Raport evaluare ani. Regimul incompatibilităţilor viceprimarilor. Reguli aplicabile renunţării la mandatul de administrator al unei societăţi comerciale. Incompatibilitate între funcţia de viceprimar şi calitatea de membru în consiliul de administraţie la

(Notă: Sentinţa nu este definitivă. Termenul de soluţionare a cererii de recurs, acordat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este la data de 02.06.2020)

Raport evaluare ANI. Regimul incompatibilităţilor viceprimarilor. Reguli aplicabile renunţării la mandatul de administrator al unei societăţi comerciale. Incompatibilitate între funcţia de viceprimar şi calitatea de membru în consiliul de administraţie la instituţiile publice.

- Legea nr. 176/2010; Legea nr. 161/2003; Codul civil.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenţia Naţională de Integritate îndeplineşte activitatea de evaluare a incompatibilităţilor din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, astfel că nu este obligatorie existenţa unei sesizări din partea persoanelor fizice sau juridice pentru declanşarea unei acţiuni de evaluare a incompatibilităţilor, aceasta putându-se face şi din oficiu de către Agenţie.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de administrator sau membru al Consiliului de Administraţie la societăţile comerciale, iar potrivit art. 91 alin. (3), prima teză din aceeaşi lege, „Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie”. 

Aşadar, alesul local are la dispoziţie un termen care curge de la data intrării în exerciţiul mandatului, pentru a opta între funcţia în care a fost numit sau ales şi funcţia incompatibilă. În cazul reclamantului, care a intrat în exerciţiul mandatului de viceprimar de la data de 30.06.2008, astfel cum s-a reţinut mai sus, termenul de opţiune a expirat la data de 15 iulie 2008.

Raportul juridic dintre administrator şi societate este un contract de mandat, astfel că sunt aplicabile regulile specifice acestui contract, inclusiv cele referitoare la renunţarea mandatarului la mandat.

Potrivit art. 1556 alin. (1) din acest cod, mandatarul poate renunţa la mandat, notificând mandantului renunţarea sa. Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că renunţarea la mandat este un act juridic unilateral supus comunicării, singura condiţie impusă de lege pentru existenţa sa valabilă fiind aceea a notificării mandantului.

Prin urmare, şi din perspectiva dispoziţiilor referitoare la incompatibilităţi, renunţarea la funcţia de administrator operează cu data manifestării unilaterale de voinţă, comunicată societăţii, potrivit dispoziţiilor art. 1556 alin. (1) din Codul civil (1865).

Această concluzie a fost reţinută, de altfel, şi în soluţia de principiu, adoptată la data de 7 noiembrie 2013 de Plenul judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în scop orientativ pentru unificarea practicii judiciare (publicată pe Portalul www.scj.ro), conform căreia „starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voinţă exprimată”. În cauză, organul competent să ia act de demisie (renunţare la mandat) este, după cum s-a reţinut, societatea-mandantă.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de membru în consiliul de administraţie la instituţiile publice.

Legea nu distinge după cum instituţiile publice sunt sau nu de interes local, astfel că nici pe cale de interpretare nu se poate face o astfel de distincţie.

De altfel, Legea nr. 1/2011, atât în forma veche cât şi în cea actuală, nu prevede posibilitatea viceprimarului de a fi desemnat în calitate de membru în consiliile de administraţie a unităţilor de învăţământ, această calitate putând fi deţinută, potrivit art. 96 alin. (2) din această lege, numai de primar sau un reprezentant al primarului şi un reprezentant al consiliului local, desemnaţi cu respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor. Or, având în vedere dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cel care deţine funcţia de viceprimar nu poate fi desemnat în această calitate.

Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Braşov sub numărul unic de dosar xxxx/62/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în principal constatarea nulităţii Raportului de Evaluare nr. 11745/G/II/18.03.2016 întocmit de pârâtă, şi în subsidiar anularea aceluiaşi Raport de Evaluare.

În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că, prin Raportul de evaluare care face obiectul acţiunii, s-a reţinut că s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deţinut simultan funcţia de viceprimar al municipiului D. şi funcţiile de administrator la S.C. B. S.R.L. (perioada 30.06.2008-22.01.2009), administrator-membru în Consiliul de Administraţie la S.C. C. S.A. (perioada 30.06.2008-24.01.2012), reprezentant al Consiliului Local D. în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică din municipiul D. (Colegiul Naţional E. şi Grădiniţa cu Program Prelungit nr. x) - perioada 30.11.2011-03.07.2014, reprezentant al Consiliului de administraţie al Muzeului F. (perioada 30.07.2012-prezent).

Reclamantul arată că apreciază Raportul de evaluare ca fiind lovit de nulitate, întrucât a fost întocmit în baza unei sesizări false, transmise pârâtei de către numitul X. în vara anului 2013. În acest sens, reclamantul învederează că dl. X. a adus la cunoştinţa pârâtei ANI faptul că sesizarea sa a fost redactată şi transmisă Agenţiei de către o altă persoană, neidentificată, care a folosit în mod fraudulos datele sale de identitate şi o semnătură ce nu îi aparţine, fapt pentru care a înţeles să sesizeze organele de cercetare penală, sesizarea sa făcând obiectul Dosarului nr. xxxxx/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraş.

Reclamantul susţine că în interpretarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 şi art. 2 din O. G. nr. 27/2002, pentru ca o sesizare să fie valabil făcută şi să poată da naştere unei acţiuni din partea instituţiei publice căreia i se adresează este necesar ca acea sesizare să fie făcută de către un cetăţean sau o organizaţie legal constituită, şi nu ca urmare a săvârşirii unei fapte penale, constând în furtul de identitate, aşa cum este cazul sesizării ce stă la baza întocmirii prezentului dosar.

În ce priveşte elementele de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, reclamantul solicită a se constata că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, referitor la reţinerea pârâtei că în perioada 30.06.2008-22.01.2009 a deţinut simultan funcţia de viceprimar şi funcţia de administrator al S.C. B. S.R.L., reclamantul învederează că după validarea sa în funcţia de viceprimar, la data de 30.06.2008, a procedat la demisia din funcţia de administrator al S.C. Y. S.R.L. (actual S.C. B. S.R.L.), demisie înaintată societăţii şi înregistrată sub nr. 4/04.07.2008, în termenul legale de 15 zile prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Reclamantul mai arată că, de altfel, prin Hotărârea AGA nr. 1/04.07.2008 a S.C. Y. S.R.L. s-a dispus dizolvarea şi lichidarea simultană a acestei societăţi, aceasta însemnând inclusiv, potrivit art. 233 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, revocarea administratorilor din funcţia pe care o deţin.

Mai precizează reclamantul, totodată, că deşi ulterior a revenit asupra deciziei de dizolvare a societăţii, nu a revenit şi asupra demisiei date la 04.07.2008, acesta fiind ultimul său act în calitate de administrator.

În ce priveşte reţinerea pârâtei că în perioada 30.06.2009-24.01.2012 a deţinut simultan funcţia de viceprimar şi funcţia de administrator-membru în Consiliul de Administraţie al S.C.  C. S.A., reclamantul arată că tot la data de 04.07 2008 şi-a înaintat demisia din această funcţie de administrator, fiind astfel în aceeaşi situaţie cu cea din cazul S.C. B. S.R.L. 

În ce priveşte starea de incompatibilitate reţinută de pârâtă între funcţia de viceprimar şi calitatea de reprezentant al Consiliului Local D. în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică din municipiul D. (Colegiul Naţional E. şi Grădiniţa cu Program Prelungit nr. x), reclamantul învederează că a fost desemnat prin Hotărârea Consiliului Local D. nr. 169/30.11.2011, în temeiul art. 36 din Legea nr. 215/2001, pentru a reprezenta autoritatea publică locală în activitatea de conducere a celor două unităţi de învăţământ, fără a beneficia de indemnizaţia aferentă acestei calităţi, astfel că nu se poate ajunge la sancţionarea sa pe criterii de incompatibilitate pentru reprezentarea interesului public şi social prin mandatul de administrare acordat de către autoritatea publică locală.

Referitor la incompatibilitatea între funcţia de viceprimar şi cea de reprezentant al Consiliului de administraţie al Muzeului F., reţinută de asemenea de pârâtă, reclamantul învederează că şi Muzeul F. reprezintă o instituţie publică de interes local, cu activitate cultural-istorică şi asupra căreia consiliul local exercită atribuţiile de organizare şi funcţionare, conform art. 36 din Legea nr. 215/2001.

În concluzia celor expuse, reclamantul solicită constatarea lipsei de temei a Raportului de evaluare contestat şi, pe cale, de consecinţă, admiterea acţiunii sale şi anularea acestui Raport. 

În drept, reclamantul mai invocă, generic, dispoziţiile Legii nr. 176/2010 şi ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea depusă (f. 53-54 dosar Tribunalul Braşov), pârâta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea contestaţiei reclamantului şi a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov.

Prin Sentinţa civilă nr. 1045/CA/26.10.2016, Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Braşov.

După înregistrarea dosarului la Curtea de Apel Braşov, pârâta a depus întâmpinare (f. 17-31 vol. 1 dosar Curtea de Apel), prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulate de reclamant, ca fiind neîntemeiată.

În acest sens, pârâta a arătat că sub aspect procedural au fost îndeplinite prevederile Legii nr. 176/2010, în ceea ce priveşte informarea persoanei evaluate, iar în ce priveşte aspectul sesizării ANI, care ar fi fost falsă, pârâta arată că petiţia respectivă nu era anonimă şi, astfel, nu putea fi clasată, potrivit art. 7 din O.G. nr. 27/2002, iar mai mult de atât aspectele menţionate în respectiva sesizare au fost confirmate de activitatea de evaluare efectuată de inspectorul de integritate.

În ce priveşte incompatibilitatea între funcţia de viceprimar şi funcţiile de administrator şi de administrator-membru în Consiliul de administraţie ale S.C. B. S.R.L., respectiv S.C. C., deţinute de reclamant simultan, pârâta arată că demisiile invocate de reclamant nu au fost înregistrate la Oficiul Registrului Comerţului, astfel că nu sunt opozabile.

Referitor la incompatibilitatea între funcţia de viceprimar şi calitatea de membru în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, pârâta arată că trebuie făcută distincţie între calitatea de viceprimar şi cea de consilier local a reclamantului, cele două funcţii având cazuri diferite de incompatibilitate. În acest sens, pârâta învederează că Legea nr. 1/2011, atât în forma veche cât şi în cea actuală, nu prevede posibilitatea viceprimarului de a fi desemnat în calitate de membru în consiliile de administraţie a unităţilor de învăţământ, această calitate putând fi deţinută numai de primar sau un reprezentant al primarului şi un reprezentant al consiliului local, cu respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor.

În ceea ce priveşte incompatibilitatea între funcţia de viceprimar şi calitatea de reprezentant al Consiliului de administraţie al Muzeului F., pârâta învederează că cele arătate cu privire la calitatea de membru în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ rămân valabile.

În drept, pârâta a invocat, generic, Codul civil, Codul de procedură civilă, Legea nr. 176/2010, Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 1/2011.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, depuse de părţi la dosar.

Analizând actele şi lucrările cauzei, Curtea reţine următoarele:

Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul a formulat un petit principal (constatarea nulităţii Raportului de evaluare nr.11745/G/II/18.03.2016), şi unul subsidiar (anularea aceluiaşi Raport de evaluare).

Curtea va analiza, în primul rând, petitul principal.

În susţinerea acestui petit, reclamantul a invocat, prin acţiunea introductivă de instanţă, faptul că Raportul de evaluare este lovit de nulitate, întrucât a fost întocmit în baza unei sesizări false, transmise pârâtei de către numitul X. în vara anului 2013. În acest sens, reclamantul învederează că dl. X. a adus la cunoştinţa pârâtei ANI faptul că sesizarea sa a fost redactată şi transmisă Agenţiei de către o altă persoană, neidentificată, care a folosit în mod fraudulos datele sale de identitate şi o semnătură ce nu îi aparţine, fapt pentru care a înţeles să sesizeze organele de cercetare penală, sesizarea sa făcând obiectul Dosarului nr. xxxxx/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraş.

Reclamantul mai susţine că în interpretarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 şi art. 2 din O.G. nr. 27/2002, pentru ca o sesizare să fie valabil făcută şi să poată da naştere unei acţiuni din partea instituţiei publice căreia i se adresează este necesar ca acea sesizare să fie făcută de către un cetăţean sau o organizaţie legal constituită, şi nu ca urmare a săvârşirii unei fapte penale, constând în furtul de identitate, aşa cum este cazul sesizării ce stă la baza întocmirii prezentului dosar.

Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora Agenţia Naţională de Integritate îndeplineşte activitatea de evaluare a incompatibilităţilor din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice.

Prin urmare, nu este obligatorie existenţa unei sesizări din partea persoanelor fizice sau juridice, pentru declanşarea unei acţiuni de evaluare a incompatibilităţilor, aceasta putându-se face şi din oficiu de către Agenţie.

În consecinţă, sub aspectul legalităţii Raportului de evaluare contestat, nu are relevanţă caracterul fals sau real al sesizării pretins formulate de X.

Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea apreciază că susţinerea reclamantului este nefondată, drept pentru care petitul având ca obiect constatarea nulităţii Raportului de evaluare urmează a fi respins.

În ce priveşte petitul subsidiar, prin care reclamantul solicită anularea Raportului de evaluare, Curtea reţine următoarele:

Referitor la incompatibilitatea, reţinută de pârâtă, dintre funcţia de viceprimar, pe de o parte, şi calităţile de administrator al S.C. B. S.R.L., respectiv administrator-membru al Consiliului de administraţie la S.C. C. S. A. în care s-ar fi aflat reclamantul, Curtea constată că, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului D. nr. 6/30.06.2008 (f. 156 vol. 1 dosar Curtea de Apel Braşov) reclamantul a fost ales în funcţia de viceprimar.

Potrivit extrasului nr. 24208/19.04.2017 privind pe S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. Y. S.R.L.), emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Z. (f. 107-114 vol. 2 dosar Curtea de Apel), reclamantul a îndeplinit funcţia de administrator al acestei societăţi din data de 21.02.2008, iar potrivit extrasului nr. 24201/19.04.2017 privind pe S.C.  C. S.A., emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Z. (f.116-122 vol. 2 dosar Curtea de Apel), reclamantul a fost numit administrator al acestei societăţi la data de 27. 10.2005.

Prin cererea înregistrată la S.C. Y. S.R.L. în data de 04.07.2008 (f. 16 dosar Tribunalul Braşov), reclamantul a renunţat la mandatul său de administrator în cadrul acestei societăţi.

De asemenea, prin cererea înregistrată la S.C. C. S.A. la aceeaşi dată, 04.07.2008, (f. 17 dosar Tribunalul Braşov), reclamantul a renunţat la mandatul său de administrator în cadrul acestei societăţi.

În Raportul de evaluare contestat s-a reţinut că reclamantul a deţinut funcţia de viceprimar simultan cu cea de administrator al S.C. B. S.R.L. (în perioada 30.06.2008-22.01.2009) şi cu cea de administrator-membru în Consiliul de Administraţie la S.C.  C. S.A. (în perioada 30.06.2008-24.01.2012).

În drept, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de administrator sau membru al Consiliului de Administraţie la societăţile comerciale, iar potrivit art. 91 alin. (3), prima teză din aceeaşi lege, „Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie”. 

Aşadar, alesul local are la dispoziţie un termen care curge de la data intrării în exerciţiul mandatului, pentru a opta între funcţia în care a fost numit sau ales şi funcţia incompatibilă. În cazul reclamantului, care a intrat în exerciţiul mandatului de viceprimar de la data de 30.06.2008, astfel cum s-a reţinut mai sus, termenul de opţiune a expirat la data de 15 iulie 2008.

Din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul a optat pentru calitatea de viceprimar şi a renunţat, la data de 4 iulie 2008, la funcţiile de administrator pe care le deţinea în cadrul S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.A. 

Problema care se pune în cauză este aceea de a stabili momentul de la care cererea de renunţare la mandatul de administrator a produs efecte şi este opozabilă.

Analizând acest aspect, Curtea constată că, potrivit art. 1371 alin. (3) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea pe acţiuni un contract de muncă, iar potrivit art. 72 din aceeaşi lege (text în vigoare şi la data numirii reclamantului în funcţia de administrator), obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege.

Prin urmare, faţă de aceste dispoziţii legale, Curtea reţine că raportul juridic dintre administrator şi societate este un contract de mandat, astfel că sunt aplicabile regulile specifice acestui contract, inclusiv cele referitoare la renunţarea mandatarului la mandat.

Întrucât reclamantul a fost numit în funcţia de administrator al S.C. B S.R.L. (fostă S.C. Y S.R.L.) la data de 21.02.2008, iar în funcţia de administrator al S.C. C. S.A. la data de 27. 10.2005, Curtea constată că sunt aplicabile renunţării la mandat, în lipsa unor prevederi speciale, dispoziţiile Codului civil vechi (1865).

Potrivit art. 1556 alin. (1) din acest cod, mandatarul poate renunţa la mandat, notificând mandantului renunţarea sa.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că renunţarea la mandat este un act juridic unilateral supus comunicării, singura condiţie impusă de lege pentru existenţa sa valabilă fiind aceea a notificării mandantului.

Prin urmare, şi din perspectiva dispoziţiilor referitoare la incompatibilităţi, renunţarea la funcţia de administrator operează cu data manifestării unilaterale de voinţă, comunicată societăţii, potrivit dispoziţiilor art. 1556 alin. (1) din Codul civil (1865).

Această concluzie a fost reţinută, de altfel, şi în soluţia de principiu, adoptată la data de 7 noiembrie 2013 de Plenul judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în scop orientativ pentru unificarea practicii judiciare (publicată pe Portalul www.scj.ro), conform căreia „starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voinţă exprimată”. În cauză, organul competent să ia act de demisie (renunţare la mandat) este, după cum s-a reţinut, societatea-mandantă.

Prin urmare, Curtea constată că reclamantul a renunţat la mandatele de administrator la data de 04.07.2008, data înregistrării renunţărilor la cele două societăţi mandante.

În ce priveşte înregistrarea actului de renunţare la Registrul comerţului, Curtea apreciază că aceasta are o altă finalitate, respectiv opozabilitatea faţă de terţii cu care contractează societatea, iar momentul înregistrării menţiunii referitoare la încetarea mandatului de administrator nu este relevantă în aprecierea incidenţei art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Raportat la probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că, în speţă, de la data de 04.07.2008 între reclamant şi cele două societăţi comerciale nu mai exista niciun raport juridic.

În concordanţă cu ceea ce a reţinut anterior, într-o soluţie de speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr.1123/08.04.2016, pronunţată în dosar nr. xxx/64/2014), instanţa apreciază că obligaţia menţionării renunţării la mandatul de administrator în Oficiul Registrului Comerţului revenea societăţilor, reclamantul având doar dreptul menţionării acesteia, fără ca exerciţiul acestui drept să anuleze obligaţia societăţii de a face demersurile pentru înregistrarea menţiunii.

În cazul în care societatea nu înregistrează renunţarea la mandatul de administrator în registrele sale sau la Oficiul Registrului Comerţului, cel ce renunţă poate să facă dovada acestei renunţări cu orice mijloc de probă, iar Curtea apreciază că, în speţă, dovada renunţării la mandatele de administrator s-a făcut în mod neechivoc, în condiţiile în care nici măcar nu s-a contestat veridicitatea acestora.

Este adevărat că actele neînscrise la Oficiul Registrului Comerţului sunt inopozabile terţilor, însă acestea produc între părţi efectele specifice, iar ceea ce interesează din punct de vedere al stării de incompatibilitate este ca cel care deţine funcţia de viceprimar să nu fie şi administrator al unei societăţi comerciale.

Dispoziţiile legale aplicabile, respectiv cele ale art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, nu stipulează decât ca alesul local să renunţe la una dintre cele două funcţii, ceea ce reclamantul a şi făcut în cauza de faţă.

Aşa cum am arătat anterior, reclamantul nu are obligaţia unei asemenea menţionări a demisiei la Oficiul Registrului Comerţului, nici în economia Legii nr. 26/1990, nici în economia legii speciale, respectiv a Legii nr. 161/2003.

Este evident că reclamantul nu poate fi sancţionat pentru neexecutarea unei obligaţii pe care legea nu i-o impune, mai ales că acesta a respectat prevederea legală, în sensul că a renunţării la mandatele de administrator şi a făcut dovada acestei renunţări.

În ce priveşte calitatea reclamantului de membru în consiliul de administraţie al S.C.  C. S. A. D., Curtea reţine că şi această calitate a încetat, o dată cu renunţarea la mandatul de administrator, având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 31/1990. 

În consecinţa celor care preced, Curtea apreciază că acţiunea reclamantului este fondată în ce priveşte nelegalitatea constatării stării de incompatibilitate pentru deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar al municipiului D., pe de o parte, şi funcţia de administrator la S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. Y. S.R.L.) D., respectiv funcţia de administrator - membru în Consiliul de Administraţie la S.C. C. S.A. D., pe de altă parte.

În ceea ce priveşte starea de incompatibilitate a reclamantului reţinută de pârâtă între funcţia de viceprimar şi calitatea de reprezentant al Consiliului Local D. în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică din municipiul D. (Colegiul Naţional E. şi Grădiniţa cu Program Prelungit nr. x), Curtea reţine, cu titlu preliminar, că cele două unităţi de învăţământ sunt instituţii publice.

În drept, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de membru în consiliul de administraţie la instituţiile publice.

Legea nu distinge după cum instituţiile publice sunt sau nu de interes local, astfel că nici pe cale de interpretare nu se poate face o astfel de distincţie.

De altfel, Legea nr. 1/2011, atât în forma veche cât şi în cea actuală, nu prevede posibilitatea viceprimarului de a fi desemnat în calitate de membru în consiliile de administraţie a unităţilor de învăţământ, această calitate putând fi deţinută, potrivit art. 96 alin. (2) din această lege, numai de primar sau un reprezentant al primarului şi un reprezentant al consiliului local, desemnaţi cu respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor. Or, având în vedere dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cel care deţine funcţia de viceprimar nu poate fi desemnat în această calitate.

Aceeaşi este situaţia şi în ce priveşte starea de incompatibilitate constatată de pârâtă între funcţia de viceprimar şi cea de reprezentant în Consiliul de administraţie al Muzeului F., având în vedere că Muzeul menţionat este, de asemenea, instituţie publică.

Faţă de cele de mai sus, Curtea apreciază că susţinerile reclamantului cu privire la starea sa de incompatibilitate dintre funcţia de viceprimar şi calitatea de membru în consiliile de administraţie ale celor trei instituţii publice sunt nefondate.

Urmare a tuturor considerentelor care preced, Curtea va admite, în parte, acţiunea reclamantului, sector 1 şi, în consecinţă, va anula în parte Raportul de evaluare a stării de incompatibilitate nr.11745/G/II/18.03.2016, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate – Inspecţia de Integritate, doar cu privire la constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului pentru deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar al municipiului D., pe de o parte, şi funcţia de administrator la S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. Y. S.R.L.), respectiv funcţia de administrator - membru în Consiliul de Administraţie la S.C. C. S.A. D., pe de altă parte. Va respinge, în rest, acţiunea.

Domenii speta

Spete similare