Acţiune în răspundere delictuală daune morale si materiale

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 27.06.2019 sub nr. .../245/2019 reclamanta M.V. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. A. R. S.A., pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 80000 lei, urmare a suferinţelor provocate în urma accidentului rutier în care a fost implicată, daune materiale în cuantum de 2000 lei reprezentând contravaloarea şedinţelor de consiliere psihologică, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită diferenţa rezultată pe de o parte din cumularea dobânzilor legale la sumele solicitate cu titlu de daune morale şi daune materiale din momentul producerii riscului asigurat (24.03.2017) până la momentul plăţii efective (daune interese moratorii), iar pe de altă parte din indexarea sumelor în cauză cu rata indicelui de inflaţie de la data producerii evenimentului rutier (24.03.2017) şi până la data plăţii efective.

În motivare, reclamanta a arătat că din cercetările efectuate în dosarul nr. .../P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, la data de 24.03.2017, ora 13,40, Dispeceratul Serviciului Rutier Iaşi a fost sesizat prin SNUAU 112, despre faptul că în sat .., com. ..., jud. Iaşi, a avut loc un accident rutier. Echipa operativă deplasată la faţa locului a constatat faptul că accidentul rutier s-a produs pe str. .. din sat .., com. .., jud. Iaşi, pe sensul de mers dinspre sat .. către mun. .., pe trecerea de pietoni din dreptul staţiei mijloace de transport în comun ,,.. ..”. Organele de poliţie au identificat autovehiculul implicat în accidentul rutier, marca .. .. cu nr. de circulaţie provizorie ..., precum şi pe conducătorul auto în persoana numitului T C din Iaşi, care a fost testat alcoolscopic stabilindu-se că nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. La faţa locului a fost identificată victima accidentului rutier, legitimată în persoana numitei M. V. din jud. Iaşi, care a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe ,,Sf. Spiridon”. Urmare a examinării medico-legale, reclamantei i-a fost eliberat raportul de expertiză medico-legală nr. .../29.03.2017 din ale cărui concluzii rezultă că a necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale. Reclamanta a arătat împotriva autorului accidentului rutier s-au efectuat cercetări în dosar nr. .../P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă- faptă prev. şi pedepsită de disp. art. 196 alin. 2 şi 3, cauză în care s-a dispus prin ordonanţa din data de 29.01.2018 clasarea cauzei în temeiul art. 315 alin. 1 lit. b din CPP raportat la art. 16 alin 1 lit. e CPPC, motivat de faptul că lipseşte plângerea contravenţională. A arătat că autoturismul condus de T. C.deţinea la data producerii eveniemtnului rutier o polită de asigurare RC.A. valabilă emisă de societatea de asigurări E. R. A. R. S.A. Reclamanta a arătat că daunele materiale evaluate la suma de 2000 lei reprezintă cv. şedinţelor de consiliere psihologică efecutate ca urmare a puternicului şoc psihic/emoţional provocat de accidentul rutier în care a fost implicat. În privinţa daunelor morale, reclamanta a invocat disp. art. 1391 alin. 1 Cod civil. A precizat că accidentul rutier din data de 24.03.2017, pe lângă multiplele traume fizice şi definitive pe care le-a provocat reclamantei, a traumatizat-o şi din punct de vedere psihic/emoţional, fiind nevoită ca urmare a sperieturii avute să apeleze la serviciile unui psiholog. Reclamanta a arătat că a avut în urma evenimentului rutier mai multe leziuni, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. .../29.03.2017. Urmare a fracturii de os scafoid a fost nevoită să stea aproximativ două luni cu o atelă gipsată la nivelul antebraţului stâng, perioadă în care a fost nevoită să apeleze la ajutorul persoanelor din jur pentru a desfăşura activităţi zilnice. După eveniment, reclamanta a arătat că a avut momente de nelinişte, nu putea să doarmă din cauza sperieturii avute, dar şi din cauza durerilor insportabile la nivelul coloanei cervicale, fiind nevoită să poarte şi un guler cervical. A arătat că în prezent încă are dureri la nivelul coloanei cervicale, dar şi la nivelul mâinii stângi.

