Furt calificat, pe timp de noapte și prin violare de domiciliu. Infracțiune complexă

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal (Legea nr. 286/2009), la data de 01.02.2014, legiuitorul a incriminat, în dispozițiile de art. 229 alin. 2 lit. b, o infracţiune complexă, aceea de furt calificat prin violare de domiciliu ori sediu profesional. După cum se ştie, infracţiunea complexă este o formă a unităţii legale de infracţiune, o creație a legiuitorului care, din considerente de politică penală şi faţă de legătura foarte strânsă existentă între anumite infracţiuni, reunește mai multe infracţiuni într-o singură infracţiune. Esențial pentru infracţiunea complexă este, aşadar, cuprinderea în conţinutul său, ca element sau ca circumstanţă agravantă, de acţiuni sau inacțiuni care constituie, prin ele însele, o faptă prevăzută de legea penală.

Prevederea în legea penală a săvârşirii furtului prin violare de domiciliu ori sediu profesional nu reprezintă altceva decât legiferarea unei infracţiuni complexe în care infracţiunea de violare de domiciliu este absorbită, în mod legal, în infracţiunea de furt calificat.

Pentru existența acestei infracțiuni complexe trebuie îndeplinite condițiile de existență ale celor două infracţiuni componente. Astfel,  pentru existenta infracţiunii de violare de domiciliu, autorul trebuie să cunoască faptul că pătrunde în spațiul rezervat vieţii intime a persoanei. Apoi, după  pătrunderea în domiciliul, făptuitorul sustrage și îşi însuşeşte pe nedrept unul sau mai multe bunuri mobile aflate în posesia sau detenția persoanei vătămate, fără consimţământul acesteia.

Revenind la prezenta cauză, se constată că nu a existat o intenție premeditată de a lua bunurile înainte de pătrunderea în locuința persoanelor vătămate deoarece, în caz contrar, coroborat și cu faptul că au exercitat acte de violență fizică asupra acestora, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați ar fi fost mult mai gravă, respectiv aceea de tâlhărie prev. de art. 233 – art. 234 alin.1 lit.  f Cod penal. Organele de urmărire penală au apreciat că actele de violență fizică nu s-au exercitat în scopul luării bunurilor, astfel că s-au făcut cercetări și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru lovire (persoană vătămată ... - prin sentința apelată dispunând-se încetarea procesului penal pentru că lipsește plângerea prealabilă) și furt calificat, pe timp de noapte și prin violare de domiciliu.

Așa cum am arătat anterior, intenția pentru luarea bunurilor a fost una spontană,  inculpatul ... hotărând, imediat refuzului persoanelor vătămate de a părăsi locuința, să intre în apartament și să ia obiectele de mobilier, hotărâre la care a achiesat imediat și inculpatul ..., amândoi intrând în imobil și luând bunurile respective.

Inculpații au realizat că pătrund fără drept și fără acordul persoanelor vătămate în acel apartament, în care persoanele vătămate își desfășurau viața domestică, intimă,  întrucât  acestea dețineau imobilul în baza unui contract de închiriere valabil și s-au opus pătrunderii lor  acolo, ba chiar le-au cerut să-l părăsească, astfel cum am precizat în considerentele de mai sus.

Prin pătrunderea fără drept și fără acordul persoanelor vătămate în locuința acestora, inculpaţii au adus atingere relațiilor sociale referitoare la inviolabilitatea domiciliului acestora, iar prin sustragerea bunurilor respective au adus atingere și relațiilor sociale referitoare la  posesia și detenția bunurilor mobile sustrase, prin însuşirea acestora fără drept cauzând și o pagubă în patrimoniul acestora, dat de lipsa de folosință a lucrurilor respective.

Totodată, prin sustragerea obiectelor de mobilier, respectiv a saltelei de pe patul din dormitor, cu suportul aferent, și a părții pe care se putea dormi de la canapeaua din sufragerie, inculpații au adus atingere încă o dată vieții private a persoanelor vătămate, acestea neputând să-și desfășoare viața domestică în condiții normale, dormind pe jos circa trei zile, până la înapoierea bunurilor sustrase.

Fapta de luare a bunurilor s-a petrecut pe timp de noapte, fiind evident că la data de 10 ianuarie 2018, în jurul orei 18:00, este deja instalat întunericul în mediul înconjurător.

De asemenea, fapta a fost comisă și prin violare de domiciliu, deoarece aceștia au intrat în apartament fără acordul persoanelor vătămate și au refuzat plecarea fără a lua bunurile în cauză.

Față de considerentele de mai sus, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați se circumscrie infracțiunii de furt calificat, pe timp de noapte și prin violare de domiciliu, prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b Cod penal, fiind nefondată cererea acestora schimbarea de încadrării juridice a faptei în infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat pe timp de noapte.

Decizia penală nr. 523 /A/11.04.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 1866/17.12.2021 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. .../233/2019* s-au dispus următoarele:

 În baza art. 396 alin. 1 și 6 Cod de procedură penală, în referire la art. 16 alin. 1 lit. e, teza întâi Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 157 alin. 1 Cod penal și art. 193 alin. 3 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpaţii ... şi ..., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal, întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate ...

Au fost condamnați  inculpații ... și ... la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b Cod penal (faptă din data de 10.01.2018).

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 Cod penal și obligațiile prev. de art. 93 alin. 2 lit. b și alin. 3 Cod penal.

În temeiul art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă a părții civile ..., cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe.

S-a constatat că bunurile sustrase au fost restituite integral, iar persoana vătămată ... nu a formulat alte pretenții civile cu privire la infracțiunea de furt calificat.

În temeiul art. 22 alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat că partea civilă ... a renunțat la pretențiile civile.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 391/P/2018 emis la data de 24.06.2019 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților ... și ..., pentru săvârşirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal și furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului ..., faptul că, la data de 10.01.2018, pe fondul unei stări conflictuale cu persoana vătămată ..., împreună cu inculpatul ..., a pătruns prin violenţă în locuinţa acesteia din municipiul ..., str. ..., nr. ..., bl. ..., ap. ..., judeţul ..., unde a exercitat violenţe fizice asupra persoanei vătămate, provocându-i leziuni care au necesitat 4 – 5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi a sustras din imobil o saltea şi o piesă din canapeaua din sufrageria apartamentului, totul cu scopul de a determina persoana vătămată şi familia acesteia să părăsească locuinţa.

În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: declaraţie persoană vătămată ..., certificat medico-legal nr. 45/A2-D din 12.01.2018, declaraţie persoană vătămată ..., certificat medico-legal nr. 46/A2-D din 12.01.2018, proces verbal şi imagini puse la dispoziţie de persoana vătămată, contract de închiriere înregistrat la organele fiscale sub nr. 9168 din 02.10.2017; declaraţie martor ...; declaraţie martor ...; declaraţie martor ...; declaraţie martor ..., declaraţii suspecţi /inculpaţi; alte înscrisuri.

În cursul judecății, în primul ciclu procesual, la data de 06.12.2019, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoanele vătămate ... și ... au precizat că se constituie părți civile cu suma de câte 500 de euro, cu titlu de daune morale.

În cursul judecății, în primul ciclu procesual, la termenul din data de 12.12.2019,  partea civilă ... a precizat că suma de 5000 de euro cu care s-a constituit parte civilă reprezintă prejudiciul moral cauzat de inculpați prin comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe. 

Cu privire la infracțiunea de furt calificat, partea civilă ... a învederat, la același termen de judecată din 12.12.2019, că nu formulează pretenții civile, întrucât bunurile sustrase nu erau personale. La același termen de judecată, partea civilă ... a precizat că suma de 5000 de euro cu care s-a constituit parte civilă reprezintă prejudiciul moral cauzat de inculpați prin privarea de bunurile ce au făcut obiectul material al infracțiunii de furt calificat.

În cursul judecății, în al doilea ciclu procesual, la termenul din data de 28.09.2021, în faza dezbaterilor, partea civilă ... a menționat că renunță la pretențiile civile formulate în cauză.

În procedura de cameră preliminară nu au fost formulate cereri și excepții, iar judecătorul de cameră preliminară a constatat prin încheierea nr. 1290 din data de 06.09.2019, legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 391/P/2018 emis la data de 24.06.2019 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, legalitatea administrării probelor, legalitatea actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în cauză privind pe inculpații ... și ..., pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal și furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În faza de judecată, în primul ciclu procesual, la termenul din data de 12.12.2019, inculpații ... și ... au arătat că nu recunosc faptele în modalitatea descrisă în rechizitoriu, solicitând efectuarea cercetării judecătorești în procedura de drept comun.

La termenul din data de 12.12.2019, s-a procedat la audierea inculpaților ... și ... și a persoanelor vătămate ... și ...

La termenul din data de 30.01.2020, s-a procedat la audierea martorilor din lucrări, ..., ..., ..., ...

Iniţial, într-un prim ciclu procesual, s-a pronunțat sentința penală nr. 385/10.03.2020 (prin care s-au stabilit inculpaţilor pedepsele de 1800 lei amendă penală (corespunzător unui număr de 180 zile amendă x 10 lei), pentru infracțiunea de lovire, prev. de  art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b C. pen. rap. la art. 76 alin. 1 C. pen., persoană vătămată ..., și de 1 an și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b C. pen. rap. la art. 76 alin. 1 C. pen., persoane vătămate ... și ..., stabilindu-se câte o pedeapsă rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare și 1800 lei amendă penală, cu amânarea aplicării pedepsei. Au fost obligați inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 400 euro, cu titlul de daune morale, către partea civilă ..., precum și separat la plata sumelor de câte 500 lei către partea civilă ..., cu titlul de cheltuieli judiciare – onorariul avocat ales, și de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr. 865/A/14.10.2020 a Curții de Apel Galați au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, partea civilă ..., persoana vătămată ..., inculpații ... și ..., a fost desființată sentința de mai sus, cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanța de fond, cu menținerea actelor procedurale efectuate până la data de 13.02.2020, inclusiv. În motivarea acestei decizii s-a reținut, în esență, că lipseşte  o motivare efectivă  a hotărârii, raportat la apărările  formulate  de  inculpaţii  ...  şi  ...  la  instanţa de  fond, care au  invocat lipsa plângerii penale prealabile  a  persoanei vătămate ... pentru  infracţiunea  de  „lovire sau  alte  violenţe”  prev. de art.193 alin. 2 Cod  penal, încetarea  procesului penal  pentru această faptă  sau  achitarea  conform  art.16  al.1  lit.a  Cod  procedură penală  (fapta  nu  există),  iar  pentru  infracţiunea  de  „furt  calificat”  prev. de art.228  al.1 – 229  al.1  lit.b  şi al.2  Cod  penal,  achitarea  conform  art.16  al.1  lit.b,  teza II  Cod  procedură penală,  întrucât  lipseşte  tipicitatea  obiectivă a  faptei.

În faza de judecată, în al doilea ciclu procesual, la termenul de judecată din data de 04.05.2021, inculpatul ... s-a prevalat de dreptul de a nu face declarații. A precizat că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cazul în care va fi găsit vinovat.

La termenul din data de 28.09.2021 a fost audiat inculpatul ..., ocazie cu care a precizat că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cazul în care va fi găsit vinovat.

La termenul din data de 04.05.2021 s-a procedat la audierea martorilor din lucrări, ..., ..., ... și ...

La termenul din data de 22.06.2021 a fost audiată persoana vătămată ..., iar la termenul din data de 28.09.2021 a fost audiată persoana vătămată ...

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa de rejudecare a reținut următoarele:

La data de 11.01.2018, la Poliția Municipiului ... – Secția ... Poliție, s-a înregistrat plângerea formulată de persoana vătămată ..., care a sesizat faptul că, în ziua de 10.01.2018, în jurul orelor 18:45, în timp ce se afla la domiciliu împreună cu soțul său, în apartamentul în care locuiesc cu chirie, situat în ..., str. ... nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., inculpatul ..., în calitate de mandatar al proprietarului apartamentului închiriat, a pătruns în locuință, fără acordul său ori al soțului, iar ulterior a refuzat să-l părăsească la solicitarea lor. A solicitat efectuarea de cercetări cu privire la aspectele sesizate și tragerea la răspundere penală a inculpatului ...

La data de 11.01.2018, organele de cercetare penală au procedat la audierea persoanei vătămate ..., care a declarat că locuiește împreună cu soțul și fiica sa, în apartamentul din ..., str. ... nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., pe care l-a închiriat în baza unui contract încheiat în formă scrisă de la proprietarul acestuia, numita ..., reprezentat la încheierea contractului prin inculpatul ..., în calitate de mandatar. Contractul de închiriere a fost încheiat pentru perioada august 2017-august 2018. I-a solicitat inculpatului ... să-i comunice un număr de cont în care să-i achite lunar chiria sau să-i elibereze chitanță la momentul achitării chiriei în numerar. Acesta nu a fost de acord cu niciuna dintre aceste variante, fapt pentru care i-a reiterat această rugăminte în fiecare lună. În ziua de 09.01.2018, inculpatul ... a venit la apartament și le-a solicitat să părăsească imobilul, motivând că nu-i achitase chiria aferentă lunii ianuarie 2018. I-a spus inculpatului din nou, că dorește să-i facă plata într-un cont bancar sau prin mandat poștal, însă acesta le-a solicitat din nou să părăsească apartamentul până la data de 10.01.2018. În data de 10.01.2018, în jurul orelor 18:45, inculpatul ... s-a prezentat la ușa apartamentului împreună cu tatăl acestuia, inculpatul ... și mama proprietarei imobilului. A deschis ușa de la intrare foarte puțin, doar cât să se vadă și i-a spus inculpatului că dorește să discute doar în fața organelor abilitate, moment în care inculpatul a forțat ușa și a intrat în apartament împreună cu tatăl său și mama proprietarei. Inițial au fost întrebați de ce nu au bagajele făcute încă, și i-a răspuns că nu se poate elibera un apartament închiriat așa de repede, după care inculpatul ... l-a lovit cu genunchiul în zona intimă pe soțul său, iar ea a intervenit pentru a nu degenera situația. Ulterior, inculpatul ... și tatăl său, au început să desfacă patul din dormitor și canapeaua din sufragerie, luând salteaua patului și ducând-o la mașină, moment în care ea a încuiat ușa, lăsând cheile în yală. A precizat că în timpul în care inculpații desfăceau mobilierul, le-a solicitat atât ea cât și soțul să părăsească apartamentul și a sunat la numărul unic de urgență. În momentul în care inculpații transportau mobilierul la mașină, a sosit un echipaj de jandarmi. A arătat că, în altercația dintre soțul său și inculpatul ..., a intervenit și inculpatul ..., care i-a lovit soțul cu pumnul în șold. A mai menționat că, în ziua de 13.01.2018, mama proprietarei a adus în apartament mobilierul luat de inculpați.

La data de 03.07.2018, persoana vătămată ... a declarat că-și menține în totalitate depoziția din data de 11.01.2018 și a solicitat ca inculpații ... și ... să fie trași la răspundere penală pentru faptele comise, arătând că se constituie parte civilă cu suma de 5000 de lei. A menționat că, la data de 03.07.2018, a depus la dosar un DVD, inscripționat „... 2018”, care conține fotografiile efectuate cu telefonul său mobil, la momentul comiterii faptelor.

Persoana vătămată ... a depus la dosar certificatul medico-legal nr. 45/A2-D/12.01.2018, întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală ..., din care reiese că prezenta pe antebrațul drept față dorsală, în 1/3 superioară și la nivelul cotului echimoze roșietice-brune și albastre-verzui, de 6/3 cm și 6,5/5 cm, iar pe fața dorsală a mâinii drepte, la nivelul metacarpianului IV – excoriație liniară întreruptă de 1 cm, oblică în jos și lateral, pe fond echimotic palid-albastru, de 2/1,5 cm. S-a concluzionat că persoana vătămată prezintă leziuni ce au putut fi produse prin loviri cu sau de corpuri contondente, care pot data din 10.01.2018 și necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

La data de 30.01.2018, persoana vătămată ... a declarat că locuiește împreună cu soția sa, persoana vătămată ... și fiica lor, în apartamentul situat în apartamentul din ..., str. ... nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., pe care soția sa l-a închiriat în baza unui contract încheiat în formă scrisă de la proprietarul acestuia, numita ..., reprezentată la încheierea contractului prin inculpatul ..., în calitate de mandatar. De-a lungul timpului, i-a solicitat inculpatului ... să-i comunice un număr de cont bancar în care să-i achite chiria. În luna ianuarie 2018, întrucât pierdea bani la retragere și schimbul valutar, chiria fiind în euro, i-a comunicat telefonic inculpatului că va mai plăti chiria doar în momentul în care îi va comunica contul. În ziua de 09.01.2018, inculpatul ... a venit la apartament, însoțit de mama proprietarei și încă o persoană și le-a solicitat să părăsească imobilul pe loc. El a cerut un timp de minim 24 de ore pentru a părăsi apartamentul, în timp ce soția sa i-a spus inculpatului că va pleca doar în momentul în care va veni cu un executor judecătoresc. În această situație, inculpatul ... a spus că va reveni la apartament în ziua următoare, în jurul orelor 18:00. În ziua de 10.01.2018, în jurul orelor 18:00, inculpatul ... a revenit la apartament însoțit de tatăl său și de mama proprietarei, iar când a deschis ușa, inculpatul ... a intrat în apartament, el oprindu-l și spunându-i să nu intre în casă, însă acesta l-a împins pe el, iar inculpatul ... i-a împins soția și au intrat toți trei în hol, apoi în sufragerie. Având în vedere acest conflict, i-a spus fiicei sale să sune la „112”, iar în momentul imediat următor, inculpatul ... l-a lovit intenționat cu genunchiul în zona inghinală, după care, acesta și tatăl său au luat salteaua de pe pat și au scos-o pe casa scării. Aceștia au revenit în apartament, moment în care tatăl inculpatului ... a scos un set de chei și șurubelnițe și împreună cu fiul său a început să demonteze canapeaua. În tot acest timp, atât el cât și soția sa le-au solicitat inculpaților să iasă din apartament, aceștia refuzând și acuzându-l că ar fi bandit și că le-ar fi ocupat apartamentul, adresându-i, totodată, și cuvinte jignitoare. A precizat că mama proprietarei a ieșit din apartament înainte ca inculpații să se apuce de demontarea patului și a canapelei. La un moment dat, a observat mașina jandarmilor oprind în dreptul blocului, spunându-le acest lucru inculpaților. În acel moment, inculpații coborau cu o piesă din canapea la mașina lor. Echipajul de jandarmi a aplanat pe moment starea de conflict, însă inculpații au urcat după restul lucrurilor și au plecat ulterior cu mama proprietarei. După aproximativ trei zile, în urma înțelegerii cu proprietara, mama acesteia a adus în apartament bunurile luate de către inculpați. A mai menționat că, la un moment dat, inculpatul ... i-a împins atât pe el cât și pe soția sa, iar într-un alt moment, când se aflau în sufragerie, acesta l-a lovit cu pumnul în burtă.

Persoana vătămată ... a depus la dosar certificatul medico-legal nr. 46/A2-D/12.01.2018, întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală ..., din care reiese că prezenta pe fața internă a coapsei drepte, în 1/3 superioară, spre pliul inghinal, echimoză violaceu-verde-gălbuie, de 8/5 cm, concluzionându-se că aceasta prezintă echimoză pe coapsa dreaptă, posibil produsă prin lovire cu corp sau mijloc contondent, aceasta poate data din 10.01.2018 și necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Din procesul verbal încheiat de organele de urmărire penală în urma vizionării DVD+R-ului, inscripționat „... 2018”, depus de persoana vătămată la dosarul cauzei, la data de 03.07.2018, cât și a planșei foto întocmite cu această ocazie, reiese că, imaginile surprind aspecte care relevă demontarea unei canapele de culoare bej-maro și a unui pat, inclusiv urme de zgâriere a parchetului din camerele respective.

La dosar se află copia contractului de închiriere, încheiat la data de 01.10.2017, între numita ..., în calitate de proprietar, reprezentată de ... și persoana vătămată ..., în calitate de chiriaș, având ca obiect apartamentul situat în ..., str. ... nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., cu valabilitate de la 01.10.2017 la 01.10.2018. Contractul este înregistrat la Administrația Județeană a Finanțelor Publice ... sub nr. 9168/02.10.2017. Potrivit clauzelor contractuale, chiria este în cuantum de 300 de lei, lunar și se achită la data de întâi a lunii, cu o marjă de plus, minus 3 zile. Plata chiriei se va face pe baza unei chitanțe (cont bancă, CEC, etc.). Potrivit clauzelor speciale, se percepe o garanție apartament în valoare de 300 de lei, apartamentul se închiriază nemobilat, se va respecta liniștea și ordinea în imobil, în caz contrar, contractul urmând a se rezilia imediat, iar contractul urmează a se rezilia cu un preaviz de 15 zile.

La dosar există și o copie a contractului de închiriere, încheiat la data de 25.08.2017, între numita ..., în calitate de proprietar, reprezentată de ... și persoana vătămată ..., în calitate de chiriaș, având ca obiect apartamentul situat în ..., str. ... nr. ..., bl. ..., sc. ..., et. ..., ap. ..., cu valabilitate de la 26.08.2017 la 25.08.2018. Contractul nu figurează înregistrat la Administrația Județeană a Finanțelor Publice ... Potrivit clauzelor contractuale, chiria este în cuantum de 250 de euro, lunar și se achită la data de doi a lunii, cu o marjă de plus, minus 3 zile. Plata chiriei se va face pe baza unei chitanțe (cont bancă, CEC, etc.). Potrivit clauzelor speciale, se percepe o garanție apartament în valoare de 250 de euro, contractul nu se va putea rezilia mai devreme de un an, în caz contrar, pierzându-se garanția în valoare de 250 de euro, iar apartamentul urmează să fie întreținut în aceleași condiții de curățenie, așa cum a fost preluat la data de 26.08.2017. În partea inferioară a acestui contract apare consemnat un proces verbal, încheiat între părțile semnatare ale contractului cu privire la predarea către chiriaș a unor bunuri mobile existente în apartament și a indecșilor de la gaze, curent și apă rece. Se menționează că, printre bunuri, au fost predate-primite și o canapea extensibilă și o masă de lemn (în sufragerie) și un șifonier cu trei uși și un pat dublu cu saltea (în dormitor).

Din adresa nr. 123355/27.01.2020 a Serviciului de Telecomunicații Speciale, reiese că la data de 10.01.2018, la orele 18:40 și 19:01, persoana vătămată ... a apelat nr. unic de urgență „112”.

Prin adresa nr. 2673110/22.01.2020, Inspectoratul de Jandarmi Județean ... a comunicat o copie de pe fișa de intervenție la eveniment cu numărul de înregistrare 2312870/10.01.2018, întocmită de echipajul de jandarmerie cu ocazia intervenției la evenimentul din ..., str. ... nr. ..., bloc ... Din cuprinsul acestui document reiese că la data de 10.01.2018, orele 18:46, în urma unui apel la „112”, echipajul s-a deplasat la adresa din ..., str. ... nr. ..., bloc ..., ap. ..., unde numitul ... a sesizat faptul că are loc un conflict cu proprietarul apartamentului unde locuiește cu chirie, respectiv numitul ..., conflictul fiind aplanat. Au fost identificate persoanele implicate în conflict, respectiv numiții ..., ..., ... și ...

În cursul judecății în primul ciclu procesual, persoanele vătămate ... și ... au depus la dosarul cauzei, prin apărătorul ales, un DVD+R, marca Verbatim, cu seria constructivă PAP 32V113222524, inscripționat Filmare ... ap. ..., precum și un extras cu mesajele telefonice comunicate între părțile contractului de închiriere.

În urma verificării suportului magnetic mai sus indicat, instanța a constatat că acesta conține o înregistrare video, care relevă momentele în care inculpații ... și ... au scos din apartamentul închiriat persoanelor vătămate, o saltea de pat și un corp de canapea, care în prealabil este demontat cu ajutorul unor scule.

De asemenea, din extrasul mesajelor purtate la data de 03.01.2018, rezultă că persoana  vătămată ... îi reproșează inculpatului ... faptul că nu a indicat un cont bancar și nu a rezolvat problema legată de un televizor.

Analizând probele cauzei, instanța a reținut că inculpații au pătruns fără consimțământ în locuința utilizată de persoanele vătămate, în baza unui contract de închiriere și au sustras o saltea din dormitor și o piesă de canapea din sufragerie.

Astfel, persoanele vătămate ... și ... au declarat în mod constant de-a lungul procesului penal că nu și-au dat consimțământul pentru ca inculpații să pătrundă în apartament, astfel explicându-se și actele de violență consumate între acestea și inculpați.

De asemenea, coroborarea declarațiilor martorelor ... și ... cu  împrejurarea că persoanele vătămate au fost nevoite să apeleze la nr. unic de urgență  „112”, confirmă depozițiile persoanelor vătămate, în sensul că nu au fost de acord ca inculpații să pătrundă în apartament.

Elocvente în acest sens sunt depozițiile martorei ..., care a declarat că, „a auzit gălăgie pe casa scării, în dreptul ușii apartamentului său. A ieșit pe casa scării, la etajul I, unde locuiește și a văzut, în prezența vecinei sale, ..., de la apartamentul 86, că chiriașa apartamentului nr. ..., situat vizavi de apartamentul său, era într-un conflict cu un bărbat. Acest conflict se desfășura cu ușa apartamentului deschisă, având loc atât pe holul apartamentului cât și pe casa scării” (declarațiile de la urmărirea penală); „chiriașa era în ușă și nu primea proprietara în casă, împingând-o și filmând cu telefonul” (declarațiile din faza de judecată din primul ciclu procesual); „a observat-o pe chiriașa care locuia în apartamentul vecinei. Aceasta avea telefonul mobil în mână și striga să vină poliția. Totodată, aceasta o împingea pe doamna ..., despre care ea știe că e proprietara apartamentului, ca să o împiedice să intre în apartament” (declarații din faza de judecată din al doilea ciclu procesual).

În același sens sunt de menționat și depozițiile martorei ..., care a declarat că, „a auzit zgomote de obiecte mișcate și gălăgie pe casa scării, a deschis ușa apartamentului, ... cu această ocazie a observat că ușa apartamentului nr. ... era deschisă, iar chiriașa acestuia se certa cu 2 sau 3 bărbați” (declarațiile de la urmărirea penală); „a auzit scandal și a ieșit pe casa scării, ocazie cu care a observat  niște bărbați care aruncau niște saltele....nu a discutat cu acele persoane și a auzit că a fost apelat numărul „112” (declarațiile din faza de judecată din primul ciclu procesual); „pe timpul serii, a auzit niște zgomote pe casa scării ca şi cum cineva a arunca ceva sau lovea ușa de la intrarea în scară ... a văzut-o pe casa scării pe chiriașa, care locuia la apartamentul nr. ... şi i-a reproșat de ce se mută așa, în acest mod, făcând foarte multă gălăgie,  chiriașa i-a spus că nu se mută, ci că o dă afară din apartament, dar nu i-a oferit alte explicații ... a observat niște bărbați care intrau în apartamentul chiriașei ... a mai remarcat că chiriașa vorbea la telefonul mobil și crede că sesiza organele de ordine publică” (declarații din faza de judecată din al doilea ciclu procesual).

Relevante în sensul că persoanele vătămate nu au fost de acord să-i primească pe inculpați în apartament, în seara zilei de 10.01.2018, sunt și depozițiile martorei ..., date în cursul urmăririi penale, în sensul că,  „inculpatul ... a bătut la ușă și a deschis persoana vătămată ..., care a început să țipe și să-l înjure pe inculpat, spunându-i că nu are ce discuta cu el, iar persoana vătămată ... i-a reproșat ei că nu este proprietară și că a vândut apartamentul și nu are niciun drept. Persoana vătămată ... și inculpatul ... au început să se îmbrâncească reciproc pe hol, însă nu a observat ca aceștia să-și fi aplicat lovituri. Au ajuns ulterior cu toții în sufragerie, unde a început o discuție între persoanele vătămate și inculpatul ..., iar persoana vătămată ... a sunat la numărul unic de urgență „112”, moment în care ea a ieșit din apartament, pe casa scării”, cele din faza de judecată din primul ciclu procesual, în sensul că, „chiriașii au spus că nu vor să mai plece din apartament. Au avut loc discuții contradictorii în sufragerie, unde se aflau cu toții. Inculpatul ... și persoana vătămată ... și-au adresat cuvinte jignitoare și s-au îmbrâncit. Când a văzut această situație, ea a ieșit din apartament, iar ulterior a coborât în fața blocului. La un moment dat, inculpatul  ... a luat salteaua din dormitor, pentru că nu s-a plătit chiria. A văzut acest lucru, deoarece salteaua a fost aruncată din apartament, pe scară la intrare”, precum și cele din faza de judecată din al doilea ciclu procesual, în sensul că,” persoana vătămată și soțul acesteia i-au spus că s-au răzgândit și nu vor să mai predea apartamentul, menționând că vor să locuiască aici până la expirarea contractului. Au avut niște discuții legate de chiria restantă, iar aceasta a spus că nu are bani și ar dori să mai fie păsuită până va mai face rost de bani. Inculpatul ... i-a cerut în mod ferm cheile apartamentului, spunându-i persoanei vătămate că trebuie să părăsească imobilul. În această situație, atât persoana vătămată, cât și soțul ei, au început să le adreseze injurii. În acel moment, inculpatul ... s-a gândit să îi ia salteaua de pe pat persoanei vătămate, sperând că în situația dată, neavând cum să mai doarmă, aceasta va fi determinată să părăsească apartamentul. În acest sens, inculpatul ... a luat salteaua de pe patul din dormitor și a scos-o din apartament și a dus-o, ulterior, cu o mașină, la domiciliul ei. Tot atunci, inculpatul ... a luat de la canapeaua din sufragerie, partea care se desprindea și pe care se putea dormi, pe care, la fel, a dus-o la domiciliul ei”.

Pentru aceste considerente, instanța a înlăturat, ca neverosimile, depozițiile ulterioare ale martorei ..., din cursul judecății, în sensul că, în seara de 10.01.2018, persoanele vătămate au fost de acord să-i primească în apartament. Pentru aceeași rațiune, nu au putut fi primite susținerile celor doi inculpați, cum că, în seara zilei respective, persoanele vătămate și-au dat acceptul pentru ca ei să pătrundă în apartament.

Din probele cauzei, instanța a mai reținut că bunurile sustrase se aflau în detenția persoanelor vătămate, ele fiind predate persoanei vătămate ... de către inculpatul ..., potrivit obligațiilor asumate prin contractul de închiriere, astfel că nu poate fi contestat faptul că ele nu ar putea constitui obiectul material al infracțiunii de furt calificat reținute în cauză.

La un interval de 2-3 zile, inculpatul ... a restituit bunurile sustrase către persoanele vătămate.

În cursul dezbaterilor, cu privire la infracțiunea de furt calificat săvârșită prin violarea de domiciliu, inculpații au solicitat, în principal, prin avocatul ales, achitarea în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, motivând că nu a existat intenția de furt, întrucât bunurile nu au fost luate în scopul însușirii pe nedrept, ci pentru a-i determina pe chiriași să părăsească imobilul.

În subsidiar, inculpații au solicitat achitarea pentru faptul că bunurile nu se mai aflau în detenția legală a persoanelor vătămate, motivând că la prima întâlnire din seara de 09.01.2018, părțile conveniseră deja, la nivel verbal, cu privire la încetarea efectelor contractului de închiriere, iar o eventuală revocare a consimțământului cu privire la încetarea înainte de termen a contractului nu a avut loc și nici nu ar fi posibilă legal. Au conchis inculpații că la momentul în care au fost sustrase bunurile din apartament, acestea nu se mai aflau în posesia/detenția legală a persoanelor vătămate, apreciind că nu este întrunită tipicitatea obiectivă a infracțiunii de furt.

Prima teză a apărării, în sensul lipsirii intenției directe calificate prin scop (bunurile nu au fost luate în scopul însușirii pe nedrept), nu a putut fi primită din următoarele considerente:

Latura subiectivă, ca element constitutiv al infracțiunii se compune din vinovăție, mobil și scop. În timp ce vinovăția este un element obligatoriu pentru latura subiectivă a tuturor infracțiunilor, celelalte două elemente nu condiționează existența infracțiunii, decât în cazurile prevăzute expres de textul incriminator, ele păstrându-și rolul doar în procesul de individualizare judiciară a răspunderii penale.

În cazul infracțiunii de furt, elementele constitutive obligatorii ale laturii subiective sunt vinovăția sub forma intenției directe și scopul, cel din urmă constând în însușirea fără drept a bunului care face obiectul acțiunii de luare.

Așadar, în cazul infracțiunii de furt, intenția directă a subiectului activ trebuie să fie îndreptată în mod necesar către scopul însușirii bunului, fiind denumită intenție calificată prin scop. În cazul infracțiunii de furt, deși mobilul rămâne în afara laturii subiective, acest aspect nu echivalează cu lipsa lui, fiind cunoscut că infracțiunea este precedată și determinată de un mobil, care reprezintă un impuls interior, constând într-o necesitate, dorință, pasiune, sentiment, emoție, cauză, motiv, etc. care l-a determinat pe infractor să comită infracțiunea.

Rolul stabilirii laturii subiective, cu toate elementele sale componente, revine organului judiciar prin raportare la circumstanțele obiective ale cauzei.

Analizând apărarea inculpaților, prin raportare la circumstanțele obiective ale cauzei, instanța a reținut că dorința acestora de a-i determina pe chiriași să părăsească apartamentul prin recurgerea la furt, reprezintă în realitate mobilul infracțiunii și nu scopul acesteia.

În timp ce mobilul infracțiunii este un apanaj al conștiinței făptuitorului și-i dirijează voința, scopul infracțiunii este prevăzut în norma de incriminare și constă în obiectivul urmărit de făptuitor prin săvârșirea acțiunii specifice elementului material, care, de regulă, reprezintă o schimbare produsă în realitatea obiectivă.

În cazul infracțiunii de furt, scopul acțiunii de luare constă în însușirea pe nedrept a bunului și întotdeauna succedă acțiunea ce reprezintă elementul material al infracțiunii, iar schimbarea urmărită în realitatea obiectivă o reprezintă scoaterea bunului din stăpânirea materială a persoanei vătămate și trecerea lui în sfera de stăpânire materială exclusivă a subiectului activ, rezultatul infracțiunii fiind, astfel, calea de realizare a scopului acesteia.

Mobilul infracțiunii de furt constă în impulsul psihic care i-a determinat pe inculpați să comită fapta și precedă acțiunea de luare.

Inculpații au declarat că au luat bunurile din detenția persoanelor vătămate pentru a le determina să părăsească apartamentul, recunoscând astfel, că și-au conceput infracțiunea din dorința de a determina o anumită conduită a persoanelor vătămate, respectiv aceea de a părăsi apartamentul.

În această situație, este lesne de observat că dorința de a evacua persoanele vătămate din apartament precedă acțiunii de luare a bunurilor și reprezintă cauza pentru care inculpații au dorit să-și însușească bunurile persoanelor vătămate.

Prin urmare, dorința de evacuare a persoanelor vătămate nu poate reprezenta scopul luării bunurilor din detenția persoanelor vătămate, ci impulsul care i-a determinat pe inculpați să comită fapta, adică mobilul faptei.

Mai mult, din probele cauzei, rezultă că inculpații au fost animați de acest mobil cu mult înainte de pătrunderea în apartament, drept dovadă că aveau deja asupra lor instrumentele și sculele necesare demontării și sustragerii bunurilor din detenția persoanelor vătămate.

De asemenea, la momentul prezentării la apartamentul în cauză, inculpații s-au confruntat cu poziția fermă a persoanelor vătămate, care le-au comunicat expres că nu vor părăsi imobilul, decât în condițiile stipulate de lege în cazul contractelor de închiriere, conștientizând că, dorința lor de a-i determina să părăsească imobilul prin sustragerea de bunuri nu putea fi transpusă în practică, sens în care au și apelat, ulterior, la măsuri suplimentare, cum ar fi tăierea cablului TV.

Or, sustrăgând bunurile chiar și în aceste circumstanțe, cu atât mai evidentă apare intenția inculpaților de a lua bunurile în scopul însușirii pe nedrept.

În altă ordine de idei, bunurile au fost luate din apartament, din stăpânirea materială a persoanelor vătămate, fără consimțământul acestora și trecute imediat în stăpânirea de fapt exclusivă a inculpaților, care au dispus de acestea după cum au dorit, încărcându-le într-un mijloc de transport și depozitându-le la dispoziția lor.

De vreme ce bunurile au fost scoase definitiv din apartament, iar persoanele vătămate au fost lipsite efectiv de posibilitatea de a mai face acte de dispoziție materială asupra lor, concomitent cu trecerea imediată a bunurilor în sfera de dispoziție materială a inculpaților, este evident că luarea acestora a fost urmată de însușire, fiind întrunită cerința laturii subiective a infracțiunii de furt.

Nu trebuie omise nici depozițiile inculpatului ..., ce în cursul urmăririi penale a formulat o altfel de apărare, precizând că fiul său i-a spus atunci că în această situație va lua patul pentru a-l vinde, întrucât în urma mobilării apartamentului avea o datorie de 5000 de euro.

Instanța a reținut că nici această apărare nu poate fi primită, jurisprudența și doctrina juridică, consacrând teza potrivit căreia, luarea unor bunuri din posesia sau detenția unei persoane, pentru compensarea unei pretinse datorii ori pentru a determina persoana vătămată să adopte o anumită conduită, întrunește toate cerințele laturii subiective a infracțiunii de furt, acțiunea de luare subordonându-se scopului însușirii pe nedrept a bunurilor.

Instanța a reținut ca neîntemeiată și cea de-a doua teză a apărării, referitoare la împrejurarea că bunurile sustrase nu s-ar mai fi aflat în detenția persoanelor vătămate.

Nu a putut fi primită alegația potrivit căreia, în seara zilei de 09.01.2018, părțile conveniseră deja, la nivel verbal, cu privire la încetarea efectelor contractului de închiriere, iar o eventuală revocare a consimțământului cu privire la încetarea înainte de termen a contractului nu a avut loc și nici nu ar fi posibilă legal.

Probele cauzei nu dovedesc că s-a realizat un acord de voință al părților cu privire la încetarea contractului de închiriere. Dimpotrivă, probele cauzei, dovedesc că persoana vătămată ... a precizat în mod expres că nu dorește să plece din apartament, solicitând aplicarea clauzelor contractuale și a dispozițiilor legale.

Chiar dacă ar fi considerată valabilă teza potrivit căreia ar fi existat acest acord al părților cu privire la încetarea contractului, în cauză nu s-a efectuat restituirea prestațiilor (așa cum stipulează art. 1322 Cod civil), pentru a se putea considera că persoanele vătămate au pierdut detenția bunurilor.

Mai mult, potrivit art. 1831 alin. 1 Cod civil, dacă prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriașului se face în baza unei hotărâri judecătorești, fiind evident că până la evacuare, chiriașul nu pierde detenția asupra imobilului și a bunurilor mobile din interior.

Totodată, declarațiile persoanei vătămate ... și ale inculpatului ..., în calitate de semnatari ai contractului, reliefează că, în seara zilei de 09.01.2018, inculpatul ... a ieșit la un moment dat din apartament, pentru a se evita degenerarea situației, astfel că negocierile cu privire la un pretins acord de încetare a contractului, așa cum susține apărarea, au avut loc între persoanele vătămate, pe de o parte și, respectiv, martora ... și martorul ..., pe de altă parte, concludente în acest sens, fiind însele depozițiile inculpatului ..., care a iterat că, „au fost invitați în apartament, mergând în sufragerie, moment în care ... a început să țipe la el, spunându-i că el nu are ce căuta în apartament, adresându-i injurii. I-a spus că nu a venit să se certe, lăsându-i pe mama proprietarei și pe concubinul acesteia să lămurească problema.  După două minute a ieșit din apartament fără ceartă, apoi după 15-20 de minute, mama proprietarei și concubinul acesteia au coborât din bloc, spunându-i că chiriașii vor părăsi apartamentul în 24 de ore, restituindu-le garanția de 250 de euro, ei trebuind să achite utilitățile la zi”.

Or, în această situație este evident că, un astfel de acord de voință, invocat de apărare, nu poate avea vreo consecință juridică, cu privire la încetarea contractului de închiriere, atât timp cât martorii ... și martorul ... nu sunt părți ale contractului.

Față de toate aceste aspecte, instanța a reținut că nu a intervenit acordul de voință al părților cu privire la încetarea contractului, iar la momentul săvârșirii infracțiunii, bunurile sustrase se aflau în detenția persoanelor vătămate.

S-a precizat că situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută mai sus, rezultă din analiza următoarelor mijloace de probă administrate în cauză: declaraţie persoană vătămată ..., certificat medico-legal nr. 45/A2-D din 12.01.2018, declaraţie persoană vătămată ..., certificat medico-legal nr. 46/A2-D din 12.01.2018, proces verbal şi imagini puse la dispoziţie de persoana vătămată, contract de închiriere înregistrat la organele fiscale sub nr. 9168 din 02.10.2017; declaraţie martor ...; declaraţie martor ...; declaraţie martor ...; declaraţie martor ...; declaraţii suspecţi/inculpaţi; declarații persoane vătămate, declarații martori, declarații inculpați din cursul judecății; relații și înscrisuri comunicate de Serviciul de Telecomunicații Speciale și Inspectoratul Județean de Jandarmi ...; alte înscrisuri.

Instanţa a  reţinut astfel, că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă dincolo de orice îndoială că inculpatul ..., la data de 10.01.2018, pe fondul unei stări conflictuale cu persoana vătămată ..., împreună cu inculpatul ..., a pătruns prin violenţă în locuinţa acesteia din municipiul ..., str. ... nr. ..., bl. ..., ap. ..., judeţul ..., unde a exercitat violenţe fizice asupra persoanei vătămate, provocându-i leziuni care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi a sustras din imobil o saltea şi o piesă din canapeaua din sufrageria apartamentului, totul cu scopul de a determina persoana vătămată şi familia acesteia să părăsească locuinţa.

Instanţa a reţinut că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială, că inculpatul ..., la data de 10.01.2018, pe fondul unei stări conflictuale cu persoana vătămată ..., împreună cu inculpatul ..., a pătruns prin violenţă în locuinţa acesteia din municipiul ..., str. ... nr ..., bl. ..., ap. ..., judeţul ..., unde a exercitat violenţe fizice asupra persoanei vătămate, provocându-i leziuni care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi a sustras din imobil o saltea şi o piesă din canapeaua din sufrageria apartamentului, totul cu scopul de a determina persoana vătămată şi familia acesteia să părăsească locuinţa.

S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului ..., constând în aceea că, la data de 10.01.2018, pe fondul unei stări conflictuale cu persoana vătămată ..., împreună cu inculpatul ..., a pătruns prin violenţă în locuinţa acesteia din municipiul ..., str. ... nr. ..., bl. ..., ap. ..., judeţul ..., unde a exercitat violenţe fizice asupra persoanei vătămate, provocându-i leziuni care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi a sustras din imobil o saltea şi o piesă din canapeaua din sufrageria apartamentului, totul cu scopul de a determina persoana vătămată şi familia acesteia să părăsească locuinţa, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovirea sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal și furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b Cod penal.

Faptele inculpatului ..., constând în aceea că, la data de 10.01.2018, pe fondul unei stări conflictuale cu persoana vătămată ..., împreună cu inculpatul ..., a pătruns prin violenţă în locuinţa acesteia din municipiul ..., str. ... nr. ..., bl. ..., ap. ..., judeţul ..., unde a exercitat violenţe fizice asupra persoanei vătămate, provocându-i leziuni care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi a sustras din imobil o saltea şi o piesă din canapeaua din sufrageria apartamentului, totul cu scopul de a determina persoana vătămată şi familia acesteia să părăsească locuinţa, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal și furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b Cod penal.

Elementul material al infracțiunii de furt calificat îl reprezintă luarea, pe timp de noapte, prin violarea domiciliului, a bunurilor mobile din posesia persoanelor vătămate fără consimțământul acestora, în scopul însușirii pe nedrept și rezultă din probele administrate în cauză.

Urmarea imediată constă în schimbarea situaţiei de fapt a bunurilor sustrase, prin scoaterea acestora din stăpânirea persoanelor vătămate şi crearea unui gol patrimonial, prin lipsirea acestora de capacitatea de a mai dispune de bunurile respective.

Raportul de cauzalitate între fapta de deposedare săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă produsă rezultă din probele administrate în cauză.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, instanţa a reţinut că inculpații au săvârşit fapta cu intenţie directă, calificată prin scop, prevăzând rezultatul și urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei.

Cu privire la infracțiunea de lovirea sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal, în urma verificării actelor existente la dosar, instanța a reținut că lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate ...

 Ca atare, în baza art. 396 alin. 1 și 6 Cod de procedură penală, în referire la art. 16 alin. 1 lit. e, teza întâi Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 157 alin. 1 Cod penal și art. 193 alin. 3 Cod penal, instanța a dispus încetarea procesului penal față de inculpaţii ... şi ..., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal, întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate ...

La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită, instanţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 74 Cod penal, a ţinut seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Instanța nu a reținut dispozițiile art. 75 alin. 2 raportat la art. 76 Codul penal, pentru coborârea pedepselor aplicate sub minimul special, neexistând probe în acest sens. Simpla restituire a bunurilor sustrase, mai ales pe fondul discuțiilor dintre persoanele vătămate cu proprietarul apartamentului, nu poate fi considerat un efort din partea inculpaților pentru a se putea reține dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. a Cod penal.

De asemenea, modalitatea concretă în care inculpații au acționat imprimă faptei o gravitate incompatibilă cu dispozițiile prev. de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.

Referitor la infracțiunea săvârșită de inculpații ... și ..., instanța a avut în vedere o gravitate medie din perspectiva modalității concrete în care aceștia au acționat, respectiv prin planificarea activității infracționale și dotarea cu instrumentele necesare demontării bunurilor, activitatea ilicită fiind pusă în operă pe timp de noapte și prin violarea domiciliului persoanelor vătămate.

 Din perspectiva bunurilor sustrase și a consecințelor imediate ale faptei, instanța a reținut că inculpații au dat dovadă de cinism, lipsind persoanele vătămate și copilul minor al acestora de mobilierul necesar asigurării odihnei și somnului.

 A reținut că inculpații ... și ... și-au recunoscut fapta doar sub aspectul laturii obiective.

 A reținut că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

 Cu privire la persoana inculpatului ..., instanța a reţinut că are vârsta de 45 de ani, este căsătorit, are un copil minor, este angajat în calitate de asistent medical în cadrul Serviciului Județean de Ambulanță ..., iar în prezent urmează cursurile Facultății de Medicină ... Din înscrisurile depuse în circumstanțiere reiese că inculpatul este cunoscut  cu un comportament responsabil în relațiile de serviciu.

Cu privire la persoana inculpatului ..., instanța a reținut că are vârsta de 73 de ani, este căsătorit, are studii 10 clase și este pensionar. Din înscrisurile depuse în circumstanțiere reiese că inculpatul este diagnosticat cu mai multe afecțiuni medicale.

Punând în balanță toate aceste elemente mai sus arătate, instanţa a considerat că o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimul special constituie un mijloc apt de reeducare a inculpaților, astfel încât să-și formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de conviețuire socială.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei principale a închisorii, având în vedere situaţia de fapt reţinută, cuantumul pedepselor aplicate, persoana inculpaților, precum și atitudinea acestora pe parcursul derulării procesului penal, caracterizată prin prezentarea la toate chemările organelor judiciare, inclusiv acordul manifestat pentru prestarea unor ore de muncă neremunerată în folosul comunității, instanţa a reținut că scopul şi funcţiile pedepsei aplicate acestora în prezenta cauză, pot fi atinse şi fără privarea lor efectivă de libertate, astfel că, în baza art. 91 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 Cod penal și obligațiile prev. de art. 93 alin. 2 lit. b și alin. 3 Cod penal.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a precizat că, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată ... a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 5000 de lei, fără a indica natura pretențiilor, iar persoana vătămată ... nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În cursul judecății, în primul ciclu procesual, la data de 06.12.2019, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoanele vătămate ... și ... au precizat că se constituie părți civile cu suma de câte 500 de euro, cu titlu de daune morale.

În cursul judecății, în primul ciclu procesual, la termenul din data de 12.12.2019,  partea civilă ... a precizat că suma de 5000 de euro cu care s-a constituit parte civilă reprezintă prejudiciul moral cauzat de inculpați prin comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe. 

Cu privire la infracțiunea de furt calificat, partea civilă ... a învederat, la același termen de judecată din 12.12.2019, că nu formulează pretenții civile, întrucât bunurile sustrase nu erau personale. La același termen de judecată, partea civilă ... a precizat că suma de 5000 de euro cu care s-a constituit parte civilă reprezintă prejudiciul moral cauzat de inculpați prin privarea de bunurile ce au făcut obiectul material al infracțiunii de furt calificat.

În cursul judecății, în al doilea ciclu procesual, la termenul din data de 28.09.2021, în faza dezbaterilor, partea civilă ... a menționat că renunță la pretențiile civile formulate în cauză.

Având în vedere că sub aspectul infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpaţii ... şi ..., pentru lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate ..., instanța, în temeiul art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă a părții civile ...

De asemenea, a constatat că bunurile sustrase au fost restituite integral, iar persoana vătămată ... nu a formulat alte pretenții civile cu privire la infracțiunea de furt calificat.

În temeiul art. 22 alin. 1 Cod procedură penală, a constatat că partea civilă ... a renunțat la pretențiile civile.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii ... şi ..., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Au precizat că încadrarea corectă a faptelor realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de  violare de domiciliu pe timp de noapte şi de furt comisă tot pe timp de noapte, deoarece nu au pătruns în locuința persoanelor vătămate în scopul săvârșirii infracțiunii de furt, ci pentru a se realiza predarea/primirea și evacuarea acelui imobil, solicitând schimbarea de încadrare juridice în infracțiunea prevăzută de articolul 224 alineatul 2 Cod penal în concurs cu infracțiunea de furt calificat prevăzută de articolul 228 alineatul 1 - articolul 229 alineatul 1 litera b Cod penal.

Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu au solicitat achitarea în temeiul articolului 16 alineatul 1 litera b teza 1 Cod procedură penală, întrucât nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii, având în vedere că la momentul când au ajuns la ușa imobilului, au  sunat la ușă,  au fost invitați în locuință, astfel că accesul în locuință a fost permis de către persoanele vătămate. În subsidiar au solicitat stabilirea unei amenzi penale și amânarea aplicării pedepsei.

În privința infracțiunii de furt calificat pe timp de noapte, au solicitat, în principal, achitarea întrucât lipsește tipicitatea subiectivă a infracțiunii, în temeiul dispozițiilor articolului 16 alineatul 1 litera b teza a doua din Codul de procedură penală, respectiv că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, deoarece scopul pentru care a fost săvârșită infracțiunea a fost de a determina persoanele vătămate să părăsească imobilul și nu acela de a-şi însuşi bunurile care au fost sustrase din locuință. În subsidiar, au solicitat stabilirea unei pedepse cu închisoare, iar după contopirea pedepselor să se dispună amânarea aplicării pedepsei.

Au mai solicitat, în situația în care nu se va admite cererea de schimbare a încadrării juridice, achitarea pentru infracţiunea de furt calificat deoarece intrarea în imobil nu s-a făcut pentru a sustrage bunuri, iar acestea nu au fost luate în scopul însușirii.

Intimata-persoană vătămată ... a solicitat respingerea apelului declarat de inculpați, deoarece nu le-a permis accesul, ci au intrat cu forţa în apartament, nu i-au avertizat că le vor lua mobilierul pentru a fi nevoiți să plece din imobil, ci au fost pregătiți cu ustensilele necesare, însemnând șurubelnițe, patent și alte asemenea ustensile, aceştia având un plan B, în sensul în care, dacă nu vor pleca de bunăvoie din imobil sau prin constrângere verbală, să existe și o soluție de rezervă.

Procurorul a precizat că cererea de schimbare a încadrării juridice nu este justificată, având vedere că inculpații, la momentul sosirii în apartament, aveau deja pregătite asupra lor instrumentele și sculele necesare demontării și sustragerii bunurilor aflate în detenția persoanelor vătămate, ceea ce reflectă intenția pe care au avut-o de la momentul inițial. A menţionat că este dovedită infracţiunea de furt prin violare de domiciliu, aceștia acţionând cu intenție directă pentru însușirea pe nedrept a bunurilor sustrase, mobilul fiind acela de a-i determina să părăsească imobilul. A mai arătat că pedepsele au fost just individualizate, solicitând respingerea apelurilor declarate de inculpați.

Apelurile sunt nefondate.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de  drept, conform art.  417 alin. 2 C.proc.pen., Curtea constată că hotărârea apelată este legală și temeinică.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor penale comise de aceştia.

În acest sens, din coroborarea probelor administrate în cauză, redate şi analizate pe larg de către instanța de fond, rezultă că, pe fondul unor neînțelegeri legate de închirierea  apartamentului nr. ..., situat în  municipiul ..., str. ... nr. ..., bl. ..., judeţul ..., persoanei vătămate ... (inculpatul ... reclamând plata cu întârziere a chiriei, iar persoana vătămată ... neaducerea unui televizor și indicarea unui cont bancar pentru plata chiriei), apartament unde locuia şi soţul acesteia, persoana vătămată ..., precum şi copilul minor al acestora, inculpaţii ... şi ... au pătruns la data de 10.01.2018, în jurul orelor 18:00,  prin violenţă în această locuinţă, fără a avea acceptul persoanelor vătămate, care foloseau acest imobil în baza unui contract de închiriere, exercitând acte de violență asupra acestora (ambele persoane vătămate suferind leziuni care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, ... neformulând plângere prealabilă pentru lovire, iar pentru ... s-a constatat că lipsește plângerea prealabilă, prin sentința apelată dispunând-se încetarea procesului penal pentru lovire), de unde au sustras o saltea din dormitor (precum și a suportului de pat pe care se așeza salteaua – aspect care reiese atât din fotografiile aflate la dosarul de urmărire penală, cât și din înregistrarea video depusă la dosarul de fond, în primul ciclu de judecată, DVD) şi o piesă de la canapeaua din sufrageria apartamentului, pentru a determina persoanele vătămate şi, evident, copilul acestora, să părăsească locuinţa respectivă.

Elementul material al infracțiunii de furt este dat de luarea obiectelor de mobilier prezentate mai sus, care se aflau în posesia și detenția legală a persoanelor vătămate (în baza contractului de închiriere), fără consimțământul acestora. Prin această acţiune bunurile au fost scoase de sub stăpânirea persoanelor vătămate şi au intrat în posesia inculpaţilor, aceştia comportându-se ca adevărați proprietari, având în vedere că le-au scos din apartamentul respectiv, le-au dus pe scara blocului, apoi la mașină și le-au transportat la mama proprietarei apartamentului (astfel cum rezultă din declaraţiile lor și ale martorei  ...).

Fapta de luare a bunurilor s-a petrecut pe timp de noapte, fiind evident că la data de 10 ianuarie 2018, în jurul orei 18:00, este deja instalat întunericul în mediul înconjurător.

De asemenea, fapta a fost comisă și prin violare de domiciliu, deoarece aceștia au intrat în apartament fără acordul persoanelor vătămate și au refuzat plecarea fără a lua bunurile în cauză.

Susținerile inculpaților în sensul că ar fi avut acordul persoanelor vătămate pentru a pătrunde în apartament nu pot fi primite, fiind contrazise de ansamblul  probelor administrate în cauză.

În acest sens, persoanele vătămate au relatat constant că nu au fost de acord cu pătrunderea inculpaților în apartament, că s-au opus, dar aceștia au folosit violența fizică  împotriva lor și au intrat în apartament. De asemenea, acestea au mai arătat că, în timp ce inculpații demontau mobilierul, le-au precizat că nu au ce căuta acolo și le cereau să plece, dar inculpații nu s-au conformat.

Declaraţiile persoanelor vătămate se coroborează cu concluziile certificatelor medico-legale din care reiese că ambele au suferit leziuni care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, produse prin loviri cu sau de corpuri contondente și, respectiv, prin lovire cu sau mijloc contondent, ceea ce duce la concluzia că s-au opus pătrunderii inculpaților în apartament, iar aceștia le-au agresat pentru a intra acolo.

De asemenea, tot în sensul că persoanele vătămate nu au fost de acord să-i primească pe inculpați în apartament, sunt și declarațiile martorei ..., date în cursul urmăririi penale, care a relatat că, în momentul în care s-a deschis ușa apartamentului, persoana vătămată ... a început să țipe și să-l înjure pe inculpatul ..., iar persoana vătămată ... i-a reproșat ei că nu este proprietară și că a vândut apartamentul și nu are niciun drept, iar ulterior persoana vătămată ... și inculpatul ... au început să se îmbrâncească reciproc pe hol și apoi au ajuns cu toții în sufragerie, unde a început o discuție între persoanele vătămate și inculpatul ..., iar persoana vătămată ... a sunat la numărul unic de urgență „112”. Susţinerea acestei martore din faza de judecată, în sensul că persoanele vătămate au fost de acord să-i primească în apartament, a fost corect înlăturată de instanța de fond deoarece nu se coroborează cu celelalte probe, este în contradicție cu declaraţia dată la urmărire penală și nu a justificat credibil noua variantă, fiind vădit dată pro causa pentru a susține apărarea inculpaților.

Totodată, inculpatul ... confirmă că au existat împingeri între el și persoana vătămată ..., din holul apartamentului până au ajuns în sufragerie, acte de violență care nu s-ar fi produs dacă persoanele vătămate și-ar fi dat acordul ca inculpații să pătrundă în apartament.

Și inculpatul ... confirmă că persoana vătămată ... l-a îmbrâncit pe inculpatul ..., spunându-i să iasă din apartament întrucât nu era proprietar, că nu au ce căuta acolo, iar el (inculpatul ...) i-a cerut acestei persoane vătămate să se liniștească și să-i lase să ia ce aveau de luat, aspect care confirmă încă o dată faptul că inculpații au intrat fără drept și fără consimţământul persoanelor vătămate  în acel apartament.

Urmarea imediată a faptei inculpaților constă în deposedarea persoanelor vătămate de bunurile pe care le dețineau legal și producerea unui prejudiciu în patrimoniul acestora, prin lipsa de folosință a bunurilor respective conform destinației lor. Totodată, s-a adus atingere și libertății persoanei sub aspectul inviolabilității domiciliului, respectiv a dreptului persoanei de a-și desfășura viața domestică, privată, fără un amestec abuziv și nedorit  din partea altora.

Raportul de cauzalitate între elementul material al infracţiunii şi urmarea socialmente periculoasă produsă rezultă pe deplin din probele administrate în cauză.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracţiunii, inculpații au acționat cu intenţie directă, aceștia prevăzând că prin sustragerea obiectelor de mobilier se produce un prejudiciu în patrimoniul persoanelor vătămate, dat de lipsa de folosință a bunurilor respective conform destinației lor, rezultat pe care l-au urmărit.

De asemenea, este îndeplinită și cerința existenței scopului însușirii pe nedrept a acelor bunuri, având în vedere că aceştia nu aveau nici un drept asupra lor, care se aflau în posesia și detenția legală a persoanelor vătămate, fiind în folosința acestora conform contractului de închiriere (contract ce era perfect valabil la acel moment).

Susținerea inculpaților, în sensul că au luat bunurile nu în scopul însușirii pe nedrept, ci pentru a determina persoanele vătămate să părăsească apartamentul, nu poate fi primită întrucât această împrejurare nu constituie scopul infracțiunii, ci mobilul acesteia.

În doctrina judiciară, mobilul este definit ca fiind acel impuls interior, constând într-o necesitate, dorință, pasiune, sentiment, emoție, etc., care inspiră făptuitorului ideea de a comite o anumită faptă penală. Mobilul este motivul, cauza internă, care îl determină pe un infractor să comită o anumită infracțiune.

Prin scopul infracțiunii se înţelege obiectivul urmărit de făptuitor, respectiv schimbarea în realitatea obiectivă prin comiterea acțiunii sau inacțiunii care constituie elementul material al infracțiunii.

Revenind la prezenta cauză, se constată că dorința inculpaților de a evacua persoanele vătămate din apartamentul închiriat exista încă dinainte de a ajunge la locația respectivă. Însă, la refuzul acestora de a părăsi de bună voie imobilul închiriat, pentru a-și atinge motivul pentru care se deplasaseră acolo (cel al evacuării persoanelor vătămate), inculpatul ... a hotărât, pe moment (spontan), să intre în apartament și să ia cele două obiecte de mobilier (salteaua de pe patul din dormitor, cu suportul aferent, și partea pe care se putea dormi de la canapeaua din sufragerie), care se aflau în folosința legală a  persoanelor vătămate, pentru a le determina să plece din apartament, nemaiavând unde dormi. Inculpatul ... a achiesat imediat la rezoluția infracțională a inculpatului ... și amândoi au pătruns în acel imobil, chiar dacă nu aveau vreun drept și persoanele vătămate s-au împotrivit, de unde au luat bunurile respective, deși nu aveau vreun drept asupra lor.

Bunurile au fost luate din apartament, din stăpânirea materială a persoanelor vătămate, fără consimțământul acestora și trecute imediat în stăpânirea de fapt exclusivă a inculpaților, care au dispus de acestea după cum au dorit, încărcându-le într-un mijloc de transport și depozitându-le la dispoziția lor. Odată ce bunurile au fost scoase definitiv din apartament, iar persoanele vătămate au fost lipsite efectiv de posibilitatea de a mai face acte de dispoziție materială asupra lor, concomitent cu trecerea imediată a bunurilor în sfera de dispoziție materială a inculpaților, este evident că luarea acestora a fost urmată de însușirea lor pe nedrept de către inculpați.

Prin urmare, scopul luării bunurilor a fost cel al însușirii fără drept, aspect care rezultă din schimbarea produsă în realitatea obiectivă prin comiterea faptei, respectiv deposedarea persoanelor vătămate și imposedarea inculpaților, aceștia comportându-se ca adevărați proprietari ai bunurilor sustrase, iar mobilul comiterii infracțiunii de furt a fost acea dorință a inculpaţilor de a evacua persoanele vătămate din apartamentul închiriat pe o altă cale decât cea legală. 

În consecință, sunt îndeplinite toate elementele constitutive, atât cele care țin de latura obiectivă (elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre acestea), cât și cele care țin de latura subiectivă (vinovăția sub forma intenției directe şi scopul însuşirii pe nedrept), ale infracțiunii de furt calificat, pe timp de noapte și prin violare de domiciliu, prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b Cod penal, infracțiuni nejustificate și imputabile inculpaţilor  ... şi ..., fiind nefondată cererea acestora de achitare.

Împrejurarea că bunurile au fost restituite la circa 3 zile după aceea nu are relevanţă asupra  existenței infracțiunii de furt calificat, aceasta consumându-se la momentul la care inculpații au scos elementele de mobilier din apartament, realizându-se astfel deposedarea persoanelor vătămate de aceste bunuri și, imediat, imposedarea lor, bunuri asupra cărora au efectuat și acte de dispoziție, transportându-le la mama proprietarei apartamentului.

Cererea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de articolul 224 alineatul 2 Cod penal în concurs cu infracțiunea de furt calificat prevăzută de articolul 228 alineatul 1 - articolul 229 alineatul 1 litera b Cod penal, motivat de faptul că nu au pătruns în locuința persoanelor vătămate în scopul săvârșirii infracțiunii de furt, ci pentru a se realiza predarea/primirea și evacuarea acelui imobil, nu poate fi primită pentru considerentele de mai jos.

Astfel, anterior datei de 01.02.2014, în perioada de aplicare a Codului penal din 1969, atât jurisprudența cât și doctrina era unanimă în a încadra fapta de luare a unui bun prin pătrunderea în  locuința persoanei vătămate  în infracțiunile de furt și violare de domiciliu, în concurs real, deoarece, în acest caz, nu opera nicio absorbție. Singura excepție o reprezenta furtul calificat prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, care includea în conținutul său în mod natural, necesar, inevitabil fapta de violare de domiciliu.

Însă, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal (Legea nr. 286/2009), la data de 01.02.2014, legiuitorul a incriminat, în dispozițiile de art. 229 alin. 2 lit. b, o infracţiune complexă, aceea de furt calificat prin violare de domiciliu ori sediu profesional. După cum se ştie, infracţiunea complexă este o formă a unităţii legale de infracţiune, o creație a legiuitorului care, din considerente de politică penală şi faţă de legătura foarte strânsă existentă între anumite infracţiuni, reunește mai multe infracţiuni într-o singură infracţiune. Esențial pentru infracţiunea complexă este, aşadar, cuprinderea în conţinutul său, ca element sau ca circumstanţă agravantă, de acţiuni sau inacțiuni care constituie, prin ele însele, o faptă prevăzută de legea penală.

Prevederea în legea penală a săvârşirii furtului prin violare de domiciliu ori sediu profesional nu reprezintă altceva decât legiferarea unei infracţiuni complexe în care infracţiunea de violare de domiciliu este absorbită, în mod legal, în infracţiunea de furt calificat.

Pentru existența acestei infracțiuni complexe trebuie îndeplinite condițiile de existență ale celor două infracţiuni componente. Astfel, pentru existenta infracţiunii de violare de domiciliu, autorul trebuie să cunoască faptul că pătrunde în spațiul rezervat vieţii intime a persoanei. Apoi, după  pătrunderea în domiciliul, făptuitorul sustrage și îşi însuşeşte pe nedrept unul sau mai multe bunuri mobile aflate în posesia sau detenția persoanei vătămate, fără consimţământul acesteia.

Revenind la prezenta cauză, se constată că nu a existat o intenție premeditată de a lua bunurile înainte de pătrunderea în locuința persoanelor vătămate deoarece, în caz contrar, coroborat și cu faptul că au exercitat acte de violență fizică asupra acestora, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați ar fi fost mult mai gravă, respectiv aceea de tâlhărie prev. de art. 233 – art. 234 alin.1 lit. f Cod penal. Organele de urmărire penală au apreciat că actele de violență fizică nu s-au exercitat în scopul luării bunurilor, astfel că s-au făcut cercetări și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru lovire (persoană vătămată ... - prin sentința apelată dispunând-se încetarea procesului penal pentru că lipsește plângerea prealabilă) și furt calificat, pe timp de noapte și prin violare de domiciliu.

Așa cum am arătat anterior, intenția pentru luarea bunurilor a fost una spontană,  inculpatul ... hotărând, imediat refuzului persoanelor vătămate de a părăsi locuința, să intre în apartament și să ia obiectele de mobilier, hotărâre la care a achiesat imediat și inculpatul ..., amândoi intrând în imobil și luând bunurile respective.

Inculpații au realizat că pătrund fără drept și fără acordul persoanelor vătămate în acel apartament, în care persoanele vătămate își desfășurau viața domestică, intimă, întrucât acestea dețineau imobilul în baza unui contract de închiriere valabil și s-au opus pătrunderii lor acolo, ba chiar le-au cerut să-l părăsească, astfel cum am precizat în considerentele de mai sus.

Prin pătrunderea fără drept și fără acordul persoanelor vătămate în locuința acestora, inculpaţii au adus atingere relațiilor sociale referitoare la inviolabilitatea domiciliului acestora, iar prin sustragerea bunurilor respective au adus atingere și relațiilor sociale referitoare la  posesia și detenția bunurilor mobile sustrase, prin însuşirea acestora fără drept cauzând și o pagubă în patrimoniul acestora, dat de lipsa de folosință a lucrurilor respective.

Totodată, prin sustragerea obiectelor de mobilier, respectiv a saltelei de pe patul din dormitor, cu suportul aferent, și a părții pe care se putea dormi de la canapeaua din sufragerie, inculpații au adus atingere încă o dată vieții private a persoanelor vătămate, acestea neputând să-și desfășoare viața domestică în condiții normale, dormind pe jos circa trei zile, până la înapoierea bunurilor sustrase.

Față de considerentele de mai sus, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați se circumscrie infracțiunii de furt calificat, pe timp de noapte și prin violare de domiciliu, prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b Cod penal, fiind nefondată cererea acestora de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat.

Fiind dovedită pe deplin vinovăţia inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat, este nefondată şi cererea acestora de achitare.

Pedepsele de câte 2 ani  închisoare, egale cu minimul special, pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, precum și modalitatea de executare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, au fost just individualizate față de împrejurările comiterii faptelor, gravitatea acestora și persoana inculpaților.

În cauză nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei întrucât nu este îndeplinită condiția prev. de art.83 alin.2 Cod penal, infracțiunea comisă fiind pedepsită de lege cu închisoare de 7 ani (limita maximă), fiind nefondată cererea formulată de inculpați în acest sens.

Faţă de considerentele de mai sus,  apelurile declarate de inculpații  ... și ... sunt nefondate, urmând să fie respinse, conform disp. art.  421  pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare