Apel

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991

Cod ECLI:RO:TBMUS:2020:004.000170

Dosar nr. 9942/320/2019

DECIZIA CIVILĂ Nr. 170/2020

Ședința publică din data de 05 martie 2020

Instanța constituită din:

Președinte: ..

Judecător: ..

Grefier: ..

Pe rol judecarea apelului formulat de pârâtul ... împotriva Sentinței civile nr. 3527/25.09.2019 pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș în dosarul cu nr. 9942/320/2019.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 februarie 2020, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, 05 martie 2020, încheiere care face parte integrantă din prezenta.

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3527 din data de 25 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș în dosarul nr. 9942/320/2019, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul Spitalul Clinic Județean Mureș, în contradictoriu cu intimatul ... și pe cale de consecință, s-a anulat executarea silită demarată în dosarul de executare nr. 394/2019 al B.E.J. ... De asemenea, s-a anulat Încheierea civilă nr. 4781/03.07.2018 pronunțată în dosarul nr. 8260/320/2019 prin care a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu constând în Decizia civilă nr. 55/A din data de 06.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș în dosarul nr. 2746/102/2016. Totodată, s-a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare a executării silite.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin Decizia nr. 55/A/06.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul 2746/102/2016 (având ca obiect anularea Deciziei nr. 1100/26.10.2016 emisă de pârâtul Spitalul ... reintegrarea membrului de sindicat ... pe funcția de ..., în cadrul Clinicii ...) a fost admisă în parte acțiunea promovată și astfel, a fost anulată decizia nr. 1100 din 26.10.2016 emisă de pârât; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, prin reintegrarea membrului de ... pe funcția de medic ... cadrul ..., ca urmare a exercitării opțiunii de continuare a activității clinice; a fost obligat pârâtul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate, începând cu data emiterii deciziei atacate și până la data reintegrării efective; a fost obligat pârâtul la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, în favoarea membrului de sindicat ...; a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în sumă de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în fond și apel.

În ceea ce privește declanșarea executării silite, judecătoria a reținut că prin cererea din 28.06.2019 adresată B.E.J. .., intimatul .. a solicitat punerea în executare silită a Deciziei nr. 55/A/06.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. 2746/102/2016, în sensul ca Spitalul Clinic Județean Mureș să fie obligat să pună în executare dispozițiile cuprinse în titlul executoriu, constând în: achitarea sumelor reprezentând despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate începând cu data emiterii deciziei atacate, în cuantum de 77.019 lei net, rămasă de acordat contestatorului; achitarea cheltuielilor ocazionate de prezenta executare silită; achitarea onorariului avocațial în faza executării silite. De asemenea, s-a mai reținut că în cadrul cererii s-a menționat expres că din suma totală datorată, de 91.686 lei net, debitorul a achitat 4.821 lei, angajându-se ca, la data de 15 iulie a.c. să achite încă o tranșă, în valoare de 9.846 lei, rămânând astfel de executat silit suma de 77.019 lei. A mai reținut instanța, că s-a solicitat ca procedura de executare să se desfășoare prin poprirea tuturor conturilor pe care debitorul le are deschise la unitățile bancare din circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș. Astfel, a fost deschis dosarul de executare nr. 394/2019 al B.E.J. .. Prin încheierea civilă nr. 4781/03.07.2018 pronunțată în dosarul nr. 8260/320/2019 a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu constând în Decizia civilă nr. 55A din data de 06.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș în dosarul 2746/102/2016 pentru realizarea creanței având ca obiect suma de 77.019 lei reprezentând despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate începând cu data deciziei atacate. Prin Somația din 17.07.2019 s-a pus în vedere debitorului Spitalul .... în conformitate cu dispozițiile art. 732 C. pr. civ. republicat, coroborat dispozițiilor OUG 22/2002 cu modificările și completările ulterioare, ca în termen de 6 luni de la primirea somației să achite creditorului ... creanța totală în sumă de 85.778,10 lei, suma compusă din: 77.019,00 lei reprezentând despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate începând cu data deciziei atacate și 8.759,10 lei reprezentând cheltuieli de executare silită. Actele de executare inițiale au fost comunicate debitorului în data de 22.07.2019. În data de 06.08.2019, cu respectarea termenului de 15 zile, a fost formulată contestația la executare ce face obiectul prezentului dosar.

S-au avut în vedere de instanță dispozițiile art. 712 alin. 1, art. 720 alin. 1, 2, 3, 4, art. 704, art. 174, art. 175 alin. 1 și 2, art. 179 alin. 1, 2, 3 ale Codului de procedură civilă, ale art. 6 din OUG nr. 90/2017 și cele ale art. 76 din Codul fiscal.

În ceea ce privește analiza criticilor aduse executării silite, instanța a reținut că în Decizia nr. 55/A/06.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul 2746/102/2016 s-a menționat că în temeiul dispozițiilor art. 253 din Codul muncii, instanța va obliga pârâtul angajator să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile majorate, indexate și actualizate începând cu data de 26.10.2016 și până la data reintegrării efective. În baza dispozițiilor art. 253 alin. 1 Codul muncii, instanța a reținut că în cauză sunt incidente raporturi dintre un angajator și un salariat al acestuia, respectiv în baza unui contract individual de muncă, iar despăgubirile egale cu salariile indexate majorate și reactualizate, începând cu data emiterii deciziei atacate și până la data reintegrării efective despre care face vorbire Decizia nr. 55/A/06.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul 2746/102/2016 reprezintă cuantumul total al salariului de care nu a beneficiat creditorul urmare a acțiunii ilicite a debitorului, acest salariu fiind tocmai dreptul principal al angajatului din cadrul raportului de muncă. Faptul că aceste sume sunt denumite generic despăgubiri nu le schimbă caracterul de venituri de natură salarială, în acest sens fiind inclusiv dispozițiile art. 76 alin. 2 lit. p și ș Cod fiscal.

 Referitor la nelegala încuviințare a executării silite, instanța a avut în vedere faptul că decizia nr. 55/A/06.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul 2746/102/2016 este executorie de la data pronunțării, astfel încât termenele prevăzute de art. 6 alin. 1 din OUG nr. 90/2017 urmau să fie aplicabile astfel:

a) în perioada 06.02.2018 – 05.02.2019 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în perioada 06.02.2019 – 05.02.2020  se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în perioada 06.02.2020 – 05.02.2021 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în perioada 06.02.2021 – 05.02.2022 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în perioada 06.02.2022 – 05.02.2023 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

A mai reținut instanța, că prin Încheierea civilă nr. 4781/03.07.2018 pronunțată în dosarul nr. 8260/320/2019 a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu constând în Decizia civilă nr. 55/A din data de 06.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș în dosarul nr. 2746/102/2016 pentru realizarea creanței având ca obiect suma de 77.019 lei reprezentând despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate începând cu data deciziei atacate. De asemenea, având în vedere că debitorul a achitat deja suma de 4.821 lei și suma de 9.846 lei reprezentând 5% și 10% din valoarea titlului executoriu, rezultă că următoarea scadență pentru diferența din sumele datorate de debitor în baza titlului executoriu constând în Decizia civilă nr. 55/A din data de 06.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș în dosarul nr. 2746/102/2016, respectiv pentru suma de 77.019 lei, va fi 05.02.2021. În condițiile în care, după cum s-a arătat anterior, suma de 77.019 lei reprezentând despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate începând cu data deciziei atacate nu era exigibilă la data încuviințării executării silite, fiind incidente dispozițiile art. 666 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă. Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 666 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă (există alte impedimente prevăzute de lege), respectiv dispozițiile art. 6 alin. 3 din OUG nr. 90/2017 care arată că în cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept. Astfel, dacă executarea silită începe odată cu depunerea cererii de executare silită, iar orice procedură de executare silită se suspendă de drept potrivit art. 6, alin. 3 din OUG 90/2017, a constatat instanța că executorul nu putea admite cererea de executare silită, ci trebuia să respingă cererea de declanșare a executării silite formulate de creditor. În acest mod, nu s-ar mai fi ajuns nici la încuviințarea executării silite.

Față de aceste considerente, instanța a admis contestația la executare și a anulat executarea silită demarată în dosarul de executare nr. 394/2019 al B.E.J. ..i a anulat Încheierea civilă nr. 4781/03.07.2018 pronunțată în dosarul 8260/320/2019 prin care a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu constând în Decizia civilă nr. 55/A din data de 06.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș în dosarul 2746/102/2016.

În ceea ce privește suspendarea executării silite, având în vedere că hotărârea de suspendare a executării silite poate produce efecte numai până în momentul pronunțării hotărârii de soluționare în primă instanță a contestației la executare, precum și faptul că prin prezenta hotărâre executorie urmează a fi soluționată contestația la executare formulată, instanța a respins, ca lipsită de interes, cererea de suspendare a executării silite.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul ... solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința respingerii contestației la executare formulate împotriva executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 271/E/2019 de Biroul Executorului Judecătoresc ..

În motivarea apelului declarat, a pârâtul apelant a arătat că prin cererea adresată Biroului Executorului Judecătoresc ..., acesta a solicitat executarea silită a creanței cuprinse în titlul executoriu constând în Decizia civilă nr. 55/A/2018, pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș în Dosarul nr. 2746/102/2016, împotriva debitorului Spitalul .. în sensul ca acesta să fie obligat la executarea obligației cuprinse în respectivul titlu executoriu, constând în achitarea creanței reprezentând despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate, începând cu data emiterii deciziei atacate, în cuantum de 77.019 lei, rămasă de acordat apelantului. De asemenea, prin încheierea din 28.06.2019, BEJ ... a admis cererea apelantului, constatând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile și a dispus deschiderea dosarului de executare silită.

Apelantul a apreciat hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală, considerând că creanța apelantului nu intră sub incidența eșalonării prevăzute de art. 6 alin. 1 din OUG nr. 90/2017. Apelantul a menționat că din formularea textului de lege citat mai sus, această eșalonare se aplică doar în cazul în care respectiva hotărâre judecătorească prevede acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice. Or, prin titlul executoriu a cărui executare silită a solicitat-o, nu s-au stabilit în favoarea apelantului drepturi salariale noi și nici măcar nu s-a dispus acordarea vreunui drept salarial. Astfel, prin Decizia civilă nr. 55/A/2018, instanța a obligat debitorul la „plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, începând cu data emiterii deciziei atacate și până la data reintegrării efective.” Or, despăgubirile, indiferent de modul în care ele sunt calculate, nu intră sub incidența eșalonării reglementate la art. 6 din OUG nr. 90/2017, deoarece nu sunt drepturi salariale, temeiul acordării acestora fiind răspunderea angajatorului pentru concedierea nelegală a angajatului. A invocat prevederile art. 80 din Codul muncii, precizând că atâta timp cât legiuitorul însuși califică aceste drepturi bănești ca fiind despăgubiri, iar nu drepturi salariale, este și mai evidentă scoaterea acestora de sub incidența reglementării cuprinse în art. 6 din OUG nr. 90/2017.

În ceea ce privește noțiunea de stabilire a unor drepturi salariale, consideră apelantul că această expresie se referă la nașterea unor noi drepturi salariale de care salariatul nu ar fi beneficiat până la momentul existenței hotărârii judecătorești și care au fost stabilite pentru prima dată prin titlul executoriu, precizând că în speță, drepturile salariale ale apelantului nu au format obiectul acțiunii/titlului executoriu, nefiind modificat vreun element al acestuia în urma pronunțării respectivei hotărâri judecătorești.

