Revendicarea unui imobil nu impune chemarea în judecată a coproprietarilor terenului învecinat cu cel revendicat. Casarea unei decizii urmare a nepronunțării instanței asupra unui capăt de cerere

DREPT CIVIL. DREPT PROCESUAL CIVIL

Revendicarea unui imobil nu impune chemarea în judecată a coproprietarilor terenului învecinat cu cel revendicat. Casarea unei decizii urmare a nepronunțării instanței asupra unui capăt de cerere

- art. 22 alin. 6, art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă

- art. 563, art. 643 alin. 1 din Noul Cod civil

Întrucât, art. 563 din Noul Cod civil stabilește că acțiunea în revendicare se îndreaptă împotriva unui posesor nu al proprietatului imobilului învecinat cu cel revendicat, critica în sensul că se impunea a fi introduși în cauză toți coproprietarii terenului învecinat cu cel revendicat, a fost respinsă.

Câtă vreme însă, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat mutarea unui gard pe linia cadastrală, care nu a fost stabilită în speță convențional, judiciar sau legal, această solicitare echivala cu o cerere de stabilire a liniei de hotar, asupra căreia instanța de apel, după evocarea fondului, nu s-a pronunțat, astfel că, s-a impus casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă

Decizia nr. 140 din 18 iunie 2020

Prin Sentința civilă nr. (...) din 19.02.2018 pronunțată de Judecătoria (...), a fost respinsă ca nefondată cererea formulată și precizată de reclamanții (R1) și (R2), în contradictoriu cu pârâții (P1) și (P2) și s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecată față de pârâta (P3), reclamanții fiind obligați la plata în favoarea pârâților (P1) și (P2) a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, la plata în favoarea pârâtei (P3) a sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanții sunt proprietarii imobilelor cu nr. top. 181 (...), în suprafață de 745 mp, înscris în CF 695 (...), convertit în CFE 61262 (...), nr. top. 182/1 (...), în suprafață de 550 mp, înscris în CF 695 (...), convertit în CFE 61264 (...) și nr. top. 182/3 (...), în suprafață de 150 mp, înscris în CF 722 (...), convertit în CFE 56821 (...) (filele 11-13).

Pârâții (P1) și (P2) sunt proprietarii imobilului cu nr. cad. (...) (...), în suprafață de 1445 mp, înscris în CFE (...) (...) (filele 9-10). Așa cum reiese din înscrierile de sub B.1 din această coală funciară, nr. cad. (...) (...) s-a constituit din suprafața de 745 mp din nr. top. 181 (...), suprafața de 550 mp din nr. top. 182/1 (...) și suprafața de 150 mp din nr. top. 182/2 (...).

La baza constituirii acestui cadastral a stat Actul de dezlipire, alipire, parcelare și ieșire din indiviziune autentificat sub nr. (...)/30.11.2010 de BNP (...), semnat de reclamant (filele 53-54), prin care reclamantul și pârâtul (P1) și-au exprimat acordul să dezlipească, să parceleze și să sisteze indiviziunea asupra imobilelor cu nr. top. 181, 182/1, 182/2 (...), potrivit Planului de amplasament și delimitare a imobilului vizat de OCPI (...) sub nr. (...)/23.04.2010 (filele 51-52).

Având în vedere că reclamantul și-a însușit Planul de amplasament și delimitare a imobilului vizat de OCPI (...) sub nr. (...)/23.04.2010, care a stat la baza constituirii nr. cad. (...) (...), exprimându-și în mod expres acordul de voință cu privire la conturul acestui cadastral, instanța a respins ca nefondată cererea.

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 Cod procedură civilă instanța a obligat reclamanții la plata în favoarea pârâților (P1) și (P2) a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, la plata în favoarea pârâtei (P3) a sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial. Deși pârâtul (P1) a mai depus la data de 15.02.2018 o chitanță de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial achitat doamnei avocat (...), instanța a apreciat că, raportat la complexitatea cauzei și munca depusă de avocat, este suficientă acordarea sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel, timbrat cu 778 lei taxă judiciară de timbru, apelanții (R1) și (R2) solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

Prin Decizia civilă nr. (...)/A/2018 din 27.09.2018 pronunțată de Tribunalul (...), s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții (R1) și (R2), ambii cu domiciliul în (...), nr. (...) B, jud. (...), in contradictoriu cu intimații (P3), cu domiciliul procesual ales în (...), str. (...), jud. (...), (P1) și (P2), ambii cu domiciliul (...), nr. (...) A, jud. (...), împotriva sentinței civile nr. (...) din 19.02.2018 pronunțată de Judecătoria (...), pe care a anulat-o în parte în ce privește dispoziția instanței de a lua act de renunțarea reclamanților la judecată față de pârâta (P3) și a fixat termen pentru judecata acțiunii formulate în contradictoriu cu aceasta la data de 22.11.2018, pentru când s-a dispus citarea apelanților și intimatei (P3).

A fost înlăturată dispoziția privind obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 lei în favoarea pârâtei (P3).

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Între apelantul (R1) și intimații (P1) și (P2) a intervenit actul de dezlipire, alipire, parcelare și ieșire din indiviziune autentificat sub nr. (...) din 30.11.2010 de către BNP (...) prin care aceștia în calitate de coproprietari a imobilelor situate în localitatea (...), județul (...), înscrise în CF nr. (...) (...), cu nr. top.181 și 182/1 ce în natură reprezintă teren intravilan în suprafață totală de 2588 mp și a imobilului situat în localitatea (...) nr. (...)/A, județul (...) înscris în CF nr. (...) (...), cu nr. top.182/2, dobândite de către (P1) ca bun comun, cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 și construire, ce în natură reprezintă casă de locuit și teren intravilan în suprafață de 150 mp, pe care sunt edificate două anexe gospodărești au înțeles să dezlipească, parceleze și să sisteze indiviziunea acestor imobile, potrivit planului de amplasament și delimitare a imobilului și a tabelului de mișcare parcelară, ce face parte integrantă din acest act, vizate de A.N.C.P.I – Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară (...) cu nr. (...)/23.04.2010, în baza căruia s-a constituit un număr cadastral nou (...), situat în localitatea (...) nr. (...)/1, județul (...), ce în natură reprezintă teren intravilan în suprafață de 1445 mp, cu o casă de locuit de 98 mp și alte anexe gospodărești, format prin dezlipirea cotei de 745/1489 părți teren din nr. top. 181, dezlipirea cotei de 550/1099 părți teren din nr. top. 182/1 înscris în CF nr. (...) (...) și alipirea acestora la imobilul cu nr. top. 182/2 înscris în CF (...) (...), constituind lotul nr. 3 atribuit intimaților (P1) și (P2).

S-a constatat, că imobilul cu nr. cadastral (...) a fost constituit în urma unei operațiuni de sistare de indiviziune, planul de amplasament și delimitare a imobilului înregistrat la OCPI (...) sub nr. (...)/23.04.2010 fiind parte integrantă a actului notarial de ieșire din indiviziune.

Documentațiile cadastrale s-a apreciat că sunt doar documente tehnice prin care se identifică, se măsoară și se descriu imobilele, în vederea înscrierii în cartea funciară a actelor și faptelor juridice cu privire la acestea, astfel că în condițiile în care nu se contestă actul de sistare de indiviziune autentificat sub nr. (...) din 30.11.2010 de către BNP (...), din care fac parte integrantă, cererea de anulare a documentației cadastrale este inadmisibilă.

Față de cele arătate, tribunalul a apreciat că soluția primei instanțe de respingere a cererii formulate și precizate de reclamanții (R1) și (R2) în contradictoriu cu intimații (P1) și (P2), este legală și temeinică, această dispoziție a sentinței apelate fiind menținută.

În ceea ce privește celelalte dispoziții din sentința apelată, tribunalul a reținut următoarele considerente:

Potrivit art. 406 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă. Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială”.

S-a apreciat că, în speță nu se poate reține că a existat din partea reclamanților un act de dispoziție în sensul renunțării la judecata cererii față de pârâta (P3).

„Precizarea de acțiune” de la fila 73 dosar de primă instanță, s-a apreciat că nu conține nici o referire expresă de renunțare la judecata cererii față de pârâta (P3), iar susținerile avocatului lor ales de la termenul de judecată din data de 11.12.2017 nu au fost primite, întrucât avocatul poate să formuleze renunțare la judecată doar în baza unei împuterniciri avocațiale speciale – care să-l mandateze pe avocat să introducă o astfel de cerere – care nu s-a depus la dosar.

Față de cele arătate, tribunalul în baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, cu referire la celelalte prevederi legale arătate a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții (R1) și (R2) în contradictoriu cu intimații (P3), (P1) și (P2) împotriva sentinței civile nr. (...) din 19.02.2018 pronunțată de Judecătoria (...), pe care a anulat-o în parte în ce privește dispoziția instanței de a lua act de renunțarea reclamanților la judecată față de pârâta (P3) și a fixat termen pentru judecata acțiunii formulate în contradictoriu cu aceasta la data de 22.11.2018, pentru când s-a dispus citarea apelanților și a intimatei (P3).

A fost înlăturată dispoziția privind obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 lei în favoarea pârâtei (P3) și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Prin Decizia civilă nr. (...)/A din 28.11.2019, Tribunalul (...), evocând fondul cauzei în urma Deciziei civile nr. (...)/A/27.09.2018 pronunțate de Tribunalul (...) a dispus:

Admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamanții (R1), CNP (...) și (R2), CNP (...), ambii cu domiciliul în (...), nr. (...) B, jud. (...), împotriva pârâtei (P3), domiciliată în (...), nr. 275, comuna (...), județul (...) și cu domiciliul procesual ales la cab. av. (...) situat în (...), str. (...), județul (...), și în consecință :

A fost obligată pârâta (P3) să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 82 mp teren din imobilele cu nr. top. 181, 182/1 și 182/3, identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară și schița anexă întocmită în cauză de expert (E) la data de 25.09.2019 și care face parte integrantă din hotărâre, ca fiind poligoanele S6 și S7.

A fost obligată pârâta să procedeze la retragerea gardului pe limita de proprietate arătată în lucrarea de expertiză.

Au fost respinse restul pretențiilor.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 2760 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

Procedând potrivit Deciziei civile nr. (...)/A/27.09.2018 a Tribunalului (...) la evocarea fondului s-au reținut următoarele considerente:

Reclamanții (R1) și (R2) sunt proprietarii imobilelor cu nr. top. 181 (...), în suprafață de 745 mp înscris în CF 695 (...) convertit în CFE 61262 (...), nr. top. 182/1 (...), în suprafață de 550 mp, înscris în CF 695 (...), convertit în CFE 61264 (...) și nr. top. 182/3 (...), în suprafață de 150 mp, înscris în CF 722 (...), convertit în CFE 56821 (...) (filele 11-13 dosar primă instanță). Acestea constituie gospodăria lor compusă din casă și teren aferent în suprafață de 1444 mp situat în sat (...) nr. (...) B.

Dreptul de proprietate asupra terenului a fost dobândit de către reclamantul (R1), în baza titlului de proprietate nr. (...)/1995 eliberat de Comisia Județeană (...) de Aplicare a prevederilor Legii nr.18/1991.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert tehnic topograf (E) la data de 25.09.2019 s-a concluzionat că pârâta (P3) care folosește gospodăria ce se învecinează cu cea a reclamanților, ocupă suprafața totală de 82 mp de teren din imobilele proprietatea reclamanților identificate cu nr. top. 181, 182/1 și 182/3 reprezentate grafic în schița anexă ca fiind poligoanele S6 și S7.

Potrivit art. 563 Cod civil „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept”

În condițiile în care titlul de proprietate eliberat reclamantului în baza Legii nr. 18/1991 nu a fost contestat, iar în ceea ce privește terenul pe care pârâta îl folosește, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut tot în cadrul procesului de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991 prin eliberarea titlului de proprietate antecesorului său Marian Gheorghe, potrivit înscrierii de sub B8 din CF 682 (...), proprietarii terenurilor au obligația respectării limitelor materiale ale imobilelor înscrise în titlurile de proprietate.

Împrejurarea că în perioada în care terenurile erau cooperativizate, cei care le aveau în folosință, pentru delimitarea acestora, au edificat un gard de sârmă (în urmă cu 40-50 de ani), și au respectat această delimitare, inclusiv după eliberarea titlurilor de proprietate, nu a produs și o modificare a limitelor de proprietate (amplasament/suprafață) a imobilelor înscrise în cartea funciară pentru care li s-a eliberat titlu de proprietate. Pentru aceasta era nevoie a se fi încheiat după eliberarea titlurilor de proprietate, între proprietarii acestora un act autentic cu privire la trasarea noilor limite.

Procesul verbal de vecinătate încheiat la data de 10.06.2015 s-a reținut că nu este un astfel de act.

Față de cele arătate, s-a concluzionat că dreptul la acțiune în revendicare fiind imprescriptibil, întrucât pârâta nu a făcut dovada titlului de proprietate în ceea ce privește suprafața de 82 mp teren pe care o ocupă din terenul proprietatea reclamanților, tribunalul în baza 563 Cod civil a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții (R1) și (R2) împotriva pârâtei (P3) și în consecință a obligat pârâta (P3) să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 82 mp teren din imobilele cu nr. top. 181, 182/1 și 182/3, identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară și schița anexă întocmită în cauză de expert (E) la data de 25.09.2019 și care face parte integrantă din hotărâre, ca fiind poligoanele S6 și S7 și să procedeze la retragerea gardului pe limita de proprietate arătată în lucrarea de expertiză.

Au fost respinse restul pretențiilor, constând în diferența de teren revendicată până la suprafața de 123 mp, ca nedovedite.

În baza art.453 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta aflată în culpă procesuală, acțiunea fiind admisă în parte, să plătească reclamanților suma de 2760 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe, constând în onorariu expert 2220 lei, iar diferența în taxă judiciară de timbru primă instanță și apel în limita pretențiilor admise.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 778 lei prin chitanța fiscală din data de 19.02.2020, fila 17, a declarat recurs pârâta (P3), solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs s-a invocat că instanța nu s-a pronunțat asupra grănițuirii, că nu au fost introduși în cauză toți proprietarii imobilului care prezumtiv ocupă proprietatea reclamanților.

Reclamanții au solicitat mutarea gardului pe linia reală dintre proprietăți, or, identificarea acesteia presupune obligatoriu grănițuirea, pretenție care deși solicitată ambiguu nu a primit o soluționare, nefiind introduși în cauză toți coproprietarii imobilului privitor la care s-a solicitat grănițuirea.

Sunt reclamanții proprietari ai imobilelor cu nr. top. 181 (...), în suprafață de 745 mp, înscris în CF nr. 695 (...), convertit în CF nr. 612625 (...), nr. top 182/1 (...), în suprafață de 550 mp, înscris în CF nr. 695 (...), convertit în CF nr. 61264 (...) și nr. top 182/2 (...), în suprafață de 150 mp, înscris în CF (...), convertit în CF nr. 56821 (...).

Ea este coproprietar alături de (A, B, C, D, E), asupra imobilelor cu nr. top 183, 184/1 înscrise în CF nr. 682 (...), pozițiile B 10-17.

Referitor la calitatea pasivă în materia grănițuirii, este obligatorie introducerea în cauză a tuturor proprietarilor tabulari. În materia revendicării, atât sub imperiul vechiului Cod civil, potrivit Hotărârii CEDO din 14 decembrie 2006, cauza Lupaș, cât și sub cel actual, art. 643 Cod civil, în procesele cu terțe persoane având ca obiect bunul aflat în coproprietate, calitatea procesuală activă sau pasivă poate să revină oricăruia dintre coproprietari, nefiind obligatoriu ca în proces să figureze toți coproprietarii.

Cu toate acestea, în cauză se impunea introducerea în cauză în calitate de pârâți a tuturor coproprietarilor imobilului câtă vreme s-a susținut că proprietatea reclamanților este obturată de cea înscrisă în CF nr. 682 (...), nu de o persoană anume, astfel că ea a fost singura introdusă în cauză dintr-o eroare de lecturare a cărții funciare.

S-a invocat în drept art. 488 alin. 1, pct. 8 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații reclamanți (R1) și (R2) au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Nu au formulat o cerere de grănițuire, nu au solicitat și nici nu au fost administrate probe în acest sens, justificat astfel instanța de apel nu s-a pronunțat pe o astfel de cerere, solicitarea mutării gardului s-a făcut în contextul acțiunii în revendicare.

Este nelegal a se inventa o nouă cerere dedusă din acțiunea formulată, pentru a se găsi un motiv de recurs, cadrul procesual îl stabilește reclamantul, criticile aduse sunt străine de prevederile art. 488 alin. 1, pct. 8 Cod procedură civilă.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Acțiunea în revendicare nu impune chemarea în judecată a tuturor coproprietarilor imobilului învecinat cu cel revendicat, ea se îndreaptă, conform art. 563 Cod civil, împotriva posesorului nu a proprietarului fondului învecinat, posesorul putând fi astfel nu doar proprietarul, coproprietarul imobilului învecinat ci și orice altă persoană care îl folosește cu orice titlu sau fără.

Câtă vreme, în speță, unul din obiectele acțiunii deduse judecății a fost revendicarea unei porțiuni din terenul proprietatea intimaților reclamanți, retragerea gardului, nu exista vreo dispoziție legală care să impună chemarea în judecată alături de cel care ocupa terenul proprietatea acestora și alte persoane care ar avea calitatea de coproprietari ai imobilului învecinat, criticile în acest sens fiind astfel neîntemeiate.

Potrivit art. 643 alin. 1 Cod civil, fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare, dispoziții legale raportat la care, criticile recurentei în sensul că se impunea a fi introduși în cauză toți coproprietarii imobilelor învecinate cu cele în litigiu, apar ca nefondate.

Recurenta a fost chemată în judecată datorită faptului că se invoca împrejurarea că s-ar afla în posesia unei suprafețe de teren proprietatea intimaților reclamanți, nu datorită calității sale de proprietar sau de coproprietar al imobilelor învecinate.

Cât privește cealaltă critică adusă deciziei recurate, s-a reținut că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, formulată de intimații reclamanți (R1) și (R2), filele 6-7 dosar de fond, reiese faptul că aceștia au solicitat în contradictoriu cu recurenta și pârâții (P1), (P2), a se dispune mutarea gardului pe linia reală care desparte proprietatea lor, constând în teren cu casă, înscrise în CF nr. 61264 (...), nr. top 182/1 (...), respectiv 56821 (...), nr. top 182/3, învecinat cu imobile proprietatea pârâților.

La fila 73, dosar de fond, se regăsește precizarea acțiunii formulate de către intimații reclamanți (R1) și (R2), prin care au solicitat și anularea Planului de amplasament și Delimitare a imobilului înregistrat la OCPI (...) sub nr. (...)/23.04.2010 în baza căruia s-a format nr. cadastral (...), anularea înscrierilor din Cartea Funciară. În ședința publică din data de 11.12.2017, fila 79 dosar de fond, instanța a luat act de faptul că reclamanții, prin reprezentantul convențional al acestora, au renunțat la judecată față de recurenta pârâtă, or, având în vedere că nu a existat la dosar un act de dispoziție în acest sens, că avocatul nu era mandatat în acest sens, instanța de apel, prin Decizia civilă nr. (...)/A/2018, pronunțată la data de 27.09.2018 a admis ca fondat apelul, a anulat în parte Sentința civilă nr. (...)/19.02.2018 pronunțată de Judecătoria (...), referitor la dispoziția prin care s-a luat act de renunțarea la judecată, fiind fixat termen pentru judecata acțiunii față de recurenta pârâtă, soluționată prin decizia ce face obiectul prezentei căi de atac deduse judecății.

Din cele expuse s-a reținut faptul că obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizată, a constat în solicitarea de-a fi obligați pârâții la mutarea gardului care despărțea proprietățile acestora pe linia reală ce desparte proprietățile, or, acest aspect echivalează implicit cu o cerere de stabilire a liniei cadastrale, cerere asupra căreia într-adevăr instanța de apel, după evocarea fondului, nu s-a pronunțat, criticile în acest sens fiind întemeiate, apărările intimaților nefondate.

Pe de altă parte, la data de 10.06.2015, recurenta a semnat un proces verbal de vecinătate, de delimitare a imobilului situat în (...), nr. (...) B, proprietatea intimaților (R1) și (R2), CF nr. 56821, 61262, 61264/10.03.2015, fila 20 dosar de fond, potrivit căruia aceasta a recunoscut și stabilit linia, vecinătățile imobilului proprietatea acestora, pe latura 3-11-12-13, cu gard de sârmă, or, nu se poate aprecia, în lipsa stabilirii liniei de hotar, dacă într-adevăr recurenta încalcă prin folosința exercitată dreptul de proprietate al acestora, raportul de expertiză întocmit în cauză implicit se impunea a avea în vedere și cele convenite de către părți, de a verifica astfel dacă folosința exercitată de către recurentă respectă sau nu cele convenite.

Conform art. 22 alin. 6 din Noul Cod de procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii sale, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, or, având în vedere omisiunea pronunțării asupra unui capăt de cerere, cel al stabilirii liniei de hotar, implicit această normă de procedură a fost încălcată, motiv de casare al deciziei recurate în sensul art. 488 alin. 1 punctul 5 Cod procedură civilă.

Având în vedere toate considerentele expuse, fiind regăsite motive de casare în sensul art. 488 alin. 1, punctul 5 Cod procedură civilă, Curtea în baza art. 496 alin. 2, coroborat cu art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă, urmare a neintrării în cercetarea fondului cererii de stabilire a liniei de hotar dintre imobilele în litigiu, a admis ca fondat recursul, a casat în întregime decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul (...), ce va avea în vedere considerentele prezentei decizii, suplimentarea probațiunii prin efectuarea unei completări a lucrării de specialitate în vederea stabilirii liniei de hotar care să aibă în vedere și cele convenite de părți prin procesul verbal de vecinătate sus menționat, încheiat la data de 10.06.2015, cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere cu aceea ocazie.

Domenii speta

Spete similare