Plângere contravenţională. Înlocuire amendă cu avertisment

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași din data de 09.01.2020, petentul T. C. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie ... din data de 28.12.2019 întocmit de intimata POLIŢIA LOCALĂ IAŞI, iar în subsidiar aplicarea avertismentului.

În motivare, petentul a arătat, în esenţă, faptul că la data de 28.12.2019 a plecat şi a revenit la domiciliu de mai multe ori, că de fiecare dată a parcat pentru scurt timp autovehiculul în faţa locuinţei sale, fără a stânjeni circulaţia rutieră şi că pe parcursul nopţii parchează maşina în curte. Petentul a mai susţinut că nu a fost anunţat despre efectuarea planşelor foto, deşi acesta se afla în locuinţă.

S-au depus înscrisuri în susţinere.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.

Deşi a fost legal citată cu această menţiune, intimata nu a depus întâmpinare.

În cauză, instanţa a administrat la cererea petentului proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 28.12.2019 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei procesul-verbal de contravenţie, prin care petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.1 pct.1 şi sancţionată de art. 2 din HCL Iaşi nr. 153/2010, cu amendă în cuantum de 1500 lei întrucât la data de 28.12.2019, ora 11.30, a parcat pe domeniul public al municipiului Iaşi, pe strada ..., în faţa imobilului de la numărul 5, autoutilitara având o lungime mai mare de 5,2 m.

Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent, fiind întocmit în lipsă.

În drept, potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenţie este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.

Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispoziţiile art. 15-20 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la modalitatea de întocmire şi menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancţionare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce pot fi constatate din oficiu.

În ceea ce priveşte temeinicia, actul de sancţionare a stabilit în mod corect şi complet situaţia de fapt, fiind întocmit prin constatarea nemijlocită a faptei de către agentul de poliţie, aflat în exerciţiul atribuţiilor ce îi revin potrivit competenţei legale.

Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenţie beneficiază de prezumţia de autenticitate şi veridicitate şi are forţă probantă prin el însuşi, cât timp petentul nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Această concluzie nu contravine jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului conform căreia răspunderea contravenţională constituie o „acuzaţie în materie penală” ce atrage aplicabilitatea prezumţiei de nevinovăţie întrucât prezumţia prevăzută de art.6 para.2 din Convenţie nu are caracter absolut, procesului-verbal de contravenţie putându-i-se recunoaşte, la rândul său, în dreptul intern, prezumţii (de legalitate şi temeinicie), dacă îi sunt acordate contravenientului garanţii suficiente pentru respectarea dreptului la apărare.

În dreptul nostru, aceste garanţii sunt recunoscute şi acordate prin reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie conform art.31, alin.1 din O.G. nr.2/2001 şi prin posibilitatea de a proba contra împrejurărilor constatate.

Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa în materie contravenţională, Curtea Europeană nu a statuat că procesul-verbal de constatare a contravenţiei ar fi lipsit de orice putere probatorie sau că organele administrative ar avea obligaţia ca pe lângă constatările personale, să prezinte şi alte probe din care să rezulte vinovăţia persoanei.

În drept, potrivit art. 1 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iaşi nr.153/2010 „se interzice staţionarea pe domeniul public al municipiului Iaşi a următoarelor tipuri de vehicule: autovehiculele sau ansamblurile de vehicule cu lungimea mai mare de 5,2 m, stabilită ca dimensiune de gabarit”. Nerespectarea acestor prevederi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 1500 şi 2500 lei, conform art. 2 din HCL Iaşi nr. 153/2010.

Prin plângerea contravenţională formulată şi prin concluziile exprimate oral în faţa instanţei cu prilejul dezbaterilor, petentul a recunoscut săvârşirea contravenţiei, respectiv că a parcat autovehiculul pe domeniul public. Acesta a adăugat prin concluziile orale că maşina are 3,5 tone şi că depăşeşte lungimea de 5,2 m doar cu câţiva centimetri, fără a proba însă acest aspect cu înscrisuri sau alte mijloace de probă, deşi avea sarcina probei, conform art. 249 Cod procedură civilă.

În raport de cele expuse, instanţa concluzionează că nu a fost răsturnată, prin proba contrară, prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie, iar apărările invocate de contestator nu au fost dovedite.

În ce priveşte sancţiunea aplicată, respectiv amendă în cuantum de 1500 lei , instanţa reţine că art. 5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 prevede că sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 ,,sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Proporţionalitatea între fapta comisă şi consecinţele comiterii ei este una dintre cerinţele impuse prin jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului (Muller c. Franţa, Handyside c. Regatul Unit).

În speţă, instanţa reţine că petentul a recunoscut că autovehiculul era parcat pe domeniul public al municipiului Iaşi, dând dovadă de sinceritate. De asemenea, instanţa constată că petentul a fost sancţionat pentru parcarea autovehiculului pe domeniul public, în faţa imobilului în care locuieşte, respectiv pe str. ..., nr. 5, din municipiul Iaşi, conform înscrisurilor, astfel cum a susţinut prin concluziile orale în faţa instanţei. În plus, prin procesul-verbal contestat nu s-a reţinut că petentul a încurcat circulaţia rutieră.

Faţă de acestea, instanţa constată că sancţiunea amenzii de 1500 lei, aplicată petentului, nu este proporţională cu gradul de pericol social redus al faptei săvârşite de către acesta.

Prin urmare, instanţa apreciază că se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment.

Potrivit art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, „avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune”.

Aşadar, fiind menţinută prezumţia de validitate şi legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forţa probantă de care se bucură acesta, instanţa va admite în parte plângerea şi va dispune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale de 1500 lei cu avertisment, celelalte menţiuni ale procesului-verbal urmând a fi menţinute şi va atrage atenţia petentului asupra pericolului social al faptei săvârşite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale.

Domenii speta

Spete similare