Act administrativ. Delimitare între acte individuale şi acte normative.

- art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004.

Potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, actele administrative normative conţin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, faţă de o persoană, sau uneori faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în conţinutul acestor acte. Încadrarea unui act administrativ într-una dintre cele două categorii mai sus arătate se realizează prin examinarea integrală a conţinutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre categoriile în discuţie (acte normative şi acte individuale). Cu alte cuvinte, un act administrativ este fie normativ, fie individual, în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produce.

Din această perspectivă, o hotărâre a Consiliului Local care conţine dispoziţii concrete, de stabilire a patru comisii de specialitate în cadrul acestui Consiliu Local şi, totodată, de repartizare a consilierilor locali în fiecare din aceste comisii, şi nu dispoziţii impersonale de aplicabilitate generală,este în mod evident un act administrativ cu caracter individual.

Asupra recursului dedus judecăţii, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 575/22.06.2017, Tribunalul Covasna - Secţia civilă, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii prin raportare la obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile – invocată de pârâtă prin întâmpinare şi, în consecinţă, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva pârâtei Consiliul Local al Municipiului F.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanţii A., B., C., D. şi E., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Covasna.

În motivarea recursului, recurenţii-reclamanţi susţine că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 hotărârea consiliului local care face obiectul acţiunii fiind în mod greşit calificată ca act administrativ cu caracter individual.

În ce priveşte calificarea actului atacat, recurenţii susţin că acesta (Hotărârea Consiliului Local F. nr. 57/2016) este un act administrativ normativ întrucât prevederile pe care le cuprinde, deşi la prima vedere par a avea efecte numai asupra unor persoane determinate (consilierii), au efecte asupra întregii comunităţi a municipiului.

Referitor la legea aplicabilă, recurenţi susţin că, actul atacat fiind un act administrativ normativ, acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, în sensul că plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

În drept, recurenţii au indicat ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (11), art.11 (4) din Legea nr. 554/2004 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

Recursul a fost timbrat cu 50 de lei taxă judiciară de timbru (f. 13).

Intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului F. a formulat întâmpinare (f. 21-22), prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 Cod procedură civilă, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

Recurenţii-reclamanţi critică sentinţa instanţei de fond sub aspectul greşitei aplicări a normelor de drept material referitoare la calificarea unui act administrativ ca fiind normativ sau individual.

Aceste critici se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, dar nu sunt fondate.

După cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa (cu titlu exemplificativ: Decizia nr. 1718/26.02.2013, pronunţată de Î.C.C.J. – Secţia de contencios administrativ şi fiscal), şi cum rezultă din chiar definiţia legală a actului administrativ (art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare), în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produc, actele administrative se clasifică în acte normative şi acte individuale.

Potrivit aceleiaşi jurisprudenţe, actele administrative normative conţin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, faţă de o persoană, sau uneori faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în conţinutul acestor acte. Încadrarea unui act administrativ într-una dintre cele două categorii mai sus arătate se realizează prin examinarea integrală a conţinutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre categoriile în discuţie (acte normative şi acte individuale). Cu alte cuvinte, un act administrativ este fie normativ, fie individual, în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produce.

Din această perspectivă, analizând actul care face obiectul cauzei, respectiv Hotărârea Consiliului Local al Municipiului F. nr. 57/2016, Curtea constată că aceasta vizează organizarea comisiilor de specialitate ale acestui consiliu local, prin repartizarea nominală a consilierilor locali în fiecare din cele patru comisii de specialitate stabilite prin aceeaşi hotărâre.

Prin urmare, întrucât actul administrativ atacat conţine dispoziţii concrete, de stabilire a patru comisii de specialitate în cadrul Consiliului Local al Municipiului F. şi, totodată, de repartizare a consilierilor locali în fiecare din aceste comisii, şi nu dispoziţii impersonale de aplicabilitate generală, Curtea apreciază că, în mod evident, acest act este un act administrativ cu caracter individual, concluzia instanţei de fond în acelaşi sens fiind legală şi temeinică.

Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea apreciază că în mod corect instanţa de fond a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a reţinut că, faţă de aceste dispoziţii, plângerea prealabilă a fost formulată de recurenţii-reclamanţi cu întârziere, ceea ce echivalează cu lipsa aceste plângeri prealabile.

Prin urmare, soluţia instanţei de fond, de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamanţi şi de respingere a acestei acţiuni ca inadmisibilă, este legală şi temeinică, drept pentru care Curtea, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat şi va menţine sentinţa atacată.

Domenii speta

Spete similare