Evacuare

DOSAR NR. .

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. .

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN .

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: .

JUDECĂTOR: ..

GREFIER: ..

Pe rol se află soluţionarea apelului formulat de apelantul-pârât …, împotriva sentinţei civile nr. … pronunţată de Judecătoria Sectorului ..Bucureşti în dosarul nr. …, în contradictoriu cu intimata-reclamantă …, cererea de chemare in judecata având ca obiect - evacuare.

Dezbaterile pe fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din …, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la … ŞI .., când a decis;

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, are în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei Sectorului … la data de .. sub nr. .., reclamanta … l-a chemat în judecată pe pârâtul .., solicitând instanţei să dispună prin hotărâre executorie, evacuarea pârâtului .. din următoarele imobile proprietatea societăţii …L.:

-apartamentul nr…. situat în blocul … din str. …., sector …. Bucureşti, înscris în cartea funciară nr…. a Municipiului Bucureşti, sectorul …., având numărul cadastral ….;

-boxa nr…. situată la subsolul blocului … din str. …, înscris în cartea funciară nr….. a Municipiului Bucureşti, sectorul .. având numărul cadastral …;

-amenajarea loc de parcare suprateran nr…. din str. … 5 Bucureşti, cu consecinţa repunerii în posesie a proprietarului ….

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că …. a fost constituită din …şi  . .. care au avut calitatea de asociaţi, în vederea dezvoltării programului imobiliar de construire a unui ansamblu rezidenţial de locuinţe, în colaborare cu ….., pe terenul deţinut de acesta, situat în Bucureşti, str. ….

Reclamanta a mai arătat că, între dezvoltatorul …. şi .. a fost încheiată convenţia înregistrată la …, ce a avut ca obiect proiectarea, construirea şi predarea către beneficiarii angajaţi ai …. de unităţi locative, ….. păstrând proprietatea construcţiilor, astfel cum reiese din art. 5 alin. (3) din Convenţie. Având în vedere că această convenţie a expirat, după deschiderea procedurii insolvenţei faţă de …., o nouă convenţie, cu numărul … cu acelaşi scop (art.3) a fost încheiată întrşi ….l ….

Pentru realizarea obiectului convenţiei, respectiv derularea Programului de construire de locuinţe … şi vânzarea tuturor imobilelor din acest ansamblu către cadre militare/soldaţi/gradaţi voluntari/personal civil din armată, şi, implicit, realizarea scopului pentru care a fost înfiinţată însăşi societatea ….., aceasta, pe de o parte, construia imobilele, iar pe de altă parte, în calitate de proprietar, trebuia să încheie cu beneficiarii care aveau calitatea prevăzută de art. 42 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea … şi art. 4 din Statutul … aprobat prin Legea nr. .., contracte în vederea vânzării imobilelor din …., pentru rezolvarea situaţiei locative a acestor cadre militare.

Reclamanta a mai arătat că, prin încheierea pronunţată la data de … în dosarul nr. … aflat pe rolul …, judecătorul-sindic a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei. Prin aceeaşi încheiere, … a fost numită administrator judiciar al debitoarei.

Prin încheierea de şedinţă din data de … instanţa a dispus ridicarea dreptului de administrare al ..., conducerea integrală a activităţii …. revenindu-i administratorului judiciar.

Prin încheierea de şedinţă din … a fost desemnat administrator judiciar consorţiul format din …

A mai arătat că pentru realizarea obiectului convenţiei, respectiv derularea Programului de construire de locuinţe … şi vânzarea tuturor imobilelor din acest Ansamblu rezidenţial către …şi, implicit, realizarea scopului pentru care a fost înfiinţată însăşi societatea ….., aceasta, pe de o parte, construia aceste imobile, iar pe de altă parte, era obligată să încheie contracte de vânzare-cumpărare numai cu persoane ce puteau avea calitatea de Beneficiari conform convenţiilor încheiate cu … Persoanele care pot avea calitatea de beneficiari în Program sunt cele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 42 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea …. şi art. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul … şi nu au situaţia locativă rezolvată, adică cei care fac dovada că au calitatea prevăzută "de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 (calitatea de …..) şi că aceştia (sau soţul/soţia) nu deţin o locuinţă proprietate personală sau locuinţa deţinută de beneficiar (soţ/soţie) nu îndeplineşte exigenţele militare pentru locuinţe prevăzute în Legea nr. 114/1996, rep. sau că locuinţa deţinută de Beneficiar (sau de soţ/soţie) se află în altă localitate/garnizoană decât cea în care Beneficiarul respectiv îşi desfăşoară activitatea, în acest scop, pentru înscrierea în Programul "…, avea următoarele obligaţii: să solicite înscrierea în Programul "…" prin raport scris adresat Preşedintelui Comisiei teritoriale de coordonare în garnizoana Bucureşti a programelor de construire a locuinţelor proprietate personală pentru cadre militare, soldaţi şi gradaţi profesionişti, precum şi pentru personalul …, să prezinte un document din care să rezulte că are calitatea prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea …., să prezinte copie de pe actul de identitate şi să prezinte o declaraţie pe proprie răspundere, autentificată notarial, din care să rezulte că "nu are situaţia locativă rezolvată". În vederea încheierii cu …. a contractului de rezervare/contract de vânzare-cumpărare asupra unui bun imobil viitor/contract cu rezerva dreptului de proprietate/promisiuni bilaterale irevocabile de vânzare-cumpărare/contract de vânzare-cumpărare, beneficiarul avea obligaţia ca, în prealabil, să prezinte dezvoltatorului I…. adeverinţa eliberată de Comisia teritorială de coordonare în … a programelor de construire a locuinţelor proprietate personală pentru …., precum şi pentru personalul civil .. şi dovada că Beneficiarul este …..

În consecinţă, … poate încheia contracte de rezervare/contracte de vânzare-cumpărare asupra unui bun imobil viitor/contracte cu rezerva dreptului de proprietate/promisiuni bilaterale irevocabile de vânzare-cumpărare/contracte de vânzare-cumpărare pentru imobilele din Ansamblul rezidenţial …doar cu cardele militare din …, pentru rezolvarea situaţiei locative a acestei categorii sociale.

Reclamanta a mai arătat că, între S…., în calitate de promitent vânzător şi …, în calitate de promitent-cumpărător a fost încheiată la data de …, promisiunea bilaterală irevocabilă de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. …, având ca obiect promisiunea de vânzare/transmitere a dreptului de proprietate către beneficiar asupra imobilelor ce se vor construi pe lotul cadastral nr. …., fiind compus din 3 camere de locuit, locul de parcare suprateran nr. 735 şi boxa de depozitare nr. 34 (Anexa nr. 6 - promisiunea bilaterală irevocabilă de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 39-A10/21.09.2009 şi extrase de carte funciară pentru apartamentul …., boxa de depozitare nr. 34).

La data de …, între …. şi … a fost încheiat proces-verbal de recepţie tehnică a locuinţei - apartamentul nr…, din ansamblul …

S-a mai arătat că administratorul judiciar al ….. a analizat promisiunea bilaterală irevocabilă de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 39-A10 din data de 21.09.2009 încheiată între … şi dl. .. şi, în vederea materializării scopului maximizării averii debitoarei prevăzut de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, a denunţat promisiunea bilaterală irevocabilă de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr.3.9-A10 din data de 21.09.2009 având în vedere că această promisiune nu respecta cerinţa utilităţii economice şi nici interesul pentru redresarea debitorului şi acoperirea pasivului (denunţarea promisiunii bilaterale irevocabile de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 39-A10 din data de 21.09.2009).

Denunţarea promisiunii bilaterale irevocabile de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 39-A10 din data de 21.09.2009, în temeiul dispoziţiilor art. 86 din Legea nr. 85/2006 reprezintă o formă specifică de încetare a unui contract, prevăzută de o lege specială, denunţarea determinând în cazul de faţă încetarea dreptului pârâtului de a beneficia de drepturile prevăzute în promisiunea bilaterală irevocabilă de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 39-A10 din data de 21.09.2009, respectiv de a achiziţiona imobilele prevăzute în promisiune în condiţiile contractuale.

Din perspectiva regimului angajamentelor contractuale ale debitorului, principalul rol îl deţine practicianul în insolvenţă, una din atribuţiile menţionate expres la art. 20 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 85/2006 fiind "denunţarea unor contracte încheiate de debitor”.

În ceea ce priveşte judecătorul-sindic, principalele sale atribuţii sunt cele menţionate la art. 11 din Legea nr. 85/2006, acestea limitându-se însă doar la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar sau lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei, în condiţiile în care atribuţiile manageriale aparţin practicianului în insolvenţă sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i-a fost ridicat dreptul de administrare.

În consecinţă, denunţarea promisiunii bilaterale irevocabile de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 39-A10 din data de 21.09.2009 este o măsură care a fost dispusă de administratorul judiciar şi se impunea în cauză în baza principiului maximizării valorii averii debitoarei şi în considerarea următoarelor motive:

S-a mai arătat că prin adresa nr. 15163/07.09.2016 transmisă atât pe adresa de domiciliu a d-lui. …., cât şi pe adresa mandatarului său, dl. …., prin administratorul judiciar, l-a notificat pe dl. … cu privire la posibilitatea de a îşi exprima opţiunea în ceea ce priveşte finalizarea promisiunii bilaterale irevocabile de vânzare-cumpărare nr. 39-A10 din data de 21.09.2009, respectiv: a) rezilierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare anterior menţionate semnate cu ….. sau executarea promisiunii bilaterale irevocabile de vânzare-cumpărare nr. 39-A10 din data de 21.09.2009 semnate cu ….., prin achitarea preţului către …. prezentat în adresa nr. 15164/07.09.2016 şi transferul către dl. … a dreptului de proprietate asupra imobilului: apartament nr. 39, locul de parcare suprateran nr. 735 şi boxa de depozitare nr. 34 din blocul …, cu preluarea imobilului finalizat conform specificaţiilor din Proiectul Tehnic sau preluarea imobilului la stadiul actual, cu diminuarea valorii contractului cu valoarea evaluată a lucrărilor neexecutate sau executate cu deficienţe şi asumarea de către dl. …. a lucrărilor rămase de executat. Conform adresei …… trebuia să comunice răspunsul său în termen de 15 zile calendaristice de la primirea acestei adrese.

Plicurile cu adresa nr. ….transmisă pe adresă pârâtului s-au reîntors la administratorul judiciar cu menţiunea "destinatar mutat. Se aprobă înapoierea", iar aceeaşi adresă transmisă pe adresa mandatarului său, dl. …. s-a reîntors la administratorul judiciar cu menţiunea: „expirat termen păstrare. Se aprobă înapoierea”

Deşi termenul de 15 zile calendaristice a expirat la data de .., pârâtul nu a comunicat către … prin administrator judiciar, un răspuns la adresa nr. 15163/07.09.2016 nici în interiorul termenului de 15 zile şi nici până în prezent.

În consecinţă, la data de … (această dată incluzând termenul de 15 zile calendaristice în care pârâtul avea obligaţia de a comunica un răspuns administratorului judiciar la adresa nr. ..) a intervenit încetarea prin denunţare a promisiunii bilaterale irevocabile de vânzare-cumpărare nr. 39-A10 din data de 21.09.2009.

Regimul juridic al continuării contractelor în curs după deschiderea procedurii insolvenţei are drept finalitate crearea unor pârghii menite, pe de o parte, să întrerupă unele raporturi contractuale a căror execuţie este prea oneroasă, inutilă sau neprofitabilă pentru debitor, iar pe de altă parte, să permită continuarea contractelor utile pentru redresarea debitorului.

Procedura insolvenţei aduce reguli derogatorii de la dreptul comun fie pentru a proteja contractul, fie pentru a-l desfiinţa, dacă nu prezintă un interes suficient pentru redresarea debitorului sau dacă nu respectă cerinţa utilităţii economice. Preeminenţa interesului debitorului faţă de interesul particular al contractanţilor este justificată aşadar, prin obiectivele urmărite în procedura debitorului, respectiv salvarea debitorului, acoperirea pasivului acestuia.

În considerarea obiectivelor urmărite în procedura insolvenţei care vizează cu prioritate maximizarea averii debitorului în scopul acoperirii pasivului acestuia, s-a impus denunţarea promisiunii bilaterale irevocabile de vânzare-cumpărare nr. 39-A10 din data de 21.09.2009, întrucât în lipsa unui răspuns din partea pârâtului la adresa administratorului judiciar nr. 15163/07.09.2016, imobilele care fac obiectul acestei promisiuni de vânzare sunt blocate la valorificare, situaţie ce contravine Planului de reorganizare confirmat al …….

Planul de reorganizare confirmat al …. prevede că vânzarea imobilelor constituie modalitatea de reorganizare a debitorului (Anexa nr. 10 - extras din planul de reorganizare al …. sumele obţinute din valorificare fiind destinate acoperirii pasivului …..., conform Planului.

Prin urmare, nevalorificarea imobilelor din cauza existenţei promisiunii bilaterale irevocabile de vânzare-cumpărare nr. 39-A10 din data de 21.09.2009 care nu s-a putut finaliza deoarece pârâtul nu a răspuns la adresa nr. 15163/07.09.2016 contravine principiului maximizării averii debitoarei şi prevederilor Planului de reorganizare confirmat al … întrucât face imposibilă obţinerea sumelor prevăzute a fi obţinute din vânzarea acestor bunuri în cadrul procedurii insolvenţei, astfel că, pe cale de consecinţă, promisiunea bilaterală irevocabilă de vânzare-cumpărare nr. 39-A10 din data de 21.09.2009 nu prezintă un interes suficient pentru redresarea debitorului, nerespectând cerinţa utilităţii economice pentru …..

Reclamanta a menţionat că pârâtul nu a contestat la judecătorul-sindic măsura administratorului judiciar de denunţare a promisiunii bilaterale irevocabile de vânzare-cumpărare nr. 39-A10 din data de 21.09.2009, astfel că, acest contract este desfiinţat de la data de 27.09.2016 (această dată incluzând termenul de 15 zile calendaristice în care pârâtul avea obligaţia de a comunica un răspuns administratorului judiciar la adresa nr. ….).

S-a mai arătat că în urma denunţării promisiunii bilaterale irevocabile de vânzare-cumpărare nr. 39-A10 din data de 21.09.2009, prin notificarea nr. 1105/23.01.2017, transmisă d-lui. …. prin intermediul executorului judecătoresc la adresa apartamentului nr. …. prin administrator judiciar i-a solicitat d-lui … ca în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, acesta să predea imobilele care au făcut obiectul promisiunii de vânzare, având în vedere că titlul său s-a desfiinţat.

Deşi termenul de 30 de zile menţionat în notificare a expirat cel mai târziu la data de 23.02.2017, până în prezent pârâtul nu a eliberat imobilele, ci le deţine fără niciun titlu, ceea ce echivalează cu refuzul de predare a imobilelor, iar proprietarul …. nu a putut intra în posesia imobilelor, astfel încât se impune obţinerea unei hotărâri judecătoreşti executorii prin care pârâtul să fie obligat la eliberarea imobilelor.

A mai solicitat reclamanta ca instanţa să aibă în vedere şi dispoz. art. 555 din Codul civil, potrivit cărora ….. are dreptul de a se bucura nestingherit de bunul ce face obiectul dreptului său de proprietate, şi care conferă, printre alte şi atributul folosinţei.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile  art. 192 şi urm. C. proc. civ., art. 20 alin. (1), art. 86 din Legea nr. 85/2006.

În dovedirea susţinerilor sale, reclamanta a ataşat, în fotocopie, înscrisuri (filele 6-79 dosar.

La data de … via e-mail pârâtul …. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii. A invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la dispoziţiile art.86 alin. 2 din Legea nr.85/2006 coroborate cu dispoz. art. 11 alin.2 teza I din Legea nr. 85/2006.

Astfel, potrivit art. 86 alin. 2 din Legea nr.85/2006, odată cu rezilierea (sau rezoluţiunea, după caz), cealaltă parte contractantă poate pretinde şi daune-interese, care vor fi înregistrate în pasivul averii debitorului. Or, astfel de acţiuni în despăgubiri se introduc în temeiul dispoz. art. 86 alin.2 din Legea 85/2006, fiind de competenţa exclusivă a judecătorului sindic în îndeplinirea atribuţiilor sale prevăzute la art. 11 alin.2 Teza I din Legea 85/2006 să le judece. Mai mult, chiar reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe dispoz. art. 20 din Legea 85/2006, care în realitate nu este un temei de drept material ci se referă la atribuţiile administratorului judiciar.

Prin urmare, acţiunea apare ca inadmisibilă, având în vedere că posibilitatea sa de a-şi valorifica contravaloarea avansului achitat pt. încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare asupra imobilului din a cărui evacuare se solicită, pe calea cererii reconvenţionale, este paralizată prin dispoz. art. 36 din Legea 85/2006 „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pt. realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Singura acţiune în despăgubiri permisă împotriva debitorului pt. un contract denunţat poate fi introdusă în temeiul dispoz. art. 86 alin.2 din Legea 85/2006 şi este de competenţa exclusivă a judecătorului sindic.

Mai mult, a menţionat reclamantul, având în vedere că niciun creditor chirografar nu este îndreptăţit să încaseze vreo sumă de bani în conformitate cu planul de reorganizare, singura modalitate prin care îşi poate recupera creanţa pe care o deţine împotriva debitorului este instituirea dreptului de retenţie şi folosirea în continuare a imobilului care face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare bunuri viitoare.

Pe fondul cauzei a subliniat pârâtul că acţiunea este profund nefondată şi trebuie respinsă deoarece reclamanta trebuia să facă dovada intervenirii rezilierii contractului pe cale judecătorească, simpla notificare, chiar şi prin executor, care nici măcar nu a fost recepţionată, nefiind de natură a învedera intervenită această reziliere. Dacă s-ar aprecia ca intervenită rezilierea contractului de locaţiune fără o constatare judecătorească în acest sens, s-ar eluda dispoziţiile prohibitorii exprese ale art. 86 alin.1 Teza II-a din Legea 85/2006 „orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pt. motivul deschiderii procedurii sunt nule”, permiţând astfel administratorului judiciar să denunţe unilateral şi în mod abuziv orice contract încheiat de societatea debitoare şi care se afla în derulare la data deschiderii procedurii insolvenţei, fără un control judecătoresc, care să verifice temeiurile reale ale denunţării.

În drept, au fost invocate dispoz. art. 205 şi urm. din Codul de procedură civilă, precum şi celelalte dispoziţii invocate în cuprinsul întâmpinării.

La data de ….., reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare,  prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârât prin întâmpinare şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, reclamanta a arătat că aceasta nu este o veritabilă excepţie, ci o apărare de fond. Pe de altă parte, aceasta nu poate fi primită pentru că ar reprezenta o limitare a liberului acces la justiţie al reclamantei. Pe fondul excepţiei, reclamanta a susţinut faptul că existenţa dispoziţiilor speciale ale art. 86 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu paralizează promovarea acţiunii în evacuare, ci dimpotrivă, legiuitorul a pus la dispoziţia contractantului căruia i s-a desfiinţat contractul posibilitatea formulării unei acţiuni pentru despăgubiri împotriva debitorului. Faptul că această acţiune în despăgubiri este de competenţa judecătorului sindic nu constituie un motiv pentru ca instanţa să respingă ca inadmisibilă acţiunea în evacuare ce face obiectul prezentei cauze. În cazul în care pârâtul ar fi considerat că deţine o creanţă împotriva debitoarei, ar fi trebuit să formuleze cerere de admitere a creanţei sale la masa credală în termenul stabilit de judecătorul sindic prin încheierea de şedinţă din data de …., ceea ce nu s-a întâmplat.

Pe fondul cauzei, reclamanta a solicitat instanţei să constate că cererea pârâtului de recunoaştere a unui drept de retenţie este neîntemeiată faţă de împrejurarea că înscrierea la masa credală este singura modalitate permisă de Legea specială a insolvenţei, de recuperare a creanţelor creditorilor, nefiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 2495 Cod civil. Având în vedere că pârâtul nu s-a înscris la masa credală, acesta este decăzut din dreptul de a-şi recupera creanţa reprezentată de cheltuielile invocate ca fiind efectuate la apartamentul proprietatea reclamantei şi nu mai deţine o creanţă împotriva reclamantei.

Instanţa a administrat în cauză proba cu înscrisuri, considerând-o admisibilă și aptă să conducă la soluționarea cauzei.

În şedinţa publică din data de …., instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii pt. considerentele expuse în încheiere de şedinţă dată la acel termen.

Prin sentinţa civilă nr. ….., s-a admis cererea formulată de reclamanta ….., în reorganizare judiciară, prin administrator ….. în contradictoriu cu pârâtul ……, s-a dispus evacuarea pârâtului din:

-apartamentul nr. ….,

-boxa nr. 34 situată la subsolul blocului ……,

-loc de parcare suprateran nr.735 din Bucureşti, …...

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că ….. a fost constituită din …., care au avut calitatea de asociaţi, în vederea dezvoltării programului imobiliar de construire a unui ansamblu rezidenţial de locuinţe, în colaborare cu …, pe terenul deţinut de acesta, situat în Bucureşti, , str. ….

S-a mai reţinut că la data de …., între ….., în calitate de dezvoltator promitent-vânzător şi …., în calitate de promitent-cumpărător a fost încheiat, sub nr. 39 A-10, promisiunea bilaterală irevocabilă de vânzare-cumpărare având ca obiect promisiunea fermă şi irevocabilă a dezvoltatorului  de vânzare/transmitere a dreptului de proprietate către beneficiar asupra unui imobil finalizat, definit cf. art. 1.1 şi descris la art. 2.2 şi spaţiile comune aferente împreună cu loc de parcare/garaj şi/sau boxă corelativ cu promisiunea fermă şi irevocabilă a beneficiarului de a cumpăra imobilul astfel descris.

A mai reţinut instanţa că potrivit art. 3 din contract s-a stabilit preţul de vânzare al imobilului în cuantum de 87.036 euro, la care se adaugă T.V.A. Cf. art. 3.2 din contract s-a convenit ca preţul să se achite în 30 de zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie cu beneficiarul sau concomitent cu semnarea contractului de vânzare-cumpărare în cazul în care parte din preţ se achită prin finanţare  bancară.

La data de …. s-a semnat între părţile cauzei procesul-verbal de recepţie tehnică a locuinţei la terminarea lucrărilor, potrivit acestuia pârâtului fiindu-i predate imobilele obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare (fila 51 din dosar).

Prin încheierea pronunţată în data de … de Tribunalul Bucureşti în dosar nr. … s-a deschis procedura generală împotriva reclamantei, în baza art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, fiind desemnat administrator judiciar …..

Prin adresa nr. … reclamanta, prin administratorul judiciar, l-a notificat pe pârât, solicitându-i să îşi exprime în termen de 15 zile opţiunea în ceea ce priveşte finalizarea promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 39-A10 din data de 21.09.2009, fie prin rezilierea acesteia, fie prin executarea ei prin plata preţului datorat şi transmiterea proprietăţii asupra bunurilor imobile (filele 62-69).

La data de …,  prin notificarea nr. 20351 administratorul judiciar, în baza art. 20 alin.1 lit. j din Legea 85/2006 a denunţat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. 39-A10/21.09.2009 întrucât pârâtul nu şi-a exprimat opţiunea de finalizare a acestui contract fie prin reziliere, fie prin executarea contractului şi plata preţului. Totodată, prin această notificare i s-a pus în vedere pârâtului faptul că în termen de 15 zile de la data primirii notificării trebuie să elibereze imobilul (filele 54-57). Notificarea a fost comunicată pârâtului atât la adresa de domiciliu cât şi la domiciliul mandatarului …., cf. promisiunii de vânzare-cumpărare, dovezile de comunicare fiind depuse la filele 220-221 din dosar.

Întrucât pârâtul nu a procedat la predarea imobilului, la data de .. a fost notificat de reclamantă, prin …., să evacueze imobilele ce au făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 39-A10 din data de 21.09.2009 (filele 72-74).

Prima instanţă a mai reţinut că potrivit art. 555 alin. 1 Cod civ., printre atributele dreptului de proprietate privată se numără şi dreptul de a folosi şi dispune de bun.

Or, intervenind denunțarea promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 39-A10, conform art. 20 alin.1 lit.j din Legea nr.85/2006, instanţa reţine că, în virtutea art.555 C.civ., reclamanta se bucură de toate atributele dreptului de proprietate asupra imobilelor care au făcut obiectul acestui contract, respectiv jus utendi – dreptul de a folosi bunul, jus fruendi – dreptul de a-i culege fructele şi jus abutendi – dreptul de a dispune de bun. Dreptul de proprietate este un drept absolut, în sensul că acesta conferă titularului său exerciţiul tuturor prerogativelor sale, în limitele prevăzute de lege.

În consecinţă, instanţa a apreciat faptul nepredării imobilului de către pârât drept o ingerinţă în exercitarea prerogativelor reclamantei de proprietar, pârâtul nejustificând vreun titlu care să-i confere dreptul de a folosi imobilul.

Cu privire la solicitarea pârâtului de recunoaştere a unui drept de retenţie asupra bunului, până la restituirea cheltuielilor realizate de pârât cu imobilul închiriat, instanţa a reţinut că pentru recunoaşterea unui asemenea drept, pârâtul ar fi trebuit să dovedească efectuarea cheltuielilor respective şi faptul că are un drept de creanţă faţă de reclamantă. Or, pârâtul s-a limitat la a afirma existenţa dreptului respectiv, fără a proba afirmaţia respectivă în vreun fel, deşi îi revenea sarcina probei, din moment ce solicitarea de recunoaştere a dreptului de retenţie îi aparţine.

Instanţa a mai reţinut şi că dreptul de retenţie nu este unul de sine stătător, ci este unul care garantează satisfacerea eventualului drept de a obţine despăgubiri pentru cheltuielile necesare şi utile făcute asupra bunului. Această natură accesorie a dreptului de retenţie invocat face ca existenţa sa să nu poată fi opusă reclamantei, deoarece lipsa înscrierii creanţei constând în despăgubiri invocate de către pârât la masa credală în termenul prevăzut de lege, conform art. 64 din Legea nr. 85/2006, face dreptul de a obţine despăgubiri inopozabil reclamantei pe toată durata procedurii insolvenţei.

Deşi potrivit art. 86 alin. (2) din aceeaşi lege, în cazul denunţării unui contract, o acţiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului, reglementarea legală trebuie interpretată sistematic, în sensul că despăgubirile care pot fi obţinute privesc exclusiv acele despăgubiri care decurg din denunţarea intempestivă a contractului, iar nu şi creanţe care provin din acte juridice anterioare denunţării contractului şi care puteau fi valorificate prin înscrierea la masa credală.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, apelantul-pârât … în contradictoriu cu intimat-reclamant ….., solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, iar în consecinţă a solicitat să se admită excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi să respingă acţiunea ca fiind inadmisibilă, iar pe fondul cauzei să se respingă acţiunea ca fiind neîntemeiată.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă la data de … sub nr. ….

Motivând apelul, a arătat în esenţă faptul că dispoziţiile art.86 alin.2 din Legea 85/2006 prevăd următoarele: "In cazul denunţării unui contract, o acţiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului."

Dispoziţiile art.11 alin.2 Teza I din Legea nr.85/2006 prevăd următoarele: ”Atribuţiile judecatoruhd-sindic sunt limitate ia controlul judecătoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolvenței".

Astfel, fata de dispoziţiile art. 86 alin. 2 din Legea nr.85/2006, odata cu rezilierea (sau rezoluţiimea, după caz), cealaltă parte contractantă poate pretinde şi daune-interese, care vor fi înregistrate în pasivul averii debitorului.

Or, astfel de acţiuni în despăgubiri se introduc în temeiul dispoziţiilor art, 86 alin. 2 din Legea nr.85/2006, fiind de competenta exclusivă a judecătorului sindic în îndeplinirea atribuţiilor sale prevăzute la art. 11 alin. 2 Teza I din Legea nr.85/2006 să le judece.

Mai mult de atât, chiar reclamanta își întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 85/2006, care în realitate nu este un temei de drept material, ci se referă la atribuţiile administratorului judiciar.

Mai mult decât atat, a arătat faptul că având în vedere stadiul procedurii de insolvență al debitoarei, respectiv faptul că a fost confirmat și este în desfășurare un plan de reorganizare care prevede plata de către debitoare exclusiv a sumelor de bani prevăzute în mod expres în programul de plăţi, care face parte integrantă din plan și totodată faptul că niciun creditor chirografar nu este îndreptățit să încaseze vreo suma de bani în conformitate cu respectivul plan de reorganizare, a solicitat instanţei să constate că singura modalitate prin care apelantul își poate recupera creanţa pe care o deţine împotriva debitoarei este instituit dreptului de retenție și folosirea în continuare a imobilului care face obiectul promisiunii de vanzare-cumparare bunuri viitoare.

Pe fondul cauzei a arătat că sentinta civilă nr. … este profund netemeinică și nelegală și se impune a fi schimbată în tot. Astfel, intimate-reclamantă trebuia să facă dovada intervenirii rezilierii contractului pe cale judecătorească, simpla comunicare a unei notificări, fie si prin intermediul executorului judecătoresc, care nu a fost recepţionată de apelantul-pârât, nefiind de natură a învedera intervenită aceasta reziliere.

Se mai susţine că , daca s-ar aprecia ca intervenită rezilierea contractului de locatiune fără o constatare judecătorească în acest sens, s-ar eluda dispoziţiile prohibitorii exprese ale art. 86 alin. 1 Teza a II a din Legea 85/2006 „Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. ”, permiţând astfel administratorului judiciar să denunţe unilateral în mod abuziv orice contract încheiat de către societatea debitoare și care se afla în derulare la data deschiderii procedurii insolvenței fără un control judecătoresc, care să verifice temeiurile reale ale denunţării.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoyițiile art. 466 si următoarele Cod procedura civila, precum si celelalte dispoziţii legale invocate în cuprinsul prezentei.

În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri și orice alt mijloc de probă a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.

Prin întâmpinarea din data de …., intimanta-reclamantă, a solicitat să se dispună respingerea excepției inadmisibilității invocate de apelantul-pârât, respingerea apelului și menținerea în tot a sentinței apelate, ca fiind temeinică și legală.

În motivare, a arătat în esență faptul că nu există noţiunea de excepţie a inadmisibiiităţii, inadmisibilitatea fiind o apărare şi nu o veritabilă excepţie de procedură per se, în literatura de specialitate, s-a arătat că "suntem în prezenţa unor excepţii procesuale (de fond sau de procedură) care au ca punct comun soluţia pe care o pronunţa instanţa în cazul admiterii lor: respingerea cererii ca inadmisibilă. Deci, noţiunea de inadmisibiiitate vizează nu excepţia, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumită modaiitate de respingere a cererii."

Inadmisibilitatea, ca şi apărare de fond nu poate fi analizată decât după cercetarea fondului şi analiza situaţiei de fapt din perspectiva evacuării, acţiunea fiind perfect admisibilă raportat la temeiul juridic invocat procedura comună a evacuării şî la art, 1831 NCC, evacuarea chiriaşului făcându-se în baza unei hotărâri judecătoreşti. în această situaţie, judecătorul analizează fondul cererii pentru a admite sau respinge acţiunea ca nefondată sau neîntemeiată.

Excepţia inadmisibiiităţii nu poate fi primită pentru că ar reprezenta o limitare a liberului acces ia justiţie care să verifice cauza. Inadmisibîlîtăţile sunt strict prevăzute de lege. De altfel, atunci când legiuitorul a înţeles să limiteze dreptul la acţiune al justiţiabilului a prevăzut-o expres: spre exemplu în cazul acţiunii în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, atunci când partea are deschisă acţiunea în realizare.

Mai mult, a menționat că excepţia nu poate avea nici natura unui fine de neprimire ca în materia contenciosului administrativ, atunci când apelantul care nu parcurge etapa prealabilă obligatorie, pierde însuşi dreptul material la acţiune, pentru ca acţiunea să nu poată fi analizată de instanţă.

S-a reiterat instanței, faptul că existenţa dispoziţiilor speciale ale art. 86 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu paralizează promovarea acţiunii în evacuare, ci dimpotrivă, legiuitorul a pus la dispoziţia contractantului căruia i-a fost desfiinţat contractul posibilitatea formulării unei acţiuni pentru despăgubiri împotriva debitorului.

Faptul că această acţiune în despăgubiri este de competenţa unei anumite instanţe de judecată, în speţă judecătorui-sindic, nu constituie un motiv pentru ca instanţa să respingă ca inadmisibilă acţiunea în evacuare ce face obiectul prezentei cauze.

De asemenea, invocarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu constituie un motiv întemeiat pentru respingerea ca inadmisibilă a prezentei acţiuni în evacuare.

Suspendarea de drept de la data deschiderii procedurii insolvenţei a tuturor acţiunilor judiciare şi extrajudiciare este unul dintre efectele patrimoniale ale deschiderii procedurii insolvenţei, intenţia legiuitorului în redactarea dispoziţiei art. 36 din Legea nr. 85/2006 fiind tocmai aceea ca toţi creditorii unui debitor aflat în procedura insolvenţei să îşi recupereze creanţele doar în cadrul procedurii concursuale şi colective a insolvenţei, prin formularea cererilor de admitere a creanţelor la masa credală a debitoarei, iar nu prin acţiuni formulate pe cale separată, care exced procedurii insolvenţei.

Potrivit art. 2.495 NCC: "(1) Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îi reţină cât timp creditorul nu îşi execută obligaţia sa izvorâtă din acelaşi raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.

Dreptul de retenţie este opozabil erga omnes, prin efectul legii, dar nu poate înfrânge drepturile speciale ale creditorilor privilegiaţi sau ipotecari şi care şi-au făcut publice aceste privilegii, ipoteci, de exemplu daca un creditor îşi înscrie un aviz de ipotecă, potrivit art. 2.498, Noul Cod Civil.

Cât priveşte cauzele de preferinţă care afectează creanţa, prin trimiterea la dispoziţiile art.2327 NCC, se înţelege că sunt acele garanţii, precizate expres de legiuitor: ipotecă (mobiliară sau imobiliara), gaj, privilegiu şi drept de retenţie.

Până la întocmirea tabelului definitiv, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, va proceda la inventarierea bunurilor din averea debitoarei şi evaluarea acestora, deoarece art, 41 din Legea nr. 85/2006 prevede următoarele: alin. (2) " Prin excepţie de la alin. {1}, creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare; dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator.

De asemenea, a arătat că speţă aceasta înseamnă că, dacă apelantul …. ar fi considerat că deţine o creanţă împotriva …. reprezentată de avansul pe care l-ar fi achitat în baza promisiunii de vânzare-cumpărare, ar fî trebuit să formuleze cerere de admitere a creanţei sale la masa credală a …. în termenul stabilit de judecătorul-sindic prin încheierea  de şedinţă din data de …., respectiv până la data de …, pentru a-şi recupera creanţa în conformitate cu dispoziţiile speciale ale Legii nr. 85/2006. însă apelantul-pârât  nu a formulat cerere de înscriere la masa credală a ….., deoarece nu a achitat nici măcar un avans din preţul stabilit prin promisiunea de vânzare-cumpărare asupra unui bun imobil viitor ce a fost denunţată de administratorul judiciar al ….

Pe de altă parte, a precizat că apelantul ….. nu mai deţine o creanţă împotriva ….., deoarece prin" Planul de reorganizare al societăţii, pentru creditorii chirografari (cum este cazul apelantului-pârât) nu sunt prevăzute distribuiri, proprietatea ….

Prin urmare, neavând o creanţă asupra …., nu se justifică un drept de retentie al pârâtului, astfel că, pe cale de consecinţă, instanţa nu poate recunoaşte un drept de retentie în favoarea pârâtului pentru o creanţă pe care apelantul-pârâtul nu o deţine, reprezentând avansul achitat în baza promisiunii de vânzare-cumpărare.

Se mai susţine că în plus, prin instituirea dreptului de retenţie în favoarea apelantului-pârât s-ar încălca dispoziţiile speciale ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, care prevăd în mod expres la art. 121 şi 123 ordinea achitării creanţelor creditorilor în cadrul procedurii insolvenţei.

Imobilul asupra căruia instanţa a recunoscut un drept de retenţie şi care a fost diligent şi s-a înscris în tabelul creditorilor …, de a-i fi achitată creanţa conform priorităţii stabilite de art. 121 din Legea nr, 85/2006, acest creditor fiind astfel grav prejudiciat în drepturile sale prin achitarea nelegală a creanţei apelantului-pârât ca efect al recunoaşterii dreptului de retenţie, în pofida faptului că, astfel cum a arătat, apelantul-pârât nu deţine calitatea de creditor al ….., fiind decăzut din această calitate.

În al doilea rând, a precizat că odată deschisă procedura însolvenţei, toate bunurile proprietatea debitorului se valorifică de către practicianul în insolvenţl în cadrul procedurii.

Aşa cum a arătat, dreptul de retenţie este un drept real imperfect în sensul că nu conferă prerogativa urmăririi bunului în mâna altei persoane, astfel încât acesta încetează în momentul în care bunul revine în stăpânirea de fapt a proprietarului bunului – debitorul.

Cu toate acestea, având în vedere, pe de o parte, necesitatea ca bunul să fie la dispoziţia practicianului numit în procedura de insolvenţă în vederea valorificării sale iar, pe de altă parte, dispoziţiile legale exprese care prevăd faptul că cel care are un drept de retenţie se înscrie ca şi creditorul garantat, a considerat că, în acest caz, chiar dacă ulterior deschiderii procedurii şi întocmirii tabelului de creanţe creditorul predă bunul administratorului sau lichidatorului judiciar, acesta continuă să aibă calitatea de creditor garantat, cu condiţia să fi depus cerere de admitere a creanţei sale în cadrul procedurii, potrivit dispoziţiilor art. 64 şi urm, din Legea nr. 85/2006.

Totodată, a învederat instanței, faptul că dreptul de retenţie, jurisprudenţa în materie a reţinut şi că acesta nu poate fi acordat, deoarece contravine spiritului şi scopului legii insolvenţei şi ideii de denunţare a contractului, imobilul urmând să fie vândut în cadrul procedurii de insolvenţă (în cazul de faţă, în cadrul procedurii de reorganizare a ……., în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor în final, a arătat că apelantul-pârât nici nu a făcut dovada că ar fi efectuat cheltuieli necesare și utile la imobilele pentru care instanţa de fond a admis cererea în evacuare, motiv pentru care cererea sa de instituire a unui drept de retentie este în mod evident neîntemeiată.

A precizat că susţinerile sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente: apelantul-pârât face confuzie între instituţiile de drept invocate, respectiv între rezilierea unui contract şi denunţarea acestuia. În speţa, a menționat că nu este vorba de invocarea de către administratorul judiciar a încetării efectelor contractului pentru neexecutarea culpabilă de către apelant a contractului, în baza dispoziţiilor de drept comun, ci, în speţă este vorba de desfiinţarea contractului de închiriere prin denunţarea acestuia de către administratorul judiciar în baza dispoziţiilor Legii speciale a insolvenţei nr. 85/2006 - art. 86  alin.  (1). În speţă nu este vorba de un comportament abuziv al administratorului judiciar, întrucât demersul de denunţare a contractului a fost legal şi pe deplin întemeiat, astfel cum a fost adus şi la cunoştinţa apelantului-pârât.

Însă, aşa cum a arătat anterior, apelantul-pârât nu a contestat la judecătorul-sindic măsura denunţării contractului de închiriere, deşi reprezentantul sau convenţional a contestat măsura denunţării unor contracte similare de închiriere încheiate între ...., şi alte persoane pentru apartamente din acelaşi Complex rezidenţial …., contestaţiile sale fiind respinse.

În consecinţă, a considerat că apelantul-pârât nu dovedeşte afirmaţiile făcute în apel şi, aşa cum a arătat şi dovedit, cunoaşte faptul că instanţa competentă a se pronunţa cu privire la încetarea contractului de închiriere prin denunţarea în baza legii privind procedura insolvenţei nr. 85/2006 este judecătorui-sindic, iar nu instanţa de drept comun.

În acest sens, în mod judicios a reţinut instanţa judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti în alte cauze similare de evacuare, soluţionate în cererile de evacuare formulate de …... în contradictoriu cu alte persoane fizice din Complexul rezidenţial ….. (Sentinţa civilă nr. …. pronunţată de Judecătoria Sectorului … Bucureşti în dosarul nr, …; Sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria Sectorului … Bucureşti în dosarul nr. …) că "în ceea ce priveşte apărarea pârâtului potrivit cu care acţiunea este inadmisibilă, deoarece nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, instanţa a arătat că nu aceasta poate aprecia asupra oportunităţii denunţării contractului de închiriere de către administratorul judiciar, ci judecătorul sindic este cel care ar trebui să analizeze acest aspect.

Totodată, instanţa a reținut că apelantul-pârâtul a contestat la judecătorul sindic măsura denunţării contractului de închiriere de către administratorul judiciar în dosarul nr. … al Tribunalului …, însă contestaţia acestuia a fost respinsă în mod definitiv prin sentinţa civilă nr. …. din data de …. Această soluţie se impune cu putere de lucru judecat între părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul constată că apelul formula teste nefondat.

Astfel, în cee ace priveşte excepţia inadmisibilităţii, reiterată ca motiv de apel tribunalul constată este nefondată având în vedere că dispoziţiile art. 86 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu paralizează promovarea acţiunii în evacuare, în condiţiile în care doar acţiunea  în despăgubire prevăzută de aceste dispoziţii este de competenţa judecătorului sindic. Din contra, astfel cum a reţinut şi prima instanţă posibilitatea formulării unei acţiuni în evacuare  de către administratorul judiciar îşi are izvorul chiar în atribuţiile acestuia referitoare gestionarea patrimoniului debitorului în concordanţă cu dispoziţiile art.20 din Legea nr.85/2006.

În realitate, argumentele aduse vizează  susţineri de fond împotriva acţiunii în evacuare, mai degrabă decât susţineri  în favoarea unui veritabil fine de neprimie.

De asemenea, tribunalul reţine că dispoziţiile art.36 vizeză acţiunile, astfel cum sunt enumerate în text, îndereptate împotriva debitorului nu şi cele pe care acesta le poate introduce în scopul gestionării patrimonioului sau pentru maximizarea patrimoniului său.

În cee ace priveşte celalte motive de apel tribunalul constată, de asemenea că sunt nefondate.

În acest sens, tribunalul reţine că în cauza de faţă a intervenit denunțarea promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 39-A10, potrivit cu dispoziţiile art. 20 alin.1 lit.j din Legea nr.85/2006.

Prin urmare, atât timp cât acestă denunţare uilaterală prevăzute de dispoziţiile legale mai sus menţionate nu a fost desfiinţată, reclamanta se bucură, în virtutea art.555 C.civ., de toate atributele dreptului de proprietate asupra imobilelor care au făcut obiectul acestui contract, astfel că poate lua măsurile necesare în situaţia în care pârâtul nu procedează la predarea imobilului. Or, o astfel de atitudine a pârâtului  reprezintă o ingerinţă în exercitarea prerogativelor reclamantei de proprietar, din moment ce pârâtul nu mai justifică vreun titlu care să-i confere dreptul de a folosi imobilul în discuţie.

Tribunalul mai reţine că în cauză denunţarea unliaterală a promisiunii de vânz6are cumpărare a fost întemaită pe dispoziţiile special ale art. art. 20 alin.1 lit.j din Legea nr.85/2006 şi nu  a avut la bază invocarea de către administratorul judiciar a încetării efectelor contractului pentru neexecutarea culpabilă de către apelant a contractului, în baza dispoziţiilor de drept comun, pentru a se putea discuta dacă era necesară  intervenireas rezilierii contractului pec ale judecătorească aşa cum susţine apelantul.

Pe de altă parte, tribunalul reţine că sentinţa civilă nr. …. pronunţată în  dosarul nr. …. al Tribunalului …, priveşte alţi contestatori astfel că nu se poate impune cu  putere de lucru judecat apelantului din prezenta cauză.

În cee ace priveşte criticile referitoare la dreptul de retenţie, tribunalul reţine în primul rând că judecătoria a reţinut ca motive ale respingerii cererii, pe de o parte că nu s-a făcut dovada unor cheltuieli efectuate cu respectivul imobil, aspect care nu a fost răsturnat în apel, iar pe de altă parte faptul că dreptului de retenţie nu poate fi opus reclamantei, deoarece lipsa înscrierii creanţei constând în despăgubiri invocate de către pârât la masa credală în termenul prevăzut de lege, conform art. 64 din Legea nr. 85/2006, face dreptul de a obţine despăgubiri inopozabil reclamantei pe toată durata procedurii insolvenţei.

Nici acestă constatare a primei instanţe nu a fost contestată de către appelant, acesta susţinând că singura modalitate prin care  poate recupera creanţa este  instituirea unui drept de retenţie şi folosirea în continuare a imobilului.

Or, astfel cum a reţinut şi prima instanţă dreptul de retenţie nu este unul de sine stătător, ci are o natură accesorie fiind menit să garanteze satisfacerea eventualului drept de a obţine despăgubiri pentru cheltuielile necesare şi utile făcute asupra bunului.

Având în vedere considerentele de mai sus, văzând şi dispoziţiile art.480 c.pr.civ. tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul, ca nefondat.

Definitivă.

Pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei conform art. 396 al. 2 C.p.c.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare