Răspunderea delictuală. Condiţiile răspunderii. Vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul.

- art. 998-999 din Codul civil

Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat prejudiciul să fie angajată, nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă pârâtului, adică acesta să fi avut o vină atunci când a săvârşit-o, să fi acţionat cu vinovăţie.

Asupra recursurilor de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 676/CA/26.04.2017 Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins sesizarea formulată de Parchetul Financiar Judeţean de pe lângă Camera de Conturi a Judeţului A. (Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi A.) şi continuată de reclamanta B. S.A. C., privind obligarea în solidar a pârâţilor D.  şi E. la plata sumei de 9.000.457.170 ROL către S.C. B. S.A. Totodată, prima instanţă a respins ca nedovedită cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, formulată de pârâtul D.

Împotriva acestei soluţii, prevalându-se de prerogativa conferită prin dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, au declarat recurs, înlăuntrul termenului legal, atât B. S.A., cât şi Curtea de Conturi a României, în nume propriu şi pentru Camera de Conturi A., ambele cerând admiterea acestei căi de atac, modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii în parte a Încheierii de sesizare formulată de Parchetul Financiar Judeţean de pe lângă Camera de Conturi a jud. A., prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor D. şi E. la plata de despăgubiri civile către F. S. A., în prezent B. S.A., în cuantum de 745.045 lei.

Recurenta B. S.A., susţine că prin sesizarea introdusă în temeiul dispoziţiilor art. 37 alin. 1 raportat la art. 97 din Legea nr. 94/1992, Parchetul Financiar Judeţean de pe lângă Camera de Conturi a jud. A. a cerut obligarea în solidar a intimaţilor pârâţi D. şi E. la plata sumei de 9.000.457.170 ROL, constând în prejudiciu efectiv şi foloase neobţinute, pe considerentul că aceştia în calitate de şef secţie comercializare depozit G. din cadrul B. S.A. şi respectiv, contabil şef secţie comercializare au livrat benzină şi motorină unor societăţi comerciale care au eliberat file CEC fără acoperire, cauzând un prejudiciu de 4.740.480.788 ROL.

Apreciază că în mod incorect prima instanţă a reţinut că prejudiciul invocat nu se datorează vreunei fapte ilicite imputabilă intimaţilor, şi nici a vinovăţiei acestora, câtă vreme ei au introdus filele CEC în bancă mai târziu decât se impunea, iar prin nerespectarea obligaţiilor prevăzute în fişa postului şi contractele comerciale între părţi sunt întrunite condiţiile cumulative cerute de art. 998 Cod civil. Potrivit fişei postului intimaţii aveau obligaţia respectării prevederilor şi disciplinei contractuale, a urmăririi executării contractelor economice şi încasării contravalorii produselor livrate la termenele prevăzute în comenzile şi contractele încheiate. Din documentele prezentate nu s-a constatat existenţa comenzilor înaintate de beneficiar, comenzi care trebuiau să fie aprobate de către conducerea sucursalei sau de şeful de depozit, nu s-a respectat, privitor la S.C. H. S.R.L., clauza referitoare la achitarea livrărilor anterioare, în sensul că livrarea făcută în cele 10 zile scurse de la livrarea anterioară, era condiţionată de plata la zi a livrării anterioare, după cum nu a fost respectată clauza contractuală cu privire la plata şi modalitatea de plată, funcţie de care plata se va face cu filă CEC decontabilă la 10 zile de la livrare, încât pentru livrarea făcută la data de 21.12. 1999 către S.C. I. S.R.L., fila CEC trebuia introdusă în bancă la 31.12.1999 şi nu la 14.02.2000 cum s-a întâmplat.

Recurenta susţine că prejudiciul putea fi limitat dacă s-ar fi respectat clauzele contractuale, potrivit cărora noile livrări făcute în perioada de decontare de 10 zile aferentă livrării anterioare, erau condiţionate de plata la zi a livrării făcută anterior, încât atunci când beneficiarul ar fi solicitat o nouă livrare acest fapt să fi fost condiţionat de plata la zi a livrărilor anterioare. Totodată, pe unele facturi fiscale nu s-a consemnat termenul de plată, după cum pe altele s-au trecut alte termene de plată decât cel de 10 zile stipulat în contracte.

