Contestaţie la executare cu recunoaştere hotărâre penală străină.

Sentinţă penală 130 din 14.05.2020


Prin cererea depusă iniţial la Judecătoria Bacău şi înaintată administrativ la Judecătoria Oneşti,, înregistrată la nr. 6524/270/2019 la data de 06.11.2019 intitulată „recunoaştere hotărâre penală” contestatorul  I.I.  a arătat că, solicită instanţei „aplicarea articolelor, dispoziţiilor şi deciziilor legale susmenţionate privind recunoaşterea pe cale incidentală a ordonanţei Judecătorului de supraveghere a Tribunalului din Milano – Italia privind zilele acordate ca beneficiu în baza muncii prestate şi a bunei conduite pe timpul executării pedepsei de 6 ani închisoare. Precizez că în documentele şi înscrisurile dosar nr. 1361/99/2016 a Tribunalului Iaşi prin care mi s-a contopit pedepsele de 6 ani şi 7 ani închisoare aplicându-mi un spor de pedeapsă de 2 ani se găseşte toată documentaţia necesară pentru edificarea onoratei instanţe în privinţa prezentei cereri:

 Recunoaşterea Curţii de Apel Bacău a pedepsei de 6 ani hotărâtă de Tribunalul Padova în baza legii 302/2004 în anul 2015

Ordonanţele Magistratului de supraveghere a Tribunalului din Milano recunoscute de Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Iaşi care mi-a contopit pedepsele în anul 2016.

Solicit instanţei „aplicarea dispoziţiilor art. 140 ind. 1 alin. 2 din Legea 302/2004, recunoaşterea pe cale incidentală a ordonanţelor pronunţate de Judecătorul de supraveghere a Tribunalului din Milano care mi-a acordat cu titlu de eliberare anticipată un număr de zile câştig. Faptul că în legislaţia penală reglementează executarea pedepselor nu există instituţia liberării anticipate, ordonanţele magistratului de supraveghere din Italia, prin care s-a dispus reducerea pedepsei cu caracter definitiv, trebuie recunoscute şi de instanţele judecătoreşti din România şi au ca efect devansarea datei de liberare din Penitenciar. În susţinerea prezentei cereri vă rog să aveţi în vedere hotărârea prealabilă a deciziei nr. 15/2015, M.of nr. 455 din 24 iunie 2015 a ÎCCJ, care stabileşte că: „durata de pedeapsă considerată că executată de statul de condamnare  pe baza muncii prestate şi a bunei conduite acordate ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate de autoritatea judiciară străină , nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, dar poate fi valorificată prin prisma altor instituţii de drept cum este cea a liberării condiţionate.„

Pentru că durata considerată ca executată acordată ca beneficiu în baza muncii prestate nu constituie un interval de timp efectiv executat, dar poate fi echivalat cu sistemul conceput în legislaţia română pentru stabilirea părţii din pedeapsa închisorii care poate fi considerată  ca executată pe baza muncii prestate şi a bunei conduite în vederea acordării liberării condiţionate după cum reiese şi stipulează art. 96 alin. 1 din Legea nr. 254/2013.

Solicit instanţei să aibă în vedere şi dispoziţiile art. 17 alin. 1 şi 4 din decizia cadru 208/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 care abilitează legiuitorul din România să reglementeze posibilitatea echivalării duratei pedepsei executate prin muncă şi a bunei conduite. Această decizie cadru 2008/909/JAI este transpusă în dreptul intern la Titlul VI din Legea 302/2004. Astfel, în cadrul dispoziţiilor art. 130 alin. 1 cuprinse în titlul V a legii 302/2004 stipulează că: recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, a ordonanţelor penale şi a actelor judiciare în relaţia cu state terţe se prevede că dispoziţiile capitolului III se aplică şi în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene.  În cadrul capitolului III a Titlului V, la art. 140 se stipulează că: Legiuitorul din România reglementează recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine precum şi a altor acte judiciare străine din Uniunea Europeană. Pentru toate aceste motive solicită să se dispună favorabil prezenta cerere în baza articolelor, dispoziţiilor şi a deciziilor legale sus menţionate.”

În drept, contestaţia a fost fondată pe dispoziţiile art. 140 ind. 1 alin.2 din Legea 302/2004, art. 587 CPP, raportat la art. 100 Cod penal, art. 17 din Decizia Cadru 2008/909/JAI, disp. art. 144 alin. 1 din Legea 254/2013, decizia nr. 15/2015 din 24.06.2015 a ICCJ, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza Szabo contra Suediei.

Prin sentinţa penală nr. 972/25.11.2019, această instanţă şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Bacău, considerând că obiectul cererii îl constituie „liberare condiţionată” şi nu recunoaştere hotărâre penală străină.

La această instanţă, cauza a fost înregistrată la data de 02.12.2019 iar prin sentinţa penală nr. 74/23.01.2020, şi-a declinat competenţa de soluţionare  către Tribunalul Bacău, având în vedere că „la termenul de judecată din data 25.11.2019, reprezentantul Ministerului Public  a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oneşti, determinat de obiectul cererii, astfel cum a fost lămurită, raportat şi la  situaţia petentului care se afla încarcerat în Penitenciarul Bacău, la data formulării cererii.

Astfel, din  înscrisul aflat la fila 9 reiese că la data formulǎrii cererii de liberare condiţionatǎ petentul era încarcerat în Penitenciarul Bacău.

În conformitate cu prevederile art. 47, alin. 4 C. proc. Pen., excepţiile de competenţă pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părţi iar potrivit art. 50, alin. 1 C. proc. Pen., instanţa de judecată care îşi declină competenţa trimite dosarul instanţei de judecată arătată ca fiind competentă prin hotărârea de declinare.

Cu privire la competenţa teritorială, instanţa reţine că, potrivit art. 587, alin. 1 C. proc. pen.,”liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.”

Cauza a primit iniţial termen de soluţionare, la Tribunalul Bacău, la data de 09.04.2020 însă fiind declarată stare de Urgenţă, prin Decretul prezidenţial nr. 195/16.03.2020, contestatorul a fost prezent, prin videoconferinţă realizată cu locul de deţinere – Penitenciarul Mărgineni, la termenele de judecată din 09.04.2020 şi 07.05.2020.

Pentru soluţionarea cauzei au fost ataşate: traducerea legalizată a Ordonanţei Judecătorului de Supraveghere din cadrul Biroului de Supraveghere Milano nr. 11285/14  (depuse de contestator, prin corespondenţă şi aflate la dosarul cauzei la felele 8-12),  relaţiile furnizate de Penitenciarul Mărginenei: xerocopia Mandatului de executare a pedepsei nr. 651/06.11.2019 emis de Judecătoria Oneşti (filele 32-41), sentinţa penală nr. 570/09.06.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, însoţită de referatul biroului Executări penale de la această instanţă, cuprinzând data, modalitatea rămânerii definitive, filele26-30, extrasul de cazier judiciar, filele 19-25.

Oral, apărătorul desemnat din oficiu  al contestatorului a  solicitat recunoaşterea celor 75 de zile corespunzătoare perioadei 05.04.2014 - 04.10.2014 acordate prin ordonanţa Judecătorului de supraveghere din Milano. Solicită să se aibă în vedere înscrisul depus la fila 9 în dosar, precum şi decizia 15/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi faptul că zilele au fost acordate pe baza muncii prestate de către petent. Faţă de aceste aspecte, solicită admiterea cererii formulate.

Tribunalul, analizând cererea formulată, urmează a o respinge ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Inculpatul  I.I. ,  se află în prezent în executarea unei pedepse de trei ani şi 669 de zile, condamnare pronunţată de Judecătoria Oneşti, prin sentinţa penală nr. 651/06.11.2019, definitivă prin Decizia penală nr. 1135/06.11.2019 a Curţii de Apel Bacău.  Executarea pedepsei a început la data de 13.11.2018 şi urmează a fi considerată ca executată, la data de 06.07.2023 (fila 10 dosar Judecătoria Bacău)

Cele 667 de zile sunt urmarea nerespectării liberării condiţionate de care a beneficiat inculpatul, la data de 27.01.2018,  prin sentinţa penală nr. 283/19.01.2019 pronunţată de Judecătoria Găeşti. A fost liberat condiţionat din pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 lit. a, teza a II-a şi lit. b Cod penal 1969  (pentru comiterea infracţiunilor de „trafic de minori, trafic de persoane). ,Această pedeapsa a fost dispusă de Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 570/09.06.2016, în dosarul nr. 1361/99/2016, atunci când admiţând cererea de contopire  a dispus contopirea pedepselor de 7  ani închisoare  pronunţată de Tribunalul Bacău prin sentinţa penală nr. 183/07.05.2015) cu pedeapsă rezultantă de 7 ani dispusă de Curtea de Apel Veneţia, prin sentinţa penală nr. 279/04.10.2012, şi recunoscută de Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa penală nr. 144/25.11.2014, rămasă definitivă la 08.06.2015.

Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală nr. 570/09.06.2016, a realizat contopirea pedepselor, a constatat că pedeapsa aplicată de instanţa italiană a fost recunoscută cu un an în urmă.

„În temeiul dispoziţiilor art. 36 alin. 3 din Codul penal 1968, scade din durata pedepsei principale rezultante perioadele deja executate, după cum urmează: de la 20.03.2010 la 23.09.2010, de la 14.10.2010 la 12.02.2015 şi de la 16.02.2016 la zi.”

Petentul a depus la dosar această  Ordonanţă a Judecătorului de Supraveghere din cadrul Biroului de Supraveghere Milano nr. 11285/14  din care rezultă că „îi recunoaşte o reducere a pedepsei de 75 de zile  cu titlu de eliberare anticipată, în următoarele perioade: 05.04.2014-04.10.2014. Constatăm însă faptul că, prin sentinţa penală nr. 570/202016 a Tribunalului Iaşi, s-a dedus o perioadă  cuprinsă între 20.03.2010-23.09.2010, de la 14.10.2010-12.02.2015 şi de la 16.02.2016 la zi, adică la data pronunţării sentinţei, 09.06.2016. Aşadar, perioada pe care o solicită petentul a fost recunoscută şi dedusă, pentru a putea beneficia de o liberare condiţionată anticipată, a fost cuprinsă în sentinţa penală arătată mai sus. Mai mult, din această pedeapsă a fost liberat condiţionat la data de 27.01.2018, cu un rest de 667 de zile. (potrivit Referatului întocmit de Biroul Executări penale din cadrul Tribunalului Iaşi).  Aşa, după cum s-a arătat mai sus, în timpul acestei perioade , inculpatul a comis mai multe infracţiuni de furt calificat.

Constatăm astfel că în cauză nu mai poate fi aplicată a doua oară o recunoaştere de hotărâre penală străină de condamnare şi, implicit a acelui ordin din 2014, consecinţa fiind imposibilitatea aplicării dispoziţiilor legii speciale aceea a 302/2004 privind „Cooperarea judiciară internaţională în materie penală,” a dispoziţiilor Deciziei  nr. 15/24.06.2015 a ICCJ.. Aceste dispoziţii naţionale şi europene, indicate ca fiind aplicabile , aşa cum au fost ele  arătate de petent îşi menţin aplicabilitatea, sunt obligatorii pentru  instanţele naţionale, însă nu pentru cauza de faţă, ele fiind anterior aplicate, odată cu recunoaşterea făcută de Curtea de Apel Bacău, cu contopirea realizată de Tribunalul Iaşi, între o condamnare naţională şi cea a statului italian, recunoscută de Curtea de apel Bacău, anterior prin sentinţa penală nr. 144. Zilele de care face vorbire petentul au fost deja deduse din pedeapsa rezultantă de 9 ani. Au fost luate în calculul admiterii cererii de liberare condiţionată. Nu a respectat această perioadă de 667 de zile, urmarea fiind adăugarea lor la pedeapsa nouă dispusă pentru infracţiunile de furt calificat de către Judecătoria Oneşti, şi pe care o execută în prezent.

Pentru aceste motive, în temeiul  art. 598 lit. d Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorul I.I. , împotriva sentinţei penale nr. 559 din 13.06.2019  pronunţată de Judecătoria Oneşti, în dosarul nr. 7689/270/2018 definitivă prin Decizia penală nr. 1135/06.11.2019 a Curţii de Apel Bacău. Va constata că petentul a avut apărător desemnat din oficiu. Onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu va fi suportat din fondurile speciale ale MJLC. În temeiul art. 275 Cod procedură penală va obliga contestatorul la plata sumei de 350 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.