Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal.

Titlu: „ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal.

Tip: sentinţă penală

Nr. speţă: 110

Dată speţă: 09.10.2018

Instituţie: Tribunalul Călăraşi – Secţia penală

Conţinut speţă: Pe rol judecarea cauzei penal privind pe inculpatul P.V.M., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi  nr. 681/P/2017,  pentru săvârşirea  infracţiunii de „ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la  4 octombrie 2018, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când, tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 9 octombrie 2018, iar în urma deliberării a pronunţat următoarea soluţie:

INSTANŢA

Asupra cauzei penale  de faţă;

Prin rechizitoriul nr.  681/P/2017, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, înregistrat la această instanţă, la data de  05.06.2018, sub nr. 786/116/2018,  a fost trimis în judecată inculpatul P.V.M., pentru săvârşirea infracţiunii de „ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal.

S-a reţinut,  în fapt că, inculpatul  P.V.M.,, în perioada octombrie 2014 - aprilie 2017, în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale, a comercializat 54 autovehicule obţinând venituri din valorificarea acestora, fără a le evidenţia şi fiscaliza, ascunzând prin aceasta sursa impozabilă în scopul sustragerii de la plata impozitelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat şi creând bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 45.669 lei reprezentând: 20.797 lei impozit pe venit, 12.135 lei contribuţie individuală de asigurări sociale, 7.148 lei contribuţie la fondul naţional de asigurări sociale de sănătate, 5.589 lei taxă pe valoarea adăugată realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de  „evaziune fiscală - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal

La data de  12.07.2018, întrucât nu s-au formulat cereri şi excepţii, instanţa a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriu nr. 681/P/2017, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, privind pe inculpatul  P.V.M.,,  a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecării cauzei, încheiere ce a rămas definitivă.

În şedinţa publică din 04.10.2018, inculpatul P.V.M.  a invederat că înţelege să se judece în baza procedurii prevăzută de dreptul comun, respectiv nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Faţă de această poziţie a inculpatului, instanţa analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cauză, reţinere următoarea situaţie de fapt:

La data de 30.10.2017 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi cu privire la faptul că numitul P.V.M. a efectuat tranzacţii cu autoturisme în scopuri comerciale, desfăşurând o activitate economică cu caracter de continuitate şi a obţinând venituri pentru care nu a achitat bugetului de stat taxele şi impozitele aferente.

În urma administrării probatoriului (declaraţii suspect/inculpat, înscrisuri – contracte de vânzare cumpărare autoturisme, declaraţii de martori, raport de constatare) a rezultat următoarea situaţie de fapt:

În perioada octombrie 2014 - aprilie 2017 inculpatul P.V.M., în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale, a comercializat 54 autovehicule obţinând venituri din valorificarea acestora, fără a le evidenţia şi fiscaliza, ascunzând prin aceasta sursa impozabilă în scopul sustragerii de la plata impozitelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat.

Prin această activitate s-a creat bugetului de stat un prejudiciu de 45.669 lei reprezentând:

- 20.797 lei impozit pe venit,

- 12.135 lei contribuţie individuală de asigurări sociale,

- 7.148 lei contribuţie la fondul naţional de asigurări sociale de sănătate,

- 5.589 lei taxă pe valoarea adăugată.

Au fost audiaţi martori în faza de urmărire penală şi conform declaraţiilor acestora a rezultat faptul că au cumpărat câte un autoturism de la numitul P.V.M., autoturisme care, de regulă, nu erau înmatriculate în România, cumpărătorii fiind cei care realizau formalităţile de identificare a autoturismului la Registrul Auto Român şi de înmatriculare.

Inculpatul P.V.M. a declarat faptul că începând cu luna mai 2014 a cumpărat din Uniunea Europeană şi din România diverse autoturisme. La momentul când acestea au intrat în proprietatea sa, le-a declarat la Primăria C. şi au fost calculate impozitele datorate bugetului local (bugetul Primăriei Călăraşi). Acestor autoturisme le aducea diverse îmbunătăţiri, le repara defecţiunile, şi de regulă, erau vândute la un timp destul de scurt de la momentul achiziţionării.

În luna septembrie 2017 a primit de la ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice C. un aviz de inspecţie fiscală, prin care i se comunica faptul că se va face o verificare privind vânzările de autoturisme pe care le-a deţinut în proprietate.

A fost încheiat un raport de inspecţie fiscală la data de 30.10.2017 şi a luat la cunoştinţă despre cuantumul impozitelor şi contribuţiilor calculate de acesta instituţie cu privire la 54 autoturisme vândute în perioada octombrie 2014 - aprilie 2017.

Având în vedere cuantumul impozitelor calculate a solicitat eşalonarea la plată a acestor impozite şi contribuţii fiind emisă decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale nr. 15827/20.12.2017.

De atunci, au trecut 3 termene de plată, şi a achitat obligaţiile trecute în scadenţar, fiind depuse copii ale acestor documente.

Cele 54 autoturisme menţionate în procesul verbal al ANAF au fost cumpărate şi apoi înstrăinate în baza unor contracte de vânzare-cumpărare. Toate contractele privind vânzările, cât şi cele privind achiziţionarea de autoturismele au fost luate în evidenţă la Primăria C. unde au fost calculate şi achitate impozite aferente acestor bunuri, neavând intenţia de a se sustrage de la plata impozitelor sau de a ascunde vreun document sau vreun bun. Autoturismele au fost vândute cu preţurile scrise în contracte.

Precizează faptul că ANAF -AJFP a obţinut contractele de la Primăria C., drept dovadă, tranzacţiile au fost făcute la vedere şi, prin urmare, nu se poate discuta despre ascunderea sau sursei impozabile sau taxabile.

Audiat în instanţă, inculpatul a menţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală, considerând că nedeclararea veniturilor şi nedepunerea declaraţiilor privind veniturile realizate de el ca persoană fizică din vânzarea autovehiculelor nu constituie infracţiune şi nu se poate discuta despre ascunderea bunului sau sursei impozabile.

În afară de probatoriile administrate în faza de urmărire penală, inculpatul a precizat că nu mai are alte probe de administrat, iar în şedinţa publică din 04.10.2018, cu ocazia judecării în fond a cauzei a solicitat achitarea sa conform art. 16 lit.a C.p.p., întrucât apreciază că nu a ascuns bunul sau sursa impozabilă, toate autoturismele menţionate în procesul-verbal al ANAF au fost cumpărate şi apoi înstrăinate în baza unor contracte de vânzare-cumpărare şi toate aceste contracte au fost luate în evidenţă la Primăria C. unde au fost calculate şi achitate impozite aferente acestor bunuri.

Prin urmare,  nu a avut intenţia de a se sustrage de la plata impozitelor sau de a ascunde vreun document sau vreun bun, astfel că fapta nu există.

Instanţa analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate, cererea de achitare conform art. 16 lit.a C.p.p., constată că temeiul achitării îl constituie art. 16 alin.1 lit.b teza I C.p.p. şi nu art. 16 lit.a C.p.p.,  având în vedere următoarele considerente:

S-a reţinut de către parchet că, în perioada octombrie 2014 – aprilie 2017, inculpatul P.V.M. a comercializat 54 autovehicule, obţinând venituri din valorificarea acestora fără a le evidenţia şi fiscaliza, ascunzând astfel sursa impozabilă în scopul sustragerii de la plata impozitelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Lg. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p.

Însă, din probele administrate rezultă că cele 54 autoturisme menţionate în procesul-verbal al ANAF, au fost cumpărate şi apoi înstrăinate în baza unor contracte de vânzare-cumpărare.

Toate contractele privind vânzările, cât şi cele privind achiziţionarea de autoturisme au fost luate în evidenţă la Primăria C., fiind calculate şi achitate impozitele aferente acestor bunuri.

ANAF – AJFP, a obţinut contractele de la Primăria C. în baza cărora a calculat impozitele şi contribuţiile cu privire la 54 autoturisme vândute în perioada octombrie 2014 – aprilie 2017.

Prin urmare, tranzacţiile au fost făcute la vedere.

Instanţa reţine că evaziunea fiscală reprezintă conform art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Infracţiunea are ca element material al situaţie premisă existenţa unei obligaţii legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate sau bunuri deţinute.

Omisiunea plăţii unei taxe datorate nu constituie infracţiunea de evaziune fiscală, dacă bunul sau sursa impozabilă nu au fost ascunse. În acest caz ia naştere pentru cel care nu a efectuat plata doar obligaţia de plată a taxei respective, nu şi răspunderea penală. Atunci când o persoană fizică nu se înregistrează ca plătitor de T.V.A.. evaziunea fiscală există doar dacă bunul sau sursa impozabilă au fost ascunse, nu şi atunci când autorităţile fiscale cunoşteau sursa impozabilă (inclusiv în ceea ce priveşte contractele încheiate şi veniturile obţinute de către inculpat).

