Întreprindere individuală radiată ca urmare a închiderii procedurii de insolvenţă. Obligaţii fiscale

Obligaţiile fiscale restante ale entităţilor fără personalitate juridică radiate, înregistrate în evidenţa fiscală pe cod de înregistrare fiscală, se scad din evidenţa fiscală de pe acesta şi se înregistrează pe codul numeric personal al titularului întreprinderii individuale, iar organul fiscal emite Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiaţi.

Dosar nr. 6387/63/2019

Decizia nr. 790/09.06.2020

Prin sentința nr. 1808/2019 din data de 12.12.2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 6387/63/2019, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâtele y şi z, având ca obiect anulare act administrativ, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1808/2019 din data de 12.12.2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 6387/63/2019 a formulat recurs reclamanta X, considerând că hotărârea instanței de fond este netemeinica si nelegala fiind rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor legale.

Astfel, dispozițiile art.23 alin.3 din Legea 207/2015, stabilesc faptul ca ”persoana fizica care desfășoară o profesie libera răspunde pentru obligațiile fiscale datorate ca urmare a exercitării profesiei cu bunurile din patrimoniul de afectațiune. Daca acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea creanțelor fiscale, pot fi urmărite si celelalte bunuri ale debitorului. Dispozițiile art.31, 32 si ale art.2324 alin.3 din Codul Civil sunt aplicabile". In ceea ce privește dispozițiile art.26 din OUG 44/2008, acestea stabilesc in concret răspunderea persoanei fizice titulara a întreprinderii individuale, legiuitorul înțelegând să extindă aceasta răspundere a persoanei fizice pentru toate obligațiile asumate in exploatarea întreprinderii economice.

Eroarea în care se afla instanța de fond se refera la împrejurarea ca aplicarea dispozițiilor legale sus menționate, fiind dispoziții speciale, nu este limitata de incidenta in cauza a altor dispoziții legale.

In acest sens, învederează instanței de judecată că răspunderea reglementata de art.26 din OUG 44/2008 si art.23 alin.3 din Legea 207/2015, este condiționată in primul rând de existenta debitului. Extinderea răspunderii asupra bunurilor debitorului persoana fizica este una subsidiara, fiind necesar a fi dovedita imposibilitatea îndestulării obligațiilor fiscale cu bunurile din patrimoniul de afectațiune, potrivit art.2324 alin.3 din Codul Civil.

Problema ce trebuie lămurită și asupra căreia planează eroarea instanței de fond este perioada în care poate fi extinsa răspunderea asupra bunurilor persoanei fizice.

Contrar considerentelor instanței de fond, emiterea Deciziei de impunere nr.DJ 123061 la data de 04.03.2019 este nelegala având in vedere incidenta in cauza a dispozițiilor art.266 alin.(4 ind.1 ) din Legea 207/2015, respectiv anularea debitului încă din data de 17.10.2018.

Pentru toate aceste considerente a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței nr. 1808/2019 pronunțată in data de 12 Decembrie 2019 de către Tribunalul Dolj in dosarul nr.6387/63/2019 si admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

La data de 14.02.2020, recurenta reclamantă, față de dispoziția instanței de judecata cu privire la indicarea motivelor de drept pe care se întemeiază recursul declarat, arată că acesta a fost formulat in temeiul art.488 alin.(1) pct. 8 "Când hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

Intimatele pârâte nu au formulat întâmpinare în recurs.

Examinând recursul prin prisma motivelor formulate şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:

Recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate aşa cum rezultă din art. 488 din Codul de procedură civilă care prevede expres şi limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea probelor şi reevaluarea situaţiei de fapt.

Critici referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia. Cum în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o reluare a fondului cauzei, ceea ce poate constitui obiect al judecății este exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate de instanţa de fond.

Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită.

Contrar susţinerilor recurentei reclamante, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispozițiilor de drept material incidente în cauză

Potrivit stării de fapt reţinută de instanţa de fond, care nu poate face obiectul analizei în recurs, prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiaţi cu nr. DJ 123061/04.03.2019, s-a stabilit obligaţia reclamantei la plata sumei de 97.224 lei reprezentând obligaţii fiscale în urma preluării acestora de la contribuabilul x Î.I., identificat prin CUI, radiat din registrele în care a fost înregistrat potrivit legii.

În motivarea deciziei, s-a arătat că preluarea obligaţiilor fiscale s-a realizat ca urmare a încadrării reclamantei în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 207/2015 -  alte persoane, în condiţiile legii: prevederile O.U.G. nr. 44/16.04.2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale. La temeiul de drept au fost menţionate dispozițiile art. 23 alin. 1 şi art. 266 alin. 41 din Legea n. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva acestei decizii, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 342 din 25.07.2019.

Întreprinderea Individuală X a fost supusă procedurii simplificate de insolvenţă în dosarul nr. 2965/63/2018 înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, în baza Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, şi radiată la data de 06.11.2018 prin sentinţa civilă nr. 578/17.10.2018, definitivă.

Suma de 97.224 lei preluată de reclamantă pe codul numeric personal, în calitate de titular al Întreprinderii Individuale, ca urmare a radierii Î.I. X, CUI 14881245, corespunde cu sumele din fișa sintetică totală aflată la dosarul cauzei. Această sumă este aceeaşi cu creanţa admisă la masa credală, creditor A.J.F.P. Dolj, din tabelul definitiv al creanţelor societăţii debitoare X Întreprindere Individuală nr. 2622/10.07.2018, publicat în buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 14237/18.07.2018.

Potrivit art. 22 din O.U.G. nr. 44/2008, privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, „Întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului.”

Potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 44/2008, „Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de afectaţiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului. Dispoziţiile art. 31, 32 şi ale art. 2.324 alin. (3) din Codul civil sunt aplicabile.”

Conform acestor dispoziţii legale, persoana fizică titular al întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile acesteia cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit şi, în completare, cu întreg patrimoniul.

Potrivit art. 23 alin. 3 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, „(3) Persoana fizică care desfăşoară o profesie liberă răspunde pentru obligaţiile fiscale datorate ca urmare a exercitării profesiei cu bunurile din patrimoniul de afectaţiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea creanţelor fiscale, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului. Dispoziţiile art. 31, 32 şi ale art. 2324 alin. (3) din Codul civil sunt aplicabile.”

Potrivit art. 266 alin. 41, alin. 8 lit. a şi alin. 9 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală: „(41) Obligaţiile fiscale datorate de debitori, persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau profesii libere, precum şi asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică, radiaţi din registrele în care au fost înregistraţi potrivit legii, se anulează după radiere, inclusiv în situaţia în care obligaţiile au fost preluate de alţi debitori în conformitate cu prevederile art. 23. (...).

(8) Creanţele fiscale restante administrate de organul fiscal central şi local se anulează şi în următoarele situaţii:

a) ulterior închiderii procedurii insolvenţei, în situaţia în care creanţele nu sunt admise la masa credală potrivit legii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase, inclusiv în cazul atragerii răspunderii acestuia, potrivit legii; (...).

(9) Pe toată perioada derulării procedurii insolvenţei sau reorganizării judiciare, după caz, creanţele prevăzute la alin. (8) nu se sting.”

Din prevederile legale arătate, rezultă că obligaţiile fiscale restante ale entităţilor fără personalitate juridică radiate, înregistrate în evidenţa fiscală pe cod de înregistrare fiscală, se scad din evidenţa fiscală de pe acesta şi se înregistrează pe codul numeric personal al titularului întreprinderii individuale, iar organul fiscal emite Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiaţi, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

Formularul denumit „Decizie de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiaţi” a fost aprobat prin OPANAF nr. 673/2018 pentru modificarea şi completarea unor ordine ale Preşedintelui ANAF privind aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanţelor fiscale. Pârâta a avut în vedere și precizările privind utilizarea acestui formular, comunicate de A.N.A.F., circulara M.F.P. - A.N.A.F. nr. DFA 437/23.03.2018, care sunt în sensul de mai sus.

În aceste condiții, organul fiscal competent în administrarea întreprinderii individuale radiate ca urmare a închiderii procedurii de insolvenţă, a anulat şi scăzut din evidenţa fiscală obligaţiile fiscale rămase nestinse pe codul de înregistrare fiscală, în temeiul art. 266 alin. 41 şi 8 din Codul de procedură fiscală, iar, în condițiile art. 23 alin. 1 și 3 și art. 93, a emis Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiaţi nr. DJ 123061/04.03.2019 în sarcina reclamantei Cojocaru Rodica, pe cod numeric personal.

Potrivit art. 181 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, „(1) Prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi ori transferuri frauduloase; în astfel de situaţii, el va fi descărcat de obligaţii numai în măsura în care acestea au fost plătite în cadrul procedurii.”

Dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr. 44/2008 și art. 23 alin. 3 din Legea nr. 207/2015 sunt dispoziții aplicabile persoanelor fizice autorizate care trebuie aplicate și nu se poate considera că aceste dispoziții se aplică doar până la momentul radierii persoanei fizice autorizate.

Analizând argumentele instanţei de fond, Curtea reţine că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări a dispoziţiilor legale, sentinţa recurată fiind legală, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ..

Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurenta reclamantă sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul art. 496 alin. 1 C.proc.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul declarat va fi respins ca nefondat. (decizia nr. 790 de la 09 iunie 2020 - Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, rezumat judecător Liliana Mădălina Dună)

Domenii speta

Spete similare