Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Tardivitate. Motiv de recurs de ordine publică.

- art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004

- decizia nr. 45/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept

Prin decizia nr. 45/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a statuat că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere”, iar „termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este de o lună şi curge de la data comunicării hotărârii definitive, supusă revizuirii.”

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 289/CA/02.03.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. în contradictoriu cu intimatele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. împotriva sentinţei civile nr. 279/CA/24.02.2015 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. xxxx/62/2014, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B., pentru Serviciul Fiscal Orăşenesc C. şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6.683 lei achitată cu titlu de timbru de mediu conform chitanţei XX138 nr. 10000003046/26.08.2014, dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii acţiunii - 28.10.2014 şi până la data restituirii efective şi suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fond şi respectiv, în calea de atac a revizuirii.

Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. în contradictoriu cu chemata în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu şi, în consecinţă, a fost obligată chemata în garanţie să plătească pârâtei suma de 6.683 lei achitată cu titlu de timbru de mediu, dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii acţiunii - 28.10.2014 şi până la data restituirii efective, precum şi suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi respingerea cererii de revizuire.

În motivare, a arătat că, în mod greşit, a reţinut prima instanţă că, în speţă, există un refuz nejustificat de restituire, în condiţiile în care intimatul reclamant nu a contestat decizia de calcul a timbrului de mediu în condiţiile art. 270 din Legea nr. 207/2015, aceste aspecte nefiind avute în vedere de prima instanţă la pronunţarea sentinţei recurate, deşi au fost legal invocate.

Recurenta a mai susţinut, în esenţă, că timbrul de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013 are la bază criterii obiective, luându-se în calcul şi deprecierea autoturismului, conform coeficienţilor descrişi la anexele 1-5 din actul normativ, cuantumul taxei fiind acelaşi, indiferent dacă este vorba de un vehicul care se înmatriculează pentru prima dată în România sau dacă a fost înmatriculat anterior, fără plata taxei speciale sau a taxei de poluare şi se transcrie dreptul de proprietate şi că această reglementare respectă principiul liberei circulaţii a mărfurilor, principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, libera concurenţă şi interdicţia introducerii de taxe contrare.

Recurenta a mai susţinut că din analiza dispoziţiilor art. I - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană şi art. 148 alin. 2 din Constituţia României rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privinţa rezultatului, însă autorităţile naţionale au competenţa de a alege forma şi mijloacele prin care dispoziţiile legilor cadru devin obligatorii fiecărei stat membru în parte.

Cu privire la dobânda acordată, recurenta a arătat că soluţia instanţei de fond este greşită deoarece taxa a fost încasată în baza unor acte normative cu putere de lege, în vigoare, plata efectuată fiind una benevolă şi fără o culpă a organului fiscal. În plus, recurenta a arătat că data acordării dobânzilor este cea a cererii de chemare în judecată, potrivit art. 1489 Cod civil, nefiind aplicabil art. 182 din Legea nr. 207/2015.

Recurenta a invocat şi greşita reţinere a culpei sale procesuale, susţinând că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este greşită, plata taxei fiind una voluntară, iar cuantumul acestora este prea mare în raport cu complexitatea redusă a litigiului.

Cererea de recurs este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

În drept a fost invocată aplicarea art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

Intimata, prin întâmpinare formulată în condiţiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 16-19), a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a arătat că hotărârea instanţei de fond este la adăpost de orice critică, deoarece a făcut aplicarea directă a reglementărilor europene, conform art. 148 din Constituţie şi a jurisprudenţei CJUE din cauza C – 586/14.

Intimata chemată în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu nu a formulat întâmpinare, conform art. XVII alin. 3 coroborat cu art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013.

Recurenta pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. nu a formulat răspuns la întâmpinare, în condiţiile art. XVI alin. 2 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013.

Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.

În cursul soluţionării recursului, la primul termen de judecată, instanţa de recurs a invocat, din oficiu, motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, referitor la respectarea termenului legal pentru promovarea cererii de revizuire, în raport de dezlegarea unei chestiuni de drept dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 45/2016.

Părţile nu au prezentat nici un punct de vedere asupra acestui motiv de recurs invocat de instanţă.

Curtea, urmează a analiza, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică, ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, deoarece modul de soluţionare a acestuia primează motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs formulată de către pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B..

Prin sentinţa civilă nr. 279/CA/24.02.2015 pronunţată de Tribunalul Braşov, rămasă definitivă prin nerecurare a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. privind obligarea intimatei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. de restituire a timbrului de mediu, achitat la data de 08.04.2014, în sumă de 6.683 lei, pentru înmatricularea unui autoturism marca OPEL ASTRA cu nr. de identificare […], înmatriculat pentru prima dată într-un stat UE (Germania).

Hotărârea a fost comunicată reclamantei la data de 03.03.2015 (fila 62 dosar xxxx/62/2014).

Împotriva aceste sentinţe, la data de 08.12.2016, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, prin care a invocat nerespectarea, de către instanţă, a normelor de drept european.

Prima instanţă a admis cererea de revizuire reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Curtea mai reţine că, prin decizia nr. 45/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a statuat că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere”, iar „termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este de o lună şi curge de la data comunicării hotărârii definitive, supusă revizuirii.”

Faţă de caracterul obligatoriu al acestei decizii, stabilit de art. 521 alin. 3 Cod procedură civilă, decizie publicată în Monitorul Oficial la data de 23 mai 2017, ulterior pronunţării sentinţei primei instanţe, Curtea constată că, în cauză, revizuenta nu a respectat termenul de promovare a cererii de revizuire.

Astfel, termenul de o lună pentru exercitarea revizuirii curge de la data comunicării sentinţei supuse revizuirii, respectiv 03.03.2015 şi s-a împlinit, în condiţiile art. 181 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, la data de 03.04.2015, cererea de revizuire fiind depusă mult după această dată – 08.12.2016.

În aceste condiţii, motivul de recurs de ordine publică referitor al termenul de formulare a revizuirii este fondat, impunându-se admiterea excepţiei tardivităţii cererii de revizuire formulată de către revizuenta A., invocată din oficiu.

Faţă de modul de soluţionare a motivului de recurs de ordine publică, motivele invocate de către recurenta ¬¬pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. nu vor mai fi analizate, această analiză devenind inutilă.

Un ultim aspect ce va fi reţinut de Curte, vizează dispoziţiile O.U.G. nr. 57/2017, act normativ intrat în vigoare la data de 07.08.2017, care permite restituirea pe cale administrativă a tuturor taxelor percepute anterior la înmatricularea autovehiculelor. Curtea constată că acest act normativ nu poate fi reţinut în cauză, din oficiu, deoarece cererea de revizuire formulată de parte este tardivă, însă acest aspect nu împiedică recurenta reclamantă să utilizeze procedura administrativă prevăzută de noul act normativ, cererea având o cauză diferită faţă de cauza litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. xxxx/62/2014.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de recurenta ¬¬pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. împotriva sentinţei civile nr. 289/CA/02.03.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa în totalitate şi, în rejudecare, va admite excepţia tardivităţii cererii de revizuire formulată de către revizuenta A., invocată din oficiu şi va respinge ca tardivă cererea revizuire formulată de către aceasta.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecată,

Domenii speta

Spete similare