Procedura fiscală. Comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate. Condiţii.

- art. 44 din O.G. nr. 92/2003

Din interpretarea art. 44 Cod de procedură fiscală rezultă că  actul administrativ fiscal care nu a putut fi comunicat contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, se comunică prin publicitate, iar comunicarea prin publicitate se realizează în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective.

În cauză recurenta nu a depus la dosar dovezi de natură să ateste îndeplinirea comunicării prin publicitate în conformitate cu art. 44 din O.G. nr. 92/2003 întrucât nu s-a probat comunicarea concomitent prin afişare pe site-ul organului fiscal şi afişare la sediul acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 215/CA/06.03.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost admisă cererea formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. şi s-a dispus radierea din cazierul fiscal al reclamantului a menţiunilor referitoare la declararea inactivităţii C. S.A.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B. solicitând modificarea sentinţei cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentinţa este nelegală.

Se precizează că la data de 31.01.2012 s-a adus la cunoştinţa intimatei reclamante că este inclusă în lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi. Notificarea a fost comunicată iniţial prin scrisoare recomandată iar ulterior prin publicitate potrivit anunţului colectiv privind comunicarea actului administrativ fiscal nr. 46901/26.03.2012. La data de 15.03.2012 prin decizia nr. 134389 s-a declarat inactiv C. S.A. în condiţiile art. 78 ind. 1 alin. (1) lit. a din O.G. nr. 92/2003 având in vedere faptul ca pe parcursul unui semestru calendaristic societatea nu şi-a îndeplinit nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege. Decizia a fost comunicata în condiţiile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 iniţial prin scrisoare recomandată si întrucât plicul s-a întors, s-a procedat la comunicarea acesteia prin publicitate respectiv prin afişarea acesteia pe pagina de internet a organului fiscal şi afişarea acesteia la sediul AJFP B.. Comunicarea prin publicitate s-a efectuat la data de 26.03.2012, iar fişa de înscriere în cazierul fiscal pentru S.C. C. S.A. a fost întocmită la data de 02.05.2012, iar pentru reclamant la data de 10.06.2013, decizia devenind definitivă prin necontestarea acesteia.

Se invocă faptul că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 22 Cod de procedură civilă întrucât a reţinut că nu s-a făcut dovada comunicării actului prin publicitate respectiv că nu s-a făcut dovada comunicării concomitent prin afişare pe site-ul organului fiscal şi afişare la sediul acestuia, însă nu a solicitat părţii să facă această dovadă.

În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 92/2003, O.G. nr. 39/2015.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Se arată că sunt neîntemeiate criticile contestatorului.

Intimatul precizează că în cazierul fiscal a fost înscrisă o menţiune referitoare la declararea ca inactivă a S.C. C. S.A. la data de 11.04.2012, societate la care a avut calitatea de administrator, înscriere efectuată în temeiul art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 75/2001.

La data declarării ca inactivă societatea era dizolvată de drept şi deci nu mai avea calitatea de contribuabil astfel încât declararea ca inactivă fiscal cât şi înscrierea în cazierul fiscal  sunt nelegale. Radierea din cazierul fiscal a unei menţiuni cu privire la o societate radiata se face în termen de un an atât in temeiul legii în baza căreia s-a efectuat menţiunea cât şi în temeiul O.G. nr. 35/2015. Astfel se poate observa ca nu a fost comunicata niciodată, reclamantului sau societăţii C. S.A. o decizie de declarare a inactivităţii sau a deciziei de înscriere in cazierul fiscal astfel ca intimatul nu a cunoscut acest aspect ce ar fi putut fi contestat in termenul legal. Conform O.G. nr. 75/2001 decizia de înscriere în cazierul fiscal se comunica persoanei interesate.

Intimatul arată că recurenta nu a depus nici la fond şi nici în recurs dovezile comunicării prin publicitate.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea reţine următoarele:

Prin sentinţa recurată instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului şi a dispus radierea din cazierul fiscal al acestuia a menţiunilor referitoare la declararea inactivităţii C. S.A..

A reţinut instanţa că înscrierea menţiunii s-a făcut în baza art. 78 ind. 1  alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, în baza unui act ce nu era definitiv întrucât deşi s-a făcut dovada comunicării cu scrisoare recomandată şi a publicării anunţului pe pagina de internet, nu s-a făcut în schimb dovada afişării anunţului la sediul AJFP, publicitatea neputând fi considerată ca realizată decât dacă afişarea pe pagina de internet s-a făcut concomitent cu afişarea la sediul AJFP.

Recurentul a invocat încălcarea de către instanţă a prevederilor art. 22 Cod de procedură civilă  întrucât a reţinut că nu s-a făcut dovada comunicării actului prin publicitate fără să solicite părţii să facă această dovadă.

Analizând motivul de recurs invocat, Curtea apreciază că acesta este nefondat, nefiind incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 Cod de procedură civilă.

Pe de o parte, în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul a solicitat în probaţiune dovada comunicării prin publicitate a deciziei de inactivitate. Pe de altă parte, recurenta a depus la dosar dovezi de natură să ateste îndeplinirea comunicării prin publicitate în conformitate cu art. 44 din O.G. nr. 92/2003 însă acestea au fost în mod corect apreciate de instanţă ca fiind incomplete întrucât nu s-a probat comunicarea concomitent prin afişare pe site-ul organului fiscal şi afişare la sediul acestuia. Aşadar aspectul comunicării deciziei de inactivitate a făcut obiectul dezbaterilor şi probaţiunii la fond.

 Mai mult, deşi recurenta critică faptul că instanţa nu i-a solicitat să depună la dosar dovada comunicării concomitent prin afişare pe site-ul organului fiscal şi afişare la sediul acestuia, nici în recurs recurenta nu face această dovadă deşi avea posibilitatea să administreze această probă.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.

Cererea intimatului A.  de obligare a  recurentei la plata cheltuielilor de judecata în recurs va fi respinsă întrucât acesta nu a făcut dovada avansării cheltuielilor de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare