Acţiune în pretenţii. Restituire preţ.

Prin cererea depusă la data de 22.10.2018 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, reclamantul CA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta IE SRL, obligarea acesteia la restituirea sumelor de 295,5 euro reprezentând preţul Contractului din 27.03.2017 şi, respectiv 350 euro, reprezentând preţul Contractului din 07.03.2017, cu dobânda legală penalizatoare calculată începând cu data de 11.05.2018.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul arată că a încheiat cele două contracte de comercializare a pachetelor turistice cu pârâta, fără ca acestea să fie executate, iar pârâta refuză restituirea sumelor achitate cu titlu de preţ.

Reclamantul susţine că cele două contracte au fost încheiate exclusiv cu agenţia de turism, în calitate de agenţie organizatoare, intuitu personae, în considerarea calităţii serviciilor sale şi a prestigiului pe piaţă.

De asemenea, reclamantul învederează instanţei că nicăieri în cuprinsul contractelor anterior menţionate nu apare vreo menţiune privind agenţia de turism OT SRL sau cu privire la presupusul raport juridic dintre pârâtă şi aceasta care nu îi este astfel opozabil.

În consecinţă, reclamantul apreciază că presupusul caz de forţă majoră invocat de pârâtă, respectiv moartea asociatului unui al OT SRL din 16.10.2017 nu afectează dreptul acestuia la restituirea preţului aferent serviciilor turistice neexecutate.

 În drept, au fost invocate dispoziţiile răspunderii civile contractuale, precum şi cele ale OG nr. 107/1999.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, arătând că a încheiat cu SC OT SA Contractul cadru din 28.02.2017, de vânzare în colaborare a excursiilor externe, sens în care a virat în aceeaşi zi în contul acestei Agenţii preţul contractelor avansate de către reclamant şi că a intervenit un eveniment neimputabil acesteia, respectiv decesul unicului asociat al Agenţiei organizatoare.

 Pentru aceleaşi motive, pârâta a formulat şi cerere de chemare în garanţie a SC OT SA, apreciind că aceasta este unica răspunzătoare  de neonorarea obligaţiilor contractuale asumate, respectiv de anularea tuturor excursiilor contractate de reclamant.

Prin Încheierea din data de 29.05.2019, instanţa a admis în principiu cererea de chemare în garanţie, pentru considerentele reţinute la acea dată.

În cauză, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, instanţa apreciind că aceasta este utilă, pertinentă şi poate conduce la soluţionarea pe fond a cauzei.

Din materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că, între reclamantul AC şi pârâta SC IE SRL s-a încheiat Contractul din 07.03.2017, având ca obiect vânzarea pachetului de servicii turistice CIRCUIT ELVEŢIA , în schimbul preţului de 350 de euro, achitaţi potrivit chitanţei nr. C1IS 01439 din 07.03.2017, iar la data de 27.03.2017, a fost încheiat Contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice, având ca obiect vânzarea pachetului de servicii turistice CIRCUIT ATENA PAŞTE 2018, în schimbul preţului de 295,50 euro, achitaţi prin Chitanţa nr. C 1 IS 01569 din 27.03.2017.

Instanţa reţine totodată că, între pârâtă şi chemata în garanţie a fost încheiat Contractul din 28.02.2017, având ca obiect vânzarea în colaborare a excursiilor externe.

Cu titlu prealabil analizării raporturilor juridice dintre părţi, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1516 alin. (2) C.civ., atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:

1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;

2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;

3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

 De asemenea, potrivit art. 1549 alin. (1) C.civ., dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum şi la daune-interese, dacă i se cuvin, iar potrivit art. 1550 C.civ.: (1) Rezoluţiunea poate fi dispusă de instanţă, la cerere, sau, după caz, poate fi declarată unilateral de către partea îndreptăţită. (2) De asemenea, în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă părţile au convenit astfel, rezoluţiunea poate opera de plin drept.

Aplicând aceste dispoziţii legale în cazul de faţă, instanţa apreciază că restituirea preţului contractului, ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a unei obligaţii contractuale, astfel cum s-a solicitat prin prezenta cerere, are semnificaţia repunerii părţilor în situaţia anterioară, astfel încât nu se poate dispune decât ca urmare a rezoluţiunii contractului.

Or, rezoluţiunea nu operează de drept, partea care a executat contractul, în speţă reclamanta care a achitat preţul, trebuind să se adreseze instanţei cu acţiune în rezoluţiune, cu atât mai mult cu cât convenţia părţilor nu a cuprins un pact comisoriu. Primul efect al rezoluțiunii sau rezilierii este desființarea contractului, ceea ce înseamnă că acel contract se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Practic, contractul va înceta să mai existe, clauzele acestuia urmând a fi lipsite, din momentul desființării, de orice fel de efecte.

Desființarea contractului produce efecte pentru trecut în cazul rezoluțiunii și doar pentru viitor în cazul rezilierii. Producând efectele pentru trecut, rezoluțiunea mai atrage un alt efect specific, și anume restituirea prestațiilor care au fost deja efectuate până la data desființării contractului. În schimb, producând efectele pentru viitor, rezilierea nu atrage obligația restituirii prestațiilor efectuate, acestea rămânând plătite.

Pe de altă parte, desființarea contractului ca urmare a rezoluțiunii sau rezilierii acestuia nu exclude dreptul creditorului obligației neexecutate de a cere de la debitor, pe lângă restituirea prestației (dacă aceasta a fost efectuată), și daune-interese constând în prejudiciul pe care l-a încercat din faptul neexecutării.

În consecinţă, în lipsa unui pact comisoriu expres, câtă vreme contractul sinalagmatic nu a fost desfiinţat prin acordul părţilor contractante sau printr-o hotărâre judecătorească, partea care şi-a executat integral sau parţial prestaţiile asumate prin această convenţie nu este îndreptăţită să solicite restituirea lor.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, instanţa va acorda eficienţă cu titlu prealabil dispoziţiilor art.75 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, potrivit cărora, de la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, având în vedere că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei a rămas definitivă, prin raportare la obiectul acţiunii de faţă prin care pârâta urmăreşte realizarea creanţelor asupra averii chematei în garanţie şi faţă de prevederile art.75 alin. (1) teza a 5-a din Legea nr. 85/2014, instanţa va constata încetată cererea de chemare în garanție a SC OT SRL.

În consecinţă, instanţa va respinge cererea, ca neîntemeiată şi, în temeiul art. 453 C.proc.civ., va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată şi, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada existenţei şi a întinderii unor cheltuieli de judecată, potrivit legii, va respinge şi cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere dispoziţiile art. 45 lit. a) din OUG nr. 80/2013, instanţa va dispune restituirea către reclamant a taxei judiciare de timbru în cuantum de 216 lei achitată cu chitanţa din data de 18.02.2019.

Domenii speta

Spete similare