Camera preliminară. Inculpat minor - contestaţie la revocarea arestării preventive si înlocuirea cu măsura controlului judiciar

Prin încheierea din 30 aprilie 2014, judecătorul de cameră preliminară al Judecătoriei Alexandria, a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor A.C. şi C.R.A. ca nefondate.

În baza art. 207 alin.4 Cod procedură penală a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate prin încheierea nr. 21 din data de 04 aprilie 2014 şi mandatelor de arestare nr. 3 şi respectiv nr. 4 UP, faţă de inculpaţi, măsură ce a fost menţinută.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară al primei instanţe a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria nr. 1065/P/2014 din 28.04.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor astfel: A.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. si ped. de art. 233, comb. cu art. 234, al. 1, lit. c, d, cu aplic. art. 41, al. 1 si art. 77 alin. 1 lit. d, e toate din Codul Penal şi C.R.A. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. si ped. de art. 233, comb. cu art. 234, al. 1, lit. c, d, cu aplic, art. 113 alin.2 si art. 77 alin.1 lit. e din Codul Penal.

Dosarul cauzei a fost înaintat instanţei de judecată la data de 29.04.2014, fixându-se termen de judecată la dată de 30 aprilie 2014 pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului.

Prin încheierea penală nr. 21 din 04 aprilie 2014, s-a dispus, faţă de ambii inculpaţi măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04 aprilie 2014 până la data de 03 mai 2014, inclusiv, în baza art. art. 202 Cod procedură penală, art.223 alin. (1) lit. b şi alin. (2) C. proc. pen. şi art. 226 C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. 1că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 202 alin. 1 – 3 Cpp şi art. 223 alin. 1 – 2 Cpp., pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.

Astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că, în cauză, există indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de tâlhărie asupra părţilor vătămate, fiind incidente două motive pentru arestarea lor.

Infracţiunea săvârşită de inculpaţi este pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana fiecăruia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice.

Un astfel de impact, imediat şi mediatic, există categoric în rândul opiniei publice locale şi impune o reacţie promptă a autorităţilor, care să conducă la arestarea preventivă a inculpatului, pentru înlăturarea temerii colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituţiile statului acţionează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.

Luarea unei alte măsuri preventive faţă de inculpaţi - alta decât cea a arestării apare ca nejustificată. Infracţiunile pentru care aceştia sunt cercetaţi sunt foarte grave, iar interesul public de înfăptuire justiţiei şi asigurarea bunei desfăşurări a urmăririi penale primează faţă de regula cercetării unei persoane în stare de libertate, instanța apreciind că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 202 alin.1 C.pr.pen. interpretat în conformitate cu articolul 5 paragraful 1 din CEDO, impune necesitatea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi.

Măsura arestării preventive corespunde şi exigențelor prev.art.5 pct.1 lit.c din CEDO, întrucât în cauza dedusă judecăţii există probe din care reiese suspiciunea rezonabila  că inculpaţii au comis faptele de care sunt acuzaţi, respectiv raportul de expertiza medico legala din data de 30.04.2014 întocmit de SML Teleorman, declarația parții vatamate, declaraţiile inculpaţiilor  care au recunoscut săvârșirea faptelor, declarații de martori.

Totodată, instanța a apreciat ca in cauza sunt întrunite si prevederile art. 243 alin. 2 C.pr.penala, efectele privării de libertate neproducând repercusiuni negative asupra personalității si dezvoltării inculpatului minor, măsura fiind proporțională cu scopul ei prevăzut la art. 202 Cpp.

Prin încheierea penală nr. 09 din 08 aprilie 2014  a Tribunalului Teleorman a fost respins ca nefondată contestaţia declarată  de inculpaţi împotriva măsurii arestării preventive.

Verificând măsura arestării preventive potrivit art. 207 alin. 4 şi 6 Cpp judecătorul de cameră preliminară al primei instanţe a constatat că măsura a fost luată cu respectarea condiţiilor impuse de art. 223 alin. 1 și 2 Cpp., fiind totodată îndeplinite şi condiţiile cerute de art. 243 alin. 2 Cpp.

Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpati continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate. S-a reţinut că măsurile preventive necesită existenţa presupunerii rezonabile privind săvârşirea faptelor imputate inculpaţilor, iar faţă de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpaţi ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menţinerea acesteia.

Totodată, împotriva inculpaţilor continuă să-şi găsească incidenţa dispoziţiile art. 223 alin. 1 lit. a  Cpp., (acuzele ce planează asupra acestora vizează infracţiuni ce sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanţele reale reţinute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanţei, natura infracţiunii, circumstanţele personale ale inculpatului major). În acest sens, se reţine că infracţiunea de tâlhărie aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv patrimoniul şi siguranţa persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului.