În ceea ce privește invocarea de către instanța de fond a dispozițiilor Codului fiscal, în opinia apelantului acestea nu își găsesc aplicabilitate în speță, deoarece textul invocat se referă strict la modul de impozitare a altor tipuri de venituri decât cele salariale, alin. 2 al art. 76 stipulând expres că „regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor”, enumerând o largă categorie de venituri. De asemenea, în mod evident, regulile edictate de Codul fiscal sunt de strictă interpretare și aplicabile doar în raporturile de drept fiscal, iar nu și în cele de dreptul muncii, al căror izvor este, neîndoielnic, Codul muncii. În concluzie, normele legale aplicabile executării silite în speță fiind cele de drept comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, a considerat apelantul că în mod corect instanța a încuviințat cererea BEJ .... de încuviințare a executării silite. Prin urmare, arată apelantul că deține o creanță certă, lichidă si exigibilă împotriva debitorului, care refuză să-și execute de bunăvoie obligația cuprinsă în titlul executoriu, în speță fiind îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de încuviințare a executării silite. Precizează astfel, că practica este în același sens și anume, că sumele reprezentând despăgubiri, chiar dacă sunt acordate în cadrul unui litigiu de muncă și sunt calculate prin raportare la salarii, nu își schimbă natura juridică, nedevenind drepturi salariale și se pot executa dintr-o dată, în acest sens fiind încuviințate în mod constant cererile de executare silită a unor asemenea creanțe.

Împotriva apelului declarat de pârâtul ... a formulat întâmpinare reclamantul Spitalul ..., solicitând respingerea ca nefondat a apelului declarat și menținerea în integralitate a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

În motivarea celor solicitate prin întâmpinare s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect, raportat la prevederile art. 253 alin. 1 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, fiind evident astfel faptul că ne aflăm în prezența unor raporturi dintre un angajator și un salariat al acestuia, respectiv în baza unui contract individual de muncă, iar despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, începând cu data emiterii deciziei atacate și până la data reintegrării efective despre care se face vorbire în Decizia nr. 55/A/2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, reprezintă cuantumul total al salariului de care nu a beneficiat creditorul urmare a acțiunii ilicite a debitorului, acest salariu fiind tocmai dreptul principal al angajatului din cadrul raportului de muncă.

De asemenea, prima instanță a apreciat în mod corect că sumele denumite generic despăgubiri nu le schimbă caracterul de venituri de natură salarială, în acest sens fiind inclusiv dispozițiile art. 76 alin. (2) lit. p și ș din Codul fiscal. Au fost invocate astfel prevederile art. 76 alin. 1 și 2 ale Codului fiscal.

A considerat unitatea intimată, că prin sentința atacată, instanța de fond a apreciat corect că încuviințarea executării silite a fost nelegală, că drepturile acordate prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu sunt drepturi de natură salarială și intră sub incidența prevederilor art. 6 alin. 1 și 3 din OUG nr. 90/2017, iar plata acestora se realizează eșalonat în decursul a cinci ani. Învederează de asemenea, că așa cum s-a arătat, suma de 77.019 lei reprezentând despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate începând cu data deciziei atacate nu era exigibilă la data încuviințării executării silite, fiind incidente dispozițiile art. 666 alin. 5 pct. 4 din Codul de procedură civilă. A menționat că sunt incidente și dispozițiile art. 666 alin. 5 pct. 7 Cod de procedură civilă (există alte impedimente prevăzute de lege), respectiv dispozițiile art. 6 alin. 3 din OUG nr. 90/2017, care arată că în cursul termenului prevăzut la alin. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept. Prin urmare, în opinia intimatei, executorul judecătoresc nu putea admite cererea de executare silită, ci trebuia să respingă cererea de declanșare a executării silite formulate de creditor și în acest mod nu s-ar mai fi ajuns nici la încuviințarea executării silite.

Față de considerentele mai sus prezentate, solicită să se constate că Sentința civilă nr. 3527/25.09.2019 pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș în dosarul nr. 9942/320/2019 este temeinică și legală, sens în care, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în integralitate a sentinței atacate.

În drept, au fost invocate pe lângă dispozițiile anterior menționate și dispozițiile art. 205-206 Cod Procedură Civilă.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de contestatorul .... este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Cu referire la chestiunea principală, a executării eșalonate sau dintr-odată a sumei datorate apelantului de către intimat, apreciem că argumentele expuse de apelant în declarația de apel sunt în esență corecte, cu anumite nuanțări, impunându-se, din această perspectivă, admiterea căii de atac și schimbarea hotărârii atacate.

Într-adevăr, art. 80 alin. 1 din Codul muncii vorbește despre faptul că în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Dar despre despăgubiri vorbește cu titlu general și art. 253 alin. 1 din Codul muncii, potrivit cu care, angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Prin urmare, și în cazul particular al concedierii nelegale, dar și în situația generică a derulării raportului de muncă, legiuitorul vorbește despre despăgubirea angajatului de către angajator atunci când acesta din urmă suferă o pagubă, iar temeiul acordării despăgubirii este de fiecare dată răspunderea civilă contractuală. Această formă de răspundere stă la baza acordării despăgubirilor în toate cazurile în care sumele pretinse de angajat de la angajator au legătură cu raportul de muncă, atât în cazul încetării nelegale a acestui raport din inițiativa angajatorului (concediere), cât și în cazul executării necorespunzătoare a contractului de muncă din partea aceluiași angajator (neplata tuturor sumelor de bani cuvenit cu titlu de salariu). Drept consecință, în sens juridic apreciem că atâta timp cât un drept de natură salarială nu a fost executat voluntar de către angajator, iar angajatul a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului respectiv și emiterea unei hotărâri judecătorești apte a fi puse în executare silită, întotdeauna sumele acordate de instanță vor avea, lato sensu, natura unor despăgubiri, întrucât vor fi consecința antrenării în sarcina angajatorului a răspunderii civile contractuale și vor fi menite să conducă la repararea prejudiciului. Desigur că atunci când este vorba despre sume de bani, întrucât întotdeauna acestea sunt susceptibile a fi obținute în mod efectiv, repararea prejudiciului se va face de fiecare dată în natură.

Însă independent de toate aceste distincții terminologice, apreciem că așa-zisele despăgubiri păstrează natura juridică a drepturilor pe care sunt menite să le satisfacă. Prin urmare, dacă la origine avem în discuție drepturi salariale care nu au fost plătite de către angajator, atunci lor li se va aplica regimul juridic al drepturilor respective, sens în care vor fi impozitate, din ele se vor reține contribuțiile legale, vor fi consemnate în evidențele sumelor relevante pentru stabilirea viitoare a drepturilor de pensie, vor da angajatului pe tot intervalul de timp dreptul la asistență medicală gratuită din partea statului etc. Dacă am considera că aceste sume de bani primite de angajat în temeiul unor hotărâri judecătorești sunt numai „despăgubiri” și le-am nega natura lor juridică originară, atunci toate aceste consecințe indicate mai sus, specifice drepturilor salariale, ar dispărea, consecința fiind că poate angajatul ar încasa imediat o sumă de bani mai mare, dar ar fi lipsit de orice alte beneficii viitoare. De altfel, legislația fiscală în special, prin întregul mod de reglementare, confirmă prima variantă, aceea a păstrării naturii juridice a sumelor încasate în temeiul hotărârilor judecătorești. Ca atare, considerăm că și sumele datorate contestatorului de către intimat, decurgând din concedierea nelegală, sunt în sens larg, tot drepturi salariale.

Nesupunerea acestor sume eșalonării din OUG nr. 90/2017 trebuie căutată însă în alte argumente invocate de apelant, precum și în anumite motive suplimentare.

Potrivit art. 6 din OUG nr. 90/2017,

(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2018, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2018, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

(3) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(4) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(5) La sumele actualizate în condiţiile alin. (4) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.

(6) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

Într-o abordare cronologică, reținem că practica eșalonării obligațiilor de plată a drepturilor de natură salarială stabilite prin hotărâri judecătorești în favoarea personalului din sectorul bugetar a început în perioada crizei economice din intervalul 2008-2010, odată cu OUG nr. 75/2008, prin care s-a stabilit un sistem de eșalonare pentru personalul din justiție, fiind extins ulterior la întreg sectorul bugetar prin OUG nr. 71/2009 și apoi reiterat printr-o multitudine de acte normative cu aplicabilitate anuală și multianuală, păstrându-se chiar și în prezent. Din examinarea întregii reglementări și a rațiunilor care au fost avute în vedere cu ocazia adoptării ei, constatăm că legiuitorul vizat niciodată eșalonarea plății drepturilor de natură salarială recunoscute în favoarea angajaților ca o consecință a concedierii nelegale. Titlurile executorii care au determinat luarea acestor măsuri de executare eșalonată și despre care autoritățile executive și legislative au afirmat că ar afecta echilibrele macroeconomice ale statului prin numărul și valoarea lor cumulată sunt cele prin care se acordă în favoarea personalului bugetar drepturi de natură salarială, cum ar fi indexări salariale, sporuri, prime, stimulente etc. Cu alte cuvinte, vorbim despre drepturi de natură salarială pe care angajații din sistemul bugetar le pretind peste ceea ce angajatorul lor a recunoscut că li se datorează prin plata voluntară a salariului. Ca atare, interpretând voința legiuitorului mai întâi din această perspectivă, apreciem că despăgubirile constând în drepturi de natură salarială la care este îndreptățit angajatul concediat nelegal scapă obiectului de reglementare al eșalonării din art. 6 al OUG nr. 90/2017, la fel cum a scăpat domeniului de reglementare al eșalonărilor instituite prin actele normative anterioare.

Mai departe, constatăm că între cele două categorii de drepturi salariale pe care le comparăm în prezenta speță există o deosebire importantă, identificată și de către apelant. Astfel, în vreme ce drepturile acordate cu caracter retroactiv de la data concedierii nelegale și până la data anulării deciziei de concediere prin hotărâre judecătorească reprezintă sume de bani echivalente cu salariile neplătite, recunoscute în favoarea angajatului ca o consecință a faptei ilicite a angajatorului de a-l concedia nelegal și astfel, de a-l împiedica să presteze munca, celelalte drepturi salariale sunt acordate în considerarea unui raport de muncă aflat în desfășurare, ele reprezentând o contraprestație a muncii depuse de angajat sau în tot cazul, fiind stabilite în considerarea muncii efectiv realizate. Așadar, drepturile acordate în urma constatării caracterului nelegal al concedierii nu reprezintă o contraprestație a muncii angajatului, întrucât o muncă nu a fost depusă. Din această perspectivă, aceste tipuri de drepturi bănești se apropie mai mult de ideea de „despăgubire” decât celelalte drepturi salariale pe care angajatul le pretinde de la angajator în temeiul muncii prestate. Distincția este importantă, întrucât după cum am arătat mai sus, considerăm că numai a doua categorie intră în domeniul eșalonării instituite de-a lungul timpului de legiuitor, inclusiv prin OUG nr. 90/2017.

De asemenea, pornind tot de la cele două tipuri de drepturi identificate mai sus și de la exprimarea utilizată în art. 6 alin. 1 din OUG nr. 90/2017, reținem că sunt supuse eșalonării sumele prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice. Prin urmare, este necesar ca hotărârile judecătorești să aibă ca obiect acordarea unor drepturi salariale, pe care instanța trebuie să le stabilească. Cu alte cuvinte instanța este chemată să se pronunțe cu privire la împrejurarea dacă angajatului i se cuvin sau nu anumite categorii de drepturi solicitate. Or, în litigiile care privesc concedierile nelegale ori netemeinice, instanța nu este chemată să realizeze operațiuni de stabilire de drepturi salariale ori componente de drepturi salariale, ci este îndatorată să cerceteze caracterul nelegal ori netemeinic al unei concedieri. Mai mult decât atât, acordarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul reprezintă o consecință inerentă a anulării deciziei de concediere, instanța fiind practic obligată să se pronunțe în acord cu dispozițiile art. 80 alin. 1 din Codul muncii, chiar și în lipsa menționării exprese a unui astfel de petit accesoriu în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Rezultă că și din acest punct de vedere, natura drepturilor pe care le execută silit apelantul creditor depășește limitele reglementării legale privind eșalonarea obligațiilor de plată.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, reținem că executarea silită pornită de creditor este legală, suma pe care i-o datorează acestuia angajatorul trebuind să se execute potrivit dreptului comun, iar nu eșalonat, potrivit art. 6 alin. 1 din OUG nr. 90/2017.

Cu referire la a doua chestiune criticată de apelant, aceea a cheltuielilor de executare, se impune formularea unor considerente, întrucât ea nu a mai fost dezbătută de prima instanță, care admisese contestația în ansamblul ei, din alte motive.

Cheltuielile de executare silită sunt compuse din onorariul avocațial în fațade executare silită și onorariul executorului judecătoresc.

Asupra onorariului avocațial, în cuantum de 1.800 lei, considerăm că nu se impune să intervenim. Chiar dacă acesta ar putea fi exagerat de mare dacă ar avea în vedere numai procedura de executare silită derulată exclusiv în fața executorului judecătoresc, în ipoteza din speță, conform informațiilor suplimentare furnizate de apelantul creditor în întâmpinarea depusă în fața primei instanțe (filele 66-69), el include totalitatea activităților efectuate de avocat pe durata executării silite, între care menționăm formularea întâmpinării, precum și reprezentarea în fața instanței. Mai putem adăuga formularea apelului și reprezentarea în fața instanței de apel. Ca atare, onorariul plătit de creditor este unul mai amplu întrucât implică și efectuarea unor activități mai ample de către avocatul său, atât judiciare, cât și extrajudiciare, nefiind limitat la simpla redactare și depunere a cererii de executare silită și la efectuarea unor acte periodice de stăruință, ci extinzându-se la acordarea asistenței juridice în două grade de jurisdicție. De altfel, această împrejurare este confirmată și de faptul că pe parcursul soluționării contestației la executare, nici pe parcursul judecății la prima instanță și nici pe parcursul judecății la instanța de control judiciar, nu au fost cerute sume suplimentare si titlu de onorariu de avocat.

Privitor la onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 6.914,58 lei, apreciem că acesta este deopotrivă nelegal și netemeinic.

Asupra nelegalității, trebuie să constatăm că în speța de față avem de-a face cu o executare silită prin poprire, debitor fiind o instituție publică – unitate sanitară. Onorariile executorilor judecătorești sunt reglementate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, Anexa acestui act normativ reglementând onorariile minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti. La pct. 4 lit. b din Anexa la Ordinul ministrului justiției nr. 2550/C/2006 se prevede că pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 1.175 lei plus un procent de 2% din suma care depăşeşte 50.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite, iar onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depăşeşte 50.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite. Raportat la valoarea de 77.019 lei a creanței ce se execută în prezenta pricină, onorariul maximal al executorului judecătoresc este de 5.810,57 lei. Din examinarea documentelor dosarului execuțional, constatăm că executorul judecătoresc a calculat un onorariu de 6.914,58 lei, care în esență este compus din suma de 5.810,17 lei, la care se adaugă TVA. Considerăm că onorariile maximale stabilite în Anexa la Ordinul ministrului justiției nr. 2550/C/2006 trebuie să cuprindă deja taxa pe valoare adăugată, ceea ce înseamnă că ele nu pot depăși sumele stabilite prin aplicarea acelor texte legale, indiferent că executorul judecătoresc care le pretinde este sau nu este plătitor de TVA. În această privință, în repetate rânduri s-a stabilit același lucru la întâlnirile reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor civile ale curților de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă, tema fiind abordată atât la întâlnirea de la Timișoara din 19-20 noiembrie 2015, cât și la întâlnirea de la Bacău din 23-24 iunie 2016. Cu acele ocazii, cu o largă majoritate, punctul de vedere îmbrățișat de participanții la întâlnire a fost în sensul că onorariile maximale includ și TVA, cu argumentul că prevederea acestor onorarii în lege s-a realizat în scopul de a asigura predictibilitatea costurilor executării, inclusiv pentru debitor. Prin urmare, chiar dacă includea TVA, onorariul executorului judecătoresc nu putea depăși suma de 5.810,17 lei.

Privitor la netemeinicia onorariului executorului judecătoresc, apreciem că fixare lui la nivelul maxim prevăzut de lege s-a făcut discreționar, fără obiectivitate. Este adevărat că suma de executat nu este un neglijabilă, dar în tot cazul, reglementarea cuprinsă în Anexa la Ordinul ministrului justiției nr. 2550/C/2006 conține atât o valoare minimală, cât și una maximală, ambele determinabile în funcție de valoarea creanței. Nu găsim motivele pentru care în cazul concret obligatoriu onorariul executorului judecătoresc trebuie stabilit la valoarea sa maximă posibilă. Dimpotrivă, un onorariu maximal ar putea fi stabilit în cazuri extreme, în care executarea silită este de așa natură încât solicită eforturi pe măsură din partea organului de executare. Nu este cazul în speță. Aici avem de-a face cu o unitate de stat; executarea silită se derulează exclusiv prin poprire, nefiind anticipabil că va fi nevoie de o altă formă de executare; debitorul nu a manifestat refuzul de a plăti pur și simplu, ci dimpotrivă, a achitat voluntar o parte din debitul total, dar a apreciat că plata restului trebuie să se facă eșalonat, de unde bănuiala că în ipoteza admiterii acestei contestații la executare plata s-ar fi făcut și pe temeiuri voluntare; debitorul este prin excelență solvabil, ceea ce semnifică faptul că executorul judecătoresc nu putea anticipa dificultăți majore în realizarea creanței prin poprire; durata executării silite este una redusă și solvabilitatea debitorului implică faptul că și în ipoteza reținerii sumelor din conturile bancare, executarea creanței se va finaliza cu celeritate; actele de executare pe care le-a făcut executorul judecătoresc sunt limitate în privința numărului lor, iar cheltuielile efective ocazionate de îndeplinirea acestor acte oricum se plătesc distinct și au o valoare modică de doar 24,51 lei reprezentând taxe poștale, derizorie prin comparație cu valoarea exagerată a onorariului executorului judecătoresc.

Raportat la toate considerentele de mai sus, reținem că un onorariu al executorului judecătoresc în cuantum de 3.570 lei (cu TVA inclus) realizează un just echilibru între toate criteriile indicate în cele ce preced și necesitatea indemnizării proporționale a organului de executare silită pentru serviciul prestat.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul formulat de pârâtul ..., împotriva sentinței civile nr. 3527 din data de 25 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș în dosarul nr. 9942/320/2019. Se va schimba hotărârea primei instanțe, în sensul că se va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul Spitalul Clinic Județean Mureș, în contradictoriu cu pârâtul ..., împotriva executării silite demarate în dosarul de executare nr. 271/E/2019 al B.E.J. .... consecință, se va admite cererea contestatorului apelant privind reducerea onorariului executorului judecătoresc ... pentru executarea silită din dosarul execuțional nr. 271/E/2019, în sensul că se va dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 6.914,58 lei (TVA inclus) la suma de 3.570 lei (TVA inclus) și se va îndrepta în mod corespunzător încheierea executorului judecătoresc din data de 17.07.2019 și somația din data de 17.07.2019. Se va menține în rest executarea silită începută în dosarul de executare nr. 271/E/2019 al B.E.J. ...

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de pârâtul ... (cu CNP ... și domiciliul în ..., str. ... nr... jud. ... împotriva Sentinței civile nr. 3527 din data de 25 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș în dosarul nr. 9942/320/2019.

Schimbă hotărârea primei instanțe, în sensul că:

Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul Spitalul ... (cu sediul în Tg. Mureș, str. ..., nr. .., jud... și C.U.I...), în contradictoriu cu pârâtul ..., împotriva executării silite demarate în dosarul de executare nr. 271/E/2019 al B.E.J. ..., astfel:

Admite cererea contestatorului apelant privind reducerea onorariului executorului judecătoresc .. pentru executarea silită din dosarul execuțional nr. 271/E/2019, în sensul că dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 6.914,58 lei (TVA inclus) la suma de 3.570 lei (TVA inclus) și îndreaptă în mod corespunzător încheierea executorului judecătoresc din data de 17.07.2019 și somația din data de 17.07.2019.

Menține executarea silită începută în dosarul de executare nr. 271/E/2019 al B.E.J. ..

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței la data de 5 martie 2020.

Președinte: ..

Judecător: ..

Grefier: ..

Domenii speta

Spete similare