Apel. Inadmisibilitate. Lipsa calitate procesuală

Hotărâre 420 din 17.03.2022


Apelantul ...,  cu sediul în ..., strada ... nr ..., având codul unic de înregistrare nr. ..., număr de ordine în registrul comerțului J17/..../1991, nu are vreo calitate în dosar, calitatea de intimat având-o ..., care este o altă persoană juridică, având un alt sediu, respectiv  în sat ..., ... nr. ..., jud. ..., fără alte date de identificare.

Prin urmare, neavând vreuna dintre calitățile prevăzute de art. 409 Cod procedură penală, ... nu poate declara apel în cauză, o asemenea cale de atac fiind inadmisibilă.

Decizia penală nr. 420/A/17.03.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr.1172 din data de 26.11.2021, pronunţată de  Judecătoria Galaţi, în temeiul art. 298 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, a fost recunoscută decizia de impunere a sancţiunii financiare emisă de statul Olanda, prin autoritatea Minister voor Rechtsbescherming – cu număr de referinţă al deciziei/dosarului – EGS - ..., dată la data de 27.09.2019, rămasă definitivă la data de 08.11.2019, faţă de intimatul ..., cu privire la sancțiunea financiară în cuantum  de 107 euro, pentru săvârşirea faptei de conduită contrară normelor de trafic rutier, fapta din data de 08.09.2019 ora 14.36, faptă prevăzută de art. 2 din Legea administraţiei juridice pentru respectarea regulilor de circulaţie.

În temeiul art. 300 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, a fost obligat intimatul la plata amenzii de 107 euro, în lei la cursul valutar din data pronunţării pedepsei.

În temeiul art. 306 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, s-a dispus comunicarea către Autoritatea rogantă a unui exemplar al prezentei sentinţe penale, după rămânerea definitivă.

În temeiul art. 305 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 05.07.2021 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi cererea privind recunoaşterea sancţiunii pecuniare aplicată de către autorităţile străine cu privire la persoana ... cu privire la sancţiunea financiară în cuantum  de 107 euro, pentru săvârşirea faptei de conduită contrară normelor de trafic rutier, fapta din data de 08.09.2019 ora 14.36, faptă prevăzută de art. 2 din Legea administrației juridice pentru respectarea regulilor de circulație.

La cererea formulată au fost ataşate certificatul prevăzut la articolul 4 din Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare şi copia certificată a deciziei de impunere a sancţiunii financiare menţionată mai sus, și traduse în limba română.

Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

Prin decizia de impunere a sancţiunii financiare emisă de autorităţile străine cu nr. de referinţă al deciziei – deciziei/dosarului – EGS - ..., dată la data de 27.09.2019, rămasă definitivă la data de 08.11.2019 emisă de statul Olanda, intimatei i-a fost aplicată o amendă de 107 euro, pentru săvârşirea faptei de conduită contrară normelor de trafic rutier, fapta din data de 08.09.2019 ora 14.36, faptă prevăzută de art. 2 din Legea administraţiei juridice pentru respectarea regulilor de circulaţie, constând în aceea că a depășit cu 14 km/h viteza legală maximă pe autostradă.

Intimatul a fost informat, în conformitate cu legislaţia statului emitent, cu privire la dreptul său de a contesta cauza şi de termenul unei asemenea căi de atac.

Activitatea ilicită comisă constituie fapta de conduită contrară normelor de trafic rutier.

Potrivit art. 298 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, alin.1: Autorităţile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalități şi iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la art. 299.

Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune recunoaşterea sancţiunii financiare aplicată intimatei, de  autoritatea străină.

Instanţa a constatat că sancţiunea pecuniară a fost aplicată printr-o decizie definitivă emisă de o autoritate a statului emitent, alta decât o instanţă, în ceea ce priveşte fapte care se pedepsesc conform dreptului naţional al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor legale, confirmându-se posibilitatea intimatei de a solicita judecarea cauzei de către o instanţă competentă.

S-a constatat că fapta nu face parte din categoria infracţiunilor enumerate în Decizia-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor financiare, însă fapta la care se referă decizia este sancţionată contravenţional şi de legea română, fiind astfel aplicabile prevederile art. 297 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora „Pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), executarea sancţiunii pecuniare este subordonată condiţiei că fapta la care se referă hotărârea autorităţii judiciare sau administrative străine să fie prevăzută şi de legea română ”.

Prin urmare, fapta săvârșită de intimata din această cauză reprezintă o contravenţie la regimul rutier şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 299 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 în sensul că:

a) împotriva persoanei condamnate şi pentru aceleaşi fapte nu s-a pronunţat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent şi, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;

b) executarea hotărârii nu este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competenţa instanţelor române;

 c) hotărârea nu se referă la fapte care:

(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parţial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau

(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea aceloraşi infracţiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;

d) nu există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;

e) hotărârea nu a fost pronunţată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunţat hotărârea;

- persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant competent potrivit legii aceluiaşi stat, cu privire la dreptul său de a ataca hotărârea luată împotriva sa şi la termenul în care poate fi exercitată calea de atac, în conformitate cu legea statului emitent; sau

g) pedeapsa pecuniară nu este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.

Conform art. 297 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, fapta este sancţionată  atât pe teritoriul statului străin, cât pe teritoriul statului român fiind sancționată de OUG 195/2002, astfel încât este îndeplinită condiția dublei incriminări solicitate de textul anterior indicat.

De asemenea, instanţa a constatat că decizia de aplicare a sancţiunii financiare este definitivă, executarea deciziei nu este prescrisă conform legislaţiei române şi nu există date referitoare la pronunţarea unei decizii împotriva aceleiaşi persoane şi cu privire la aceeaşi faptă în statul de executare şi nici o astfel de decizie pronunţată în orice stat, altul decât statul emitent sau statul de executare, nu a fost executată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 298 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, a recunoscut decizia de impunere a sancţiunii financiare emisă de statul Olanda, prin autoritatea Minister voor Rechtsbescherming – cu număr de referinţă al deciziei/ dosarului – EGS - ..., dată la data de 27.09.2019, rămasă definitivă la data de 08.11.2019, faţă de intimatul ... cu privire la sancţiunea financiară in cuantum  de 107 euro, pentru săvârşirea faptei de conduită contrară normelor de trafic rutier, fapta din data de 08.09.2019 ora 14.36, faptă prevăzută de art. 2 din Legea administraţiei juridice pentru respectarea regulilor de circulaţie.

În temeiul art. 300 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, a obligat intimatul la plata amenzii de 107 euro, în lei la care cursul valutar din data pronunţării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel ..., arătând că lipsește calitatea procesuală pasivă motivat de faptul că nu există identitate între persoana juridica ... cu sediul în ..., strada ... nr ..., având codul unic de înregistrare nr. R..., număr de ordine în registrul comerțului J17/.../1991, și contravenienta ... fără date de identificare fiscală cunoscute și cu sediul declarat în satul ..., ... nr. ..., jud. ... A solicitat să se dispună refuzul recunoașterii hotărârii străine.

Procurorul a considerat că apelul este tardiv, motivat de faptul că minuta sentinței penale a fost comunicată la data de 06.12.2021, iar apelul a fost declarat peste 10 zile de la data comunicării minutei, respectiv după ce a fost comunicată hotărârea, pe data de 09.02.2022. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea apelului, instanța de fond corect referindu-se la ... cu sediul în comuna ..., iar dacă s-a menționat ulterior, pe actele de executare o altă adresă, consideră că urmează a se formula o contestație la executare.

Apelata a precizat că a formulat apelul în termen, având în vedere că în luna decembrie când a primit dispozitivul hotărârii a înștiințat instanța cu privire la faptul că ..., cu sediul în str. ... nr ... nu era ..., cu sediul în str. ... nr ...

Apelul este inadmisibil.

Astfel, potrivit  art. 409 Cod procedură penală, pot face apel:

a) procurorul, referitor la latura penală şi latura civilă;

b) inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;

c) partea civilă, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă;

d) persoana vătămată, în ceea ce priveşte latura penală;

e) martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte amenzile judiciare aplicate prin sentinţă, precum şi în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare şi indemnizațiile cuvenite acestora;

f) orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat asemenea vătămare.

Din actele dosarului reiese că apelantul ..., cu sediul în ..., strada ... nr...., având codul unic de înregistrare nr. ..., număr de ordine în registrul comerțului J17/.../1991, nu are vreo calitate în dosar, calitatea de intimat având-o ..., care este o altă persoană juridică, având un alt sediu, respectiv  în sat ..., ... nr. ..., jud. ..., fără alte date de identificare.

Prin urmare, neavând vreuna dintre calitățile prevăzute de art. 409 Cod procedură penală, ... nu poate declara apel în cauză, o asemenea cale de atac fiind inadmisibilă.

În ceea ce privește motivul de referitor la faptul că nu există identitate între ... și intimata-contravenientă ..., aceasta poate constitui motivul de contestație la executare prev. de art. 598 alin.1 lit.b Cod procedură penală, în situația în care executarea se va îndrepta împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărâre.

Prin urmare, în baza art. 421 alin.1 pct.1 lit.a C.proc.pen., se va respinge ca fiind inadmisibil apelul  declarat de ...