În  acest context, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în acest moment procesual nu este întemeiată înlocuirea arestării preventive a inculpaţilor, nefiind în interesul bunei desfăşurări a urmăririi penale o astfel de înlocuire, în condiţiile în care nu s-au modificat motivele care justifică arestarea preventivă, evaluate şi prin prisma existenţei sentimentului de insecuritate socială în rândul opiniei publice prin cercetarea în libertate a inculpaţilor implicaţi în infracţiunile grave descrise in actul de sesizare.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul C.R.A. solicitând înlocuirea arestării preventive cu măsura controlului judiciar.

A invocat starea de minoritate a inculpatului, regretul pentru săvârşirea faptei, recuperarea parţială şi acordul pentru recuperarea totală a prejudiciului, precum şi faptul că perioada petrecută în arest l-a daterminat pe minor să conştientizeze gravitatea faptei.

Analizând contestaţia potrivit art. 207 Cpp., dar şi prin prisma art. 243 Cpp., judecătorul de cameră preliminară al tribunalului constată că este întemeiată.

Astfel, inculpatul C.R.A are vârsta de 15 ani şi 4 luni, a recunoscut fapta, a executat o lună de arest preventiv în cauză, iar din materialul probator administrat până la această dată, reiese că a fost determinat să comită faptele de coinculpatul major, A.C.

Potrivit noilor dispoziţii procesual penale – art. 243 Cpp. - reţinerea şi arestarea preventivă pot fi dispuse şi împotriva minorilor, în mod excepţional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalităţii şi dezvoltării acestora nu sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit prin luarea măsurii.

Este de observat preocuparea legiuitorului pentru ocrotirea inculpaţilor minori, stabilindu-le un regim special de detenţie prin Legea 254/2013, în raport de particularităţile vârstei, astfel încât măsurile preventive luate faţă de aceştia să nu prejudicieze dezvoltarea lor fizică, psihică sau morală.

Instanţa are în vedere că minorul are o situaţie specială, locuieşte cu bunicii, singurul său părinte, mama, fiind plecată în Spania, de unde trimite periodic sume de bani pentru întreţinerea familiei.

Dată fiind vârsta minorului şi condiţiile de trai, a fost uşor să fie influenţat de vecinul său de 24 de ani, inculpatul A.C., că o modalitate sigură de a obţine bani era să pătrundă noaptea în casa părţilor vătămate, în scop de furt. În acest context ei au şi lovit victimele care i-au auzit intrând, pentru a-şi duce la bun sfârşit intenţia, faptele transformându-se în infracţiunea de tâlhărie, astfel cum este descrisă în rechizitoriu.

Judecătorul de cameră preliminară al tribunalului apreciază că perioada de 30 zile de arest preventiv a fost suficientă ca minorul să conştientizeze faptele, dar, în continuare, prelungirea detenţiei, în contextul dat, poate fi o măsură disproporţionată faţă de scopul urmărit prin luarea ei – respectiv buna desfăşurare a procesului penal, dar şi protejarea comunităţii locale împotriva unor fapte asemănătoare din partea inculpatului. Pentru acest scop, se apreciază că este suficientă o altă măsură preventivă împotriva minorului, cu anumite restricţii impuse de lege, la a căror respectare să fie obligat, în caz contrar, luându-se împotriva sa măsura arestării preventive sau măsura arestului la domiciliu.

Pentru motivele expuse, judecătorul de cameră preliminară apreciază că au încetat temeiurile care au determinat starea de arest şi nu există temeiuri noi care să o justifice, astfel încât se va dispune, în baza art. 207 alin. 5 Cpp., înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar, în condiţiile art. 211 Cpp. şi art. 215 Cpp.

Potrivit art. 207 alin. 5 Cpp., se va revoca măsura arestării preventive a inculpatului C.R.A. şi se va dispune punerea sa de îndată în libertate,  de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/UP emis la 04.04.2014 de Judecătoria Alexandria, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 215 alin. 1 Cpp., pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul C.R.A. trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Judecătoria Alexandria cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la I.P.J. Teleorman – Biroul Supravegheri Judiciare conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. 2 Cpp., pe timpul controlului judiciar, impune inculpatului să respecte următoarele obligaţii:

a) să nu depăşească limita teritorială a Judeţului Teleorman decât cu încuviinţarea prealabilă a organelor  judiciare;

b) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.

În baza art. 215 alin. 3 Cpp., se va atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, potrivit art.275 alin. 3 Cpp

Domenii speta

Spete similare