Prin urmare, intimaţii pârâţi au încălcat prevederile art. 10 din contracte, în raport cu care plata se face cu filă CEC decontabilă la 10 zile de la livrare, aceştia efectuând livrări deşi plata livrărilor anterioare nu fusese efectuată.

Recuperarea integrală a prejudiciului presupune, spune recurenta, atât recuperarea prejudiciului efectiv în cuantum de 474.048 lei, cât şi a foloaselor nerealizate în sumă de 425.997 lei, consecinţă a aplicării clauzei penale inserate în contractele încheiate.

În drept, invocă dispoziţiile art. 299 şi următoarele din vechiul Cod de procedură civilă, dispoziţiile Legii nr. 94/1992, art. 140 din Constituţia României, precum şi prevederile art. 1 din O.U.G. nr.117/2003.

Curtea de Conturi a României, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 punct 9 din vechiul Cod de procedură civilă, critică soluţia primei instanţe sub aspectul nelegalităţii şi al netemeiniciei, arătând că, în mod greşit, s-a reţinut existenţa unui prejudiciu patrimonial în patrimoniul Sucursalei J. A., însă s-a apreciat că acesta nu se datorează vreunei fapte ilicite ce li se poate imputa intimaţilor. Susţine că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile generale ale angajării răspunderii civile delictuale, atâta timp cât intimaţii au avut reprezentarea rezonabilă a condiţiilor de derulare a contractelor comerciale şi a atribuţiilor prevăzute în fişele postului. Dacă aceştia ar fi respectat clauzele contractuale şi ar fi îndeplinit întocmai şi la timp atribuţiilor de serviciu ar fi evitat prejudicierea bugetului B.

În virtutea atribuţiilor de serviciu ei au livrat benzină şi motorină unor societăţi comerciale care au eliberat file CEC fără acoperire sau au introdus filele CEC mai târziu decât era prevăzut în contractul încheiat, după cum, fără a verifica dacă s-au efectuat plăţile anterioare, au dispus livrarea unor noi cantităţi de motorină, deşi noile livrări erau condiţionate de plata la zi a livrărilor anterioare.

Intimaţii pârâţi, în opinia recurentei, nu justifică neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu ce le reveneau sau nerespectarea clauzelor contractuale, ei având cunoştinţă de neîncasarea facturilor în termen, existând uneori întârzieri chiar şi de 9 luni. În fişele postului, opozabile acestora, sunt inserate obligaţiile de serviciu cu referiri exprese la urmărirea executării contractelor şi încasarea contravalorii produselor livrate, la termenele prevăzute în comenzile lansate, precum şi la răspunderea ce le revine în cazul încălcării atribuţiilor de serviciu.

În replică, intimata E., prin întâmpinarea formulată cu respectarea prescripţiilor legale, pune concluzii pe respingerea ca nefondată a recursurilor deduse judecăţii, arătând că avea obligaţia de a prezenta, săptămânal, conducerii sucursalei J. A., situaţia facturilor neîncasate pe vechimi, şi, lunar, o situaţie a tuturor facturilor emise către clienţi, motiv faţă de care conducerea sucursalei cunoştea foarte bine situaţia succesiunii livrărilor, precum şi creanţele neîncasate pentru fiecare client în parte, iar deciziile se luau la nivelul conducerii şi din această cauză ea nu avea nici un control asupra situaţiei încasărilor, mai ales că unele plăţi au fost operate direct în contul bancar al sucursalei şi nu în contul bancar al depozitului din G.

Susţine că ea doar superviza partea financiar-contabilă la nivel de contabilitate primară a unui depozit, fiind subordonată direct şefului de depozit şi directorului economic, furnizând documentele primare necesare întocmirii închiderii de lună şi a situaţiilor financiare la nivel de sucursală. Livrările se făceau după verificarea existenţei contractului semnat de conducerea sucursalei şi a filelor CEC, pentru cele cu plata la termen, ele materializându-se şi în afara programului de lucru sau în zilele de sâmbătă când ea nu era prezentă, ceea ce denotă că nu avea obligaţia probării acestora.

Arată că a informat conducerea sucursalei, printr-un referat, cu privire la faptul existenţei unor file CEC refuzate la plată de către bancă pe motiv de lipsă de disponibil, susţinând că nu are nicio culpă în producerea prejudiciului, neaplicându-i-se vreo sancţiune urmare a nesocotirii obligaţiilor de serviciu. Nicio livrare nu s-a materializat fără a verifica în prealabil contractul în temeiul căruia urma a se efectua livrarea, precum şi existenţa tuturor documentelor financiar-contabile. Susţine că a întocmit lunar situaţia facturilor emise şi neîncasate, pe fiecare beneficiar în parte, precum şi situaţia debitelor, la fel, pe fiecare client în parte, înaintându-le conducerii sucursalei în vederea întocmirii balanţei lunare, a analizei situaţiei şi a măsurilor necesare. În pofida acestei stări de fapt, S.C.  B. nu s-a preocupat de luarea măsurilor asigurătorii ori pentru a demara formalităţile pentru rezilierea contractelor.

Arată că acest cuantum al creanţelor se datorează şi culpei S.C. B. S.A. care nu a înţeles să includă în contractele perfectate şi clauze referitoare la prezentarea unor garanţii privitoare la livrările cu plata la termen, cum ar fi scrisori de garanţie bancară, bilete la ordin sau file CEC avalizate de bancă.

Tot în replică, intimatul D., prin întâmpinarea depusă la dosar, susţine că demersul Curţii de Conturi nu mai este de actualitate, câtă vreme B. S.A. nu mai este o unitate prejudiciată la care statul să deţină participaţii majoritare, fapt ce a justificat iniţial acest demers judiciar, arătând, în continuare, că nu avea puterea de a reprezenta şi angaja juridic F. S.A., aceste atribuţii căzând în sarcina semnatarilor contractelor. Conducerea sucursalei era cea care decidea inclusiv cu privire la modul în care se derulau raporturile contractuale prin intermediul depozitului din G., unde se întocmeau informări zilnice/săptămânale sau lunare cu privire la livrările efectuate şi la eventualele instrumente de plată ce se primeau spre decontare la acest depozit, dar care se supuneau examinării de către personalul cu atribuţii specifice de la nivelul sucursalei A..

Prin urmare, obligaţia de verificare a încasărilor anterioare nu reprezenta, în sine, o obligaţie concretă a sa, de altfel imposibil de adus la îndeplinire de către acesta, în condiţiile în care în situaţia unor livrări ce se succedau la un interval de câteva zile verificarea încasărilor anterioare nu se putea realiza imediat. Deciziile privind iniţierea şi continuarea raporturilor contractuale cu clienţii erau adoptate la nivelul sucursalei, încât chiar dacă preluarea documentelor se realiza de către personalul de la depozitele unde se aflau produsele vândute, în realitate, aceste documente se centralizau spre evidenţiere la sucursală.

Raportând sentinţa atacată la probatoriul administrat în cauză, la dispoziţiile legale incidente şi motivul de casare invocat, curtea reţine următoarele:

La data de 14.07.2000, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. 1 raportat la art. 97 alin. 1 din Legea nr. 95/1992, Parchetul Financiar Judeţean de pe lângă Camera de Conturi a Jud. A. a solicitat obligarea pârâţilor D. şi E. la plata de despăgubiri civile către F. S.A. C., în sumă de 9.000.347.170 ROL, din care 4.740.480.788 ROL cu titlu de prejudiciu efectiv, iar suma de 4.259.976.382 ROL, folos nerealizat.

S-a susţinut că pârâţii D. şi E., în calitate de şefi secţie comercializare, respectiv, contabil şef secţie comercializare, fără a respecta clauzele contractuale, au livrat benzină şi motorină unor societăţi comerciale care au eliberat file CEC fără acoperire, cauzând prin acestea Sucursalei J. A., un prejudiciu de 4.740.480.788 ROL, cupă cum urmează: S.C. H. S.R.L. K – prejudiciu 982.806.531 ROL; S.C. I. S.R.L. L. - prejudiciu 1. 433.753.611 ROL; S.C. M. S.R.L. L. - prejudiciu 407.253.499 ROL; S.C. N. S.R.L. L. - prejudiciu 1.565.590.803 ROL; S.C.  O. S.R.L. A. – prejudiciu 108.464.705 ROL; S.C. P. S.R.L. Q. – prejudiciu 242.611.639 ROL.

Întrucât în convenţiile dintre părţi a fost stipulată şi o clauză penală, în sensul că „pentru neefectuarea plăţii la scadenţă, cumpărătorul se obligă să plătească penalităţi de întârziere de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la valoarea rămasă de achitat”, clauză care îşi producea efectele la 10 zile de la livrarea mărfii, s-au calculat foloase nerealizate, până la data de 14.07.2000, în cuantum de 4.259.976.382 ROL.

Din probatoriul administrat (nota Direcţiei de Control Financiar, plângerile penale formulate de Sucursala J. A. ), s-a reţinut de prima instanţă că:

1) în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 213/09.11.1999 încheiat de Sucursala J. A. cu societatea H. S.R.L. K. s-au livrat produse petroliere în perioada 04. – 11.12.1999, în valoare de 982.806.531 ROL, pentru care, administratorul societăţii a emis la data de 21.12.1999 fila CEC în valoare de 982.806.531 lei, fără acoperire. Împotriva administratorului societăţii, conducerea Sucursalei J. A. a formulat plângere penală, la data de 13.01.2000. S-a reţinut de controlorii financiari că fila CEC a fost introdusă în bancă la data de 21.12.1999, deşi conform art.11 din contractul părţilor se prevedea că plata se face cu filă CEC decontabilă la 10 zile de la livrarea mărfii, stipulându-se că dacă în această perioadă de timp se solicită o nouă livrare aceasta este condiţionată de plata la zi a livrărilor anterioare. S-a concluzionat că fila CEC trebuia introdusă în bancă la data de 04.12.1999, respectiv, la 10 zile după prima livrare, iar după fiecare livrare trebuia emisă filă CEC cu contravaloarea produselor livrate.

2) în baza contractului nr. 234/21.12.1999 încheiat între Sucursala J. A. cu societatea I. S.R.L. L., s-au livrat în perioada 21. – 29.12.1999 produse petroliere în valoare de 1.433.453.611 lei, în baza comenzilor lansate de cumpărător şi aprobate de pârâtul D. Plata contravalorii produselor livrate s-a efectuat de administratorul societăţii cu fila CEC emisă la data de 14.02.2000, neacceptată la plată pentru lipsa disponibilului. Împotriva administratorului societăţii, conducerea Sucursalei J. A. a formulat plângere penală, la data de 29.03.2000. S-a reţinut că nu a fost respectată clauza contractuală cu privire la plata şi modalităţile de plată, conform căreia, plata se face cu filă CEC decontabilă în 10 zile de la livrare, în sensul că, dacă prima livrare a fost efectuată în data de 21.12.1999, fila CEC trebuia introdusă în bancă la data de 31.12. 1999 şi nu în data de 14.02.2000.

3) în baza contractului nr. 239/17.12.1999 încheiat între Sucursala J. A. cu societatea M.  S.R.L. L., s-au livrat în perioada 17.12.1999 – 05.01.2000 produse petroliere în valoare de 667.253.499 lei. Plata contravalorii produselor livrate s-a efectuat de administratorul societăţii cu fila CEC emisă la data de 12.02.2000 (fila 184), neacceptată la plată pentru lipsa disponibilului. Împotriva administratorului societăţii, conducerea Sucursalei J. A. a formulat plângere penală, la data de 29.03.2000. S-a apreciat de către controlorii financiari că prejudiciul putea fi limitat, dacă s-ar fi respectat clauza contractuală cu privire la plata şi modalităţile de plată, conform căreia, plata se face cu filă CEC decontabilă în 10 zile de la livrare şi, dacă în această perioadă de timp beneficiarul solicită o nouă livrare, aceasta este condiţionată de plata la zi a livrărilor anterioare, în sensul că fila CEC trebuia introdusă în bancă la data de 27.12.1999, iar în cazul în care se constata că nu are disponibil, livrările din data de 29.12.1999 şi cele din 05.01.2000 nu s-ar mai fi efectuat.

4) în baza contractului nr. 215/10.11. 1999 încheiat între Sucursala J. A. cu societatea N. S.R.L., s-au livrat în perioada 12.11.1999 – 20.12.1999 produse petroliere în valoare de 1.565.590.803 lei. Plata contravalorii produselor livrate s-a efectuat de administratorul societăţii cu fila CEC emisă pentru 1.703.016.144 lei, la data de 14.02.2000 (fila 157 dosar Parchet) neacceptată la plată pentru lipsa disponibilului. Împotriva administratorului societăţii, conducerea Sucursalei J. A. a formulat plângere penală, la data de 29.03.2000. S-a apreciat de către controlorii financiari că nu s-a respectat clauza contractuală cu privire la plata şi modalităţile de plată, conform căreia, plata se face cu filă CEC decontabilă în 10 zile de la livrare şi, dacă în această perioadă de timp beneficiarul solicită o nouă livrare, aceasta este condiţionată de plata la zi a livrărilor anterioare, în sensul că fila CEC trebuia introdusă în bancă la data de 22.11.1999, iar în cazul în care se constata că nu are disponibil, livrările din data de 24.11 – 20.12.1999 nu s-ar mai fi efectuat.

S-a menţionat totodată că fila CEC a fost emisă la data de 14.02.2000, contrar prevederilor contractuale, deşi aceasta trebuia introdusă în bancă la data de 22.11.1999.

5) în baza contractului nr.110/23.06.1999 încheiat între Sucursala J. A. cu societatea O. S.R.L., s-au livrat la data de 30.06.1999 şi 01.07.1999, produse petroliere în valoare de 108.464.705 lei, pentru plata cărora, administratorul societăţii a emis la data de 30.06.1999 şi 08.07.1999 două file CEC (fila 46 dosar Parchet), neacceptate la plată pentru lipsa disponibilului. Împotriva administratorului societăţii, conducerea Sucursalei J. A. a formulat plângere penală, la data de 21.07.1999. S-a apreciat de către controlorii financiari că nu s-a respectat clauza contractuală cu privire la plata şi modalităţile de plată, conform căreia, plata se face cu filă CEC decontabilă în 7 zile de la livrare şi, în sensul că fila CEC trebuia introdusă în bancă la data de 07.07.1999 şi nu la data de 08.07.1999. De asemenea, nu a fost verificat sediul firmei, în sensul că, în contract, era trecută str. R. nr. xxx, iar pe ordinul de plată, str. S. nr. xx.

6) În ceea ce priveşte societatea P. S.R.L. Q., din Procesul verbal întocmit de Direcţia de Control Financiar A., se reţine că împotriva administratorului societăţii, care a emis file CEC din a căror valoare totală s-a încasat doar suma de 7.276.576 lei, rămânând neacoperit CEC-ul cu suma de 242.611.639 lei, Sucursala J.A. a formulat plângere penală. Din plângerea penală formulată, instanţa de fond a reţinut că a fost încheiat cu această societate contractul nr. 91/24.05.1999, iar în baza acestui contract, la data de 25.05.1999, societatea a ridicat marfă în valoare de 249.888,215 lei, cu plata prin filă CEC la 15 zile de la data livrării. În data de 07.06.1999 a fost depusă la Ş. A. această filă CEC, în valoare de 249.888,215 lei, însă a fost decontată doar suma de 7.276.576 lei, diferenţa de 242.611.639 lei, fiind refuzată la plată.

La fond, din probatoriul administrat în cauză, s-a reţinut fără niciun dubiu existenţa prejudiciului în patrimoniul Sucursalei J. A., însă s-a apreciat că acesta nu se datorează vreunei fapte ilicite ce se poate reţine în sarcina pârâţilor şi nici vinovăţiei acestora. Instanţa de fond a apreciat că atât procurorul financiar, cât şi controlorii financiari au reţinut neîntemeiat faptul că pârâţii se fac vinovaţi de prejudiciul cauzat Sucursalei J.A., deoarece ar fi introdus filele CEC în bancă, mai târziu, decât se impunea, conform contractelor de vânzare-cumpărare a produselor petroliere.

CEC-ul reprezintă un instrument de plată, iar de realitatea menţiunilor cuprinse în cadrul acestuia se face vinovat emitentul acestuia, conform Legii nr. 59/1934.

Pârâţii au încunoştinţat lunar conducerea sucursalei J. A. despre situaţia facturilor emise şi neîncasate pe fiecare beneficiar în parte, respectând atribuţiile menţionate în fişa posturilor deţinute, iar împrejurarea că filele CEC au fost emise de beneficiarii produselor petroliere vândute, în condiţiile lipsei de disponibil, nu poate atrage vreo răspundere în sarcina pârâţilor, chiar şi în situaţia neintroducerii filelor CEC la termenele calculate conform contractelor încheiate, câtă vreme, din nicio probă existentă la dosar, nu s-a făcut dovada că la data scadenţei beneficiarii ar fi avut disponibilă în cont suma de plată. De altfel, împotriva tuturor reprezentanţilor legali (administratorilor) ai societăţilor debitoare au fost pronunţate soluţii de condamnare în dosarele penale, iar în ceea ce priveşte latura civilă, au fost obligaţi la plata sumelor de bani reprezentând c/val. prejudiciu produs prin emiterea instrumentelor de plată, fără acoperire.

Mai mult, spun aceştia, urmărirea situaţiei derulării efective a fiecărui contract a fost influenţată de lipsa informatizării (totul se făcea manual), astfel încât coroborarea livrărilor cu decontările şi încasările nu se putea face decât întârziat. De asemenea s-a arătat că situaţia clienţilor se întocmea o singură dată pe lună, la finele acesteia (până în jurul datei de 8 a lunii următoare).

Din interpretarea dispoziţiilor art. 998-999 din Codul civil, curtea reţine că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia autorului faptei ilicite. Prevederile legale menţionate stabilesc regulile aplicabile reparării prejudiciului cauzat în condiţiile răspunderii civile delictuale în toate cazurile şi ipotezele sale. De altfel, aceste texte legale instituie, în acelaşi timp şi implicit, principiul general al răspunderii pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă umană ilicită. În acest sens, este suficient să reţinem art. 998 din Codul Civil dispune: „ Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”.

Victima prejudiciată care îl cheamă în judecată pe autorul faptei prejudiciabile sau, după caz, pe persoana răspunzătoare, fiind reclamant în proces, conform principiului „actori incubit probatio (reclamantului îi incumbă sarcina probei)”, pentru admiterea acţiunii sale, este ţinută să facă dovada celor patru condiţii ale răspunderii delictuale.  Dovada acestor condiţii se poate face prin orice mijloc de probă reglementat de lege, inclusiv cu martori şi prezumţii simple.

 Culpabilitatea conduitei autorului faptei este o condiţie esenţială, deoarece nu vom putea discuta despre prezenţa şi aplicabilitatea răspunderii civile acolo unde nu există vinovăţie. Doar o atitudine ce este calificată ca fiind una negativă, reprobată de lege, va putea duce la angajarea unei răspunderii civile. Aprecierea vinovăţiei cu care un autor săvârşeşte o faptă păgubitoare reprezintă un obstacol dificil, având în vedere procesul psihic destul de complex ce compune structura vinovăţiei, şi anume factorii volitivi şi intelectivi. Instanţa trebuie să stabilească atât existenţa sau inexistenţa, cât şi forma vinovăţiei.

Or, în cauză, Curtea reţine că prin Ordonanţa nr… 11.07.2001, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. xxx/P/2000, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâţilor D. şi E., constatându-se că, nu se poate reţine în sarcina acestora săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii. Cercetările penale au vizat aspectele reţinute şi prin sesizarea dedusă judecăţii, respectiv aprobarea unor livrări de carburanţi cu încălcarea clauzelor contractuale, imputabilă intimatului D., respectiv, neintroducerea filelor CEC la termenele stabilite în contracte, imputabilă intimatei E.  Procurorul de caz a apreciat, urmare a analizării probelor administrate, că cei doi funcţionari publici nu s-au aflat în ipoteza în care, în timpul exerciţiului atribuţiunilor de serviciu, să nu fi îndeplinit un anumit act sau să-l fi îndeplinit în mod defectuos şi, prin aceasta, să fi cauzat un prejudiciu patrimonial unităţii angajatoare. Ca stare de fapt, s-a reţinut din analiza probelor administrate, că aceştia au comunicat conducerii neplata contravalorii livrărilor la termen, la fiecare început de lună, încercându-se recuperarea creanţelor prin alte modalităţi. Câtă vreme li s-a cerut de conducerea sucursalei să nu introducă filele CEC întrucât încasarea banilor urma să se facă prin bilete la ordin, în numerar sau prin compensări, s-a apreciat de către procurorul învestit cu soluţionarea plângerii penale, că cei doi intimaţi, atunci învinuiţi, au acţionat având convingerea că debitul va fi acoperit prin aceste forme. Ei nu au urmărit sau acceptat producerea prejudiciului, nu au rămas în pasivitate, neoperând nicio livrare fără ca în prealabil să nu fi verificat contractul în temeiul căruia urma a se materializa livrarea şi existenţa documentelor financiar-contabile.

Mai mult, chiar dacă instanţa civilă utilizează în exclusivitate principiile şi regulile din materia răspunderii civile delictuale, ordonanţa procurorului sus-menţionată are relevanţă în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă.

Curtea, în privinţa vinovăţiei sau nevinovăţiei intimaţilor, analizând cuprinsul înscrisurilor existente la dosar, reţine că aceştia, în virtutea atribuţiilor de serviciu avute, au întocmit lunar situaţia facturilor emise şi neîncasate, pe fiecare beneficiar în parte, precum şi situaţia debitelor, la fel, pe fiecare client în parte, înaintându-le conducerii sucursalei în vederea întocmirii balanţei lunare, a analizei şi luării măsurilor necesare, măsuri ce au fost luate la nivel de sucursală doar tardiv, ei informând deci periodic conducerea sucursalei despre incidentele de plată şi motivele acestora.

Nu ei erau cei care negociau clauzele contractuale, ci directorul economic, mandatat a reprezenta interesele F.S.A., acesta având obligativitatea verificării bonităţii clienţilor, având latitudinea de a introduce şi clauze referitoare la instituirea unor garanţii asigurătorii. Intimaţii urmau doar a comunica conducerii sucursalei situaţia facturilor neîncasate în ordinea vechimii lor, ceea ce au şi făcut, la sfârşitul fiecărei luni întocmind două situaţii, una se transmitea conducerii sucursalei, iar cea de-a doua departamentului financiar pentru centralizarea datelor, ceea ce denotă că cei aflaţi în conducerea sucursalei, şi care puteau dispune luarea măsurilor oportune, cunoşteau succesiunea livrărilor precum şi creanţele neîncasate pe fiecare client în parte. Mai mult, săptămânal, intimata E. transmitea sucursalei din A. situaţia clienţilor cu datorii între 500.000.000 ROL şi 1.000.000.000 ROL.

Totodată, au fost acceptate de către conducere, plăţi în numerar şi cu ordin de plată direct în contul bancar al sucursalei din A. şi nu al depozitului din G., intimata E. aflând despre existenţa acestor încasări doar ulterior, din notele interne transmise spre sfârşitul fiecărei luni, de către departamentul financiar al sucursalei. Prin urmare, intimata era nevoită să aştepte comunicarea acestor note pentru a şti dacă trebuie sau nu să introducă în bancă filele CEC. Acest fapt a dus la mărirea intervalului de timp situat între data livrărilor şi cel al introducerii documentului de plată, aspect neimputabil intimatei. Au existat situaţii în care întârzierea formalităţilor de încasare a CEC-urilor lăsate în contul livrărilor efectuate, s-a datorat discuţiilor purtate la nivelul factorilor de decizie de la nivelul sucursalei unde se prefigura o compensare/dare în plată, în final eşuate. 

Nu intimaţii au participat la luarea deciziilor privind continuarea raporturilor contractuale cu firmele cocontractante neplătitoare sau la stabilirea modului concret de decontare sau de stingere a datoriilor create prin neplata acestor mărfuri.

De asemenea, în situaţia unor livrări care se succedau la un interval de câteva zile era imposibil ca verificarea încasărilor anterioare să se realizeze imediat, dat fiind nivelul redus de informatizare de la acel moment, raportările bancare realizându-se mult mai greoi decât în prezent. Doar ulterior problemelor înregistrate la nivelul anilor 1999-2000, conducerea sucursalei şi-a redefinit procedura de lucru, întocmind informări periodice privitoare la clienţii faţă de care nu se mai permitea livrarea mărfii fără plata în avans. La acel moment, urmărirea situaţiei derulării efective a fiecărui contract a fost influenţată de lipsa informatizării (totul se făcea manual), astfel încât coroborarea livrărilor cu decontările şi încasările nu se putea face decât întârziat, şi nu din culpa intimaţilor.

În consecinţă, sesizând că intimaţii au notificat periodic conducerea sucursalei J.A. despre incidentele de plată şi motivele acestora, ţinând cont că intimaţii nu aveau puterea de a reprezenta şi angaja juridic F.S.A. - Sucursala A., nesemnând contractele invocate de recurente, neputând lua decizii cu privire la modul în care se derulau raporturile contractuale, Curtea, apreciind a nu fi întrunite cerinţele pentru angajarea răspunderii lor civile delictuale, văzând că în prezent B. S.A. nu mai reprezintă o unitate prejudiciată la care statul să deţină participaţii majoritare, şi bineînţeles neputând omite concluziile procurorului din ordonanţa sus-menţionată, făcând aplicaţiunea dispoziţiilor art. 312 din vechiul Cod de procedură civile, respinge ca nefondat recursul dedus judecăţii, menţinând în tot, ca legală şi temeinică, sentinţa atacată. Deşi existenţa prejudiciului nu poate fi pusă la îndoială, faptul că acesta s-ar datora conduitei culpabile a intimaţilor, vinovăţiei acestora nu poate fi reţinut.

Prin urmare, în cauză nu asistăm la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, la aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, la nesocotirea legii de drept procesual, după cum în considerentele hotărârii atacate judecătorul fondului a arătat motivele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia, conformându-se cerinţelor reieşite din cuprinsul art. 264 din vechiul Cod de procedură civilă.

Faţă de prevederile art. 274 vechiul Cod procedură civilă, Curtea constată că sumele cerute de către intimaţii E. (2000 lei) şi D. ( 1190 lei) cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs sunt unele rezonabile, al căror cuantum nu se impune a fi redimensionat, dată fiind prestaţia apărătorilor aleşi care nu numai că au formulat întâmpinări, dar fiind prezenţi în şedinţa publică din 07.11.2017, au formulat şi concluzii orale.

Domenii speta

Spete similare