Uzucapiune

Hotărâre 9466 din 26.06.2019


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de ...2018 reclamantul T D a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii S V şi S M, pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună constatarea uzucapiunii tabulare  în beneficiul său asupra terenului în suprafaţă de 31,88 m.p. situat în mun. Iaşi, ..., având nr. parcelă 1(...) intabulat în cartea funciară, aflat în posesia reclamantului fără acte.

În motivare, reclamantul a arătat că a dobândit prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .../...2006 la B.N.P. ... terenul în suprafaţă de 235 m.p. situat în Iaşi, ..., împreună cu construcţia edificată pe acesta cu destinaţia de locuinţă. Reclamantul a precizat că la data întocmirii documentaţiei cadastrale în vederea intabulării dreptului de proprietate s-a constatat cu ocazia efectuării măsurătorilor în teren că exista o suprafaţă în plus de 31,88 m.p. care face parte din curtea aferentă casei de locuit. Reclamantul a susţinut că imobilul a fost cumpărat îngrădit, având vecini pe toate trei laturi şi ieşire la stradă pe cea de-a patra latură, iar limitele de proprietate erau astfel cum au fost stabilite de proprietarii anteriori, excedentul rezultând probabil dintr-o măsurătoare inexactă realizată de foştii proprietari. Această suprafaţă excedentară este înscrisă ca fiind în posesia reclamantului, fiind făcută menţiunea că este în posesia sa fără acte, stăpânind efectiv terenul din momentul dobândirii şi până în prezent sub nume de proprietar. A arătat reclamantul că terenul nu face parte din domeniul public şi nu au existat litigii asupra imobilului. Reclamantul a invocat disp. art. 931 Cod civil, arătând că de la data intrării în vigoare a Codului civil în beneficiul său s-a împlinit termenul de 5 ani de la data înscrierii dreptului în cartea funciară, motiv pentru care poate fi pronunţată o hotărâre care să constate dobândirea dreptului de proprietate ca efect al posesiei îndelungate.

În drept, reclamantul a invocat disp. art. 1050 şi urm. Cod procedură civilă, art. 931 şi urm. Cod civil.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale.

Pârâţii nu au formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. .../...2006 a B.N.P. ..., încheiat între reclamant şi pârâţi, s-a convenit asupra vânzării imobilului compus din construcţie având destinaţia de locuinţă, compusă din trei camere şi dependinţe, cu o suprafaţă construită la sol de 127,63 m.p. şi suprafaţă utilă de 101,61 m.p., împreună cu teren proprietate în suprafaţă de 235 m.p., situat în localitatea Iaşi, ...., înscris în cartea funciară nr. ... Iaşi, nr. cadastral ..., prin încheierea nr. .../...2005.

Potrivit art. 6 alin. 4 Cod civil, prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Potrivit art. 82 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispoziţiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.

În acest sens, raportat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, şi anume ...2006, moment de la care se prezumă că reclamantul a luat în posesie efectivă imobilul în cauză, instanţa reţine că sunt aplicabile dispoziţiile vechiului Cod civil.

În reglementarea vechiului Cod civil existau două tipuri de uzucapiune, şi anume uzucapiunea de treizeci de ani, denumită şi uzucapiunea lungă, precum şi uzucapiunea de la zece la douăzeci de ani, denumită şi uzucapiunea scurtă. Raportat la primul tip de uzucapiune, cea lungă, instanţa reţine că în mod evident nu este aplicabil în cazul de faţă, raportat la data încheierii contractului de vânzare (anul 2006), precum şi la termenul de uzucapiune de 30 de ani.

Condiţiile speciale necesare pentru invocarea uzucapiunii scurte şi, pe cale de consecinţă, pentru dobândirea dreptului de proprietate pe acest temei sunt reglementate de art. 1895-1899 Cod civil din  1864.

Potrivit art. 1846 Cod civil din 1864, orice prescripție este fondată pe faptul posesiei. Posesia este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată în nume propriu sau de altul în numele nostru. Potrivit art. 1847 Cod civil din 1865, ca să se poată prescrie se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. În cauză posesia reclamantului nu este afectată de viciile anterior arătate, astfel cum sunt definite în art. 1848-1852 Cod civil 1865, din probele administrate în cauză rezultând că posesia reclamantului este una utilă.

Potrivit art. 1895 din Codul civil din 1864, cel ce câştiga cu buna-credinţa şi printr-o justa cauza un nemişcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului judeţean unde se afla nemişcătorul, şi prin douăzeci de ani dacă locuieşte afară din acea circumscripţie. Aşadar, uzucapiunea scurtă se aplică doar cu privire la bunurile imobile, individual determinate. Posesia poate fi invocată ca temei al uzucapiunii scurte dacă ea, la rândul ei, se întemeiază pe un just titlu sau o justă cauză, definit de art. 1897 Cod civil vechi ca fiind orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc.

În ceea ce priveşte imobilul în cauză, instanţa reţine că, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, s-a procedat la identificarea terenului şi la efectuarea măsurătorilor, iar conform adresei nr. 16808/16.02.2018 emisă de Mun. Iaşi- Direcţia Evidenţă Patrimoniu Public şi Privat, suprafaţa de teren de 31,88 m.p. nu figurează în inventarele domeniilor public şi privat ale mun. Iaşi. Potrivit concluziilor raportului de expertiză, în anexa 1, între punctele 1,2,3,4,5,6,7,1 este identificată suprafaţa de teren măsurată de 32 m.p. (31,88 m.p. conform cererii de chemare în judecată), teren situat în mun. Iaşi, ..., jud. Iaşi, T 14, parcela 1 ... (provine din parcela CC ..., suprafaţă deţinută în prezent de reclamant. Se reţine că imobilul este delimitat cu gard din lemn pe latura de est şi gard metalic pe latura de nord, pe latura de vest fiind proprietatea reclamantului- nr. cadastral ..., învecinându-se la nord cu stradela ...., DS ..., la sud cu C.L. Iaşi, la est cu propr. ... şi la vest cu propr. ... , nr. cad. ....

Prin urmare, instanţa reţine că printre cerinţele de aplicabilitate ale uzucapiunii scurte se regăsesc cele conform cărora se aplică numai cu privire la bunuri imobile, condiţie îndeplinită în cauză, precum şi cea referitoare la justul titlu ca temei al posesiei. În acest sens instanţa constată că posesia poate fi invocată ca temei al uzucapiunii scurte dacă ea, la rândul ei, se întemeiază pe un just titlu sau o justă cauză. Noţiunea de just titlu sau justă cauză este definită de art. 1897 din Codul civil din 1865, astfel: justa cauza este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc. În cauză instanţa reţine că există un just titlu reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. .../....2006 a B.N.P. Edoardo Levinos Frost.

Buna-credinţă este menţionată ca o condiţie distinctă a posesiei în art. 1895 din Codul civil vechi. Potrivit art. 1898 alin. 1 din Codul civil vechi buna-credinţa este credinţa posesorului ca, cel de la care a dobândit imobilul, avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea. Instanţa reţine că în prezenta cauză reclamantul a fost în mod cert de bună-credinţă, acţionând ca un proprietar asupra întregului imobil. De altfel, din declaraţia martorului ..., astfel cum a fost consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, rezultă că este vecin cu reclamantul de 10 ani, iar în toată această perioadă de timp nu s-au modificat limitele terenului. A precizat martorul că terenul a fost cumpărat îngrădit, precum şi faptul că reclamantul este cel care se ocupă de teren, acesta nemodificând limitele acestuia. De asemenea, din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară rezultă că terenul se află în posesia reclamantului.

Raportat la termenul uzucapiunii scurte, instanţa reţine că acesta este de 10 ani, raportat la criteriul locuinţei foştilor proprietari, fiind împlinit în cauză, contractul de vânzare fiind încheiat în anul 2006, aşadar în urmă cu mai mult de 10 ani.

În acest sens, instanţa reţine că în cauză sunt întrunite condiţiile uzucapiunii scurte de 10 ani, potrivit Codului civil vechi, motiv pentru care va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T D a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii S V şi S M şi va constata dobândit dreptul de prorpietate în temeiul uzucapiunii scurte de 10 ani în privinţa terenului în suprafaţă de 31,88 m.p. situat în mun. Iaşi, ..., jud. Iaşi, T14, parcela 1 ... (provine din parcela CC ...), delimitat în cadrul raportului expertului judiciar O M, în favoarea reclamantului.

Referitor la cererea de înscriere a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 31,88 m.p. în cartea funciară pe numele reclamantului, instanţa reţine că, potrivit art. 28 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părţilor interesate, cu excepţia cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu; cererea de înscriere se va transmite la biroul teritorial în circumscripţia căruia este situat imobilul. Aşadar, este consacrat principiul neutralităţii (disponibilităţii), potrivit căruia înscrierea în cartea funciară se face numai la cererea persoanei interesate. Pentru aceste motive, instanţa va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind dispunerea înscrierii în cartea funciară.

Ia act de faptul că părţile nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.