Acţiune în răspundere civilă delictuală promovată în temeiul Legii nr. 136/1995

Prin sentinţa civilă nr. .../ZZ.LL.2018, pronunţată de Judecătoria Satu Mare sub dosar nr. .../.../2017, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâta SC B SA ... şi cu intervenientul forţat C. Pârâta a fost obligat la plata către reclamantă a sumelor de: 2744,67 lei reprezentând daune materiale, 97000 lei daune morale şi 63 lei cheltuieli de judecată, iar reclamanta a fost obligată la plata către bugetul de stat a sumei de 3260 lei reprezentând ajutor public judiciar.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În data de ZZ.LL.2015, în jurul orei ..., intervenientul forţat C, conducând autoturismul marca ...., cu nr. de înmatriculare ..., pe str. ....din ..., în direcţia ..., a accidentat-o pe reclamanta A, angajată în traversarea străzii pe marcajul trecerii de pietoni. Urmare a leziunilor traumatice suferite, aceasta a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Satu Mare de un echipaj al ambulanţei.

Cele prezentate reies din referatul cu propunere de clasare înregistrat în dosar nr. ..../P/2015 din data de ZZ.LL.2016 al Poliţiei Municipiului Satu Mare (fila 9 dosar fond).

Potrivit Raportului constatator medico-legal nr. .../.../.../...–2015, întocmit la data de ZZ.LL.2016, de Serviciul Medico-Legal al Judeţului Satu Mare, A prezenta: minima hidrartroza, leziune grd. III corn posterior menisc intern, ruptură parţială ligament încrucişat anterior şi ligament colateral median, fractură scapulă dreapta. S-a mai reţinut că mergea şchiopătând cu cârjă, la nivelul cotului drept prezenta o cicatrice alb– sidefie de 1,5 cm diametru şi prezenta imobilizarea membrului inferior stâng în orteză (ce cuprindea 1/2 coapsa inferioară şi genunchi – 1/2 gamba superioară). S-a mai reţinut că leziunile traumatice au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit Raportului constatator medico-legal nr. ..../.../.../.../2017, întocmit la data de ZZ.LL.2017, leziunile traumatice de la nivelul genunchiului stâng au avut o evoluţie nefavorabilă necesitând intervenţie chirurgicală artroscopică, astfel efectuându-se la data de ZZ.LL.2016 rezecţia parţială a cornului posterior meniscal lateral, urmată de debridare şi lavaj articular. Timpul de îngrijiri medicale stabilite anterior s-a prelungit la un număr de 40-45 zile. S-a mai menţionat că leziunile traumatice suferite nu constituie infirmitate şi nici invaliditate posttraumatică, nefiindu-i afectată capacitatea de muncă. De asemenea, s-a reţinut că reclamanta prezintă o incapacitate adaptativă de 5%, adică trebuie să depună un efort suplimentar de 5% pentru activităţile întreprinse în raport cu o persoană sănătoasă (fila 130 dosar fond).

Art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prevede că participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private.

Art. 72 alin. 2 din acelaşi act normativ prevede că pietonii au prioritate de trecere faţă de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajaţi în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate şi semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.

În aceste condiţii, intervenientul forţat avea obligaţia să acorde prioritate reclamantei la traversarea drumului pe trecerea de pietoni.

Faţă de aceste aspecte, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a intervenientului forţat faţă de reclamantă. A se vedea art. 1349 alin. 1 şi 2 şi art. 1357 din C.proc.civ.

Autovehiculul cu nr. ...., condus de intervenientul forţat, era asigurat RCA la data producerii accidentului - ZZ.LL.2015, conform poliţei de asigurare de răspundere civilă auto seria RO/.../.../... nr. .... din data de ZZ.LL.2015, emisă de pârâta SC B SA. Valabilitatea poliţei era ZZ.LL.2015 – ZZ.LL.2016. Limita de despăgubire pentru vătămări corporale şi deces prevăzută este de 5.000.000 euro.

Art. 2223 alin. 1 din Codul civil prevede că în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute în procesul civil.

Art. 2226 alin. 1 din Codul civil prevede că asigurătorul plăteşte despăgubirea direct terţei persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat.

Art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 (în vigoare la data încheierii contractului de asigurare RCA) prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămarea corporală.

De asemenea, art. 51 alin. 1 din acelaşi act normativ, prevede că despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul. În speţă, în poliţa de asigurare apare ca asigurat şi proprietar al vehiculului numitul D, iar persoana care a produs accidentul este intervenientul forţat C.

În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Art. 1385 alin. 1 din Codul civil prevede că prejudiciul se repară integral dacă prin lege nu se prevede altfel. Alin. 2 prevede că se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. Alin. 3 prevede că despăgubirile trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Referitor la daunele materiale, acestea sunt formate din următoarele sume: 1008 lei reprezentând diferenţa dintre suma ce ar fi trebuit să o primească reclamanta dacă era în activitate şi suma primită pentru zilele de concediu medical (fila 27 dosar fond), 498 lei preţul ortezei de genunchi (fila 28 dosar fond) şi 1238,67 lei investigaţii medicale, inclusiv cheltuieli de transport, (filele 29, 32, 35–37 dosar fond).

Referitor la daunele morale, acestea se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, consecinţele negative suferite de victimă în plan fizic şi psihic, intensitatea percepţiei consecinţelor vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

În speţă, integritatea corporală şi sănătatea persoanei sunt valori sociale deosebit de importante. Aşa cum s-a reţinut, numărul de zile de îngrijiri medicale a fost de 40-45. La data de ZZ.LL.2016 reclamanta a suportat o intervenţie chirurgicală la nivelul genunchiului stâng. De asemenea, reclamanta a rămas cu o incapacitate adaptativă de 5%, trebuind să depună un efort suplimentar de 5% pentru activităţile întreprinse în raport cu o persoană sănătoasă. Toate acestea au presupus o serie de suferinţe fizice şi psihice pentru reclamantă. Incapacitatea adaptativă îşi produce efectele în continuare.

S-a mai reţinut că de la accidentul rutier reclamanta nu mai lucrează, la momentul accidentului fiind încadrată în muncă (filele 99, 27, 120 dosar fond).

Din declaraţiile martorilor (filele 163 şi 164 dosar fond) reiese că viaţa reclamantei s-a schimbat destul de mult după accident, necesitând ajutor din partea altei persoane pentru activităţi necesare existenţei de zi cu zi (cumpărături, inclusiv medicamente, plata unor facturi) urmare a faptului că nu se putea deplasa. S-a mai arătat că reclamanta nu a putut să se deplaseze cam o jumătate de an şi nici acum nu şi-a revenit în întregime având în continuare probleme cu genunchiul.

La toate acestea se adaugă şi vârsta de 31 de ani pe care o avea la momentul accidentului, o vârstă la care o persoană este activă din punct de vedere social, profesional. Instanţa de fond a ţinut cont şi de faptul că de la vârsta de 31 de ani, vârstă la care o persoană este tânără, reclamanta va trebui să suporte pentru tot restul vieţii incapacitatea adaptativă de 5% (fila 130 dosar fond).

Pentru aceste motive, instanţa de fond a considerat că suma de 97.000 lei daune morale (aproximativ 20.800 euro) este echitabilă şi corespunzătoare prejudiciului suferit de victimă.

Având în vedere cele prezentate, instanţa de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâta SC B SA şi cu intervenientul forţat C, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2744,67 lei reprezentând daune materiale, a sumei de 97000 lei daune morale şi a sumei de 63 lei cheltuieli de judecată (costul examinării la SML Satu Mare - fila 130 dosar fond). Reclamanta a fost obligată la plata către bugetul de stat a sumei de 3260 lei reprezentând ajutor public judiciar. Instanţa de fond a ţinut cont de dispoziţiile art. 502 din OUG nr. 51/2008 şi de faptul că reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3260 lei, prin încheierea din ZZ.LL.2017 – fila 125 dosar fond).

 Împotriva sentinţei civile nr. .../2018, pârâta SC A SA ..., prin reprezentantul său legal, având în vedere prevederile art. 466-482 C.proc.civ., a formulat apel, solicitând în baza art. 477 şi art. 480 alin. 2 C.proc.civ., admiterea apelului cu consecinţa schimbării în parte a hotărârii atacate, numai sub aspectul cuantumului daunelor morale.

În motivare, în fapt, apelanta a arătat că, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta A, a solicitat, în contradictoriu cu SC B SA, obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 lai daune morale şi daune materiale şi la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond a admis în in parte cererea reclamantei, acordând următoarele sume: 97.000 lei cu titlu de daune morale, 2744,67 lei daune materiale şi 63 lei cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că la stabilirea daunelor morale a avut în vedere împrejurările în care a avut loc fapta, consecinţele faptei pe plan psihologic şi social, intensitatea traumelor fizice şi psihice care au afectat viaţa socială, profesională şi familială a reclamantei, numărul de zile de îngrijiri medicale, incapacitatea adaptivă de 5%, vârsta de 31 ani a reclamantei. Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a conchis că suma de 97.000 lei este rezonabilă şi justificată, fiind de natură să repare prejudiciul suferit de reclamantă, având totodată în vedere probatoriul administrat în prezenta cauză.

Apelanta a criticat sentinţa instanţei de fond, considerând că instanţa, la pronunţarea hotărârii nu a avut ţinut seama că la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daunele morale trebuie să se aibă în vedere pe de o parte dreptul reclamantei de a primi o compensaţie materială faţă de prejudiciul moral suferit iar, pe de altă parte, această compensaţie materială să nu ducă la o îmbogăţire fără justă cauză. Instanţa de fond a făcut, în opinia apelantei, o apreciere eronată a circumstanţelor cauzale şi faptice ale speţei de faţă, acordând despăgubiri în cuantum mare faţă de împrejurările concrete ale acestei speţe. Apelanta înţelege să critice această sentinţă, întrucât instanţa de fond nu a avut în vedere la pronunţarea hotărârii practica judiciară în materie şi nici cele învederate de societatea pârâtă prin întâmpinare.

Privitor la daunele morale în cuantum de 97000 lei, apelanta pârâtă consideră că acestea au fost acordate în cuantum mare, raportat la practica şi jurisprudenţa în materie şi raportat la situaţia de fapt. Caracterul juridic şi principiile care stau la baza acordării daunelor morale nu trebuie ignorate doar din motivul existenţei unei poliţe de asigurare, întrucât instanţa este datoare să judece necesitatea acordării daunelor morale doar în raport de principiile rezonabile enunţate de doctrină, iar majorarea cuantumului daunelor doar pentru că în cauză există un asigurător contrazice însăşi ideea de justiţie.

Legislaţie pentru determinarea cuantumului daunelor morale încă nu există în România, dar există jurisprudenţă. Totodată, potrivit Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, în caz de vătămare corporală, în motivările hotărârilor judecătoreşti sunt reţinute, în general, cu privire la leziunile victimei, doar concluziile raportului de expertiză medico-1egală, prin care sunt indicate numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării şi, după caz, existenţa unei infirmităţi, pierderea unui organ sau a unei funcţii.

În aceste condiţii, s-a procedat la determinarea mediei aritmetice a rezultatelor pentru leziuni ce au necesitat mai puţin sau mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a unor fapte produse din culpă sau cu intenţie. Pragul de 60 de zile este cel prevăzut de Codul Penal pentru diferenţierea infracţiunilor de vătămare corporală, respectiv de vătămare corporală gravă. Datele obţinute au fost următoarele:

- media generală a despăgubirilor acordate pentru daune morale pentru fiecare zi de îngrijire medicală necesară vindecării este de 344 de lei/zi;

- pentru vătămări ce au necesitat mai puţin de 60 de zile de îngrijiri medicale, media rezultată este de 474 de lei/zi;

- pentru vătămări ce au necesitat mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, media rezultată este de 301 lei/zi.

Apelanta a solicitat instanţei de control să aprecieze în sensul în care, chiar dacă evaluarea prejudiciului moral este mai greu de stabilit faţă de circumstanţele în care s-a produs fapta cauzatoare de prejudicii şi urmările grave pe care le-a avut, la stabilirea cuantumului daunelor se au în vedere principiul proporţionalităţii, echităţii şi reparării integrale a pagubei, dar şi împrejurarea că sumele de bani stabilite cu acest titlu nu trebuie să constituie o îmbogăţire fără just temei. Aceasta întrucât, despăgubirile nu se pot transforma într-un mijloc de îmbogăţire fără justă cauză, deoarece în acest caz s-ar denatura rostul acestor daune şi din morale ar deveni „imorale”, ceea ce nu este permis şi nici nu este benefic pentru sănătatea sufletească a persoanelor prejudiciate (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, decizia civilă 217/03.04.2014). Apelanta consideră că trebuie reţinute cele statuate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit cărora: „Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale. Este motivul pentru care aprecierea unor asemenea daune se realizează în echitate şi păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate. Fiind vorba de prejudicii morale, ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului şi caracterul patrimonial al despăgubirii. Faptul că reparaţia trebuie să fie una echitabilă presupune că nu se poate ignora natura valorilor nesocotite, dar şi că ea nu se poate constitui în temei al îmbogăţirii, întrucât, în caz contrar, s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune, care, aşa cum s-a menţionat, trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv şi moral".

Repararea integrală a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, însă sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să reprezinte nici măsuri excesive pentru autorul pagubei (inculpatul) şi nici venituri nejustificate pentru persoana lezată. Suferinţele psihice determinate de accident, îndreptăţeşte partea reclamantă la acordarea daunelor morale, nu însă şi la cuantumul pretins, situaţie în care instanţa de judecată va avea în vedere la stabilirea acestui cuantum acordarea unei reparaţii corespunzătoare, ceea ce presupune măsurarea amplorii reale a prejudiciului şi o strictă echivalare în drepturi băneşti.

Având în vedere situaţia de fapt şi de drept prezentată, apelanta solicită admiterea căii de atac promovat şi, modificarea în parte a sentinţei apelate cu diminuarea sumelor acordate de către instanţa de fond cu titlu de daune morale.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 466-482 C.proc.civ., pe dispoziţiile Normei ASF 23/2014, Legea nr. 136/1995.

În temeiul art. 411 pct. 2 C.proc.civ. apelanta solicită judecarea apelului în lipsă.

În probaţiune depune practică a instanţelor de judecată din care reiese faptul că sumele acordate în astfel de cazuri nu ajung la despăgubirile acordate în speţa de faţă (SC 12902/2016; Decizia 1375/2016) – filele 7-19 dosar.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare, însă intimata reclamantă A, prin concluziile scrise depuse după dezbateri, la data de ZZ.LL.2018, solicită respingerea apelului declarat de societatea B S.A. împotriva sentinţei civile nr. ...../ZZ.LL.2018, având în vedere următoarele:

Pe calea apelului declarat se invocă critici în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate de către instanţa de fond, critici care în opinia intimate reclamantei sunt total nefondate.

Referitor la cuantumul daunelor morale acordate de către instanţa de fond, intimata reclamantă consideră că suma acordată nu este nicidecum supradimensionată dimpotrivă, apreciază acest cuantum ca fiind o justă despăgubire, raportat la circumstanţele particulare a cazului dedus judecăţii şi anume la consecinţele negative suferite urmare a evenimentului rutier din data de ZZ.LL.2015, astfel:

- Potrivit raportului constatator medico legal nr. .../.../.../..../2017 întocmit în prezenta cauză, intimata reclamanta a suferit următoarele leziuni traumatice: minuma hidrartoză, leziune grad III corn posterior menise intern, ruptură parţială ligament încrucişat anterior şi ligament colateral median tratate conservator, fractură scapulară dreaptă imobilizată în bandaj Desaut;

- Leziunile traumatice de la nivelul genunchiului stâng au avut o evoluţie nefavorabilă necesitând intervenţia chirurgicală, pentru care s-a impus internarea intimatei reclamante, în perioada ZZ.LL.2016-ZZ.LL.2016, la Secţia Ortopedie din cadrul Spitalului Judeţean Satu Mare;

- Leziunile traumatice suferite de intimata reclamantă, au necesitat un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale, iar ca urmare a acestor leziuni, în prezent reclamanta intimată, suferă de o incapacitate adaptativă de 5%, adică efortul suplimentar de 5% pe care trebuie sa-l depună pentru activităţile întreprinse în raport cu o persoana normală;

- La data evenimentului rutier intimata reclamantă a fost salariata ....., iar ca urmare a evenimentului rutier din data de ZZ.LL.2015, în intervalul 11.01.2016-27.05.2016 acesta a fost în concediu medical, aspect dovedit cu certificatele medicale depuse la dosarul de fond, fapt ce a determinat diminuarea drepturilor salariale, iar ulterior pierderea locului de muncă;

- Este de netăgăduit faptul că suferinţele fizice sunt inerente în cazul leziunilor suferite de intimata reclamantă la vârsta tânără de 31 ani, o vârstă la care o persoană este activă din punct de vedere social, profesional.

Relevant este că pentru înlăturarea urmărilor vătămărilor corporale suferite, intimata reclamantă a fost supusă la o intervenţia chirurgicală (cu consecinţa pregătirilor pentru această intervenţie: examen clinic, investigaţii, analize, tratamente, anestezia generală, etc.), urmată ulterior de necesitatea internării în unitatea spitalicească: ZZ.LL.2016-ZZ.LL.2016 şi de tratamentul dificil de recuperare pe care a fost nevoită intimata reclamantă să-l urmeze şi pe care este nevoită să-l urmeze şi în prezent. Ulterior interveniţiei chirurgicale, intimata reclamantă nu a putut să se deplaseze aproximativ o jumătate de an şi nici în prezent nu este recuperată integral, suferind de deficienţe locomotorii, care-i creează disconfort permanent nivelului de viaţă al acesteia. Din declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei de fond (filele 163 şi 164) reiese că viaţa intimatei reclamante s-a schimbat destul de mult după accident, necesitând ajutor din partea altei persoane pentru activităţi necesare existenţei de zi cu zi (cumpărături, inclusiv medicamente, plata unor facturi) urmare a faptului că nu se putea deplasa. Intimata reclamantă solicită instanţei de control să aibă în vedere consecinţele pe termen lung ale traumatismului suferit, nici în prezent nu este refăcută integral, suferind de o incapacitate adaptativă de 5%, adică efortul suplimentar de 5% pe care trebuie să-l depună pentru activităţile întreprinse în raport cu o persoană normală, pentru tot restul vieţii.

La stabilirea daunelor morale solicitate, intimata reclamantă solicită a se lua în considerare şi prejudiciul nepatrimonial constând în lipsa de socializare pe durata mare de timp necesară pentru recuperare şi nici restrângerea firească a sferei activităţilor cotidiene pe perioada recuperării care a fost foarte lungă, respectiv de o jumătate de an (a se vedea declaraţia martorei E). Însă, nici suferinţa psihică a intimatei reclamante nu poate fi ignorată; aceasta a devenit practic dintr-o persoană activă o persoană care nu se mai poate bucura de libertatea de mişcare. Accidentul de circulaţie a cărui victimă a fost intimata reclamantă şi care i-a provocat leziunile fizice, i-a determinat o altă atitudine psihică, complet diferită de cea avută anterior producerii acestuia, schimbare determinată de necesitatea restabilirii integrităţii corporale, eforturile depuse în acest sens care au însemnat o suprasolicitare psihică şi un efort fizic suplimentar.

Numeroasele tratamente medicale, perioada de internare, dependenţa de ajutorul celor apropiaţi au condus la întreruperea întregului curs firesc al activităţilor intimatei reclamante, aceasta pierzându-şi locul de muncă, toate acestea generând intimatei reclamante sentimente de neputinţă şi stări de depresie.

Intimata reclamantă solicită instanţei a avea în vedere faptul că în răspunderea civilă delictuală, sunt două texte ale Codului civil care reglementează principiul reparaţiei integrale, astfel:

• art. 1349 alin 2 Cod civil, potrivit cărora persoana cu discernământ „răspunde de toate prejudiciile, fiind obligată să le repare integral";

• art. 1385 alin. 1, potrivit cărora: „prejudiciul se repară integral dacă prin lege nu se prevede altfel".

Raportat la dispoziţiile legale mai sus invocate, intimata reclamantă apreciază că se impune admiterea în tot a pretenţiilor sale.

Potrivit prevederilor art. 24 din Norma 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule: „(1) Asigurătorii RCA au obligaţia de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către Autoritatea de Supraveghere Financiară. (2) Limitele de despăgubire stabilite de către Autoritatea de Supraveghere Financiară sunt: a) pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente produse începând cu anul 2012, la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României; b) pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente produse începând cu anul 2012, la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României”.

Totodată, Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, Introducere pct. 12, Cap. l Art. l pct. 2, Cap. 3 Art. 9, Cap.6 Art. 18 şi Cap. 8 art. 28, Directiva 2009/138/CE (Art. 151), Rezoluţia Comitetului de Miniştrii al Consiliului Europei nr. 75/14.03.1965, Art. 1 şi Art. 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, stabilesc cadrul legal obligatoriu pentru toate statele membre ale Uniunii Europene pentru protejarea dreptului prevalent, fără de care nu pot exista celelalte drepturi şi anume dreptul sacru la viaţă, apoi urmând al celui la viaţa privată şi la familie, în strânsă legătură cu dreptul la integritate fizică şi psihică a persoanei.

Prevederile Cap. 6 Art. 18 din Directiva 2009/103/CE reglementează ca şi element de protecţie a victimelor, prin pct. 12 din introducere, garanţia ca suma asigurată să nu fie mai mică decât valoarea minimă (la nivelul anului producerii accidentului (2012) - 5.000.000 Euro).

Dreptul intimatei reclamante la despăgubirea pretinsă este susţinut şi prin prevederile Cap. 3 Art. 9 din Directiva 2009/103/CE conform cărora: „a) în cazul vătămărilor corporale suma minimă asigurată este de 1.000.000 Euro pentru o victimă, sau 5.000.000 Euro pentru o cerere de despăgubire, indiferent de numărul victimelor".

Din economia normei legale comunitare mai sus citate, rezultă fără echivoc, că negociind a doua variantă, asigurătorii naţionali şi-au creat prin negociere, un avantaj în defavoarea persoanelor îndreptăţite să solicite şi să primească despăgubiri pentru accidente produse de vehicule asigurate RCA.

Dar, chiar şi în această variantă aleasă de asigurătorii români, este evident din analiza aceluiaşi text, că aprecierea valorii vieţii unei persoane este inestimabilă şi despăgubirea se impune a fi plătită de către asigurător, la valoarea minimă asigurată, având în vedere trimiterea la „dispoziţii mai favorabile" pe care şi România poate să le prevadă în legislaţie, conform Cap. 8 art. 28 din Directiva 2009/103/CE (directiva este obligatorie pentru statele membre ale UE).

Relevantă este şi practica în materie, prin care instanţele de judecată care au avut în vedere că dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică, precum şi cel la viaţa privată, de familie, sunt fundamentale, iar atingerii ireversibile adusă acestora se impune o reparaţie de natură nepatrimonială, orientată cât mai aproape de limita minimă stabilită prin dispoziţiile legale în materie, conduce în mod evident înspre soluţii care trebuie orientate către o veritabilă despăgubire a victimelor, nu către o evidentă îmbogăţire a asigurătorilor, pe seama diminuării despăgubirilor ce se cuvin legal şi întemeiat persoanelor vătămate. Intimata reclamantă apreciază ca suferinţele psihice. fizice dar şi emoţionale indurate, de către intimata reclamantă la o vârstă tânără sunt de ordinul evidenţei, iar consecinţele accidentului provocat de intervenientul forţat vor fi vizibile şi în viitor. Toate aceste împrejurări, în accepţiunea intimatei reclamantei au fost avute în vedere de către instanţa de fond la cuantificarea daunelor morale acordate, cuantumul daunelor morale acordate de către instanţa de fond, fiind în opinia intimatei reclamante, rezonabil. Mai mult, acest cuantum este în conformitate cu practica în materie pe care a depus-o la dosarul cauzei, practica judiciară recentă, care relevă un nivel mult superior al daunelor morale celui acordat de către instanţa de fond. Consideră că la stabilirea întinderii prejudiciului patrimonial, instanţa de judecată nu se poate raporta la Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzi, acesta fiind întocmit în anul 2012, nefiind astfel de actualitate.

Pentru toate aceste considerente intimata reclamantă solicită respingerea apelului declarat ca fiind nefondat, rezervându-şi dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

În drept, invocă art. 244 C.proc.civ.

Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi a dispoziţiilor art. 479 C.pr.civ., instanţa de apel constată următoarele:

Astfel cum rezultă din referatul cu propunere de clasare întocmit de Poliţia Municipiului Satu Mare – Biroul Rutier la data de ZZ.LL.2016 (fila 9 din dosarul primei-instanţe), înregistrat în data de ZZ.LL.2016 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosarul penal nr. ...../P/2015, la data de ZZ.LL.2015, în jurul orei ..., intimatul-intervenient forţat C, conducând autovehiculul marca ..., cu numărul de înmatriculare ......, pe str. .... din .., din direcţia localităţii .... înspre ..., a accidentat-o pe intimata-reclamantă A, angajată în traversarea străzii pe marcajul trecerii de pietoni. Leziunile traumatice suferite de aceasta în urma accidentului au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform Raportului constatator medico-legal nr. ..../.../.../...–2015, emis de Serviciul Medico-Legal Satu Mare la data de ZZ.LL.2016.

Având în vedere că autovehiculul marca ..., cu numărul de înmatriculare......., condus de intimatul-intervenient forţat C, era asigurat de răspundere civilă auto la data producerii accidentului la S.C. B S.A., a fost constituit dosarul de daune nr. ......, în cadrul căruia apelanta-pârâtă a formulat o ofertă de despăgubire în sumă de 5.131,18 lei cu titlu de daune morale şi materiale (filele 6-7 din dosarul primei-instanţe). 

Potrivit Raportului constatator medico-legal întocmit în cauză de Serviciul Medico-Legal al Judeţului Satu Mare sub nr. ..../..../..../..../2017 (filele 128-130), în urma examinării intimatei-reclamante A şi a studierii actelor medicale în data de ZZ.LL.2017, s-au constatat următoarele:

intimata-reclamantă, în data de ZZ.LL.2015, a fost victima unui accident rutier în urma căruia a suferit următoarele leziuni traumatice: minimă hidartroză, leziune grad III corn posterior menisc intern; ruptură parţială ligament încrucişat anterior şi ligament colateral median tratate conservator; fractură scapulă dreaptă imobilizată în bandaj Dessault;

leziunile traumatice de la nivelul genunchiului stâng au avut o evoluţie nefavorabilă, necesitând intervenţia chirurgicală artroscopică la acest nivel, practicându-se la data de ZZ.LL.2016 rezecţia parţială a cornului posterior meniscal lateral, urmată de debridare şi lavaj articular;

timpul de zile de îngrijiri medicale acordate anterior s-a modificat, prelungindu-se la un număr total de 40-45 zile;

leziunile traumatice suferite nu constituie infirmitate şi nici invaliditate posttraumatică, intimatei-reclamante nefiindu-i afectată capacitatea de muncă;

intimata-reclamantă prezintă o incapacitate adaptativă de 5%, adică efortul suplimentar de 5% pe care trebuie să îl depună pentru activităţile întreprinse în raport cu o persoană sănătoasă.

Asupra apelului declarat de apelanta-pârâtă S.C. B S.A., instanţa reţine că, în conformitate cu prevederile art. 50 pct. 1 din Norma nr. 23 din  6 noiembrie 2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (în vigoare la data producerii accidentului), la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: […] f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România. Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale, elaborat în anul 2012 sub egida Fondului de Protectie a Victimelor Străzii, invocat de apelanta-pârâtă, este un ghid orientativ aplicabil situaţiilor de despăgubire a daunelor morale decurse din vătămări ori decese produse prin accidente de autovehicule, acesta neavând nicidecum caracter obligatoriu pentru instanţe. Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale stabilindu-se prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, etc.

Contrar aprecierii apelantei-pârâte, în cauză nu se poate acorda prevalenţă exclusiv numărului de zile de îngrijiri medicale ce rezultă din Raportul constatator medico-legal întocmit în cauză de Serviciul Medico-Legal al Judeţului Satu Mare sub nr. .../.../.../.../2017, cuantumul daunelor morale impunându-se a fi stabilit şi prin raportare la alte împrejurări relevante în cauză, ţinând seama şi de gravitatea faptei intimatului-intervenient forţat, coroborată cu lipsa culpei intimatei-reclamante în producerea accidentului rutier. Astfel, este de observat că intimata-reclamantă A se afla angajată în traversarea străzii pe marcajul trecerii de pietoni la momentul accidentării sale prin fapta intimatului-intervenient forţat C, care a condus autovehiculul marca .., cu numărul de înmatriculare ..... lângă prejudiciul corporal (funcţional, de agrement), instanţa reţine şi prejudiciul pur psihologic datorat de producerea accidentului. Totodată, la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să se aibă în vedere, pe de o parte, dreptul intimatei-reclamante de a primi o compensaţie materială faţă de prejudiciul moral suferit, iar, pe de altă parte, această compensaţie materială să nu ducă la o îmbogăţire fără justă cauză.

Suma acordată prin sentinţa apelată cu titlu de daune morale (respectiv, suma de 97.000 lei) se impune a fi redusă în contextul în care, deşi aceste suferinţe ale intimatei-reclamate s-au repercutat, neîndoielnic, asupra drepturilor acesteia privitoare la integritatea corporală şi la sănătate, atingerea acestor drepturi nu s-a realizat la un nivel acut şi pe un interval de timp atât de îndelungat încât să justifice pretenţiile cu titlu de daune morale în cuantumul menţionat. Astfel, chiar dacă nu poate fi primită solicitarea apelantei-pârâte de a se stabili cuantumul daunelor morale prin raportare la Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale, elaborat în anul 2012 (respectiv, de a se avea în vedere media de 474 lei pe fiecare zi de îngrijiri medicale, fiind vorba de vătămări care au necesitat mai puţin de 60 de zile de îngrijiri – fila 4), cuantumul stabilit prin sentinţa apelată (respectiv, o medie de peste 2.000 lei pentru fiecare zi de îngrijiri medicale) nu se justifică în raport cu criteriile mai sus-menţionate.

Împrejurările avute în vedere de instanţa de fond la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale sunt relevante în cauză, însă acestea nu justifică în integralitate daunele morale acordate. Într-adevăr, faptul că intimata-reclamantă a suportat o intervenţie chirurgicală la nivelul genunchiului stâng şi a rămas cu o incapacitate adaptativă de 5%, trebuind să depună un efort suplimentar de 5% pentru activităţile întreprinse în raport cu o persoană sănătoasă, faptul că intimata-reclamantă nu a mai lucrat după producerea accidentului rutier, faptul că intimata-reclamantă avea vârsta de 31 de ani la data producerii accidentului, respectiv faptul că va trebui să suporte pentru tot restul vieţii incapacitatea adaptativă de 5%, reprezintă aspecte care conduc la concluzia că stabilirea cuantumului daunelor morale prin raportare la Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale, elaborat în anul 2012, conform solicitării apelantei-pârâte (respectiv, de a se acorda o sumă de cel mult 21.330 lei cu titlu de daune morale), nu ar fi de natură nicidecum să asigure intimatei-reclamante dreptul de a primi o compensaţie materială faţă de prejudiciul moral suferit. Pe de altă parte, însă, pentru ca această compensaţie materială să nu ducă la o îmbogăţire fără justă cauză, nu se justifică stabilirea unor despăgubiri de aproape cinci ori mai mari faţă de această sumă.

În schimb, ţinând seama de toate aspectele mai sus-menţionate, precum şi de perioada de în care intimata-reclamantă s-a aflat în concediu medical (respectiv, 11.01.2016-27.05.2016 – fila 27 din dosarul primei-instanţe), suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale nu constituie nici o amendă nejustificată pentru autorul daunei, respectiv pentru asigurătorul de răspundere civilă auto, nici venituri nejustificate pentru victima daunei. În consecinţă, fiind indubitabil stabilită fapta delictuală a intimatului-intervenient forţat C, raportat la prevederile art. 1.349 şi 1.357 C.civ., având în vedere importanţa valorilor lezate şi gravitatea urmărilor produse prin fapta ilicită a acestuia, instanţa de apel constată că se impune modificarea sentinţei apelate sub aspectul daunelor morale acordate în sensul reducerii acestora la suma de 70.000 lei.

Pentru considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 476, art. 479 şi art. 480 alin. (1)-(2) C.pr.civ., instanţa de apel va admite apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B S.A., în contradictoriu în intimata-reclamantă A şi cu intimatul-intervenient forţat C, împotriva sentinţei civile nr. ...../ZZ.LL.2018, pronunţate de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. ...../..../2017, astfel: va schimba în parte sentinţa apelată în sensul că va obliga apelanta-pârâtă S.C. B S.A. să plătească intimatei-reclamante A suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale, urmând a menţine în rest dispoziţiile sentinţei apelate. Nefiind solicitate cheltuieli de judecată de către apelanta-pârâtă, instanţa va lua act de această împrejurare.

Domenii speta

Spete similare