Tot ca urmare a accidentului, reclamanta a arătat că este speriată de fiecare dată când se deplasează pe strada, tresare la auzul sunetelor de frână bruscă sau claxon, îi este teamă să traverseze chiar şi pe trecerea de pietoni, având în vedere că accidentul rutier a avut loc pe trecerea de pietoni. Astfel, a susţinut că sumele solicitate cu titlu de daune morale corespund cerinţelor unei juste şi integrale despăgubiri raportat la faptul că nici în prezent nu este refăcută complet şi se gândeşte că niciodată nu va mai fi la fel ca înainte. Raportat la capătul de cerere privind plata dobânzii legale şi indexarea sumelor de la data producerii accidentului rutier, reclamanta a invocat disp. art. 1381 alin. 1 şi 2 Cod civil.

În drept, a invocat disp. art. 1349, 1357, 1369, 1387, 1388, 1389, 2224 Cod civil, O.U.G. nr. 54/2016, Ordinul nr. 20/2017.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale.

 Pârâta S.C. E. R. A. – R. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat diminuarea pretenţiilor pretinse de către reclamant, respectiv a daunelor morale potrivit practicii, jurisprudenţei şi echităţii din România, a dispoziţiilor Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, diminuarea cheltuielilor de judecată şi respingerea solicitării privind obligarea la plata saunelor materiale şi a dobânzii legale. Pârâta a arătat că a formulat ofertă de despăgubire, suma ofertată fiind de 15480 lei cu titlu de daune morale. A arătat că în cauză sunt aplicabile prev. Normei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 39/2016 şi O.U.G. nr. 54/2016. Am arătat că asigurătorul RCA plăteşte despăgubiri nu pe bază delictuală, cu în baza contractului de asigurare RCA. Raportat la daunele materiale solicitate, în cuantum de 2000 lei, a arătat că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri justificative în susţinerea solicitării reclamantei, nu rezultă că reclamatei i-a fost recomandat de către un specialist să efectueze şedinţe la un cabinet de psihologie. De asemenea, a arătat că raportul de expertiză este un raport extrajudiciar care nu poate fi avut în vedere la pronunţarea hotărârii. Pârâta a invocat prevederile Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străziipentru determinarea cuantumului daunelor morale.  Referitor la daunele morale, pârâta a subliniat că pretenţiile sunt exagerate raportat la vătămarea suferită şi nu ţin seama de faptul că stabilirea lor trebuie să se facă în mod echitabil şi proporţional cu urmările accidentului, având în vedere că ele au rolul de a compensa pierderea produsă, fără să poată constitui o sursă de îmbogăţire. A arătat că reclamanta nu a pierdut vreo funcţie sau un organ, accidentul nu a determinat infirmitatea acesteia, viaţa nu i-a fost pusă în pericol.

Cu privire la capătul de cerere ce are ca obiect plata dobânzii, pârâta a arătat că reclamanta nu i-a avizat cu privire la vătămarea suferită, astfel încât a luat la cunoştinţă prin cererea de chemare în judecată de vătămarea suferită şi au formulat o ofertă de despăgubire. A invocat disp. art. 20 alin. 4 din O.U.G. nr. 54/2016.

În drept, a invocat disp. art. 205 Cod procedură civilă, O.U.G. nr. 54/2016 , Norma A.S.F. nr. 39/2016.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că nu a avut cunoştinţă de formularea ofertei de către pârâtă până la data comunicării întâmpinării şi că nu consideră că suma de 15480 lei cu titlu de daune morale este una în măsură să acopere în integralitate prejudiciul moral. A precizat că Ghidul de soluţionare al daunelor morale întocmit de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, precum şi practica judiciară invocată prin întâmpinare nu pot obliga instanţa la stabilirea unui anumit cuantum al daunelor morale. Referitor la diminuarea cheltuielilor de judecată, reclamanta a arătat că pe lângă asistenţa juridică şi reprezentarea acordată reclamantei în faţa Judecătoriei Iaşi, asistenţa juridică şi reprezentarea reclamantei a fost asigurată şi în faţa organelor de urmărire penală. 

Analizând cu prioritate actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Potrivit lucrărilor dosarului de urmărire penală nr. ../P/2017, în ziua de 24.03.2017, ora 13,40, Dispeceratul Serviciului Rutier a fost sesizat prin SNUAU 112 despre faptul că în sat .., com. .., jud. Iaşi, a avut loc un accident rutier. Echipa operativă care s-a deplasat la faţa locului a constatat faptul că accidentul rutier s-a produs pe strada .. din sat .., com. Holboca, jud. Iaşi, pe sensul de mers dinspre sat .. către mun. ..., pe trecerea de pietoni din dreptul staţiei mijloace de transport în comun ,,.. ...”. La faţa locului a fost identificat autovehiculul marca .. cu nr. de înmatriculare ....., proprietatea T. C., precum şi conducătorul auto T. C., care a fost testat alcoolscopic, stabilindu-se că nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. La faţa locului a fost identificată şi victima, reclamanta M. V., care a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe Sf. Maria, fiind testată alcoolscopic, cu rezultat negativ. Se reţine în actele dosarului de urmărire penală faptul că numitul T. C., în calitate de conducător auto, nu a respectat prev. art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

Potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu la fila nr. 4 din dosarul de urmărire penală, la data de 24.03.2017, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare .., a surprins şi accidentat pe numita M.V., angajată regulamentar în traversarea străzii, din dreapta către stânga conducătorului auto. La fila nr. 7 dosar se regăseşte declaraţia intervenientului forţat T. C. inclusă într-un proces verbal de efectuare a cercetării locului faptei, din care rezultă că acesta a declarat că la data de 24.03.2017, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare... pe str. ... din sat ..., către Mun. Iaşi, pe trecerea de pietoni din .. ... a acroşat cu oglinda lateral stânga a maşinii o persoană de sex feminin care s-a angajat în traversarea străzii pe marcaj pietonal, din dreapta către stânga.

Potrivit certificatului medico-legal nr. .../29.03.2017- fila nr. 17- reclamanta prezintă factură scafoid stâng fără deplasare ce s-a putut produce prin lovire-cădere în cadrul unui accident rutier şi poate data din 24.03.2017. Necesită 40-45 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, timp ce include şi tratamentul de recuperare.

Autovehiculul marca ..., nr. de identificare ..., nr. de înmatriculare ...- fila nr 18 şi fila nr. 38 dosar urmărire penală,  condus de către intervenientul forţat T. C. era asigurat la pârâta S.C. E. R. A. – R. S.A., conform poliţei de asigurare de răspundere civilă cu perioada de valabilitate de la 21.03.2017 – 20.06.2017.

În drept, sunt incidente prevederile art. 1349 alin.1 şi art. 1357 Cod civil, potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Din conţinutul acestor dispoziţii legale, rezultă că angajarea răspunderii civile delictuale a intervenientului forţat impune verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor referitoare la existenţa prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea ilicită a intervenientului forţat şi paguba suferită, precum şi existenţa vinovăţiei autorului faptei ilicite.

În ceea ce priveşte prejudiciul material şi moral, instanţa reţine că, urmare a accidentului rutier din data de 24.03.2017, reclamanta a susţinut că daunele materiale în cuantum de 2000 lei reprezintă contravaloarea şedinţelor de consiliere psihologică efectuate ca urmare a şocului emoţional şi psihic provocat de accidentul rutier în care a fost implicată. În ceea ce priveşte daunele morale, reclamanta a susţinut că are şi în prezent dureri la nivelul mâinii stângi, pe care nu o poate folosi la capacitate maximă, dar şi la nivelul coloanei cervicale. A mai arătat că după eveniment a avut moment de nelinişte, nu putea să doarmă, din cauza sperieturii, dar şi din cauza durerilor insuportabile de la nivelul coloanei cervicale.

Potrivit art. 1381 alin. 1 Cod civil, orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. Potrivit art. 1385 alin. 1, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Potrivit art. 1391 alin. 1 Cod civil,  în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

Instanţa reţine că, la data de 24.03.2017, reclamanta a fost acroşată pe trecerea de pietoni de către autoturismul cu nr. de înmatriculare ..., condus de intervenientul forţat T C, provocându-i o fractură de scafoid stâng fără deplasare, fiindu-i necesare 40-45 zile de îngrijiri medicale. Instanţa reţine că parte din suferinţele provocate reclamantei sunt inerente modalităţii producerii accidentului rutier, fiind de la sine înţeles faptul că momentul impactului cu autoturismul (mai ales în situaţia în care reclamanta se afla pe trecerea de pietoni) a creat un şoc emoţional puternic. Mai mult decât atât, instanţa reţine, de asemenea, ca inerente producerii accidentului rutier suferinţele constând în durerile fizice suportate de reclamantă ca urmare a fracturării unui os. Numărul de zile de îngrijiri medicale este, de asemenea, unul destul de ridicat, şi anume 45-45 zile de îngrijiri medicale.

Referitor la raportul de evaluare psihologică depus la dosarul cauzei la filele nr. 19 şi urm. instanţa reţine că acesta are valoarea probatorie a unui înscris ale cărui concluzii vor fi reţinute în  măsura în care se coroborează cu alte date rezultate din dosarul cauzei.

Reclamanta solicită daune morale în cuantum de 80000 lei. În cuprinsul întâmpinării pârâta a indicat faptul că suma ofertată cu titlu de daune morale a fost de 15480 lei. Pârâta a depus la fila nr. 46 dosar oferta de despăgubire pentru suma de 15480 lei, care nu este însoţită de dovada comunicării către reclamantă.

Instanţa apreciază că daunele morale în cuantum de 80000 lei solicitate de reclamantă sunt disproporţionate, prin raportare la suferinţa produsă de accidentul rutier în care a fost implicată. Instanţa nu contestă durerea fizică şi psihică suferită de aceasta, nici şocul suferit ori posibilele efecte negative asupra stării sale emoţionale, însă va avea în vedere faptul că prin producerea accidentului rutier reclamanta a suferit o singură fractură de os scafoid stâng. Viaţa reclamantei nu a fost pusă în pericol, nu a suferit vreo infirmitate şi nici nu s-a produs un prejudiciu estetic grav şi permanent. Stabilirea daunelor trebuie să se facă în mod echitabil şi proporţional cu urmările accidentului, având în vedere că daunele au rolul de a compensa pierderea produsă, fără a constitui o sursă de îmbogăţire.  Instanţa apreciază că suma de bani oferită de pârât cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, şi anume 15480 lei, asigură o justă compensaţie a suferinţelor pe care le-a îndurat reclamanta.

Referitor la cuantumul daunelor materiale de 2000 lei, reprezentând contravaloarea şedinţelor de consiliere psihologică efectuate ca urmare a şocului emoţional şi psihic provocat de accidentul rutier în care a fost implicată- la fila nr. 24 se regăseşte chitanţa nr. ../31.10.2017 pentru suma de 2000 lei- instanţa reţine că prejudiciul este definit drept consecinţa negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşite de către o altă persoană. Din aceste motive, instanţa apreciază cu nu se poate dispune suportarea de către reclamant a sumei de 2000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea şedinţelor de consiliere psihologică efectuate, neexistând o legătură directă de cauzalitate între producerea accidentului rutier şi alegerea reclamantei de a urma aceste şedinţe de consiliere. Între momentul producerii accidentului rutier (24.03.2017), momentul evaluării (28.09.2017, potrivit menţiunilor de la pct. II din raport), momentul întocmirii raportului de evaluare psihologică (27.10.2017) a trecut mai mult de jumătate de an, motiv pentru care instanţa nu poate considera că reclamanta a apelat la aceste şedinţe de consiliere în considererea traumelor suferite pe urma accidentului rutier, în această perioadă de timp fiind posibilă intervenţia unor alţi factori care să o fi determinat să apeleze la ajutorul unui psiholog. Prin urmare, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi presupusul prejudiciu material în cuantum de 2000 lei reprezentând contravaloarea şedinţelor de consiliere nu este suficient de individualizată.

De asemenea, instanţa apreciază că nu se reţine aplicabilitatea disp. art. 50 alin. 1 lit. d din Norma ASF nr. 23/2014 (potrivit căruia la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere, în caz de vătămare corporală, eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare), daunele materiale în cuantum de 2000 lei nefiind solicitate pentru o vătămare corporală, iar, pe de altă parte, neexistând suficiente indicii că prejudiciul ar fi fost efectiv prilejuite de accident.

Aşadar, instanţa apreciază că în cauză a fost dovedită existenţa unei fapte ilicite, a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciile morale, a unor prejudicii morale, precum şi a vinovăţiei terţului intervenient forţat T C.

La data producerii accidentului rutier, 24.03.2017, erau în vigoare prevederile Legii nr. 136/1995, modificată.

Potrivit art. 50 alin.1 şi alin.2 din Legea nr. 136/1995, modificată, în vigoare la data săvârşirii faptei ilicite, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv.

Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi. Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. (art. 54 alin.1 şi art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, modificată, în vigoare la data săvârşirii faptei ilicite).

Prin art. 20 alin.1, alin.2, alin.4 – alin.6 din O.U.G. nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie, în termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, dar nu mai târziu de 3 luni de la data avizării daunei, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;b) fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii. Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. 1 sub condiţia depunerii documentelor necesare stabilirii răspunderii şi cuantificării prejudiciului sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească; documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F. Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte integral obligaţiile în termenul prevăzut la alin. 4 sau dacă diminuează nejustificat despăgubirea ori întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de suma neachitată. Plata penalităţilor se face odată cu plata despăgubirii. În cazurile privind vătămările corporale şi daunele morale care fac obiectul unui litigiu, penalităţile şi plata acestora sunt stabilite de către instanţa judecătorească.

Capătul de cerere referitor la plata diferenţelor rezultate pe de o parte din cumularea dobânzilor legale la sumele solicitate cu titlu de daune morale şi daune materiale din momentul producerii riscului asigurat (24.03.2017) şi până la momentul plăţii efective (daune interese moratorii), va fi respins ca neîntemeiat, instanţa apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste texte legale.

Aşadar, obligaţia de plată a penalităţilor, în procent de 0,2%/zi de întârziere, se naşte atunci când asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte integral obligaţiile în termenul prevăzut la alin. 4 sau dacă diminuează nejustificat despăgubirea ori întârzie achitarea despăgubirii.

În cauză nu a fost făcută dovada notificării pârâtei de către reclamantă, motiv pentru care instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata daunelor moratorii.

Pe de altă parte, reclamanta solicită indexarea sumelor cu rata indicelui inflaţiei de la data producerii eventimentului rutier (24.03.2017) şi până la data plăţii efective (daune compensatorii). Pentru a dispune actualizarea sumei cu indicele de inflaţie, instanţa are în vedere faptul că în acest mod este posibilă acoperirea prejudiciului efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul de timp scurs de la data pronunţării prezentei hotărâri până la plata efectivă a sumei datorate, fiind astfel acordat efect dispoziţiilor art. 1531 Cod civil, potrivit cărora creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit prin faptul neexecutării.

Prin urmare, instanța va admite în parte acţiunea şi va dispune potrivit celor arătate mai sus.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa reţine că a fost depusă la dosarul cauzei chitanţa nr. ../09.09.2019 pentru suma de 3000 lei pentru onorariu avocat. Instanţa reţine că onorariul de 3000 lei a fost achitat în considerarea asistenţei juridice acordată atât în dosarul de faţă, cât şi în dosarul de urmărire penală nr. .../P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi. Instanţa reţine că, în temeiul art. 451 şi urm. Cod procedură civilă, poate acorda doar cheltuielile de judecată aferente prezentului proces, nu şi pe cele efectuate în dosarul de urmărire penală, motiv pentru care instanţa va proceda la reducerea onorariului de avocat în cuantum de 3000 lei la cuantumul de 1500 lei, prin aplicarea art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, această din urmă valoare fiind proporţională cu activitatea desfăşurată de avocat în prezentul dosar. Instanţa va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 4350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat şi taxă judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare