Calcularea accesoriilor în cazul infracţiunii de evaziune fiscală.

-  Legea nr. 241/2005

Inculpata, acuzată de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, trebuie să repare atât prejudiciul efectiv (sumele de bani cu titlu de impozite pe care nu le-a achitat la bugetul de stat ca urmare a infracţiunii săvârşite - cu titlu de prejudiciu creat direct prin faptele ilicite săvârşite), cât şi câştigul nerealizat de partea civilă prin lipsirea acesteia de sumele de bani ce constituie debitul principal, pe toată perioada cuprinsă între data scadenţei acestor sume şi data plăţii efective.

Raţiunea reparării integrale a prejudiciului impune obligarea inculpatei la plata acestui câştig nerealizat (stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003) până la data achitării integrale a debitului principal.

Debitului principal constând în impozit pe venit  i se adaugă majorările de întârziere şi penalităţile calculate până la data recuperării prejudiciului, aceste majorări fiind solicitate prin cererea de constituire parte civilă.

Cum inculpata a plătit debitul principal la data de 21.03.2016, ea datorează accesorii către partea civilă până la această dată.

Constată că prin sentinţa penală nr. 3/S/18.01.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, în baza art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 375 şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 10 din Legea nr. 241/2005 a dispus condamnarea inculpatei A. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 litera a şi b Cod penal pe o durată de 1 an, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, trei acţiuni.

În baza art. 91 şi următoarele Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu termen de supraveghere de 2 ani.

Conform dispoziţiilor art. 93 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune B., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă;

Conform dispoziţiilor art. 93 alin. 3 din Codul de procedură penală, pe durata termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei Municipiului B. sau în cadrul Primăriei C..

A atras atenţia inculpatei că în cazul în care încalcă cu rea-credinţă măsurile şi obligaţiile dispuse se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei în regim de detenţie, conform art. 96 Cod penal.

A constatat integral recuperat prejudiciul cauzat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov cu numărul xxxx/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru trei infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi declaraţia de recunoaştere a vinovăţiei dată de inculpată în cadrul procedurii simplificate de judecare a cauzei, instanţa de fond a reţinut în fapt că inculpata A. a ascuns sursa impozabilă şi a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 1.003 lei reprezentând impozit pe venit, prin aceea că până cel târziu la data de 28.04.2014, în calitate de împuternicit al numiţilor D. şi E., a omis înregistrarea la organele fiscale competente a contractului de închiriere încheiat la data de 28.03.2014 cu numitul F., având ca obiect închirierea apartamentului nr.19 situat în B., str. G. nr. xx bl. xxx sc. x, jud. B. pentru o chirie lunară de 200 euro şi având o durată de 1 an, la data de 30.07.2014, în calitate de împuternicit al numiţilor D. şi E., a încheiat un nou contract de închiriere cu numitul F., având ca obiect închirierea apartamentului nr.19 situat în B., str. G. nr. xx bl.xxx sc. x, jud. B., valabil pentru perioada 01.08.2014-01.01.2015, pe care l-a declarat la AJFP B. în aceeaşi dată, dar în care a trecut o chirie mult mai mică (100 lei) decât cea încasată în realitate (200 euro) şi, până cel târziu la data de 02.02.2015, în calitate de împuternicit al numiţilor D. şi E., a omis declararea către organele fiscale competente a venitului de 200 euro reprezentând chiria aferentă lunii ianuarie 2015, obţinut prin prelungirea tacită a contractului de închiriere ce expirase la data de 01.01.2015 şi prin însuşirea garanţiei lăsată de numitul F. la data de 28.03.2014, cu ocazia închirierii iniţiale a apartamentului nr.19 situat în B., str. G. nr. xx bl.xxx sc. x, jud. B..

În drept, a considerat instanţa de fond că fapta inculpatei A. constând în ascunderea sursei impozabile şi prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 1.003 lei reprezentând impozit pe venit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin.1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatei s-au avut în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 375 şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, în sensul că limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, deoarece inculpata a achitat în cursul urmăririi penale pretenţiile părţii civile.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel partea civilă, Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice.

În motivarea apelului, partea civilă a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate în ceea ce priveşte modul de soluţionare a acţiunii civile, iar, în rejudecare, să se dispună obligarea inculpatei şi la plata majorărilor şi penalităţilor de întârziere aferente prejudiciului admis, în cuantum de 245 de lei, cu titlu de dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate pentru perioada 25.06.2014-21.03.2016, aceasta fiind data achitării debitului principal.

Verificând hotărârea atacată sub toate aspectele, pe baza lucrărilor  şi a materialului probator din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:

 Prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt, efectuând o analiză detaliată a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, coroborate cu declaraţia de recunoaştere dată de inculpată în procedura simplificată în faza de judecată, starea de fapt nefiind contestată de niciuna dintre părţi şi nici de procuror. Curtea îşi va însuşi în totalitate analiza stării de fapt efectuată de prima instanţă, considerând-o corectă, având în vedere mijloacele de probă administrate.

În drept, în mod corect s-a considerat că fapta inculpatei A. constând în ascunderea sursei impozabile şi prejudicierea bugetului consolidat al statului cu suma de 1.003 lei reprezentând impozit pe venit, întruneşte elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

La individualizarea pedepsei şi la stabilirea modalităţii de individualizare a executării pedepsei, în mod corect au fost avute în vedere circumstanţele concrete ale cauzei, prejudiciul mic creat prin infracţiunea săvârşită, numărul mic de acte materiale ce compun infracţiunea continuată, dar şi circumstanţele personale, legate de lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaştere şi plata integrală a prejudiciului încă din faza de urmărire penală.

Cu privire la criticile aduse de partea civilă, instanţa de control judiciar reţine principiul de drept conform căruia autorul unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii va fi obligat să repare  întreg prejudiciul creat prin fapta ilicită, atât pierderea efectiv suferită de cel prejudiciat cât şi câştigul pe care, în condiţii obişnuite, el ar fi putut să-l realizeze şi de care a fost lipsit (art. 1385 alineat 3 Cod civil actual – şi Codul civil anterior conţinea acelaşi principiu de drept).

Prin urmare, în speţă, inculpata trebuie să repare atât prejudiciul efectiv (sumele de bani cu titlu de impozite pe care nu le-a achitat la bugetul de stat ca urmare a infracţiunii săvârşite - cu titlu de prejudiciu creat direct prin faptele ilicite săvârşite), cât şi câştigul nerealizat de partea civilă prin lipsirea acesteia de sumele de bani ce constituie debitul principal, pe toată perioada cuprinsă între data scadenţei acestor sume şi data plăţii efective.

Raţiunea reparării integrale a prejudiciului impune obligarea inculpatei la plata acestui câştig nerealizat (stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003) până la data achitării integrale a debitului principal.

Analizând cererea de constituire parte civilă, se constată că debitul principal constând în impozit pe venit  este de 1003 lei, sumă la care se adaugă majorările de întârziere şi penalităţile calculate până la data recuperării prejudiciului, aceste majorări fiind solicitate prin cererea de constituire parte civilă.

Cum inculpata a plătit debitul principal la data de 21.03.2016, aceste accesorii au fost calculate de partea civilă până la această dată, principiul arătat mai sus impunând obligarea inculpatei şi la plata acestor accesorii, în cuantum de 245 de lei.

Se va admite apelul formulat de partea civilă ANAF - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE B. împotriva sentinţei penale nr. 3/S/18.01.2017, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. xxxx/62/2016, pe care o va desfiinţa cu privire la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile.

În rejudecare, va obliga inculpata A. să plătească părţii civile suma de 245 de lei cu titlu de dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate pentru perioada 25.06.2014-21.03.2016.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare