02.2018.

Împrejurarea că reclamantul a transmis mai multe adrese în perioada 13.08.2015 - 21.02.2018, prin care a solicitat în esenţă executarea contractului sub aspectul obligaţiei pârâtei de reparare a troliului, nu presupune că între părţi au avut loc negocieri şi nici că reclamantul nu ar fi avut deschisă calea sesizării instanţei de judecată, prescripţia curgând în acest interval.

Totodată, instanţa reţine că notificările succesive emise de reclamant prin care s-a solicitat repararea bunului nu sunt acte de întrerupere a prescripţiei, în sensul ipotezei reglementate de art. 2537 C.civ., având în vedere că nu au fost urmate de introducerea unei cereri de chemare în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

Astfel, potrivit art. 2537 alin. 4 C.civ., prescripţia se întrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere, iar art. 2540 C.civ. stabileşte că prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

Din interpretarea corelativă a dispoziţiilor normative precitate rezultă că punerea în întârziere a debitorului, realizată în concordanţă cu art. 1522 şi următoarele C.civ., este de natură a determina întreruperea cursului prescripţiei extinctive cu condiţia ca cererea de chemare în judecată să fie introdusă în termen de cel mult 6 luni de la data punerii în întârziere. În situaţia în care termenul de 6 luni se împlineşte fără ca înăuntrul lui să se procedeze la declanşarea acţiunii civile, efectul întreruptiv de prescripţie nu se produce.

De vreme ce ultima adresă de punere în întârziere datează din 21.02.2018, iar cererea introductivă de instanţă a fost formulată în 13.08.2019, rezultă fără putinţă de tăgadă că nu s-a produs efectul întreruptiv reglementat de art. 2537 alin. 4 C.civ., nefiind respectat termenul de 6 luni instituit de art. 2540 C.civ.

În lumina considerentelor de fapt şi de drept anterior prezentate, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă.

În ceea ce priveşte cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată prilejuite de soluţionarea cauzei, sunt avute în vedere dispoziţiile art. 453 C.pr.civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.

De asemenea, conform art. 451 alin. (2) C.pr.civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Textul de lege anterior redat permite instanţei să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, fiind menit să împiedice abuzul de drept prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justiţiabilului să beneficieze de o asistenţă judiciară calificată pe parcursul procesului.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 401/2005 s-a reţinut că prerogativa instanţei de a cenzura cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.

În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Partea care a câștigat procesul va putea obține restituirea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora, în acest sens statuând şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (c. Raicu împotriva României).

Prin reducerea cuantumului onorariului avocaţial pus în sarcina părţii care a pierdut procesul, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară şi nu-l modifică în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.

Raportat la soluţia pronunţată asupra excepţiei prescripţiei, reclamantul se află în culpă procesuală, sens în care pârâta este îndreptăţită la recuperarea sumelor de bani achitate în prezenta cauză cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, raportat la circumstanţele cauzei, complexitatea pricinii şi valoarea obiectului cererii, în temeiul art. 451 alin. (2) C.pr.civ., instanţa apreciază că se impune reducerea onorariului de avocat de la suma de 5000 euro, echivalentul a 23.894 lei, la suma de 1.300 euro, care respectă exigenţele proporţionalităţii.

Prin urmare, apreciind cererea supusă analizei ca fiind parţial întemeiată, instanţa, în temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ., va obliga reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.300 euro, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia prescripţiei, invocată de pârâtă.

 Respinge ca fiind prescrisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A, cu sediul în ….  în contradictoriu cu pârâta B, cu sediul în ….

Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.300 euro, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 03.02.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE, GREFIER,