Funcţionar public. Salarizare. Pentru a exista discriminare este necesară indicarea unuia dintre criteriile protejate. Imposibilitatea invocării în calea de atac a omisiunii instanţei de a ordona din oficiu probe pe care părţile nu le-au propus şi adminis

Funcţionar public. Salarizare. Pentru a exista discriminare este necesară indicarea unuia dintre criteriile protejate. Imposibilitatea invocării în calea de atac a omisiunii instanţei de a ordona din oficiu probe pe care părţile nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.

- art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015

- Legea nr. 284/2010

- art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr.83/2014

- O.U.G. nr. 10/2008

Criteriile pe baza cărora o persoană poate fi discriminată, numite „criterii protejate” sunt enumerate exemplificativ în textul legal citat (rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, şi altele). Recurenta reclamantă nu menţionează pe ce criteriu se consideră discriminată, susţinând doar că are salariul mai mic decât ar fi trebuit să îl aibă, faţă de dispoziţiile aplicabile situaţiei sale şi aplicate deja altor funcţionari aflaţi în raport de serviciu cu pârâta.

Curtea apreciază că în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că reclamanta nu a dovedit, astfel cum era obligată potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, că este discriminată în raport de alţi funcţionari din cadrul aceleiaşi autorităţi. De asemenea, nu a făcut dovada salarizării sale altfel decât potrivit legilor în vigoare. Curtea mai reţine că în mod corect a apreciat instanţa de fond că nu se pot acorda drepturi salariale retroactiv reclamantei, cu începere de la data de 01.03.2013, atât timp cât aceasta nu a atacat ordinul de salarizare anterior Ordinului nr. 166/20.04.2015.

De asemenea, Curtea a observat că Ordinul contestat de reclamantă a fost emis de conducătorul instituţiei pârâte imediat după intrarea în vigoare a Legii nr.71/2015, prin care s-a dispus, la art. I pct.1, introducerea unui nou alineat (51) la art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.83/2014. Prin Ordinul nr. 166/20.04.2015 s-a stabilit reclamantei un venit salarial superior celui anterior stabilit prin Ordinul nr. 526/29.11.2012, iar reclamanta nu a făcut dovada că există funcţionari în cadrul Autorităţii Electorale Permanente, cu aceeaşi vechime şi incluşi în aceeaşi categorie, acelaşi grad şi aceeaşi clasă, care să aibă venituri salariale mai mari decât cele care au fost stabilite în favoarea sa prin ordinul atacat.

În ce priveşte critica reclamantei referitoare la neadministrarea probei cu expertiza contabilă pentru calculul corect al salariului său, Curtea reţine că reclamanta nu a solicitat administrarea acestei probe în faţa instanţei de fond, astfel că, potrivit art. 254 alin. (6) din Codul de procedură civilă, nu poate invoca în calea de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care părţile nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.

Prin sentinţa civilă nr. 360/CA/06.04.2016, Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta A., care a solicitat admiterea recursului şi să se constate că hotărârea atacată este nelegală.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susţine că sentinţa atacată este criticabilă, motivele de nelegalitate aplicabile fiind cele prevăzute de art. 488 pct.6 şi 8 din Codul de procedură civilă.

În susţinerea motivelor de nelegalitate, recurenta reclamantă reia, în esenţă, argumentele prezentate în faţa instanţei de fond, în sensul că avea dreptul la majorări salariale şi nu i-a fost respectat dreptul de a beneficia de tratament corect la locul de muncă, cu respectarea demnităţi personale.

De asemenea, recurenta reclamantă susţine că a fost discriminată, iar dovada acestei discriminări o constituie chiar apariţia Ordinului nr. 168/2013, care majorează preferenţial salariile angajaţilor AEP.

Recurenta pârâtă învederează că nu a contestat aplicarea coeficienţilor de ierarhizare, având cunoştinţă de O.U.G. nr. 83/2014, ci modul de stabilire a salariului, prin însăşi cererea de chemare în judecată procedând la calcularea corectă a salariului ce i se cuvenea, iar dacă instanţa de fond nu putea calcula pe baza modelului prezentat s-ar fi impus efectuarea unei expertize de specialitate.

Recurenta pârâtă mai susţine, de asemenea, că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii faţă de natura cauzei, interpretând eronat legislaţia în materie, iar aprecierea probelor a fost arbitrară, erorile comise ducând la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 28, art. 29 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi art. 270 din Codul muncii.

Intimata pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a formulat întâmpinare (f.20-25), prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiat, a recursului declarat de reclamantă şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei atacate.

Recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare (f.36-39), prin care a reluat, în esenţă, susţinerile din cererea de recurs.

Analizând actele si lucrările dosarului, sentinţa atacată, faţă de motivele invocate, Curtea reţine următoarele:

Recurenta reclamantă critică sentinţa instanţei de fond pentru motive contradictorii, precum şi pentru greşita aplicare a normelor de drept material în ce priveşte salarizarea funcţionarilor publici din cadrul Autorităţii Electorale Permanente.

Aceste critici se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă, dar nu sunt fondate.

În ce priveşte motivul de casare prevăzut de art.488 alin.(1) pct.6 din Codul de procedură civilă, Curtea, verificând considerentele expuse de prima instanţă, constată că aceasta a indicat motivele de fapt şi de drept care au determinat-o să pronunţe soluţia din sentinţa recurată, raţionamentul prezentat fiind încadrat în dispoziţiile legale incidente, reţinându-se, în esenţă, că reclamanta nu a dovedit că este discriminată în raport de alţi funcţionari publici din cadrul AEP şi nici că salarizarea sa nu s-a făcut conform dispoziţiilor legale în materie, neputând fi reţinute ca incidente în stabilirea salariului reclamantei prevederile art. II alin. 1 din Hotărârea nr. 1 a Birourilor Permanente ale camerei deputaţilor şi Senatului din 13.02.2013, ci prevederile art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015, prevederile Legii nr. 284/2010, ale art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 10/2008 care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, care au constituit temeiul Ordinului nr. 166/30.04.2016 a Preşedintelui AEP.

Prin urmare, hotărârea primei instanţe nu conţine motive contradictorii şi nici străine de natura pricinii, argumentele reţinute, atât în fapt, cât şi în drept, fiind în acord cu soluţia pronunţată prin dispozitiv.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

 Recurenta reclamantă critică faptul că în mod greşit nu a fost reţinută de către instanţa de fond discriminarea sa în raport de colegii săi, care au fost salarizaţi la nivel superior.

În sensul legii, potrivit art. 2 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, „…prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice”.

Criteriile pe baza cărora o persoană poate fi discriminată, numite „criterii protejate” sunt enumerate exemplificativ în textul legal citat (rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, şi altele).

Recurenta reclamantă nu menţionează pe ce criteriu se consideră discriminată, susţinând doar că are salariul mai mic decât ar fi trebuit să îl aibă, faţă de dispoziţiile aplicabile situaţiei sale şi aplicate deja altor funcţionari aflaţi în raport de serviciu cu pârâta.

Curtea apreciază că în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că reclamanta nu a dovedit, astfel cum era obligată potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, că este discriminată în raport de alţi funcţionari din cadrul aceleiaşi autorităţi. De asemenea, nu a făcut dovada salarizării sale altfel decât potrivit legilor în vigoare.

 Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat: revocarea Ordinului nr. 166/30.04.2016 emis de Autoritatea Electorală permanentă privind stabilirea drepturilor sale salariale; emiterea unui nou ordin care să cuprindă stabilirea corectă a nivelului drepturilor salariale cuvenite; repararea prejudiciului prin nestabilirea şi neacordarea drepturilor salariale cuvenite cu începere de la data de 01.03.2013 până în prezent; obligarea AEP la daune morale şi cheltuieli de judecată. 

Curtea reţine că în mod corect a apreciat instanţa de fond că nu se pot acorda drepturi salariale retroactiv reclamantei, cu începere de la data de 01.03.2013, atât timp cât aceasta nu a atacat ordinul de salarizare anterior Ordinului nr.166/20.04.2015.

De asemenea, Curtea observă că Ordinul contestat de reclamantă a fost emis de conducătorul instituţiei pârâte imediat după intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, prin care s-a dispus, la art. I pct. 1, introducerea unui nou alineat (51) la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, potrivit căruia „prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Prin Ordinul nr. 166/20.04.2015 s-a stabilit reclamantei un venit salarial superior celui anterior stabilit prin Ordinul nr. 526/29.11.2012 (f.21 dosar fond), iar reclamanta nu a făcut dovada că există funcţionari în cadrul Autorităţii Electorale Permanente, cu aceeaşi vechime şi incluşi în aceeaşi categorie, acelaşi grad şi aceeaşi clasă, care să aibă venituri salariale mai mari decât cele care au fost stabilite în favoarea sa prin ordinul atacat.

În ce priveşte critica reclamantei referitoare la neadministrarea probei cu expertiza contabilă pentru calculul corect al salariului său, Curtea reţine că reclamanta nu a solicitat administrarea acestei probe în faţa instanţei de fond, astfel că, potrivit art.254 alin.(6) din Codul de procedură civilă, nu poate invoca în calea de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care părţile nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.

În consecinţa celor ce preced, Curtea apreciază că sunt în totalitate nefondate criticile formulate de recurenta reclamantă, drept pentru care, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 496, alin. (1) din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de pârâtă şi va menţine sentinţa atacată.

Domenii speta

Spete similare