Inculpatul a fost acuzat că ar fi realizat activităţi comerciale în perioada octombrie 2014 – aprilie 2017 fără a se înregistra ca plătitor de T.V.A., conform acuzării constituie infracţiunea de evaziune fiscală.

Prin bun sau sursă impozabila sau taxabila se înţeleg toate veniturile şi bunurile impozabile sau taxabile. Prin ascunderea bunului se are în vedere ascunderea bunului atât în sens fizic cât si juridic.

Sursa impozabilă nu trebuie confundată cu modul de calcul al taxelor (acesta din urmă reprezentând un mod de interpretare a taxelor aplicabile în raport de veniturile realizate şi sursa acestor venituri. Atunci când veniturile realizate şi sursa acestor venituri au fost corect declarate (astfel cum s-a întâmplat cu ocazia declarării bunurilor şi impozitării lor la vânzarea autoturismelor), revine competenţa de stabili cuantumul sumelor datorate, în raport de toate tranzacţiile efectuate, fără să ia naştere infracţiunea de evaziune fiscală.

Omisiunea plăţilor impozitelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat,  nu poate fi asimilată infracţiunii de evaziune fiscală în lipsa unui element fraudulos din care să rezulte intenţia de a ascunde bunul sau sursa impozabilă. Caracterul public al actelor încheiate de inculpat, exclud elementul fraudulos din care să rezulte săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În consecinţă, inculpatul a prezentat autorităţilor sursa impozabilă, a achitat impozitele datorate bugetului local, respectiv Primăriei C., astfel că nu se poate aprecia ca acesta a ascuns bunul impozabil sau sursa impozabilă (în acest sens este şi jurisprudenţă relevantă a ICCJ – decizia nr. 3907/2012 şi 3203/2013 ale Secţiei Penale).

Înregistrarea acestor operaţiuni comerciale (tranzacţii) la Primăria Municipiului C., semnifică din punct de vedere juridic atât faptul că autovehiculele au fost luate în evidenţa primăriei cât şi faptul că au fost calculate impozite datorate bugetului local.

Prin formalităţile legale îndeplinite în faţa unor instituţii ale statului, toate operaţiunile comerciale de cumpărare şi respectiv vânzare a autovehiculelor second-hand s-au făcut la vedere de către inculpatul P.V.M.,, neputându-se discuta despre ascunderea bunuri ori sursei impozabile sau taxabile.

Având în vedere dispoziţiile legale fiscale organul de control fiscal este îndreptăţit ca din punct de vedere fiscal să impună contribuabilului, respectiv inculpatului plata CAS-ului, cât şi mai ales a impozitului pe venit pentru diferenţa între valoarea de achiziţie şi valoarea de vânzare ulterioară a autovehiculului second-hand, care constituie însă un prejudiciu fiscal şi nicidecum penal, activitatea materială a acestuia nefiind circumscrisă vreunei infracţiuni de evaziune fiscală.

De altfel, pentru întregul prejudiciu fiscal imputat inculpatului a fost încheiată o decizie de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale nr. 5130100002687/21.12.2017, conform căreia are o perioadă de eşalonare de 48 de luni şi în baza căreia a început să achite din prejudiciu.

Drept urmare, instanţa constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului, prin actul de sesizare, nu este prevăzută de legea penală, neîndeplinind sub aspectul elementului material la laturii obiective, condiţiile de tipicitate ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, astfel că va dispune achitarea sa, în temeiul art. 16 alin.1 lit.b teza I C.p.p.

Având în vedere temeiul achitării, urmează  ca în baza art. 25 C.p.p.  a fi lăsată nesoluţionată acţiunea civilă.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Suma de 65 lei reprezentând cota procentuală de 25% onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de achitare conform art. 16 lit.a C.p.p., formulată de inculpatul P.V.M., prin apărător ales.

În baza art. 396 alin.5 raportat la art. 16 alin.1 lit.b teza I C.p.p., achită pe inculpatul P.V.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin.1 lit.a din Lg. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p.

În baza art. 25 C.p.p. lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului

Suma de 65 lei reprezentând cota procentuală de 25% onorariu avocat oficiu ŞD se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 9 octombrie 2018.

Sentinţa a rămas definitivă la data de  12.03.2019 prin decizia penală 311/A a Curţii de apel Bucureşti

Domenii speta

Spete similare