Decizie prin care nu a fost validată propunerea Consiliului de Administraţie din cadrul Şcolii Gimnaziale a., jud. b., privind menţinerea în activitate a reclamantei în anul şcolar 2017-2018, peste vârsta standard de pensionare. Nelegalitate.

- art. 28 alin. 3 din Ordinul nr. 5739/2016

Solicitarea documentelor dosarului profesional al titularului cererii este chiar o obligaţie a recurentului pârât, în condiţiile în care propunerea pozitivă formulată de consiliul de administraţie al unităţii şcolare nu a fost validată. Într-o astfel de situaţie era imperios necesar ca inspectoratul şcolar să justifice temeinic refuzul său, ce urma unei aprobări anterioare date de unitate şcolară, prin efectuarea unei analize proprii asupra îndeplinirii condiţiilor legale reglementate de art. 284 alin. 6 din Legea nr. 1/2011, de către cadrul didactic solicitant. Or, această analiză presupunea verificarea dosarului profesional al solicitantului. Abordare facilă şi formală a invocării lipsei documentelor, reprezintă, în opinia Curţii, un formalism excesiv, care duce la limitarea drepturilor prevăzute de lege în favoarea cadrelor didactice şi care nu poate fi acceptat.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 621/30.06.2017 pronunţată de Tribunalul Covasna – Secţia civilă a fost admisă cererea formulată de reclamanta C. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean B., a fost anulată decizia nr. 239/03.03.2017 emisă de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean B. şi, în consecinţă, a fost validată propunerea Consiliului de Administraţie din cadrul Şcolii Gimnaziale A., jud. B. privind menţinerea în activitate a reclamantei în anul şcolar 2017-2018, peste vârsta standard de pensionare.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean B. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi respingerea acţiunii.

În motivare, a arătat că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, deoarece, deşi intimata reclamantă a recunoscut că nu a depus dosarul complet pentru menţinerea în activitate, astfel cum prevede metodologia emisă de MEN, cu toate actele necesare, acţiunea a fost admisă cu încălcarea acestor norme.

Astfel, recurentul a arătat că, în învăţământul preuniversitar, în metodologiile emise de Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru soluţionarea diferitelor cereri, s-a prevăzut depunerea de dosare – cereri însoţite de toate actele necesare. Or, aceste acte, se găsesc, de regulă, în posesia solicitantului, astfel că, a considera îndeplinită condiţia dosarului complet, deşi chiar prima instanţă a reţinut că „reclamanta nu a depus odată cu cererea de menţinere în activitate şi documentele prevăzute la art. 28 alin. 3 din metodologie” este o eroare.

Interpretarea dată de prima instanţă completează, în mod nepermis, în opinia recurentului, metodologia emisă de MEN, iar actele ce trebuiau depuse la unitatea şcolară, într-un anumit termen, care nu a fost respectat, nu mai pot fi depuse ulterior.

Recurentul a considerat eronat şi argumentul reţinut de către prima instanţă în sensul că Inspectoratul Şcolar Judeţean B. ar avea un drept de control limitat asupra procedurii (dosarul ce trebuie depus), doar asupra unor aspecte, cum ar fi gradul didactic.

Recurentul a susţinut că, în învăţământul preuniversitar regula este pensionarea cadrelor didactice pentru limită de vârstă când sunt îndeplinite condiţiile legale, excepţia de la regulă fiind menţinerea în activitate, dar numai cu respectarea condiţiilor de excepţie reglementate în metodologia MEN. În plus, recurentul a arătat că, datorită mobilităţii personalului didactic, în clasele I-IV există multe situaţii în care elevii ajung să finalizeze ciclul primar cu două cadre didactice.

Recurentul a mai susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, deoarece validarea propunerii Consiliului de Administraţie din cadrul Şcolii Gimnaziale A., jud. B., privind menţinerea în activitate a reclamantei în anul şcolar 2017-2018, peste vârsta standard de pensionare era atributul exclusiv al inspectoratului şcolar.

Recurentul a susţinut că obiectul acţiunii l-a reprezentat solicitarea de anulare a deciziei nr. 239/03.03.2017 prin care nu a fost validată propunerea Consiliului de Administraţie din cadrul Şcolii Gimnaziale A., jud. B. privind menţinerea în activitate a reclamantei în anul şcolar 2017-2018. Altfel spus, s-a contestat refuzul validării menţinerii în activitate a cadrului didactic peste vârsta standard de pensionare, în anul şcolar 2017-2018.

Recurentul a arătat că această posibilitate este reglementată de art. 284 alin. 6 din Legea nr. 1/2011, condiţiile de acordare a acestui drept fiind detaliate de art. 28 din Metodologia – cadru privind mobilitatea personalului didactic aprobată prin Ordinul nr. 5739/2016.

În aplicarea acestor norme, recurentul a arătat că, în baza art. 95 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 1/2011, a solicitat unităţii şcolare actele depuse de intimata reclamantă, în susţinerea cererii, fiind transmise numai cererea, certificatul de gradul I, dispoziţia de repartizare şi o notă privind activitatea desfăşurată, fără a se depune documente justificative privind activitatea didactică şi ştiinţifică. În aceste condiţii, recurentul a arătat că, în mod corect, a apreciat că dosarul depus la şcoală, formal, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de metodologie. Cu privire la acest aspect, recurentul a arătat că intimata reclamantă nu a contestat faptul că nu a depus un dosar complet însoţit de documente justificative privind activitatea didactică şi ştiinţifică.

În plus, recurentul a susţinut că legea prevede o posibilitate de menţinere a personalului didactic peste vârsta standard de pensionare, iar nu o obligaţie, în funcţie de dinamica resurselor umane, de politica de personal, existând posibilitatea refuzului menţinerii în activitate peste vârsta standard de pensionare.

Concret, recurentul a arătat că, la nivelul acestei instituţii există o situaţie de restrângere de activitate care trebuie soluţionată prin repartizare din oficiu (d-na D. ) şi cadre didactice care nu au putut fi titularizate din lipsă de posturi în învăţământul primar, secţia maghiară, deşi au obţinut medii mari la concursul de titularizare din anii 2016 şi 2017.

În drept a fost invocată aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 4 şi 8 Cod procedură civilă, iar, în probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri noi.

Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 200 lei, conform art. 24 alin. 1 şi alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata reclamantă C., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 18-22), a solicitat respingerea recursului.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata reclamantă a arătat că nu poate fi reţinută susţinerea recurentului că nu au fost depuse documente justificative, deoarece fiecare cadru didactic are un dosar profesional care trebuie să conţină toate actele justificative privind activitatea didactică şi care este depus la şcoală, astfel că obligaţia trimiterii acestora cate revenea şcolii.

Intimata reclamantă a mai arătat că, în opinia sa, hotărârea primai instanţe nu s-a dat cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, câtă vreme, în jurisprudenţă, s-a reţinut că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa de contencios administrativ este competentă a se pronunţa şi asupra oportunităţii emiterii actului administrativ, puterea discreţionară a administraţiei putând fi cenzurată în situaţia în care este exercitată abuziv sau vădit disproporţionat în raport cu scopul ei.

Intimata reclamantă a mai arătat că a desfăşurat activitatea de cadru didactic 40 de ani, iar dispoziţiile art. 28 alin. 6 din Legea nr. 1/2011 care instituie dreptul cadrelor didactice de a fi menţinute în funcţie 3 ani după împlinirea vârstei standard de pensionare reprezintă o prevedere instituită în favoarea personalului didactic ce a depus eforturi în interesul colectivităţii şi comunităţii, prin activităţile lor. În plus, solicitarea de menţinere în funcţie pentru încă 1 an, are la bază dorinţa de a finaliza cursurile clasei a IV-a, la clasa al cărei diriginte este, la solicitarea expresă a părinţilor.

În probaţiune, intimata a anexat înscrisuri.

În drept, a invocat aplicarea art.11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi Legea nr. 1/2011.

Recurentul reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare, în condiţiile art. XVI alin. 2 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013.

Instanţa de recurs a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri noi, în condiţiile art. 492 Cod procedură civilă.

Analizând recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean B., prin prisma dispoziţiilor art. 488 Cod procedură civilă, curtea reţine următoarele:

Recurenta pârâtă invocă drept motiv principal de reformare a sentinţei primei instanţe greşita aplicare a legii, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care nu este fondat.

Prin cererea de chemare în judecată, intimata reclamantă a contestat decizia nr. 239/03.03.2017 emisă de recurentul pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean B., prin care a fost respinsă contestaţia intimatei reclamante împotriva nevalidării menţinerii în activitate ca personal didactic titular peste vârsta standard de pensionare la Şcoala Gimnazială A., jud. B., la catedra de învăţământ primar (profesor).

În cuprinsul deciziei, recurentul pârât a reţinut, în esenţă, că cererea depusă de intimata reclamantă nu a putut fi validată deoarece, pe de o parte, nu a fost susţinută de documente justificative, iar, pe de altă parte, instituţia pârâtă trebuie să ţină cont de dinamica resurselor umane şi de politica de personal, situaţia concretă impunând respingerea cererii de menţinere în funcţie peste vârsta standard de pensionare.

Prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată, reţinând că, deşi documentele prevăzute la art. 28 alin. 3 din Metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2017-2018, aprobată prin Ordinul nr. 5739/2016 al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, nu au fost anexate cererii depuse de reclamantă pentru menţinerea în activitate în anul şcolar 2017-2018, acestea puteau fi solicitate de la unitatea şcolară care a înaintat cererea către instituţia pârâtă sau de la titularul cererii.

Recurentul pârât contestă această interpretare a primei instanţe, apreciind că cererea de menţinere în activitate a intimatei reclamante în anul şcolar 2017-2018, peste vârsta standard de pensionare, nu putea fi analizată decât prin raportare la documentele anexate cererii respective.

Curtea reţine că, potrivit art. 28 alin. 3 din Ordinul nr. 5739/2016, persoanele interesate de menţinerea în activitate, trebuie să se adreseze, în scris, „consiliilor de administraţie ale unităţilor de învăţământ, până la data prevăzută în Calendar”, iar cererile trebuie „însoţite de documentele justificative privind activitatea didactică şi ştiinţifică”.

De asemenea, potrivit alin. 6 al aceleiaşi norme „Consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, comunică, la termenul prevăzut în Calendar, inspectoratului şcolar şi cadrelor didactice acordul/refuzul motivat privind menţinerea în activitate ca titular a personalului didactic care îndeplineşte condiţiile legale de pensionare în funcţia didactică până la 3 ani peste vârsta de pensionare, raportată la data de 1 septembrie 2017, în anul şcolar 2017-2018”, iar „Comisia de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, constituită la nivelul inspectoratului şcolar, verifică situaţiile transmise de unităţile de învăţământ, întocmeşte listele finale cuprinzând cadrele didactice care îndeplinesc condiţiile legale de pensionare până la data de 1 septembrie 2017 care solicită menţinerea în activitate ca titular în funcţia didactică până la 3 ani peste vârsta de pensionare, raportată la data de 1 septembrie 2017, în anul şcolar 2017 - 2018 şi le prezintă spre validare consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar”.

Din interpretarea coroborată a acestor norme, Curtea reţine că cererea şi documentele justificative sunt analizate în primul rând de unitatea şcolară în care cadrul didactic îşi desfăşoară activitatea, Consiliul de administraţie având obligaţia de a comunica apoi inspectoratelor şcolare acordul sau dezacordul său, motivat, la această solicitare, decizia finală aparţinând inspectoratelor şcolare, prin consiliul de administraţie.

În cauză, cererea formulată de intimata reclamantă de menţinere în activitate un an după împlinirea vârstei standard de pensionare a fost depusă la unitatea şcolară în care îşi desfăşura activitatea, Consiliul de administraţie al acesteia fiind de acord cu menţinerea în activitate în anul şcolar 2017-2018.

În opoziţie cu Consiliul de administraţie al unităţii şcolare, recurentul pârât, prin consiliului de administraţie constituit la nivelul inspectoratului şcolar, a refuzat validarea propunerii unităţii şcolare, invocând aspectul formal al nedepunerii documentelor justificative şi politici de personal, nedezvoltate în actul de respingere sau în decizia de respingerea a contestaţiei administrative.

Or, Curtea reţine, în acord cu prima instanţă, că, deşi documentele justificative nu au fost anexate cererii, acestea se aflau la dosarul de personal al intimatei reclamante deţinut de unitatea de învăţământ, pârâta având posibilitatea de a le solicita fie de la titularul cererii, fie de la unitatea de învăţământ.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentului că exista un termen limită de depunere a documentelor. În opinia Curţii, solicitarea documentelor dosarului profesional al titularului cererii era chiar o obligaţie a recurentului pârât, în condiţiile în care propunerea pozitivă formulată de consiliul de administraţie al unităţii şcolare nu a fost validată.

Într-o astfel de situaţie era imperios necesar ca inspectoratul şcolar să justifice temeinic refuzul său, ce urma unei aprobări anterioare date de unitate şcolară, prin efectuarea unei analize proprii asupra îndeplinirii condiţiilor legale reglementate de art. 284 alin. 6 din Legea nr. 1/2011, de către cadrul didactic solicitant. Or, această analiză presupunea verificarea dosarului profesional al solicitantului. Abordare facilă şi formală a invocării lipsei documentelor, reprezintă, în opinia Curţii, un formalism excesiv, care duce la limitarea drepturilor prevăzute de lege în favoarea cadrelor didactice şi care nu poate fi acceptat.

Referitor la susţinerea recurentului pârât că decizia de invalidare a fost determinată şi de politica de personal, respectiv de faptul că la nivelul inspectoratului şcolar există o situaţie de restrângere de activitate care trebuie soluţionată prin repartizare din oficiu (d-na D. ) şi cadre didactice care nu au putut fi titularizate din lipsă de posturi în învăţământul primar, secţia maghiară, deşi au obţinut medii mari la concursul de titularizare din anii 2016 şi 2017, Curtea nu poate reţine acest argument.

Deşi nu se poate nega dreptul recurentului pârât de a gestiona resursele umane la nivelul judeţului B., Curtea consideră că, în exercitarea acestui drept, recurentul pârât are obligaţia de a analiza nu doar drepturile persoanelor aflate în restrângere de activitate/care nu au putut fi titularizate din lipsă de posturi, ci şi drepturile cadrelor didactice cu o activitate profesională deosebită, de a rămâne în învăţământ un interval de maxim 3 ani, după împlinirea vârstei standard de pensionare, legiuitorul înţelegând să permită acestor cadre didactice, la solicitarea lor expresă, să continue activitatea didactică tocmai prin prisma plusului de valoare pe care aceste cadre didactice îl aduc în unităţile şcolare.

Or, în cauză, intimata reclamantă a justificat activitatea profesională deosebită, argumentul rămânerii în activitate fiind acela al asigurării continuităţii procesului educaţional al elevilor al căror diriginte a fost în anul şcolar 2016-2017 şi care în anul şcolar 2017-2018 se vor afla în clasa a IV-a. Curtea reţine că această justificare este susţinută de principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia, consacrat legislativ în art. 3 lit. p) din Legea nr. 1/2011 şi, în contextul analizat, primează politicilor de personal invocate de recurentul pârât.

Cel de-al doilea motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea primei instanţe a fost dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, deoarece validarea propunerii Consiliului de Administraţie din cadrul Şcolii Gimnaziale A., jud. B., privind menţinerea în activitate a reclamantei în anul şcolar 2017-2018, peste vârsta standard de pensionare era atributul exclusiv al inspectoratului şcolar, motiv ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă şi care este fondat.

Astfel, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 28 alin. 6 şi 7 din Ordinul nr. 5739/2016 al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, rezultă că validarea este o atribuţie exclusivă a consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar.

În plus, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reglementând soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ, legiuitorul a stabilit că aceasta „poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă”.

Prin urmare, legiuitorul permite instanţei de contencios administrativ să anuleze actele administrative nelegale, să oblige autoritatea publică să emită acte administrative/alt înscris sau să efectueze operaţiuni administrative, iar nu să se substituie activităţii propriu-zise a autorităţii.

Or, prima instanţă, contrar dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a validat ea însăşi propunerea Consiliului de Administraţie din cadrul Şcolii Gimnaziale A., jud. B. privind menţinerea în activitate a reclamantei în anul şcolar 2017-2018, peste vârsta standard de pensionare, deşi această atribuţie este stabilită de legiuitor în sarcina recurentului pârât.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean B. împotriva sentinţei civile nr. 621/30.06.2017 pronunţată de Tribunalul Covasna – Secţia civilă, pe care o casa numai în parte, numai cu privire la dispoziţia de validare a propunerii Consiliului de Administraţie din cadrul Şcolii Gimnaziale A., jud. B. privind menţinerea în activitate a reclamantei în anul şcolar 2017-2018, peste vârsta standard de pensionare.

În raport de dispoziţiile art. 20 alin. 3 şi art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în rejudecare, instanţa de recurs va obliga pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean B. să valideze propunerea Consiliului de Administraţie din cadrul Şcolii Gimnaziale A., jud. B. privind menţinerea în activitate a reclamantei în anul şcolar 2017-2018, peste vârsta standard de pensionare.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare