Acțiune în anulare a hotărârii aga. Încălcare drept de informare membri aga

LITIGII CU PROFESIONIȘTI

Acțiune în anulare a hotărârii AGA. Încălcare drept de informare membri AGA

- art. 117 alin. 6 din Legea 31/1990

- art. 117 indice 2 alin. 3) din Legea 31/1990

Curtea a considerat că pârâta intimată s-a conformat obligației de a pune la dispoziția acționarilor materialul informativ necesar pentru a vota în cunoștință de cauză.

Publicarea pe site-ul societății pârâte, înaintea convocării AGEA contestată, a Referatului comisiei de inventariere, s-a efectuat tocmai în scopul informării acționarilor.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 253 din 8 octombrie 2020

Prin Sentința nr. (...) din 18.03.2020, Tribunalul (...) a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Societatea de Investiții Financiare (R) S.A. cu sediul în (...), J(...), CUI (...), în contradictoriu cu pârâta S.C. (P) S.A. cu sediul în (...), J(...), CUI (...).

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 17 aprilie 2019 a avut loc AGEA S.C. (P) S.A. în cadrul căreia au fost adoptate mai multe hotărâri al căror conținut este reflectat la filele 9 față verso din dosar. După cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal întocmit cu acel prilej reclamanta nu a fost prezentă la adunare.

Potrivit art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la publicării în Monitorul Oficial al României partea a IV-a de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței. Controlul exercitat de către instanța de judecată poate viza numai conformitatea măsurilor luate de adunarea generală cu legea sau actul constitutiv, scăpând acesteia chestiunile legate de oportunitate.

Dreptul la informare al acționarilor reprezintă o parte integrantă a dreptului de control al acestora, art. 117 ind. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată reglementând situațiile preliminare exercitării propriu-zise a controlului. Conturarea lui exactă trebuie să aibă în vedere chiar limitele impuse de legiuitor în vederea asigurării unui echilibru pentru o bună funcționare a societății comerciale.

Examinarea acestei dispoziții legale prin coroborare cu prevederile art. 92 alin. 22 din Legea nr. 24/2017 conduce la concluzia că în sarcina conducerii societății există obligația de a pune la dispoziția acționarilor documentele sau informațiile care vor fi dezbătute în adunarea generală. Numai în acest fel este respectat dreptul acestora la informare, drept aflat în strânsă legătură cu dreptul de vot.

Cunoașterea aspectelor ce urmează să fie discutate în cadrul adunării acționarilor conferă acestora posibilitatea de a decide asupra modului în care își vor exercita drepturile politice în cadrul adunării generale. În măsura în care societatea a conferit respectiva posibilitate acționarilor, obligația impusă de lege a fost respectată, fiind indiferent dacă în fapt acționarul și-a exercitat sau nu dreptul respectiv.

Așa fiind, instanța a reținut că în data de 4 august 2017 a avut loc o altă adunare generală extraordinară a acționarilor pârâtei în cadrul căreia a fost aprobată, aproape identic, măsura inserată la punctul 1. Singura diferență o reprezintă exprimarea sumei alocate în moneda euro, în loc de lei.

Adoptarea acestei hotărâri a avut la bază referatul întocmit în data de 26 iunie 2017 și analiza cost - beneficiu pe care pârâta le-a încărcat, oarecum redundant, pe site-ul propriu încă din data de 25 februarie 2019. Raportat la aceste elemente factuale instanța a considerat că orice acționar putea cunoaște toate aspectele pe care le implică punctul 1 din hotărârea adoptată. Admiterea unei soluții contrare ar duce la invalidarea retroactivă a unei hotărâri adoptate în data de 4 august 2017, deși aceasta nu a făcut obiect al controlului jurisdicțional. Tocmai de aceea, sub acest aspect consideră cererea nefondată.

Referitor la lipsa informațiilor vizând punctul 2 adoptat în cadrul AGEA din data de 10 aprilie 2019 instanța a reținut că decizia de vânzare a unor active reprezintă o chestiune de oportunitate ce vizează modalitatea în care societatea înțelege să își deruleze planul de afaceri. Ea scapă controlului de legalitate exercitat de către instanța de judecată cu privire la decizia de vânzare atâta timp cât acționarii sunt informați asupra chestiunilor esențiale.

Așa fiind, trebuie remarcat că în cuprinsul convocatorului au fost indicate imobilele ce se intenționează a fi vândute, făcându-se precizarea suplimentară că urmează a fi stabilit și prețul minim. Aceste elemente sunt suficiente pentru a satisface dreptul de informare al acționarilor, astfel încât instanța consideră că el nu a fost în nici un fel lezat. Împrejurarea că măsura adoptată corespunde sau nu intereselor reclamantei nu are nicio relevanță din moment ce conflictul între interesele acționarilor sunt firești în cadrul oricărei societăți comerciale. Tocmai de aceea, ținând seama că la baza stabilirii prețului minim a și fost avut în vedere raportul de evaluare întocmit de un evaluator agreat ANEVAR, a considerat că cererea este nefondată și sub acest aspect.

Referitor la modalitatea în care a fost stabilită data pentru depunerea împuternicirilor, a reținut că în absența unei prevederi contrare în actul constitutiv, calcularea termenului de 48 de ore se impune a fi făcut prin raportare la prevederile art. 181 pct. 1 Cod procedură civilă. Aplicarea acestora conduce la concluzia că termenul de 48 de ore a fost respectat din moment ce el începe să curgă din data de 8 aprilie 2019.

Față de toate acestea, a considerat că hotărârile adoptate AGEA a S.C. (P) S.A. în data de 10.04.2020 au respectat dispozițiile legale în vigoare, astfel încât a respins ca nefondată cererea.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel reclamanta Societatea de Investiții Financiare (...) SA, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii pronunțate de Tribunalul (...) în sensul admiterii cererii SIF (...) SA, cu consecința constatării nulității absolute/anulării Hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor pârâtei (P) SA nr. 1 din data de.10.04.2019 și radierea din registrul comerțului a mențiunilor efectuate în baza Hotărârii AGEA contestată.

În primul rând, apelanta critică hotărârea atacată întrucât, instanța de fond, în mod eronat a apreciat că prin prisma existenței unei hotărâri a adunării generale a acționarilor adoptate în cursul anului 2017, care a avut la bază un referat întocmit în data de 26 iunie 2017, orice acționar putea cunoaște toate aspectele pe care la implică punctul 1 din hotărârea AGEA adoptată iar admiterea unei soluții contrare ar duce la invalidarea retroactivă a unei hotărâri adoptate în data de 4 august 2017, deși aceasta nu a făcut obiect al controlului jurisdicțional.

Astfel, apreciază că raționamentul instanței de fond este greșit, întrucât cele două hotărâri ale adunării generale extraordinare a acționarilor (P) SA au o existență de sine stătătoare. Faptul că cele două hotărâri ar viza aspecte identice privind investițiile avute în vedere de societatea pârâtă, diferența fiind doar în ceea ce privește moneda în care este exprimată suma alocată investiției în cauză, nu conduce la concluzia că invalidarea hotărârii adoptate în cursul anului 2019 invalidează hotărârea adoptată în anul 2017.

Apelanta apreciază că hotărârea adoptată în cursul anului 2017 rămâne în vigoare, în condițiile în care aceasta nu a fost invalidată de instanța de judecată și nici nu a fost revocată sau modificată de acționarii societății pârâte. Prin adoptarea unei soluții de admitere a acțiunii ce face obiectul prezentului dosar se invalidează hotărârea AGEA adoptată la data de 10.04.2019, în condițiile în care aceasta a fost adoptată, așa cum de altfel rezultă din probatoriul administrat, cu nerespectarea dreptului la informare al acționarilor societății.

Faptul că a existat în cursul anului 2017, mai exact la data de 04.08.2017, deci cu aproape doi ani înainte de hotărârea AGEA a cărei anulare se solicită, încă o adunare generală a acționarilor, care ar fi aprobat alocarea sumei de 1,9 milioane de euro pentru cofinanțarea unui proiect similar, susține apelanta că nu înlătură obligația legală a societății pârâte de a informa corect și complet acționarii, cu privire la punctele de pe ordinea de zi a fiecărei adunări, cum este cea adoptată la doi ani diferență, în cursul anului 2019, astfel că este greșit a se susține că acționarii cu drept de vot la data de referință stabilită pentru o AGEA din 2019 au fost informați complet și corect cu privire la punctele de pe ordinea de zi prin perspectiva faptului că a existat cu aproximativ doi ani anterior o altă adunarea generală a acționarilor, pe a cărei ordine de zi au existat aspecte similare.

În al doilea rând, apelanta susține că dreptul la informare al acționarilor, premergător adunărilor generale este un drept esențial atât în situația societăților neadmise la tranzacționare și cu atât mai mult în situația societăților admise la tranzacționare așa cum este cazul societății pârâte.

În acest sens, apelanta arată că dreptul la informare se asigură prin menționarea explicită a tuturor problemelor de pe ordinea de zi, așa cum prevede art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 și pentru că Societatea (P) SA este o societate admisă la tranzacționare pe o piață bursieră, acesteia îi sunt aplicabile și trebuie să respecte și prevederile speciale cu privire la legislația pieței de capital, fiind relevante în acest sens prevederile art. 92 alin. (22) din Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață și art. 188 alin. 1 din Regulamentul ASF nr. 5/2018 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață.

Astfel, având în vedere textele legale amintite, apelanta apreciază că rațiunea pentru care legiuitorul a reglementat în sarcina societății comerciale obligația de a asigura acționarilor o informare completă și corectă asupra problemelor propuse pe ordinea de zi în vederea aprobării lor de către adunarea generală extraordinară a acționarilor constă în faptul că aceștia trebuie să fie în deplină cunoștință de cauză pentru a hotărî în conformitate cu interesul lor propriu asupra aspectelor supuse spre aprobare în vederea protejării investițiilor efectuate și a diminuării riscurilor legate de investițiile respective, fiind considerată mai mult decât oportună furnizarea către toți acționarii a unor informații complete și sigure ce se impun a fi aduse la cunoștința acționarilor cu suficient timp pentru care votul să fie exprimat liber, lipsit de orice echivoc.

Mai mult, arată că dreptul de informare al acționarilor își găsește fundamentul în elementul affectio societatis ce constituie cauza însăși a contractului de societate, coroborat cu principiul bunei credințe contractuale, din care derivă îndatoririle de loialitate și cooperare între asociați presupunându-se că nu există conlucrare în vederea atingerii scopului comun în lipsa unei fidele informări între asociați, respectiv între administrație și asociați.

În ceea ce privește natura dispozițiilor care reglementează obligația societății tranzacționate să asigure informarea acționarilor, apelanta susține că acestea sunt norme de natură imperativă și protejează un interes de ordine publică, anume dreptul la protecția acționarului unei societăți deschise împotriva practicilor neloiale, fraudelor și abuzurilor, ceea ce conduce la concluzia că încălcarea acestor norme este de natură să atragă nulitatea convocării și, implicit, a hotărârii AGA adoptată, sancțiune care a fost reținută și de doctrină ca fiind cea care se impune în cazul încălcării obligației societății de a informa în mod corespunzător acționarii și investitorii de pe piața de capital.

În ceea ce privește obligativitatea menționării explicite a tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterilor adunării, apelanta face trimitere la practica judiciară constând în Decizia nr. 2685/2002 pronunțată de CSJ și Sentințele 7311/20104 și 1063/2005 pronunțate de Tribunalul București.

Concluzionând cu privire la acest motive de apel, societatea apelantă susține că dreptul la informare este indispensabil dreptului la vot, întrucât în lipsa unei informări complete și exacte asupra punctelor aflate pe ordinea de zi, acționarul nu își poate exercita dreptul de vot, iar dreptul la informare este o condiție sine qua non a exercitării dreptului de control asupra societății, drept ce aparține în mod egal fiecăruia dintre acționarii societății, indiferent de numărul acțiunilor deținute în cadrul societăților.

În al treilea rând, apelanta susține că în ceea ce privește pct. 1 din Hotărârea AGEA contestată, referitor la alocarea sumei de 9.871.596,25 lei cu TVA pentru asigurarea cofinanțării proiectului Creșterea producției de apă geotermală în municipiul (...), acționarii nu au fost informați cu privire la nici un aspect ce presupune acest proiect.

Arată că pe site-ul societății pârâte a fost publicat doar un Referat de necesitate întocmit de un angajat din cadrul societății pârâte ce deține funcția de Director Strategie în data de 25.02.2019, anterior convocării AGEA cu aproximativ două săptămâni, prin care se menționa faptul că s-a solicitat ca în etapa tehnico-economică să fie emisă o hotărâre AGEA din care să reiasă valorile în lei aprobate pentru cofinanțarea proiectului. Așadar, în fapt, s-a apreciat de către instituțiile care supraveghează implementarea proiectului din punct de vedere tehnic și legal, că este de competența adunării generale extraordinare a acționarilor aprobarea sumelor necesare pentru finanțarea proiectului.

În aceste condiții, apreciază că acționarii societății pârâte trebuiau informați, prealabil desfășurării AGEA, cu privire la implicațiile economice ale proiectului asupra activității societății pârâte, or acest lucru nu s-a întâmplat, neexistând o informare a acționarilor în acest sens. Astfel, nu au fost puse la dispoziția acționarilor previziuni cu privire la eficiența investiției, costurile totale ce le implică investiția sau posibilul profit pe care îl va realiza societatea în urma investirii unor sume consistente, doar în AGEA fiind avută în vedere suma de 9.871.596,25 lei, în proiectul avut în vedere.

Tot în acest sens, apelanta arată că analiza comparativă a Referatului întocmit în data de 25.02.2019 (act ce conține o singură pagină) și a Referatului nr. (...)/28.06.2017 (45 de pagini de informații) relevă tocmai faptul că nu a existat o informare a acționarilor în privința AGEA din 10.04.2019, discrepanțele dintre informațiile prezentate în cele două documente fiind mai mult decât evidente și nu s-a probat de către pârâtă că Referatul nr. (...)/28.06.2017 a fost pus la dispoziția acționarilor cu drept de vot în AGEA din 10.04.2019.

Așadar, faptul că documentele ce priveau cofinanțarea proiectului avut în vedere au fost puse la dispoziția organismului cu atribuții în gestionarea fondurilor, așa cum susține societatea pârâtă, se apreciază de către apelantă că nu absolvă societatea de a informa și acționarii care urmau să-și exercite dreptul de vot în AGEA din 10.04.2019.

În consecință, susține că prin publicarea pe site-ul societății a unui simplu referat de necesitate întocmit de un angajat al societății prin care se atrăgea atenția ca s-a solicitat și se impune adoptarea unei hotărâri AGEA pentru aprobarea sumelor necesare finanțării unui proiect în care este implicată societatea, nu s-a respectat obligația legală de informare a acționarilor cu privire la rezoluția ce urma a fi aprobată și implicațiile acesteia asupra activității și profitului societății pârâte.

În ceea ce privește ultimul motiv de apel, societatea apelantă reclamantă susține că referitor la pct. 2 din Hotărârea AGEA contestată – vânzarea unor active ale societății pentru care acționarii nu au fost informați cu privire la toate aspectele importante ale tranzacțiilor ce au fost avute în vedere, poate cel mai important aspect privește stabilirea reală a prețului imobilelor.

Astfel, arată că societatea pârâtă a publicat pe site-ul propriu un Referat al comisiei de inventariere întocmit în data de 05.03.2019, anterior convocării AGEA, prin care se propune vânzarea unor imobile ale societății, fiind stabilit inclusiv prețul de vânzare, comisia de inventariere menționând anumite sume care ar reprezenta în opinia sa prețul pieței, fără a fi arătat însă nici un criteriu de comparație sau alt argument care să convingă și să probeze faptul că acesta ar fi prețul real al imobilelor avute în vedere.

Mai arată apelanta că în corespondența avută între publicarea convocatorului și desfășurarea AGEA, a încercat să obțină date concrete de la societate cu privire la valoarea reală a imobilelor sens în care a apreciat că pentru informarea corespunzătoare a acționarilor și pentru stabilirea corectă a prețului imobilelor în cauză, s-ar impune efectuarea unei evaluări ale imobilelor, lucru refuzat de societatea pârâtă.

Faptul că ulterior desfășurării AGEA, pârâta s-a sesizat cu privire la faptul că valoarea reală a imobilelor trebuie stabilită în urma unei expertize efectuate de un evaluator ANEVAR și a convocat o nouă AGEA, apreciază apelanta că nu conduce la lipsirea de obiect a cererii de chemare în judecată în ceea ce privește alin. l, 2 și 3 din art. 2 al hotărârii contestate, întrucât cauzele de nulitate au existat la momentul adoptării hotărârii și nu pot fi acoperite ulterior printr-o conduită ce privește o altă hotărâre AGEA și care trebuia urmată de pârâtă anterior adoptării hotărârii AGEA a cărei nulitate s-a solicitat.

În consecință, pentru toate motivele invocate, solicită admiterea apelului formulat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată, intimata (P) SA a solicitat respingea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței apelate, ca fiind temeinică și legală.

În ceea ce privește motivele de apel referitor la pct. 1 al hotărârii AGEA contestate, intimata susține că societatea apelantă încearcă să inducă în eroare instanța afirmând că este complet greșit a se susține că acționarii cu drept de vot la data de referință pentru o AGEA din 2019 au fost informați complet și corect cu privire la punctul de pe ordinea de zi, prin perspectiva faptului că a existat cu aproximativ doi ani anteriori o altă adunare generală a acționarilor, pe a cărei ordine de zi au existat aspecte similare.

Astfel, apreciază că în mod temeinic și legal, instanța fondului a arătat, în considerentele sentinței apelate, că sub acest aspect cererea reclamantei este nefondată precizând în acest sens, în motivare, că în data de 4 august 2017 a avut loc o altă adunare generală extraordinară a acționarilor pârâtei în cadrul căreia a fost aprobată, aproape identic, măsura inserată la punctul 1. Singura diferență o reprezintă exprimarea sumei alocate în moneda euro, în loc de lei. Adoptarea acestei hotărâri a avut la bază referatul întocmit în data de 26 iunie 2017 și analiza cost-beneficiu pe care pârâta le-a încărcat pe site-ul propriu, astfel că orice acționar putea cunoaște toate aspectele pe care le implică punctul 1 din hotărârea adoptată.

Admiterea unei soluții contrare ar duce la invalidarea retroactivă a unei hotărâri adoptate la 04.08.2017. deși aceasta nu a făcut obiect al controlului jurisdicțional.

Așadar, consideră că instanța, pe baza probatoriului administrat, a apreciat în mod temeinic și legal că dreptul la informare al acționarilor a fost respectat.

Totodată, consideră că pct. 1 al hotărârii contestate este același cu cel al hotărârii AGEA din august 2017, doar moneda în care a fost exprimată suma este diferită, aspect ce rezultă și din referatul nr. (...)/25 02 2019, în care s-a precizat expres că organismul cu gestionarea fondurilor a solicitat, în acea etapă de verificare, exprimarea sumei în lei. Și din redactarea referatului, intimata susține că rezultă că această chestiune a mai fost supusă aprobării AGEA, doar că acum s-a solicitat exprimarea sumei în lei.

Subliniază însă faptul că fundamentul deciziei de cofinanțare a proiectului cu suma respectivă a fost același cu cel al hotărârii AGEA din august 2017 prin care s-a aprobat alocarea sumei în euro. În acest sens au fost puse la dispoziția acționarilor și încărcate pe site analiza cost beneficiu și Referatul nr. (...)/28 06 2017.

În plus, intimata susține că nu trebuie neglijat faptul că ulterior au mai fost solicitate de către același organism, modificări în ce privește cuantumul sumei necesare a fi asigurată de către societatea intimată pentru cofinanțarea proiectului în diferitele etape de verificare a acestuia. În acest sens arată că după ședința AGEA din 10.04.2019 au mai fost adoptate pentru același proiect, Hotărârea AGEA din 05 09 2019, depusă la dosar, Hotărârea AGEA din 15.04.2020, hotărâri ce au privit modificarea sumei.

Pe de altă parte, intimata susține că întreaga alegație a apelantei reclamante referitoare la nerespectarea cerințelor menționării explicite în convocator a tuturor punctelor ce fac obiectul ordinii de zi este lipsită de fundament.

Din cuprinsul Convocatorului nr. (...)/2019 reiese că această susținere nu este întemeiată și că sunt cuprinse toate chestiunile ce au făcut obiectul ordinii de zi, nu doar o simpla enumerare sau enunțări ambigue ale acestora. Totodată, precizează că au fost adoptate doar hotărâri care au făcut obiectul ordinii de zi, prin urmare nici din această perspectiva nu poate fi reținută susținerea apelantei/reclamante cu privire la nulitatea/anularea hotărârii.

În final, cu privire la acest aspect, apreciază că accesarea unor fonduri pentru dezvoltarea societății reprezintă o decizie de afaceri ce nu poate fi supusă cenzurii instanței și că cei împuterniciți cu luarea acestei decizii iau decizia pe care o consideră cea mai potrivită pentru societate, la momentul respectiv.

În ce privește motivele de apel referitoare la art. 2 al Hotărârii AGEA din 10.04. 2019 referitoare la vânzarea unor active ale societății, intimata susține că și acestea sunt nefondate și lipsite de temei legal.

Sub un prim aspect, subliniază că apelanta nu invocă încălcarea de către societatea pârâtă a vreunei norme care să impună obligația de a întocmi rapoarte de evaluare sau a unui prejudiciu prin adoptarea acestei hotărâri. Prin urmare, susținerea apelantei se impune a fi înlăturată ca nefondată.

Cât privește prețul real de vânzare la care face referire reclamanta, intimata pârâtă susține că este doar acel preț care se stabilește între părți în urma negocierii, preț stabilit cu scopul de a fi plătit în realitate, evaluatorul determinând doar o valoare estimată a bunului supus evaluării, așadar nici din această perspectivă nu este întemeiată susținerea referitoare la obligația întocmirii raportului de evaluare.

Prin respectiva hotărâre, se arată că AGEA a aprobat vânzarea unor imobile la un preț minim de piață, determinat în baza ofertelor existente pe site-urile de specialitate, imobilele ne mai fiind necesare desfășurării activității societății de ani întregi, generând doar cheltuieli cu paza, întreținerea, impozitele aferente, aspecte consemnate de către Comisia de inventariere prin Referatul nr. (...)/2019 depus la dosar. Tot această comisie a propus valorificarea lor la un preț minim determinat pe baza ofertelor existente pe site-urile de specialitate și menționate în anexa Situație centralizatoare privind imobilele aflate în proprietatea societății și supuse spre vânzare.

În acest sens, susține că în mod corect a reținut instanța fondului că decizia de vânzare a unor active reprezintă o chestiune de oportunitate ce vizează modalitatea în care societatea înțelege să își deruleze planul de afaceri și că ea scapă controlului de legalitate exercitat de către instanța de judecată cu privire la decizia de vânzare atâta timp cât acționarii sunt informați asupra chestiunilor esențiale.

Așa fiind, trebuie remarcat că în cuprinsul convocatorului au fost indicate imobilele ce se intenționează a fi vândute, făcându-se precizarea suplimentară că urmează a fi stabilit și prețul minim. Aceste elemente sunt suficiente pentru a satisface dreptul de informare al acționarilor, astfel încât instanța a considerat că el nu a fost în nici un fel lezat.

Intimata susține că împrejurarea că măsura adoptată corespunde sau nu intereselor reclamantei, nu are nicio relevanță din moment ce conflictul între interesele acționarilor sunt firești în cadrul oricărei societăți comerciale.

Urmare a hotărârii AGEA din 10.04.2019, intimata arată că au fost solicitate informații la societate cu privire la vânzarea unora dintre imobilele ce au făcut obiectul propunerii de vânzare, sens în care s-au purtat discuții, negocieri, în mod special în ce privește prețul acestora existând divergențe. Întrucât exista posibilitatea de a se încheia acte juridice între un cumpărător hotărât și un vânzător hotărât având ca obiect vânzarea cumpărarea imobilelor situate în (...), pentru estimarea valorii acestora în baza unor indicii de individualizare, ținând cont de starea acestor imobile, raportat la faptul că fiecare proprietate este unică, s-a propus de către Departamentul strategie Dezvoltare prin Referatul nr. (...)/2019, vânzarea acestora la prețurile minime determinate de un evaluator atestat ANEVAR, sens în care au fost întocmite rapoarte de evaluare pentru imobilele respective și declanșate procedurile de convocare AGEA (...)/24.07.2019.

Prin urmare, pentru aceste imobile, intimata pârâtă susține că cerința invocată de apelanta reclamantă fiind îndeplinită, critica formulată este lipsită de obiect în ce privește alin. 1, 2, 3 de sub art. 2 al hotărârii contestate, motiv pentru care solicită respingerea ei ca atare.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și următoarele Cod de procedură civilă.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor și apărărilor formulate, instanța a reținut următoarele:

Reclamanta SIF (R) S.A. s-a adresat instanței, solicitând, în contradictoriu cu pârâta S.C. (P) S.A., constatarea nulității absolute a hotărârii AGEA nr. (...) din data de 10.04.2019, iar, în subsidiar, anularea acesteia și radierea mențiunilor efectuate în registrul comerțului în baza ei.

În cadrul adunării generale extraordinare a acționarilor pârâtei au fost aprobate toate cele 4 puncte înscrise pe ordinea de zi.

Instanța de fond a respins demersul juridic al reclamantei apelante.

O primă critică a apelantei se referă la punctul 1 al ordinii de zi și este legată de faptul că instanța de fond, în mod eronat a apreciat că existența unei hotărâri a adunării generale a acționarilor adoptată în cursul anului 2017, care a avut la bază un referat întocmit în data de 26 iunie 2017, permitea oricărui acționar să cunoască toate aspectele pe care la implică punctul 1 din hotărârea AGEA adoptată, deși cea dintâi hotărâre nu a făcut obiect al controlului jurisdicțional.

S-a argumentat de reclamantă, sub acest aspect că, dreptul la informare al acționarilor, premergător adunărilor generale este un drept esențial, atât în situația societăților neadmise la tranzacționare și cu atât mai mult în situația societăților admise la tranzacționare, așa cum este cazul societății pârâte, apreciind relevante prevederile art. 92 alin. (22) din Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață și art. 188 alin. 1 din Regulamentul ASF nr. 5/2018 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață, referitoare la informarea asociaților asupra problemelor de pe ordinea de zi a adunărilor generale pe website-ul societății.

Potrivit art. 117 alin. 6 din Legea 31/1990, convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 117 indice 2 alin. 3) din același act normativ reglementează posibilitatea interpelării consiliului de administrație anterior ținerii ședinței AGEA cu privire la punctele aflate pe ordinea de zi: „fiecare acționar poate adresa consiliului de administrație, respectiv directoratului, întrebări în scris referitoare la activitatea societății, înaintea datei de desfășurare a adunării generale, urmând a i se răspunde în cadrul adunării. În cazul în care societatea deține o pagină de internet proprie, în lipsa unei dispoziții contrare în actul constitutiv, răspunsul se consideră dat dacă informația solicitată este publicată pe pagina de internet a societății, la secțiunea ”întrebări frecvente”.

Chiar dacă dreptul de a vota este o prerogativă de care se bucură o persoană, denumită acționar, de a-și manifesta opțiunea în privința problemelor analizate în cadrul ședinței adunării generale, prin art. 117 indice 2 alin. 3) din Legea 31/1990, s-a conferit acționarului posibilitatea de a adresa consiliului de administrație, respectiv directoratului, întrebări în scris referitoare la activitatea societății, înaintea datei de desfășurare a adunării generale, urmând a i se răspunde în cadrul adunării ori pe pagina de internet a societății, când există o astfel de pagină.

În condițiile în care, în cauza de față, pe site-ul societății pârâte a fost publicat, cu aproximativ două săptămâni, înaintea convocării AGEA contestată, Referatul de necesitate întocmit de un angajat din cadrul societății pârâte ce deține funcția de Director Strategie în data de 25.02.2019, cum chiar apelanta susține, nu se poate reține că cea din urmă nu a fost informată.

În măsura în care, apelanta avea neclarități referitoare la alocarea sumei de 9.871.596,25 lei cu TVA, pentru asigurarea cofinanțării proiectului Creșterea producției de apă geotermală în municipiul (...), din perspectiva implicațiilor economice ale proiectului asupra activității societății, a eficienței investiției, a costurilor totale ale acesteia sau a posibilului profit pe care îl va realiza societatea în urma investiției, Societatea de Investiții Financiare (R) SA trebuia să exercite diligențe, în condițiile art. 117 indice 2 alin. 3) din Legea 31/1990, respectiv să adreseze întrebări clarificatoare în scris consiliului de administrație, respectiv directoratului.

Pe de altă parte, curtea a reținut, potrivit înscrisurilor de la dosar că, în data de 4 august 2017 a avut loc o altă adunare generală extraordinară a acționarilor apelantei, în cadrul căreia a fost aprobată, o măsură identică cu cea de la punctul 1, din convocatorul ședinței din 10.04.2019, diferența reprezentând-o exprimarea în cadrul primei ședințe a sumei alocate în moneda euro, în loc de lei.

Adoptarea acestei hotărâri a avut la bază referatul întocmit în data de 26 iunie 2017 și analiza cost-beneficiu.

Instanța a mai reținut că acest referat a fost încărcat, pe site-ul societății la data de 25 februarie 2019, deci, cu mult înaintea ședinței AGEA 10.04.2019.

Așadar, pe bună dreptate a conchis tribunalul că, raportat la aceste elemente de fapt, orice acționar putea cunoaște toate aspectele pe care le implică punctul 1 din hotărârea adoptată.

În plus, așa cum s-a mai arătat, cu atât mai mult cu cât cele două rapoarte erau încărcate pe site în timp util, nimic nu l-a împiedicat pe reclamant să le analizeze, iar dacă considera că are nevoie de informații suplimentare, să le ceară, în condițiile art. 117 indice 2 alin. 3) din Legea 31/1990.

Analiza comparativă realizată de apelant între Referatul nr. (...)/28.06.2017 și Referatul de necesitate din 25.02.2019, din perspectiva numărului de pagini și concluzia că ea relevă și confirmă că nu a existat o informare a acționarilor, în privința AGEA ce face obiectul litigiului, nu poate fi primită și nu poate influența modul de soluționare a pricinii, deoarece, chiar apelanta recunoaște că referatul din 2017, care era mai amplu decât cel din 2019, exista pe site anterior AGEA, astfel că scopul informării cu privire la punctul 1 al ordinii de zi a fost atins.

În contextul celor arătate, curtea a considerat că pârâta intimată s-a conformat obligației de a pune la dispoziția acționarilor materialul informativ necesar pentru a vota în cunoștință de cauză punctul 1 al ordinii de zi, motiv pentru care hotărârea AGEA nu este nulă, sub acest aspect.

O a doua observație a apelantului se referă la pct. 2 din Hotărârea AGEA contestată – vânzarea unor active ale societății, Societatea de Investiții Financiare (R) SA considerând că, nici în privința acestuia, acționarii nu au fost informați cu privire la toate aspectele importante ale tranzacțiilor, ce au fost avute în vedere și cu precădere asupra modului de stabilire a prețului real al imobilelor.

În acest sens, reclamanta a afirmat că societatea pârâtă a publicat pe site-ul propriu un Referat al comisiei de inventariere, întocmit în data de 05.03.2019, anterior convocării AGEA, prin care se propune vânzarea unor imobile ale societății, fiind stabilit inclusiv prețul de vânzare, comisia de inventariere menționând anumite sume care ar reprezenta în opinia ei prețul pieței, fără a fi arătat însă nici un criteriu de comparație sau alt argument care să convingă și să probeze faptul că acesta ar fi prețul real al imobilelor avute în vedere.

Publicarea pe site-ul societății pârâte, înaintea convocării AGEA contestată a Referatului comisiei de inventariere, întocmit în data de 05.03.2019, la care face referire apelanta, s-a efectuat tocmai în scopul informării acționarilor.

În ciuda acestui fapt, apelanta nu a probat, în concret, deși susține contrariul, nici că ar fi cerut explicații suplimentare și nici că ar fi formulat obiecții, care puteau fi adresate, în condițiile legii, consiliului de administrație, respectiv directoratului.

Mai mult, reclamanta nu a dovedit nicio vătămare, întrucât nu s-a demonstrat că s-ar fi realizat înstrăinarea imobilelor societății.

Demersul juridic al reclamantei cu privire la acest aspect, nu se justifică și pentru că, în cuprinsul motivelor de apel, se recunoaște că, ulterior desfășurării AGEA, pârâta pentru stabilirea valorii reale a imobilelor a procedat la efectuarea unei expertize de un evaluator ANEVAR, sens în care, a convocat o nouă AGEA la data de 23.07.2019, pentru aprobarea vânzării imobilelor, potrivit respectivei expertize, fapt realizat prin AGEA nr. 1 din aceeași dată.

Ceea ce a mai remarcat instanța este faptul că, deși Societatea de Investiții Financiare (R) SA, critică AGEA 10.04.2019, din perspectiva încălcării drepturilor acționarilor la informare, aceasta nu numai că nu a participat la ședință, dar nici nu și-a exercitat dreptul de vot prin corespondență.

În plus instanța a observat și faptul că în cuprinsul convocatorului întocmit la 07.03.2019 se arată, în mod expres că începând cu data de 08.03.2019 informațiile și punctele aflate pe ordinea de zi se pot procura de la sediul societății potrivit programului indicat, dar și de pe site-ul societății.

Nu în ultimul rând, se impune a se preciza, că nimeni nu poate invoca propria neglijență pentru a obține protecția unui drept.

Având în vedere ansamblul considerentelor expuse, cum criticile apelantei s-au dovedit a fi nefondate, instanța a respins apelul reclamantei, potrivit art. 480 alin.1 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare