Comisioanele accesorii contractului de credit. Limbaj uşor inteligibil al clauzelor contractuale.

Decizie 391 din 29.10.2019


Conform jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie, nu toate comisioanele fac parte din obiectul principal al contractului, acestea putând fi percepute pentru servicii accesorii contractului şi, astfel, putând fi supuse verificării caracterului abuziv al acestora. Sintagma limbaj uşor inteligibil al clauzelor ce privesc obiectul principal al contractului nu presupune numai indicarea unui cuvânt ca denumire a comisionului, ci implică şi precizarea scopului şi a raţionamentului perceperii comisioanelor de către profesionist.

 Decizia civilă nr. 391/29.10.2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, la data de 06.03.2017, sub nr. 4204/233/2017, reclamantul AT a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Banca R S.A., şi Banca R S.A. Sucursala Galaţi, constatarea nulităţii absolute a clauzelor prevăzute la art. 7 şi art. 6 din contractul de credit nr. …/03.09.2007, obligarea pârâtelor să refacă graficul de rambursare aferent contractului, precum şi la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive, cu dobânda legală calculată începând cu data de 03.09.2007. A solicitat totodată obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1373/14.03.2018, Judecătoria Galaţi a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Banca R S.A. Sucursala Galaţi, invocată din oficiu; a respins cererea formulată de reclamantul AT în contradictoriu cu pârâta Banca R S.A. Sucursala Galaţi ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă;  a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul AT, în contradictoriu cu pârâta Banca R S.A, a constatat nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 7 din contractul de credit bancar nr. …/03.09.2007, pentru perioada 03.09.2007 – 02.09.2010 şi a respins ca neîntemeiate restul capetelor de cerere.

Prin decizia civilă nr. 391/29.10.2019 Tribunalul Galaţi a admis apelurile declarate de apelantul-reclamant AT şi de apelanta-pârâtă Banca R S.A împotriva sentinţei civile nr. 1373/14.03.2018 pronunţată de Judecătoria Galaţi, a anulat, în parte, sentinţa apelată şi, în rejudecare, a constatat drept abuzive şi a anulat următoarele clauze din contractul de credit nr. 18073872/03.09.2007: art. 6 lit. d şi f privind comisionul de monitorizare credit şi comisionul de notificare; art. 7 privind dobânda contractuală aferentă perioadei 03.09.2008-02.09.2010, respectiv sintagmele … revizuibilă în funcţie de politica de dobânzi a băncii … şi …  în cazul în care evoluţia pieţei monetar financiare justifică o astfel de măsură, banca va putea modifica unilateral procentul de dobândă variabilă curentă contractuală… A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 7.200 lei cu titlu de comision de monitorizare credit şi contravaloarea dobânzii reprezentate de diferenţa dintre procentul de 8,5% pe an şi cea percepută în mod efectiv de pârâtă în perioada 03.09.2008-02.09.2010, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data perceperii sumelor şi până la restituirea efectivă a acestora şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii civile.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin contractul de credit nr. …/03.09.2007, apelanta-pârâtă Banca R S.Aa acordat un credit apelantului-reclamant AT în cuantum de 25.000 lei, cu o perioadă de rambursare de 120 de luni.

Conform art. 6 pct. b, d şi f din contract, … pentru creditul acordat, împrumutatul va plăti următoarele comisioane:…b) comision de administrare a creditului: 0,00% flat calculat asupra sumei creditului contractat; se achită din credit la data efectuării primei utilizări a creditului;…

 d) comision de monitorizare credit: 0,3000% flat calculat asupra sumei a probate a creditului şi se achită lunar împreună cu rata de credit;…

f) comision de notificare- 1 Eur/notificare, variabil; se percepe în valuta creditului, din sursele proprii ale împrumutatului pentru fiecare notificare cu confirmare de primire transmisă împrumutatului, în caz de culpă.

Conform art. 7 pct.1-3 din contract, … pentru creditul pus la dispoziţie de bancă, împrumutatul va plăti: o dobândă fixă de 8,5000% pentru primul an din perioada de creditare, perioadă care începe cu data utilizării creditului; la expirarea primului an contractual, dobânda datorată va fi variabilă a băncii, respectiv revizuibilă în funcţie de politica de dobânzi a băncii.

Formula de calcul a dobânzii curente contractuale este următoarea:

Dc= Sc X Pc X N/36000, unde Dc=dobânda curentă datorată; Sc= soldul creditului curent; Pc= procentul de dobândă curentă contractuală pe an; N= numărul efectiv de zile ale perioadelor (intervalul dintre scadenţele lunare) pentru care dobânda datorată este calculată.

În cazul în care evoluţia pieţei monetar financiare justifică o astfel de măsură, banca va putea modifica unilateral procentul de dobândă variabilă curentă contractuală.

La dosar a fost depus şi actul adițional din data de 02.09.2010 la contractul de credit, prin care s-a prevăzut că rata dobânzii variabile este compusă din indicele de referință ROBOR/EURIBOR/LIBOR, la 3 luni, potrivit monedei creditului, la care se adaugă marja băncii, în cuantum de 6,12%, formula de calcul a dobânzii variabile fiind următoarea: Dv = Sc x Rd x 30/360, unde Dv = dobânda variabilă, Sc = soldul creditului curent, Rd – procentul de dobândă curentă contractuală.

Conform art. 1 alin.1 din Legea nr. 193/2000 rep., ... orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

Potrivit art. 4 alin.6 din Legea nr. 193/2000 rep., ... evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Potrivit art. 4 alin.2 din Directiva nr.93/13/CEE, ... aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Prin hotărârea pronunţată la data de 26.02.2015 în cauza C -143/13, Bogdan Matei, Ioana Ofelia Matei împotriva SC Volksbank România SA, CJUE a stabilit că, …  articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, termenii „obiectul [principal al] contractului” și „caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte,” nu acoperă, în principiu, tipuri de clauze care figurează în contracte de credit încheiate între un vânzător sau furnizor și consumatori, precum cele în discuție în litigiul principal, care, pe de o parte, permit, în anumite condiții, creditorului să modifice în mod unilateral rata dobânzii și, pe de altă parte, prevăd un „comision de risc” perceput de acesta.

În considerentul 54 din această hotărâre, CJUE a reţinut că, …clauzele contractuale care se circumscriu noțiunii „obiectul [principal al] contractului”, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, trebuie înțelese ca fiind cele care stabilesc prestațiile esențiale ale acestui contract și care, ca atare, îl caracterizează. Dimpotrivă, clauzele care au un caracter accesoriu în raport cu cele care definesc esența însăși a raportului contractual nu pot fi circumscrise noțiunii menționate de obiect principal al contractului.

2) cu privire la comisioanele de monitorizare şi de notificare

Cu privire la fondul cauzei, ţinând cont de considerentul 54 din hotărârea pronunţată de CJUE în cauza C -143/13, tribunalul reţine că unele costuri reprezentate de comisionul de monitorizare credit şi de notificare, contrar susţinerilor apelantei-pârâte, are un caracter accesoriu faţă de prestaţia esenţială a contractului de credit (dobânda contractuală) şi nu poate fi inclus în noţiunea de obiect principal al contractului, în sensul dispoziţiilor art. 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE, pentru a fi exclus de la analiza caracterului abuziv.

În plus, chiar dacă aceste comisioane ar face parte din obiectul principal al contractului, conform hotărârii CJUE din 03.06.2010 pronunţată în cauza C-484/08, tribunalul reţine, contrar susţinerilor apelantei-pârâtei, că atât legislaţia europeană, cât şi practica CJUE nu exclud ab initio controlul unui eventual caracter abuziv al clauzelor referitoare la obiectul principal al contractelor prin raportare la preţ ca parte a obiectului contractului, în situaţia în care clauzele respective nu sunt exprimate în mod clar şi inteligibil.

Prin urmare, în cazul în care clauza nu este exprimată în mod clar, lăsând loc la echivoc ori când este folosit un limbaj neinteligibil, aceasta poate fi supusă analizei instanţe de judecată din perspectiva unui eventual caracter abuziv.

Trebuie precizat că sintagma …exprimate într-un limbaj uşor inteligibil..., folosită de legiuitorul naţional, cât şi cea folosită în norma comunitară …exprimate în mod clar şi inteligibil..., nu pot fi reduse la o  exprimare clară şi uşor inteligibilă din punct de vedere gramatical sau literal, pentru că altfel ar fi fost inutil a se face această menţiune în cuprinsul unui act normativ, ci, se referă, în mod evident, la situaţia în care clauza să fie clar definită astfel încât consumatorul să aibă reprezentarea clară a raţiunilor şi fundamentelor referitoare la conţinutul clauzelor şi efectelor acestora asupra contractului în ansamblu.

Referitor la comisionul de monitorizare, prin contractul de credit a fost prevăzut procentul acestuia de 0,3% flat/lună aplicat asupra sumei contractate- 25.000 lei, respectiv 75 lei/lună.

Tribunalul constată că în graficul iniţial de rambursare a creditului, depus în primă instanţă de ambele părţi, a fost individualizat un comision de urmărire de 75 lei/lună, pentru perioada 17.09.2007-17.08.2017, deşi în contract nu a fost menţionat, aceeaşi valoare având-o, de fapt, comisionul de monitorizare credit (f.13-15, 44, 52-54 vol.1, dosar judecătorie).

Din graficul de rambursare a creditului depus de apelantul-reclamant AT, valabil pentru perioada 17.10.2013-17.08.2017, rezultă că a fost individualizat un comision de administrare în sumă de 75 lei/lună, care, de fapt, a fost prevăzut în contractul de credit  în procent de 0,00% din valoarea sumei împrumutate (f.8, 16-17 vol.1, dosar judecătorie).

Din extrasul de cont depus de apelanta-pârâtă Banca R S.A, rezultă că în perioada 03.09.2007-15.10.2010, apelantul-reclamant AT a plătit un comision de gestiune în sumă de 75 lei/lună, care nu a fost prevăzut în contractul de credit (f.87-103 vol.1 dosar judecătorie). De asemenea, din acelaşi extras de cont rezultă că în perioada 17.11.2010-17.08.2015, apelantul-reclamant AT a plătit un comision de administrare în sumă de 75 lei/lună, care în contractul de credit avea valoarea de 0 lei (f.104, 118-162 vol.1 dosar judecătorie).

Prin urmare, tribunalul constată că în perioada 17.09.2007-17.08.2015, apelantul-reclamant nu a plătit nici un comision de monitorizare (prevăzut în contract), dar i s-au imputat asupra sumelor achitate, în aceeaşi valoare- 75 lei/lună, diverse comisioane cu titlu de administrare sau de gestiune, deşi unul dintre acestea avea valoarea 0 lei prevăzută în contract (comisionul de administrare) sau nu era deloc menţionat în contract (comision de gestiune). De asemenea, în graficul iniţial de rambursare a creditului a fost prevăzut un comision de urmărire, deşi în contract nu era menţionat.

Din precizările depuse la termenul de judecată din 20.02.2018 în primă instanţă, apelanta-pârâtă Banca R S.Aa menţionat că în perioada 17.09.2007-17.08.2015 a încasat de la apelantul-reclamant un comision de monitorizare în sumă de 7.200 lei (câte 75 lei lunar), deşi din extrasele de cont menţionate mai sus rezultă că acest cost a fost individualizat drept comision de administrare sau comision de gestiune (f.20-27 vol.2 dosar judecătorie).

Cu privire la comisionul de notificare, tribunalul constată că valoarea acestuia a fost prevăzută în moneda Euro, fără o justificare obiectivă, deşi contractul a fost încheiat în monedă naţională, Leu. În plus, tribunalul constată că valoarea acestui comision este de 1 Euro/notificare, fără să se facă distincţie între motivele emiterii notificărilor de către apelanta-pârâtă, respectiv dacă acestea au fost emise în urma unor schimbări legislative sau în urma desfăşurării propriei activităţi bancare a apelantei-pârâte. Prin urmare, deşi apelanta-pârâtă, în calitate de creditoare şi de administrator al contractului de credit îşi îndeplinea obligaţiile de notificare, aceste costuri erau puse tot în sarcina apelantului-reclamant, într-o monedă în care nu a fost contractat creditul.

De asemenea, tribunalul reţine că nu este important faptul că până în prezent nu a fost perceput un astfel de comision de către apelanta-pârâtă, deşi au fost emise notificări către apelantul-reclamant, astfel cum aceasta a susţinut, ci este de reţinut că această clauză, în cazul în care va fi păstrată, are potenţialul de a produce consecinţe pecuniare asupra consumatorului, în lipsa opozabilităţii actului adiţional la contractul de credit asupra apelantului-reclamant.

Cu privire la ambele comisioane, tribunalul reţine că protecţia consumatorului conferită de Directiva nr.93/13/CEE transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr. 193/2000 este una superioară faţă de alte prevederi legale civile, astfel cum este explicat, de exemplu, în cauzele CJUE (C-509/07- Luigi Scarpelli împotriva NEOS Banca SpA, par.29; C-484/08 -Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid împotriva Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios, par.27 sau cauzele conexate C-70/17 și C-179/17, Abanca Corporación Bancaria SA împotriva Alberto García Salamanca Santos şi Bankia SA împotriva Alfonso Antonio Lau Mendoza, Verónica Yuliana Rodríguez Ramírez, par.49), întrucât sistemul de protecție pus în aplicare se întemeiază pe ideea că, în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, consumatorul se află într‑o situație de inferioritate față de vânzător sau furnizor, situație care îl determină să adere la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora.

Din aceste motive, în contractele de credit nu trebuie specificate doar denumirile comisioanelor, ci, pentru protecţia juridică a împrumutatului, aceste denumiri trebuie suplimentate şi cu precizarea scopului şi a raţionamentului perceperii comisioanelor de către profesionist, pe de o parte, pentru a se oferi o posibilitate reală apelantului-reclamant de a înţelege, conform cunoştinţelor acestuia, contraprestaţiile oferite de apelanta-pârâtă în schimbul plăţii acestor comisioane, iar pe de altă parte, în vederea verificării ulterioare a legalităţii acestora de către un observator neutru, astfel cum este o instanţă de judecată.

Tribunalul reţine că în contractul de credit, clauzele referitoare la comisioanele de monitorizare credit şi de notificare nu au fost definite în mod concret şi nu au fost menţionate scopurile perceperii acestor costuri, pentru a se oferi o posibilitate reală intimatului-reclamant de a înţelege, conform cunoştinţelor acestuia, contraprestaţiile oferite de apelanta-pârâtă în schimbul plăţii acestor comisioane.

Esenţial de lămurit este şi faptul că sintagma limbaj uşor inteligibil din Legea nr. 193/2000 nu se rezumă la exprimarea în clauzele contractuale a unui singur cuvânt, pentru perceperea comisioanelor. În concret, faptul că denumirea acestor comisioane este menţionată în contract (comision de monitorizare credit sau de notificare) nu suplineşte lipsa din acelaşi contract a motivelor şi scopurilor perceperii acestor costuri şi nu este îndeplinită obligaţia de informare prealabilă efectivă a consumatorului asupra costurilor contractului, astfel cum a fost expus prin jurisprudenţa CJUE.

În plus, în privinţa comisionului de monitorizare credit, tribunalul constată că această clauză nu este clară şi inteligibilă şi a produs, contrar bunei – credinţe, un dezechilibru semnificativ în detrimentul apelantului-reclamant, în sensul dispoziţiilor art. 4 alin.6 din Legea nr. 193/2000 şi art. art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE şi din perspectiva conduitei contractuale a apelantei-pârâte care nu a imputat cu acest titlu plăţile efectuate de apelantul-reclamant, ci cu caracter de comision de administrare (care avea valoarea 0 lei prevăzută în contract ) sau comision de gestiune (care nu era deloc menţionat în contract).

Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.