Obligatia paratilor in solidar la plata unei sume constand in contravaloarea reparatiilor unui autoturism avand dosar de dauna

Prin sentinţa civilă nr. X din 28.03.2018 pronunţată de Judecătoria C, în dosarul nr.X/207/2017, s-a  respins ca neîntemeiată  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC O V I G invocată de pârâtă.

A fost admisă acţiunea formulată de  reclamanta SC G A T SRL , CUI : , cu sediul în Mun. C, str. jud. O , în contradictoriu cu pârâţii  B I R , CNP : , domiciliat în C, , jud. O şi SC O V I G SA , cu sediul în,  str. 

Au fost obligați pârâţii în solidar la plata sumei de 5908,61 lei către reclamantă , reprezentând c/val. reparaţiilor autoturismului marca Opel A H, cu nr. de înmatriculare XX-XXX (factura nr. X/25.04.2017 emisă de societatea reclamantă).

Au fost obligați pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1018 lei (600 lei onorariu avocat şi 418 lei – taxă judiciară de timbru), către reclamantă.

Pentru a  pronunţa această sentinţă civilă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În  data de 4.04.2017 a avut loc un accident de circulaţie pe raza mun. C, , în care au fost implicate autoturismele Opel C cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, aflat în proprietatea numitei F M şi autoturismul Opel A, cu nr. de înmatriculare XX-XXX, condus de numitul B I R.

S-a stabilit că, vinovată de producerea accidentului a fost numita F M, care a condus autoturismul Opel C cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, însă la un moment dat a fost acroşat în partea stângă spate, autoturismul marca Opel A, parcat regulamentar pe partea dreaptă, str. C din mun. C, suferind mai multe avarii în urma impactului.

În temeiul poliţiei de asigurare RCA , numitul B I R a avizat producerea unei daune şi a solicitat despăgubiri pentru reparaţia autoturismului său, Opel A cu nr. de înmatriculare XX-XXX, fiind  întocmit astfel dosarul de daună nr. RA 47/XX/ X RCA

Întrucât pârâta SC O V I G Sa a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, instanţa s-a pronunţat cu prioritate asupra acestei excepţii, în conf. cu disp.art.248 cpc, fiind respinsă prin încheierea din data de 8.03.2018, considerând că raportul juridic s-a născut în momentul când asiguratorul şi-a dat acceptul la începerea reparaţiilor prin deschiderea dosarului de daună RA 47/XX/ X RCA, care a fost aprobat.

Cu acea ocazie, autoturismul avariat a fost introdus la service-ul auto al societăţii reclamante în vederea efectuării reparaţiilor corespunzătoare, fiind încheiat în data de 5.04.2017 un proces verbal de constatare de către asigurător,  în cuprinsul căruia au fost stabilite părţile avariate ale autoturismului marca Opel A , ce aparţine numitului B I R, urmare a evenimentului rutier din data de 4.04.2017şi anume: direcţie – roată stânga spate, bară spate zgâriată, aripă spate stânga deformată, bandou st. bară spate, etc.,  iar în partea finală autorizat ca reparaţia să se facă de către societatea reclamantă.

Conform facturii nr.X/25.04.2017, emisă de SC G A T SRL, în urma efectuării reparaţiilor în valoare de 5908,61 lei, s-a stabilit data scadenţei 25.04.2017, sumă care până la data promovării prezentei acţiuni de „pretenţii” în instanţă nu a fost achitată.

În raport de materialul probator administrat în cauză – înscrisuri - , prima  instanţa a constatat că în  urma cererii de despăgubiri formulată de pârâtul B I R, că deşi SC O V I G SA, si-a dat acordul necesar ca reparaţia autoturismului său să se facă de către  societatea reclamanta SC G A T SRL – C, iar plata facturii nr.X/25.04.2017 în valoare de 5908,61  să se efectueze în favoarea acestei societăţi, ulterior a refuzat îndeplinirea acestei obligaţii, motivat de faptul că persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA, este persoana prejudiciată, conform art.2 pct.15 din OUG nr.54/14.09.2016.

În speţă, numita F M, este parte contractantă în contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, astfel că reclamanta nu este beneficiara directă a dreptului la despăgubirea ce ar rezulta din această poliţă de asigurare.

În baza contractului de asigurare, conform disp.art.49 din Legea nr.136/1995 cu modificările ulterioare ”asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care răspund asiguraţii faţă de terţe persoane, păgubite prin accidente de vehicule”.

Despăgubirile se plătesc de către asigurător, persoanelor fizice sau juridice păgubite /care au suferit un efect negativ), prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă autor, potrivit art.55 din Legea nr.136/1995, s-au se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoana păgubită.

Pe de altă parte, în noul cod civil, se regăseşte în art.2223 al.1 aceeaşi obligaţie în sarcina asiguratorului potrivit cu  care „în cazul asigurărilor de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratorul răspunde, potrivit legii, faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuieli făcute de asigurat în procesul civil”.

Conform art.2226 al.1 c.civil, asigurătorul plăteşte despăgubirile direct persoanei prejudiciate în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat”,.

Art. 2225 din Noul Cod Civil  reglementează  principiul stabilirii şi acordării despăgubirilor pe cale amiabilă în baza înţelegerii dintre asigurătorul de răspundere civilă şi terţul păgubit, dispoziții ce operează in prezenta cauză şi cărora instanţa le va da eficienţă.

Pe de altă parte,  potrivit art. 35 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire direct către asigurătorul R.C.A. în cazul în care riscurile produse sunt acoperite prin asigurarea obligatorie R.C.A. şi se cunoaşte atât asigurătorul emitent al poliţei cât şi autorul accidentului.

Art. 38 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, statuează că pentru acoperirea prejudiciilor suferite în urma producerii unor accidente de vehicule, persoanele prejudiciate depun o cerere de despăgubire la asigurătorul R.C.A. cu care proprietarul sau utilizatorul vehiculului răspunzător de producerea accidentului a încheiat asigurarea obligatorie R.C.A., ceea ce în cazul de faţă, pârâtul  B I R a procedat astfel prin  deschiderea dosarului de daună RA 47/XX/ X RCA.

Cum în cauza de faţă, pârâta SC O V I G SA şi-a dat acordul în sensul ca reparaţia sa se facă de către reclamantă, obligaţie pe care aceasta a respectat-o şi a dovedit-o, însă c/v.reparaţiilor  nefiind achitate până în prezent, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, pentru a fi obligaţi în solidar pârâţii SC O V I G SA şi B I R, la plata sumei de 5908,61 lei către reclamantă, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr.X/25.04.2017 emisă de societatea reclamantă.

În baza art. 453 Cpc, pârâţii au fost obligaţi la plata sumei de 1018 lei cheltuieli de judecată către reclamantă din care 600 lei – onorariu avocat şi 418 lei taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelanta-pârâtă SC O V I G SA, prin care a solicitat admiterea apelului si  modificarea sentinţei pronunţata de instanţa de fond, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

l. Critici aduse soluţiei instanţei de fond, față de respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a apelantei-pârâte, O V.I.G. SA:

La data de 04.04.2017 a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicate autoturismele OPEL C cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, aflat in proprietatea numitei F M si autoturismul OPEL A cu nr. de înmatriculare XX-XXX, aflat in proprietatea numitului M G G.

Vinovată de producerea accidentului a fost numita F M care a condus autoturismul Opel C cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, autoturism asigurat la O VIG SA prin poliţa de asigurare de răspundere civila RCA seria HI nr. X.

În temeiul poliţei de asigurare RCA, numitul B I R, a avizat producerea unei daune si a solicitat despăgubiri pentru reparaţia autoturismului avariat, OPEL A cu nr. de înmatriculare XX-XXX.

S-a deschis dosarul de dauna nr. RA47/XX/17/X, care în prezent nu s-a soluţionat întrucât nu a fost completat cu documentele necesare instrumentării acestuia.

Urmare încheierii poliţei de asigurare obligatorie RCA seria HI nr. X, pentru autoturismul Opel C cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, s-a născut un singur raport juridic obligațional care are ca părți, pe de o parte pe SC O VIG SA, în calitate de asigurător, si pe de alta parte, persoana prejudiciata definita astfel conform art. 2, pct. 15 (Definiţii) coroborat cu art. 22 (Plata despăgubirilor) din Ordonanța de Urgenta nr. 54/14/09/2016 privind asigurarea obligatorie de răspunderea civila .

- Art.2, pct. 15 = persoana prejudiciata - persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA;

- Art. 22 - Plata despăgubirilor: (1)Despăgubirile se plătesc de către asigurătorul RCA persoanelor fizice sau juridice prejudiciate, în contul indicat de către persoana prejudiciată sau mandatarul acesteia sau în numerar, în condiţiile legii.

Reclamanta-intimata, SC G A SRL, nu este persoana prejudiciată în sensul articolelor invocate și nu este beneficiara directă a dreptului la despăgubirea ce ar rezulta din aceasta poliţa de asigurare. Din aceasta cauza, nu se poate îndrepta cu o acţiune directa împotriva apelantei-pârâte.

În susţinerea pretenţiilor sale, intimata a depus factura seria AUTO nr. X, emisa la data de 25/04/2017, care atesta faptul ca aceasta a furnizat servicii de reparaţie cumpărătorului B I R.

Factura menţionată poate reprezenta o formă simplificată de a contracta dar ea nu a fost emisă pentru O Vig SA .

S-a subliniat că între intimata și apelanta-pârâtă  nu exista niciun contract sau convenţie de colaborare care sa justifice obligaţia la o plata pentru servicii de reparaţie a autoturismelor.

Apelanta-pârâtă nu a acceptat plata facturii într-un alt mod care să o oblige din punct de vedere juridic față de intimata, iar simpla comunicare a facturii nu echivalează cu o acceptare la plata a acesteia.

În mod constant, atât doctrina cât și jurisprudența în materia dreptului procesual civil au consacrat, cu valoare de principiu, regula potrivit căreia calitatea procesual pasiva impune necesitatea existentei unei identităţi intre parat si debitorul din raportul juridic dedus judecaţii.

Asigurătorul, în baza contractului de asigurare poate fi ţinut răspunzător pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor sale de despăgubire doar față de persoanele prejudiciate de propriul asigurat .

Conform art. 2.223 din Codul civil, alin (1), "In cazul asigurării de răspundere civila, asigurătorul se obliga să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii fata de terţele persoane prejudiciate si pentru cheltuielile făcute de asigurat in procesul civil. "

Conform art. 2.226 din Codul civil , alin (1) "Asigurătorul plăteşte despăgubirea direct terţei persoane prejudiciate , in măsura in care aceasta nu a fost despăgubită de asigurat" sau potrivit alin (3) Despăgubirea se plăteşte asiguratului numai in cazul in care acesta dovedeşte ca a despăgubit-o pe terţa persoana prejudiciata"

Aşadar, prin poliţa de asigurare de răspundere civila se naşte un raport contractual intre asigurător si persona prejudiciata sau propriul asigurat.

S-a menționat că între intimatul-reclamant G A T SRL si O Vig SA nu a fost încheiată vreo convenţie de colaborare in temeiul căreia să se nască drepturi și obligaţii de ambele părți.

" Documentul de intrare în reparaţie" sau "Nota de constatare/reconstatare": " Nu constituie nota tehnica finala de constatare a daunelor si nici obligația de plata din partea asigurătorului (antepenultimul paragraf de pe nota menţionează expres acest aspect).

De asemenea, tot pe nota de constatare, asiguratul a menţionat, în scris, ca a primit lista cu unităţile reparatoare ( cu care O avea convenţii încheiate), dar a preferat sa repare autoturismul la G S A T SRL.

Menţionam ca formularul " Nota de constatare/ reconstatare" nu este unul si acelaşi înscris cu formularul "Accept de plata" așa cum se încearcă a se demonstra.

Procesele-verbale cu privirea la verificarea autovehiculelor pe durata reparaţiei/ după reparaţie sunt încheiate pentru constatarea efectuării reparaţiilor și nu implica obligaţia de plata a asigurătorului.

Chiar dacă prin cererea de despăgubire persoana vătămata își exprima acordul ca despăgubirea poate fi plătită unităţii reparatoare, aceasta menţiune nu naşte obligaţia subscrisei la plata direct către service in lipsa unui contract de cesiune de creanţa sau intr-un cadru procesual , in calitate de chemat in garanţie.

Reclamantul-intimat nu are o creanţa certă, lichidă și exigibilă față de O VIG SA ci doar față de beneficiarul lucrării de reparaţie.

Totodată, s-a precizat că O VIG SA nu și-a asumat nicio obligaţie față de service-ul reclamant fiind un terț, în acest raport.

Aşadar, unitatea reparatoare nu poate primi despăgubirea direct de la asigurător deoarece este un terț în raportul contractual de asigurare și nu a făcut dovada că ar, deţine o convenţie cu asigurătorul , dublata de acordul/ acceptul de plata.

Mai mult decât atât, contrar motivării instanţei de fond la fila 5 din sentinţa:

- Nota de constatare emisa de O Vig SA pentru dosarul de dauna RA/XX/OT/17/X nu reprezintă acord sau accept de pilata a facturii emisa de service. Chiar in conţinutul acestei note, paragraful al treilea, se precizează expres ca : " eliberarea prezentului document nu constituie nota tehnica finala de constatare a daunelor si nici obligaţie de plata din partea asigurătorului."

A se reține ca documentul " Nota de constatare" nu este un document adresat expres service-ului reclamant ci este adresat persoanei păgubite care îl poate folosi la orice unitate reparatoare doreşte sa-si execute reparaţia. Persoana păgubita iar nu unitatea reparatoare este cea care semnează nota de constatare.

Rezumând, O VIG SA nu a emis service-ului intimat un accept de plata între reclamanta și apelanta-pârâtă nu s-a încheiat nicio convenţie de colaborare care să ducă la naşterea unor drepturi sau asumarea unor obligaţii de ambele părți.

Criticile  aduse soluţiei instanţei de fond privind reţinerea solidarităţii între asigurat si asigurător, au fost următoarele:

Conform Art. 1443 cod civil , obligaţia este solidară între debitori atunci când toţi sunt obligaţi la aceeaşi prestaţie, astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie,, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalţi faţă de creditor.

Or, astfel cum a demonstrat mai sus, O nu are raport contractual cu intimata si nu poate fi ţinuta separat la obligaţia de plata.

În ceea ce privește criticile aduse soluţiei instanţei de fond privind fondul cauzei, s-au arătat următoarele:

Urmare accidentului de la data de 04.04.20T7"in care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare XX- X a fost deschis dosarul de dauna RA XX/OT/X.

Reprezentanţii apelantei-pârâte au procedat la constatarea daunelor, demarând investigaţii privind cauzele si împrejurările producerii evenimentului avizat.

Pe parcursul instrumentării dosarului de dauna s-a purtat corespondenta cu persoanele păgubite solicitând proprietarului autoturismului păgubit, numitul B I , să completeze dosarul de dauna cu:

- constatul amiabil semnat de către ambii conducători auto - depus ulterior,

- procura notariala de la proprietarul autoturismului păgubit către B I R în vederea reprezentării intereselor acestuia in fata reprezentaţilor O

VIG SA,

- netransmisa

- factura de reparaţie întocmită pe numele proprietarului autoturismului prejudiciat,

- netransmisa

Având în vedere că, până în prezent, persoana prejudiciata nu a răspuns acestor solicitări, dosarul de dauna a fost sistat la plata.

S-a menţionat că cele precizate mai sus sunt în conformitate cu art. 20 alin. 4 din OUG NR. 54/2016 (4) Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (1) sub condiţia depunerii documentelor necesare stabilirii răspunderii şi cuantificării prejudiciului sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească; documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.

În concluzie, s-a solicitat:admiterea apelului, modificarea sentinţei pronunţata de instanţa de fond, in sensul admiterii excepţiei invocate, pe fond respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispozițiile prevăzute art. 466-482 Cod proc. civ.

S-a solicitat judecata în lipsa potrivit art. 411 pct. 2 si art. 223 alin (3) cod proc civ.

 La data de 03 iulie 2018, în apărare a formulat întâmpinare intimata-reclamantă SC G A T SRL, solicitând respingerea apelului formulat de către S.C O V I G S.A și menţinerea sentinţei civile nr. X din 22.03.2018 „ pronunţata de Judecătoria C ca fiind legală și temeinică.

A formulat aceasta acţiune intimata-reclamanta prin care a solicitat obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 5 908, 61 lei ce reprezintă contravaloarea facturii fiscale nr. X / 25.04.2017 , constând in contravaloarea reparaţiilor autoturismului marca OPEL A H , cu nr. de înmatriculare XX- X, având dosarul de dauna RA XX/OT/X RCA.

Instanţa de judecata a analizat întregul material probator si a pronunţat sentinţa civila nr. X din 22.03.2018 având la îndemâna toate dovezile necesare.

Constatând că în data de 04.04.2017 a avut loc un accident de circulaţie pe raza mun. C, în care au fost implicate autoturismele Opel C cu nr. de înmatriculare XX- XX-XXX și autoturismul marca Opel A cu nr. de Înmatriculare XX- X, și ca autoturismul avariat a fost introdus in service-ul auto al societăţii intimate-reclamante în vedere efectuării reparaţiilor corespunzătoare, fiind încheiat în data de 05.04.2017 un proces verbal de constatare de către asigurător in cuprinsul căruia au fost stabilite părţile avariate ale autoturismului marca Opel A H , ce aparţinea pârâtului B I R, urmare a evenimentului rutier din data de 04.04.2017 și anume: direcție-roata stânga spate, bara spate zgâriata, aripa spate stânga deformata, bandou st. bara, etc. iar în partea finala a autorizat ca reparaţia să se facă de către societatea reclamanta.

A considerat intimata-reclamantă ca prezenta sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea legii, iar instanţa de judecata a apreciat corect întregul material probator și a avut la îndemâna toate înscrisurile necesare pentru a putea pronunţa aceasta sentinţa civila.

Având în vedere motivele invocate de către apelanta apărările sunt următoarele:

- referitor la criticile aduse soluţiei instanţei de fond, prin care s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive, instanţa de judecată în mod corect a apreciat ca să respingă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a societăţii, având ca motivare dispoziţiile legale în acest sens, precum și apărarea de fond a intimatei-reclamante în sensul ca prin încheierea din data de 08.03.2018 a considerat ca raportul juridic s-a născut in momentul când asiguratorul și-a dat acceptul la începerea reparaţiilor prin deschiderea dosarului de dauna RA XX/OT7 X RCA, care a fost aprobat. Motiv pentru care s-a solicitat respingerea susţinerilor invocate prin apel.

- referitor la al doilea punct al apelului,  a considerat intimata-reclamantă ca instanţa de judecata în mod corect a reţinut că atât societatea de asigurări cât și pârâtul B I sunt obligaţi să îi achite prejudiciul, motiv pentru care s-a solicitat respingerea acestuia și menţinerea sentinţei ca fiind legale și temeinice, și pârâţii să fie obligaţi să îi achite în solidar la plata sumei de 5 908, 61 lei ce reprezintă contravaloarea facturii fiscale nr. X / 25.04.2017, constând în contravaloarea reparaţiilor autoturismului marca OPEL A H , cu nr. de înmatriculare XX-XXX, având dosarul de dauna RA XX/OT/X RCA.

- referitor la al treilea punct al apelului, instanţa de judecata a apreciat corect atunci când a reţinut că în raport de materialul probator administrat în cauza-înscrisuri, s-a constatat ca în urma cererii de despăgubire formulate de către pârâtul B I R ca SC O V I G SA și-a dat acordul necesar ca reparaţia autoturismului să se facă de către societatea reclamanta SC G A T SRL. C, iar plata facturii nr. X/25.04.2017 în valoare de 5908, 61 lei să se efectueze in favoarea societăţii intimate.

S-a precizat că apelanta-pârâtă SC O V I G SA a refuzat îndeplinirea acestei obligaţii , și în mod clar a reieșit că societatea intimată și-a îndeplinit toate obligaţiile. În data de 05.04.2017 a fost încheiat Procesul-Verbal de Constatare, prin care au fost stabilite părţile avariate în ceea ce priveşte accidentul în care a fost implicat autoturismul marca Opel A H, care aparţinea paratului B I R. Astfel s-a constatat că au fost avariate următoarele părţi si anume: direcţie - roata stg. Sp. de, bara spate zgâriata, bandou stâng bara spate zgâriat, aripă spate st deformata. După ce a fost introdus in service s-a făcut un Proces verbal de constatare suplimentar încheiat la data de 13.04.2017, care de asemenea a fost avizat de către societatea asiguratoare, în care este menţionat faptul că în urma accidentului a fost afectat si suportul punte spate care este deformat.

Având în vedere ca autoturismul a fost introdus în service și  au fost începute lucrările, în data de 25.04.2017 s-a emis factura fiscală cu nr. X din 25.04.2017 ce reprezintă contravaloarea reparaţiei auto marca Opel A H, cu nr. de înmatriculare XX-X , nr dosar de dauna RA X/X X RCA, cu suma de 5908. 61 lei. Ulterior, s-au  formulat mai multe notificări către societatea de asigurare pentru a se face plata sumei de 5908, 61 lei, iar până în prezent societatea intimată nu a primit nici măcar o parte din suma de 5908, 61 lei ce reprezintă contravaloarea reparaţiilor autovehiculului aparținând pârâtului B I R, nici de la acesta si nici de la societatea asigurătoare .

Pentru toate aceste s-a solicitat respingerea apelului formulat de către apelanta și menţinerea sentinţei civile nr. X din 22.03.2018 a Judecătoriei C ca fiind legală și temeinică.

S-a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 c. pr. Civ.

Deși legal citat intimatul-pârât B I R nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentinţa apelată  în raport cu actele dosarului şi dispoz. art 476 şi urm. din Codul de procedură civilă, Tribunalul urmează a admite apelul pentru  următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. G A T S.R.L. a solicitat obligarea în solidar a pârâților S.C. O V I G S.A. și B I R la plata sumei de 5.908,61 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea facturii fiscale nr. X/25.04.2017, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul marca Opel A H cu numărul de înmatriculare XX-XXX, suferite de acest autovehicul în urma accidentului în care a fost implicat la data de 04.04.2017.

Factura fiscală  nr. X/25.04.2017 a fost emisă de intimata-reclamantă S.C. G A T S.R.L. pe numele intimatului-pârât B I R (fila nr. 10 din dosarul de fond).

În materia asigurărilor de răspundere civilă codul civil şi O.U.G. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie (în vigoare la momentul comiterii accidentului rutier) reglementează acţiunea directă a victimei împotriva asigurătorului de răspundere civilă (art. 2223 alin. 1 din codul civil - în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil; art. 2224 din codul civil - drepturile terţelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei; asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare; art. 226 alin. 1 din codul civil - asigurătorul plăteşte despăgubirea direct terţei persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat; art. 11 alin. 2 din O.U.G. nr. 54/2016 - asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de aceştia în procesul civil, în conformitate cu: a) nivelul minim impus de legislaţia statului membru al Uniunii Europene, ale statelor părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European pe teritoriul căruia s-a produs accidentul sau la nivelul prevăzut în legislaţia din România în cazul în care acesta din urmă este mai mare; b) nivelul minim impus de legislaţia din România, în cazul în care persoanele prejudiciate sunt cetăţeni ai unor state membre ale Uniunii Europene, ale statelor părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care se aplică Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, dacă nu există birou naţional auto competent pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul).

Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terţe părţi prin intermediul vehiculului.

Răspunderea asigurătorului în raport cu asiguratul este o răspundere de natură contractuală, iar răspunderea asiguratului faţă de terţele persoane păgubite este de natură delictuală întemeiată pe o faptă juridică ilicită, respectiv producerea unui accident de circulaţie.

Cauza naşterii acţiunii directe o reprezintă momentul producerii riscului asigurat; din acest moment revine obligaţia asigurătorului de a plăti indemnizaţia de asigurare terţelor persoane păgubite, cu excepţia situaţiilor de exonerare de răspundere expres prevăzute de art. 2208 din codul civil sau de normele speciale în materie. Aşadar, efectele contractului de asigurare se produc şi asupra terţilor (persoane îndreptăţite să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA conform art. 2 pct. 15 din O.U.G. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie), chiar dacă nu au fost parte în contract, cu condiţia ca aceştia să fie persoanele prejudiciate prin accidentul de vehicule (eveniment în care a fost implicat cel puţin un vehicul în urma căruia au rezultat prejudicii materiale şi/sau vătămarea sănătăţii şi a integrităţii corporale ori decesul uneia sau mai multor persoane conform art. 2 pct. 1 din O.U.G. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie) produs de asigurat.

Raţiunea acţiunii directe ia naştere din esenţa contractului de asigurare, societatea de asigurare având obligaţia de a despăgubi terţele persoane prejudiciate în urma accidentului, în numele asiguratului, asigurarea de răspundere civilă delictuală fiind o garanţie a reparării prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită delictuală a asiguratului întrucât producerea riscului asigurat presupune o răspundere civilă delictuală.

În raport de aspectele care preced Tribunalul constată că asiguratorul are obligația de a plăti prejudiciul fie terțelor persoane prejudiciate în urma accidentului rutier  (cum este intimatul-pârât B I R în cauza pendinte) produs din culpa persoanei asigurate sau chiar persoanei asigurate în cazul în care aceasta l-a despăgubit deja pe terțul prejudiciat.

Intimata-reclamantă S.C. G A T S.R.L. nu este o persoană prejudiciată în urma accidentului rutier, așa cum în mod legal a susținut apelanta-pârâtă. Ulterior comiterii accidentului între persoana prejudiciată B I R și intimata-reclamantă S.C. G A T S.R.L. a luat naștere un alt raport juridic de natură contractuală, în baza căruia reclamanta a efectuat reparațiile la autovehiculul pârâtului B I R, convenție la care însă nu a fost parte şi apelanta-pârâtă S.C. O V I G S.A.

 Se constată astfel că instanța de fond a respins în mod eronat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. O V I G S.A. în condițiile în care între intimata-reclamantă și apelanta-pârâtă nu există un raport juridic de natură contractuală, acest raport născându-se doar între intimatul-pârât B I R și intimata-reclamantă S.C. G A T S.R.L., acesta fiind cel care a solicitat efectuarea reparațiilor la autovehiculul său implicat în accidentul de circulație și pe numele căruia a fost emisă factura nr. X/25.04.2017, factură care a şi fost acceptată la plată de intimatul-pârât B I R. De asemenea, faptul că a fost deschis un dosar de daună la solicitarea intimatului-pârât B I R nu creează raporturi juridice între asiguratorul persoanei vinovate de producerea accidentului și unitatea service la care intimatul-pârât a ales să își repare autovehiculul în condițiile în care din niciunul dintre înscrisurile de la dosarul cauzei nu rezultă că apelanta ar fi acceptat suma de plată solicitată de reclamantă. Mai mult decât atât din procesul-verbal de constatare din 05.04.2017 în care s-a consemnat că acest document nu constituie notă tehnică finală de constatare a daunelor și nici obligație de plată din partea asiguratorului, rezultă că B I R a primit lisata cu unitățile service partenere, unități între care nu este menționată reclamanta așa cum a susținut apelanta (aspect care nu a fost de altfel contestat în cauză), pârâtul indicând cu această ocazie o altă unitate service pentru efectuarea reparațiilor (filele nr. 23-24).

De asemenea, solidaritatea dintre debitori nu se prezumă, ea existând doar atunci când este stipulată expres de părţi ori este prevăzută de lege (art. 1445 din codul civil), iar în cauză, contrar celor reţinute de instanţa de fond, nu există un raport de solidaritate pasivă între asiguratorul S.C. O V I G S.A. şi persoana prejudiciată prin accidentul de vehicule B I R faţă de intimata-reclamantă S.C. G A T S.R.L.

Față de cele ce preced tribunalul va admite apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. O V I G S.A. în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. G A T S.R.L. şi intimatul-pârât B I R, va schimbă în parte sentinţa civilă nr. X/22.03.2018 pronunţată de Judecătoria C în sensul că se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. O V I G S.A. şi se va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. G A T S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. O V I G S.A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Reținând culpa procesuală a intimatei-reclamante S.C. G A T S.R.L.  tribunalul va dispune obligarea intimatei S.C. G A T S.R.L. la plata către apelanta S.C. O V I G S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 209 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în apel (conform ordinului de plată de la fila nr. 14 din dosarul de apel), va respinge cererea intimatei-reclamante S.C. G A T S.R.L. de obligare a apelantei S.C. O V I G S.A. la plata cheltuielilor de judecată în apel ca neîntemeiată și va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. X/22.03.2018 pronunţată de Judecătoria C.

Data publicarii pe portal: 25.02.2020

Domenii speta

Spete similare