În fapt, prin procesul-verbal seria ..., nr. ... (fila nr. 16) s-a reținut că la data de 04.04.2018, ora 17:19, petentul a condus autoturismul marca VW GOLF cu numărul de înmatriculare ..., pe Șoseaua Nicolina din mun. Iași, iar la intersecția cu Aleea Tudor Neculai, a efectuat manevra de mers înapoi, intrând în coliziune cu autoturismul marca Ford Focus, cu nr...., ce se afla oprit în spatele său, eveniment rutier soldat cu pagube materiale. De asemenea, s-a reținut faptul că petentul nu s-a prezentat în termen de 24 de ore la unitatea de poliție pentru constatare.
Astfel, în baza prevederilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 din OUG 195/2002 raportat la art. 100 alin. 2 din OUG nr.195/2002, petentului i-a fost aplicată sancţiunea avertismentului, alături de 3 puncte de penalizare, iar în baza dispoziţiilor art. 100 alin. 3 lit. g) din OUG nr.195/2002, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 580 lei (4 puncte amendă) alături de sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Procesul-verbal de contravenţie seria ..., nr. ... a fost semnat de către petent, la rubrica alte menţiuni fiind consemnate următoarele: Nu are obiecțiuni.
Prezenta plângere contravențională a fost formulată de petent la data de 24.04.2018, cu respectarea termenului legal de 15 zile de la data înmânării actului constatator, potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
În drept, cererea petentului are natura unei plângeri contravenționale, astfel cum aceasta este reglementată de O.G. nr. 2/2001, instanţa fiind învestită cu exercitarea unui control sub aspectul legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, precum și asupra modului de individualizare a sancțiunii aplicate, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, din analiza cuprinsului acestuia rezultă că a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele și prenumele contravenientului; fapta săvârșită și data comiterii acesteia; semnătura agentului constatator.
Referitor la condițiile de fond, instanța constată că fapta reţinută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumţie relativă de veridicitate cu privire la împrejurările reţinute de agentul constatator.
Deşi dispoziţiile art. 47 ale O.G. nr. 2/2001 plasează domeniul contravențional în sfera extra-penală, în jurisprudenţa sa privitoare la art. 6 din Convenţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat conceptul autonom de „acuzaţie în materie penală” care califică acest domeniu, prin prisma aplicabilităţii generale a normei legale ce instituie sancţiunea contravenţională, a naturii, respectiv a gravității sancţiunii, drept materie penală (CEDO, Cauza Ioan Pop împotriva României, par. 22). Ca o consecinţă a acestei calificări, în aplicarea reglementărilor din domeniul contravenţional, independent de caracterul atribuit potrivit dreptului intern, este necesară asigurarea respectării garanţiilor prevăzute în art. 6 CEDO specifice materiei penale a drepturilor omului, între care, respectarea prezumţiei de nevinovăţie.
Cu toate acestea, prezumţia de nevinovăţie şi obligaţia acuzării de a dovedi faptele ce se pretind a fi săvârşite nu au caracter absolut, având în vedere că existenţa prezumţiilor bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și, în principiu, convenția nu se opune acestora, însă în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. Astfel, se impune în special statelor obligația să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (CEDO, cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României, 3 aprilie 2012, par. 30).
În prezenta cauză, instanţa apreciază că sancţiunea principală a amenzii contravenţionale în cuantum de 580 lei, alături de sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, aplicate unei persoane fizice pentru o contravenţie la regimul circulaţiei pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanţa să concluzioneze în sensul că faţă de petent a fost formulată o acuzaţie în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudenţa CEDO.
Potrivit dispoziţiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În speţă, instanţa reţine că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-şi expune cauza în condiţii de egalitate cu partea adversă, însă responsabilitatea modalităţii efective în care a înţeles să uzeze de drepturile sale procedurale a fost exclusiv în sarcina acestuia.
Având în vedere aceste aspecte, dar și faptul că procesul-verbal de contravenţie întocmit de agentul constatator învestit cu autoritatea statului, constituie un act administrativ şi beneficiază de prezumţia relativă de legalitate şi veridicitate, instanța reține că sarcina de a proba o altă situaţie de fapt decât cea constatată personal de către un agent al puterii publice revine petentului, potrivit art. 249 C.proc.civ.
În drept sunt incidente dispoziţiile art. 54 alin. 1 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora ” Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.”.
Pe de altă parte, potrivit art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 din acelaşi act normativ „Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte: 3. nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulaţie sau a direcţiei de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;”.
Conform art. 79 alin. 1 pct. b) din OUG nr.195/2002, „Conducătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale sunt obligaţi: b) să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.”, iar conform prevederilor art. 100 alin. 3 lit. g) din OUG nr.195/2002: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: g) neprezentarea la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).”
Prin plângerea formulată, petentul a susţinut că situaţia de fapt descrisă de către agentul constatator nu corespunde realităţii, întrucât pentru producerea accidentului se face vinovat conducătorul autoturismului marca Ford, care printr-o manieră extrem de necivilizată a încercat să îi arate faptul că se grăbește, intrând astfel în spatele autoturismului condus de el.
Cu titlu preliminar, din interpretarea dispoziţiilor legale incidente, rezultă faptul că pentru reţinerea contravenţiei prevăzută de art. 79 alin. 1 lit. b) din OUG 195/2002, se impune îndeplinirea următoarelor condiţii cumulative: să existe un accident rutier în sensul art. 75 din OUG nr. 195/2002, în urma accidentului să rezulte numai avarierea vehiculelor sau alte pagube materiale, conducătorii auto implicați să nu se prezinte la unitatea de poliție competentă în vederea întocmirii documentelor de constatare în termen de 24 de ore de la data producerii acestuia, să nu existe una din situaţiile de excepţie de la această obligaţie, prevăzute de art. 79 alin. 2 din OUG 195/2002.
În prezenta cauză, instanța reține că deși fapta de neprezentare la unitatea de poliție competentă în termen de 24 de ore de la producerea accidentului de circulație a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, situația-premisă, respectiv producerea accidentului de circulație de către petent în urma căruia a rezultat avarierea autoturismului marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare ... din data de 04.04.2018 nu a fost percepută în mod direct de către agentul constatator, ci a fost stabilită pe baza coroborării probelor, respectiv declarațiile celor doi conducători auto implicați în accident şi avariile produse.
Astfel, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că în data de 04.04.2018, ora 17:19, petentul a condus auto marca VW GOLF cu numărul de înmatriculare ... pe Șoseaua Nicolina din mun. Iași, iar la intersecția cu Aleea Tudor Neculai, în timp ce aștepta oprit în intersecție pentru a efectua virajul la stânga, nu a controlat autoturismul, efectuând astfel o manevră de mers înapoi, care a determinat intrarea în coliziune cu autoturismul marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare ..., ce se afla oprit în spatele acestuia la o distanță de aproximativ 50-80 cm. În urma acestui incident, autoturismul intervenientului forțat a suferit avarii la numărul de înmatriculare din partea din față, acesta fiind îndoit și zgâriat.
Situația de fapt astfel reținută rezultă din declarația intervenientului forțat (f. 29), care a declarat organelor de poliție faptul că ”în timp ce așteptam în intersecție, mașina din față cu nr. ... a dat cu spatele lovindu-mi autoturismul în partea frontală, în zona numărului de înmatriculare (…) încercând să discut cu șoferul, acesta nu a recunoscut că a lăsat mașina să vină spre autoturismul meu”, care se coroborează cu declarația petentului (f. 28), potrivit căreia ”Eram în intersecție așteptând să treacă mașinile din stânga la dreapta. Când să plec de pe loc am semnalizat să fac la stânga, și am oprit, și am atins mașina din spate la număr, mașina din spate fiind la jumătate de metru față de mașina mea.”
Pe de altă parte, instanța are în vedere și faptul că petentul a înțeles să semneze procesul verbal de contravenție fără a formula nici un fel de obiecțiuni referitoare la dinamica de producere a accidentului sau la culpa acestuia în producerea pagubelor, susținerile sale din cuprinsul plângerii conform cărora agentul constatator nu a apreciat în mod corect situația de fapt, întrucât nu ar fi avut nici un motiv să efectueze manevra de mers înapoi, fiind simple afirmații ale persoanei sancționate contravențional.
Raportat la aceste împrejurări, instanța reține că incidentul rutier din data de 04.04.2018 reprezintă un accident rutier în sensul art. 75 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, având loc pe un drum deschis circulației publice, fiind implicate două autovehicule în mișcare și rezultând avarierea unuia dintre autovehicule.
Cum petentul nu a făcut dovada propriilor afirmaţii, instanţa apreciază că în mod temeinic s-a procedat la reţinerea în sarcina sa a contravenţiei prevăzute de art.108 alin.1 lit.b pct.3 din OUG nr.195/2002 constând în nerespectarea regulilor privind manevra de mers înapoi, prin aceasta producându-se un accident din care a rezultat avarierea vehiculului intervenientului forțat.
În ceea ce privește posibilitatea petentului de a lua cunoștință despre producerea unei tamponări dintre cele două autovehicule, instanţa, având în vedere afirmațiile petentului din cuprinsul plângerii, cât şi declarația dată în fața organelor de poliție, reţine că acesta a luat cunoştinţă de acest aspect chiar la momentul incidentului.
În aceste condiţii, cât timp petentul a fost implicat într-un accident rutier şi nu a dovedit că se află într-una din situaţiile de excepţie prevăzute de art.79 alin.2 din OUG 195/2002, rezultă că fapta de a nu se prezenta la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul, în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare, constituie contravenţia prevăzută de art.100 alin.3 lit. g) din OUG nr.195/2002, petentul neprezentând o explicaţie credibilă pentru omisiunea de a sesiza organele competente despre producerea incidentului rutier.
Având în vedere că petentul nu a reuşit să facă dovada unei situaţii de fapt contrare celei reţinute în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, deşi a avut posibilitatea să propună orice probe considerate necesare şi a formulat toate apărările pe care le-a considerat aplicabile, prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară.
Astfel, instanţa reţine că din probele administrate în cauză rezultă că faptele contravenţionale imputate petentului există, reprezintă contravenţie şi au fost săvârşite cu vinovăţie.
În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 conform cărora sancţiunea ce se aplică trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, precum şi circumstanţele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal contestat în cauză, petentului i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului pentru fapta constând în nerespectarea regulilor privind manevra de mers înapoi, iar pentru fapta de a nu se prezenta la unitatea de poliție în termen de 24 de ore la producerea accidentului, pentru constatare acestuia, i-a fost aplicată amenda în cuantum de 580 de lei, orientată spre minimul prevăzut de lege, în vreme ce sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile se aplică prin efectul dispozițiilor legale de incriminare a contravenției. Astfel, instanța apreciază că măsurile luate sunt în conformitate cu dispoziţiile legale, fiind corect individualizate.
Având în vedere urmarea efectiv produsă, dar și comportamentul petentului care a fost în totală contradicție cu obligațiile ce le revin conducătorilor auto, de a manifesta bună credință în calitate de participanți la trafic, instanţa apreciază că nu se poate îndrepta conduita acestuia prin înlocuirea sancţiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Pe de altă parte, nepedepsirea în continuare a unor astfel de fapte ar avea drept consecinţă nu doar înlăturarea caracterului punitiv al sancţiunii, ci mai ales minimalizarea rolului preventiv-educativ al acesteia.
Având în vedere considerentele ce preced, şi dispoziţiile art. 34 alin. 1 raportate la cele prevăzute de art. 21 alin. 3 teza I din O.G. 2/2001, potrivit cărora instanţa trebuie să analizeze dacă sancţiunea a fost aplicată în limitele actului normativ şi să hotărască cu privire la aceasta, instanţa va respinge plângerea contravenţională şi va menţine procesul verbal de contravenţie seria ..., nr. ..., ca legal şi temeinic întocmit.
Curtea de Apel Brașov
Excepţie de nelegalitate. Efecte anulare act administrativ normativ
Judecătoria Sectorul 1 București
persoanele care au utilizat procedura Legii nr. 10/2001 nu mai pot exercita, ulterior, acţiuni în revendicare având în vedere regula electa una via şi principiul securităţii raporturilor juridice consacrat în jurisprudenta CEDO (Cauza Brumărescu contra Ro
Tribunalul Călărași
Drept locativ :Obligarea vecinului la repararea defecţiunilor de la instalaţia de apă din baie şi schimbarea sifonului de pardoseală, precum şi obligarea la plata unor daune cominatorii de câte 300 lei /pe zi de întârziere.
Tribunalul Teleorman
EVACUARE
Judecătoria Sectorul 1 București
hotărâre care să ţină loc de act autentic - obiectul antecontractului nu este determinat sau determinabil; pârâtul promitent-vânzător nu este proprietarul imobilului