Dreptul de a nu da declarații in condițiile art 177 Cod procedura penala. Persoane care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soti Infracțiunea de mărturie mincinoasa. Art. 273 alin. 1 Cod penal.

Omisiunea organului de urmarire penala de a aduce la cunostinta unui martor dreptul de a nu da declaratii in conditiile art 117 Cod procedura penala, dat fiind calitatea pretinsa de concubina fata de inculpatul cercetat penal pentru  mai multe infractiuni nu este reglementata sub sanctiunea nulităţii absolute prev. de art. 281 alin. (1) C. proc. pen., astfel ca poate interveni sanctiunea nulitatii relative, conform art282 Cod procedura penala, care stipuleaza: incălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

În urma analizării tuturor probelor administrate în cauză conform art. 103 C.p.p., nu se conturează între inculpați o relație asemănătoare acelora dintre soți, în sensul avut în vedere prin dispozițiile art.117 C.p.p., în configurarea adusă prin Decizia nr. 562/2017 a Curții Constituționale, ci doar o relație temporară, de conjunctură, fără un conținut consistent, fără o dimensiune afectivă, fără o continuitate specifică unei căsătorii chiar și factuale, pe care au exploatat-o în sens juridic, în scopul sustragerii de la răspundere penală.

În drept, fapta inculpatei care, fiind audiată în calitate de martor în cauza privind pe inculpat, a formulat declarații neadevărate, nereale, conform cărora ea ar fi condus autoturismul pe raza localității, iar nu inculpatul, deși toate probele administrate pe parcursul procesului penal conduc în mod cert la concluzia contrară, conform căreia inculpatul conducea autoturismul, iar inculpata se afla doar în calitate de pasager, împreună cu proprii săi copii minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art. 273 alin. 1 C.p.

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat şi de inculpatul …….., împotriva sentinţei penale nr. 163 din data de 03.08.2021, pronunţată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. ……….., privind şi pe inculpata …….

Conform art. 405 alin. 3 C.p.p., părțile și persoana vătămată nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 24 mai 2022, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie ce se va pronunţa, când instanţa, având în vederea dispozițiile rt. 391 alin 1 si art. 405 alin 1 Cpp, a stabilit termen pentru deliberarea, redactarea si pronunţarea hotărârii la data de 29 iunie 2022, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberand asupra apelurilor deduse judecatii, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 163 din data de 03.08.2021, pronunţată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. ………., în baza art. 396 alin. (5) C.p.p. cu aplicarea art. 16 li. b) teza I C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatei …….. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prev. la art. 273 alin. (1) Cp.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C.p.p. a fost condamnat inculpatul ……, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. la art. 193 alin. (2) Cp. cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cp.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C.p.p. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. la art. 335 alin. (1) Cp. cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cp.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C.p.p. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. la art. 337 alin. Cp. cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cp.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C.p.p. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. la art. 371 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cp.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză se află în recidivă postexecutorie față de condamnările aplicate prin s.p. nr. 19/06.03.2008 a Tribunalului Dolj, în dosarul nr. …., rămasă definitivă prin d.p. nr. 3894/26.11.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și s.p. nr. 1933/15.06.2012 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. ….., rămasă definitivă prin d.p. nr. 1973/04.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și în concurs față de condamnările aplicate prin s.p. nr. 111/30.04.2020 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. …., rămasă definitivă prin d.p. nr. 477/11.06.2020 a Curții de Apel Craiova și a s.p. nr. 1989/07.08.2020 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. ….., rămasă definitivă prin d.p. nr. 1387/10.11.2020,

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 1989/07.08.2020 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. ………, rămasă definitivă prin d.p. nr. 1387/10.11.2020 a Curții de Apel Craiova și au fost repuse pedepsele contopite în individualitatea lor: (1 an și 6 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare; 2 ani închisoare; 2 ani închisoare; 2 ani închisoare).

În baza art. 40 alin. (1) Cp. cu aplicarea art. 38 alin. (2) Cp. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) Cp. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul fix de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 ani și 4 luni (1 an închisoare, 1 an și 6 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare; 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta sentință; 1 an și 6 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sp. nr. 1989/07.08.2020 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ……, rămasă definitivă prin d.p. nr. 1387/10.11.2020; 2 ani închisoare; 2 ani închisoare celelalte două pedepse aplicate prin s.p. nr. 111/30.04.2020 de Judecătoria Băilești în dosarul nr. ……, rămasă definitivă prin d.p. nr. 477/11.06.2020 a Curții de Apel Craiova), inculpatul urmând să execute pedeapsa totală rezultantă de 6 ani și 4 luni.

În baza art. 72 Cp. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada în care s-a aflat sub măsura reținerii (măsură dispusă în faza de urmărire penală în prezenta cauză), arestării preventive și arestului la domiciliu (măsuri dispuse de Judecătoria Calafat în prezenta cauză), respectiv de la 12.06.2019-13.11.2019 și perioada în care a fost reţinut, arestat preventiv şi sub puterea mandatului de executare emis în baza s.p. nr. 111/30.04.2020 pronunțată în dosarul nr. ……. a Judecătoriei Băilești, rămasă definitivă prin d.p. nr. 477/11.06.2020 a Curții de Apel Craiova, iar după anularea mandatului, sub puterea mandatului emis în baza s.p. nr. 1989/07.08.2020 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ….., rămasă definitivă prin d.p. nr. 1387/10.11.2020 a Curții de Apel Craiova, respectiv perioada începând cu data de 23.12.2019 - până la zi.

A fost anulat mandatul de executare nr. 2071/2020 din data de 11.11.2020 emis de Judecătoria Craiova şi dispune emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei sentinţe.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) Cp. s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii prev. la art. 193 alin. (2) Cp. aflat în custodia poliției conform dovezii seria H, nr. 0165479.

În baza art. 19 alin. (1) și 25 alin. (1) C.p.p. raportat la art. 397 (1) C.p.p. cu aplicarea art. 1357 alin. (1) C.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 de lei către partea civilă ….., cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 alin. (1) C.p.p. a fost obligat inculpatul …… la plata sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului, dintre care suma de 2000 de lei aferentă fazei de urmărire penală, iar suma de 1000 de lei aferentă fazelor de cameră preliminară și de judecată.

În baza art. 275 alin. (3) C.p.p. cheltuielile judiciare efectuate în legătură cu inculpata ……. au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. ….., din data de 01.08.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat a fost trimis în judecată inculpatul ……, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) din Cp. cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cp. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cp. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare mostre biologice, prev. la art. 337 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cp. și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. la art. 335 alin. (1) Cp. cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cp. toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cp.

De asemenea, prin rechizitoriul nr. ….., din data de 01.08.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat a fost trimisă în judecată inculpata ….., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. la art. 273 alin. (1) Cp.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în sinteză, că la data de 05.05.2019, inculpatul ….. a condus pe raza comunei … autovehiculul marca ……. cu nr. de înmatriculare ….., fără a poseda permis de conducere, după ce în prealabil consumase bauturi alcoolice, context în care a intrat în coliziune cu autovehiculul marca …. cu nr. de înmatriculare ……, condus de către …... Ulterior acestui moment, inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate ….. o lovitură cu cuțitul în zona genunchiului drept, producându-i leziuni ce au necesitat circa 8-9 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, inculpatul a proferat amenințări și expresii jignitoare la adresa persoanelor aflate în zonă. Ulterior, au fost sesizate organele de poliție, care, prezentându-se la fața locului, au procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat. Constatându-se că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, organele de poliție l-au condus la Spitalul Municipal …. în vederea prelevării mostrelor biologice, însă inculpatul a refuzat să se supună prelevării.

În ceea ce privește infracțiunea ce îi este imputată inculpatei ….., prin actul de sesizare a instanței s-a reținut , în sinteză, că inculpata, fiind audiată în calitate de martor, a declarat în mod mincinos că ea ar fi condus autovehiculul marca ……, ci nu inculaptul………

Situaţia de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: declaraţia persoanei vătămate …., declarațiile martorilor …., ……., …………, ………., raport de expertiză medico-legală nr. ../15.07.2019, certificatele medico-legale nr…. /06.05.2019 și nr. …../13.05.2019 eliberate de IML ….., declaraţii suspect/inculpat,  înscrisuri, procese-verbale de confruntare.

În faza camerei preliminare, prin încheierea nr. 29/15.01.2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Calafat, rămasă definitivă prin respingerea contestației, pronunțată prin încheierea nr. 39/14.02.2020 a Tribunalului Dolj , s-a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.

Pe parcursul procesului, persoana vătămată ……. s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 de euro reprezentând daune materiale și morale.

În faza de judecată, la termenul din data de 29.09.2020 cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpaților dispozițiile art. 374 alin. (4) C.p.p. raportat la art. 396 alin. (10) C.p.p. privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpații au arătat că nu solicită ca judecata să aibă loc în conformitate cu procedura recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 374 alin. (4) C.p.p., iar instanța a dispus ca judecata să aibă loc conform procedurii comune.

La termenul din data de 10.11.2020, instanța, a procedat la reaudiere inculpatului, pentru respectarea dispozițiilor legale care prevăd obligativitatea asistării inculpatului de către avocat, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei (fila 60).

A fost audiată persoana vătămată …… la data de 19.01.2021.

Au fost audiaţi martorii ……, ………. (la termenul din data de 19.01.2021), ……, ……. (la termenul din 16.03.2021).

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor noi, prima instanţă a reţinut următoarele:

În fapt, la data de 05.05.2019, inculpatul …., în timp ce conducea pe raza comunei ….., autovehiculul marca…………, fără a deține permis de conducere, a intrat în coliziune cu autovehiculul marca ……..  condus de către ………., ricoșând ulterior în autovehiculul marca ……. condus de numitul ……….. Ulterior producerii accidentului rutier, inculpatul a încercat să plece de la fața locului, context în care ………., șoferul autovehiculului marca ……. și ……., șoferul autovehiculului marca ………, s-au îndreptat către inculpat pentru a-i cere explicații. Observând faptul că inculpatul încerca să pornească motorul autovehiculului, …….. i-a luat cheile din contact pentru a-l împiedica să facă acest lucru. Ulterior, inculpatul a coborât din autovehicul, având în mâna dreaptă un cuțit. În acel moment a început să profereze amenințări celor prezenți. Între timp, la fața locului a venit fiul lui ……., respectiv persoana vătămată ……. care, văzând că inculpatul are în mână un cuțit, l-a luat de umăr pe inculpat, moment în care acesta s-a dezechilibrat și a căzut pe asfalt. În momentul în care inculpatul se afla căzut pe asfalt i-a aplicat persoanei vătămate ……. o lovitură de cuțit în zona genunchiului drept, violență ce a avut drept urmare producere unei plăgi tăiate liniar de circa 1 cm, leziune ce a necesitat circa 8-9 zile de îngrijiri medicale.

La fața locului s-au prezentat organele de poliție care au procedat la testarea cu etilotestul a inculpatului, rezultând că acesta avea o îmbibație de alcool în valoare de 0,62 mg/l în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal …. pentru a i se preleva probe biologice, context în care inculpatul a refuzat efectuarea procedeului probatoriu.

Starea de fapt astfel cum a fost reținută a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate atât în faza de urmărire penală, instanța, în baza principiului liberei aprecieri a probelor, le-a oferit prevalență, întrucât au fost administrate după o perioadă scurtă de la producerea evenimentelor, astfel încât acestea prezintă un grad de fiabilitate mai mare față de probele administrate nemijlocit de prezentul complet.

Declarația persoanei vătămate …… se coroborează cu declarația dată în faza de urmărire penală, în calitate de suspect de către …….

Mijloacele de probă menționate anterior se coroborează cu declarația martorului …….., cu depoziția martorei ……… dată în faza de urmărire,  cu declarația martorei ….., cu depoziția dată în faza de urmărire penală de către martorul …..

Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de confruntare dintre inculpatul ….. și numitul ……, cel din urmă și-a reiterat susținerile făcute cu ocazia audierii în calitate de martor, în sensul că inculpatul ……. a condus autovehiculul marca ……….. cu nr. de înmatriculare ……. și că el l-a înțepat pe fiul său ………… cu cuțitul în zona genunchiului drept (filele 63-64 d.u.p.).

Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de confruntare dintre inculpatul ….. și numitul ………, cel din urmă și-a reiterat susținerile făcute cu ocazia audierii în calitate de martor, în sensul că inculpatul …… a condus autovehiculul marca ………. cu nr. de înmatriculare …….. și că el l-a înțepat cu cuțitul în zona genunchiului drept (filele 68-69 d.u.p.).

Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de confruntare dintre inculpatul …… și numitul ……, cel din urmă și-a reiterat susținerile făcute cu ocazia audierii în calitate de martor, în sensul că inculpatul …….. a condus autovehiculul marca …….. cu nr. de înmatriculare ……..și că el l-a înțepat cu cuțitul în zona genunchiului drept (filele 73-74 d.u.p.).

Declarațiile menționate anterior se coroborează sub aspectul aplicării de către inculpat a unei lovituri de cuțit în zona genunchiului drept cu cele cuprisne în certificatul medico-legal nr. …./06.05.2019 din care rezultă că persoana vătămată ……. a prezentat la nivelul genunchiului drept o plagă liniară de aproximativ 1 cm, leziune ce a necesitat circa 8-9 zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce privește faptul că inculpatul nu deținea, la momentul faptelor, permis de conducere, este relevantă adresa nr. …../31.05.2019 eliberată de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din care rezultă că inculpatul ……. nu figurează ca posesor al permisului de conducere auto (fila 96 d.u.p.).

Sub aspectul infracțiunii prevăzute la art. 337 Cp. este relevantă testarea cu etilotestul marca Drager din care a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 0,62 mg/l în aerul expirat (fila 98 d.u.p.).

De asemenea, din procesul-verbal de recoltare a probelor biologice rezultă că inculpatul ……… a refuzat recoltarea (fila 97 d.u.p.).

Încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului …….

În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului ……. care, la data de 05.05.2019, în timp ce se afla pe strada ……, sat. ………, jud. …….., a lovit persoana vătămată ……., cu cuțitul în zona genunchiului drept, provocându-i o plagă taiată de circa 1 cm, leziune care a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. 2 Cp.

Fapta inculpatului …..care, la data de 05.05.2019, a condus autovehiculul marca ……, cu nr. de înmatriculare ………, pe raza comunei …… fără a deține permis de conducere, întrunește elementele contitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. la art. 335 alin. 1 Cp.

Fapta inculpatului …….. care, la data de 05.05.2019, a condus autovehiculul marca ……, cu nr. de înmatriculare ………. pe raza comunei ………, mijloc de transport pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului auto, având o imbibație de alcool de 0,62 mg/l în aerul expirat, de a refuza să se supună prelevării mostrelor biologice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. la art. 337 Cp.

Fapta inculpatului ……… care, la data de 05.05.2019, în timp ce se afla pe strada ……., comuna …………, jud. ……., respectiv pe un drum public, de a amenința persoanele prezente și de a exercita violențe asupra persoanei vătămate ………, tulburând în acest fel ordinea și liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea a ordinii și liniștii publice, prev. la art. 371 Cp.

Încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpata ……..

Inculpata …… a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât a declarat în fața organelor de urmărire penală că, la data de 05.05.2019, ea a condus autovehiculul marca ……, negând că inculpatul ……. a fost la volanul autovehiculului (filele 94-95 d.u.p.).

Potrivit art. 117 alin. (1) C.p.p. au dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de martor, mai multe persoane, printre care soțul și persoanele care au avut calitatea de soț al inculpatului. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 562/2017 (publicată în Monitorul Oficial nr. 837 din 23 octombrie 2017) s-a statuat că soluția legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, este neconstituțională.

Aplicând considerentele de ordin teoretic la speța de față, s-a constatat că inculpata …… se află în relație de concubinaj cu inculpatul …….., astfel cum rezultă din datele de identificare ale inculpatei aferente declarației date în calitate de martor, unde la secțiunea stare civilă este indicat în mod expres că aceasta se află în relație de concubinaj (fila 94 d.u.p.). Mai mult decât atât, în cuprinsul declarației inculpata folosește la un moment dat expresia: „au început să îl lovească pe concubinul meu …..” (fila 95 d.u.p.). Totodată, instanța constată că în cuprinsul drepturilor ce i-au fost aduse la cunoștință inculpatei nu se regăsește și cel prevăzut la art. 117 alin. (1) C.p.p. în interpretarea dată prin decizia nr. 562/2017 a Curții Constituționale, respectiv dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de martor.

Prima instanţă a reţinut că neîndeplinirea obligației de către organele de urmărire penală de a-i aduce la cunoștință dreptul de a refuza să dea declarație au pus inculpata între a alege două soluții vătămătoare pentru ea, ori de a da declarații neconforme cu realitatea pentru a-și proteja concubinul, ori de a spune adevărul, manifestare ce ar fi expus inculpatul la consecințe negative din punct de vedere procesual.

În continuare, s-a reţinut că singura ipoteză în care inculpata ar fi putut avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă ar fi reprezentată de situația în care, după ce i s-ar fi adus la cunoștință dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de martor, aceasta să fi renunțat la acest drept, manifestare ce ar fi asimilat-o din punct de vedere procesual cu „martorul clasic”. În cauză, nu există nicio dovadă din care să rezulte că inculpata a renunțat la dreptul prevăzut la art. 117 alin. (1) C.p.p. astfel încât aceasta nu poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de mărturie mincionoasă.

Pe cale de consecință, în baza art. 396 alin. (5) C.p.p. cu aplicarea art. 16 li. b) teza I C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatei …… pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prev. la art. 273 alin. (1) Cp. întrucât nu este îndeplinită condiția existenței subiectului activ calificat reprezentată de calitatea de martor.

Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare prin s.p. nr. 19/06.03.2008 a Tribunalului Dolj, în dosarul nr. ……., rămasă definitivă prin d.p. nr. 3894/26.11.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin s.p. nr. 1933/15.06.2012 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. ……, rămasă definitivă prin d.p. nr. 1973/04.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în urma contopirii cu restul rămas neexecutat din hotărârea menționată anterior, i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2967 de zile cu închisoarea.

Prima instanţă a reţinut că executarea pedepsei de 2967 de zile s-a împlinit la data de 11.08.2018, inculpatul fiind eliberat la termen (a executat efectiv întreaga pedeapsă).

Prin s.p. nr. 111/30.04.2020 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. ….., rămasă definitivă prin d.p. nr. 477/11.06.2020 a Curții de Apel Craiova, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 2 ani închisoare; 2 ani închisoare; 2 ani închisoare (fapte săvârșite la data de 10.12.2019; 10.12.2019;14.12.2019).

Prin s.p. nr. 1989/07.08.2020 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. …….., rămasă definitivă prin d.p. nr. 1387/10.11.2020 a Curții de Apel Craiova, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare (fapte din datele de 22.12.2018) .

În continuare, prima instanţă a reţinut că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite la data de 05.05.2019, respectiv după executarea pedepselor aplicate prin s.p. nr. 19/06.03.2008 a Tribunalului Dolj, în dosarul nr. ….., rămasă definitivă prin d.p. nr. 3894/26.11.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și s.p. nr. 1933/15.06.2012 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. ….., rămasă definitivă prin d.p. nr. 1973/04.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova (data executării 11.08.2018), dar, totodată, săvârșite anterior rămânerii definitive a s.p. nr. 111/30.04.2020 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. ……, rămasă definitivă prin d.p. nr. 477/11.06.2020 a Curții de Apel Craiova și a s.p. nr. 1989/07.08.2020 a Judecătoriei Craiova pronunțată în dosarul nr. ……., rămasă definitivă prin d.p. nr. 1387/10.11.2020 a Curții de Apel Craiova, astfel încât infracțiunile deduse judecății în prezentul dosar se află în recidivă postexecutorie cu primele două condamnări și în concurs cu ultimele două.

În continuare instanța reținând existența unui concurs de cauze de agravare a pedepselor a făcut aplicarea art. 79 alin. (2) Cp. aplicând prioritar regulile de la recidivă postexecutorie, iar ulterior regulile de la concursul de infracțiuni.

Potrivit art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.p.p. raportat la art. 397 alin. 1 C.p.p. cu aplicarea art. 1357 alin. 1 C.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă, context în care a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 de lei cu titlu de daune morale, sumă ce este de natură a păstra echilibru între scopul urmărit, acela de compensație echitabilă pentru suferința fizică produsă și preocuparea ca, prin acordarea daunelor, să nu se producă o îmbogățire fără justă cauză și o dublă condamnare a inculpatului.

Prima instanţă a reţinut  că prin folosirea cuțitului inculpatul a creat un pericol de un grad ridicat, astfel încât, pentru înlăturarea lui, în baza art. 112 alin. 1 lit. b Cp. s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 193 alin. 2 Cp. aflat în custodia poliției conform dovezii seria …. nr. ……...

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat şi de inculpatul …….

În motivarea apelului formulat Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală întrucât, în mod greșit, instanța de judecată a dispus achitarea inculpatei …… pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă , prev. de art. 273 alin. 1 C.p. , în temeiul disp. art. 16 alin. l, lit. b teza I C.p.p. reținând că aceasta nu ar avea calitate de subiect activ calificat reprezentată de calitatea de martor.

Într-adevăr, Curtea Constituțională prin decizia mai sus menționată a statuat faptul că, dispozițiile art. 117 alin. l, lit. a și b C.p.p. care exclud dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, sunt neconstituționale.

În cazul de faţă, inculpatul ……. nu a avut cu numita …….. o relație tipică uneia de familie, în sensul că, nu au locuit și gospodărit împreună, locuind doar sporadic, pentru puțin timp împreună, aceasta, locuind efectiv pe raza comunei …….., sat ………, județul ……., după cum chiar ea a precizat cu ocazia audierii sale în calitate de martor Ia data de 05.05.2019.

Ori, în ziua respectivă, inculpatul ……. a condus autoturismul marca ………. cu nr. de înmatriculare ……… cu intenția declarată de a se deplasa împreună cu inculpata …..pe raza Mun. ……… unde aceasta domiciliază.

Din nici un mijloc de probă administrat în cursul urmăririi penale, dar și în cursul cercetării judecătorești nu rezultă faptul că inculpatul ……. a avut cu inculpata ……. o relație asemănătoare acelora dintre soți, în sensul că nu au conviețuit tot timpul împreună, așa cum este normal într-o relație de familie, nu au gospodărit împreună.

De altfel, în cursul cercetării judecătorești, instanța a dispus citarea inculpatei …. pe raza loca. ………., str…………, nr. ….., jud. …….., însă aceasta nu a fost găsită niciodată la acest domiciliu, sens în care a dispus trimiterea unor mandate de aducere ce au fost înaintate organelor dc poliție din cadrul Secției nr. … Poliție Rurală …….., astfel că, aceasta în urma căutărilor efectuate de către organele de poliție a fost găsită la domiciliul său de pe raza comunei ….., sat ….., nr. ……, județul ………. cu ocazia punerii în executare a mandatului de aducere emis de instanță.

Ori, în atare situație, faptul că la un moment dat inculpata a solicitat ca actele de procedură să-i fie comunicate la adresa inculpatului …., unde aceasta a fost citată dar nu a fost găsită, duce la concluzia certă că, de fapt, aceasta nu a avut niciodată o relație tipică unei de familie cu inculpatul, aceștia locuind sporadic împreună, între ei nefiind o relație de coeziune tipică uneia de familie, dovadă în acest sens fiind citațiile returnate instanței de judecată de către Poșta Română și atașate la dosarul cauzei la filele 25 și 26 .

Faptul că inculpata a părăsit imediat această locație, după reținerea inculpatului …… nu dovedește altceva decât faptul că cei doi au avut o relație sporadică și nu o relație tipică uneia de familie.

Chiar agentul procedural, cu ocazia deplasării la locația indicată de inculpată ca fiind locul unde dorește să-i fie comunicate actele de procedură, în urma verificărilor efectuate a constatat că destinatarul este necunoscut la această adresă. 

Chiar martorii audiați în cauză de către instanță nu arată că ar fi cunoscut-o pe inculpata ….. ca aceasta să locuiască efectiv pe raza loc. …….., județul …… unde își are domiciliul efectiv inculpatul ……….

Instanța de judecată a reținut în mod neadecvat faptul că, cei doi au avut o relație de concubinaj, fără însă să stabilească dacă aceștia au conviețuit împreună ca în cadrul unor relații tipice de familie, ci doar au avut o relație de concubinaj sporadică, context în care aceasta nu poate beneficia evident de dispozițiile art. 117 C.p.p.

De altfel, inculpatul ….. a executat o pedeapsă  privativă de 12 ani închisoare în perioada 30.09.2007 — 11.08.2018, în condițiile în care prezentul conflict de drept penal l-a generat în ziua de 05.05.2019.

Faptul că, cei doi au folosit uzual termenul de concubini, în sensul că ar fi avut relații de acest gen, nu se încadrează în cerințele Deciziei Curții Constituționale , respectiv în paragraful 27 al Deciziei 562/2017 în sensul că, persoanele care au stabilit legături asemănătoare acelora de familie, beneficiază de dreptul de a nu da declarații numai cu condiția conviețuirii împreună, situație care nu se circumscrie prezentei cauze.

Ori, este evident faptul că, inculpata …… are calitate de subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă, de vreme ce aceasta nu a avut o relație tipică uneia de familie cu inculpatul ……, cei doi neconviețuind niciodată împreună ca o familie, așa cum este ea definită de dispozițiile Codului de Procedură Penală.

Fără a se stabili, dincolo de orice tăgadă că, între două persoane există o relație tipică de familie, în sensul statuat de Curtea Constituțională în acord cu dispozițiile Codului de Procedură Penală dar și ale Codului Civil, simpla afirmație a unei persoane chemată să fie audiată în calitate de martor cu privire la aspecte esențiale ale unei cauze, nu îi conferă acesteia dreptul prevăzut de art. 117 alin. 1 C.p.p. în situația în care susține că doar ar avea o relație cu subiectul activ al conflictului de drept penal pe care ar denumi-o în mod generic o relație de concubinaj.

Pentru argumentele prezentate mai sus, în temeiul art. 421 pct.2 lit. a C.p.p. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria Calafat nr. 163/03.08.2021 cu consecința pronunțării unei soluții legale și temeinice, prin care să se dispună, condamnarea inculpatei ……. pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, respectiv prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat.

În motivarea apelului formulat inculpatul ….a apreciat că hotărâre pronunţată de instanţa de fond este netemeinică și nelegală solicitând să se dispună achitarea pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. la art. 193 alin. (2); pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. la art. 335 alin. (1) C.pen.; pentru infracțiunea de de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. la art. 337 alin. C.pen.; pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. la art. 371 C.pen.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate de Ministerul Public în ceea ce privește infracțiunea de mărturie mincinoasă prev de art. 273 alin. 1 C.p. reținută în sarcina inculpatei ………, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța de apel reține următoarele:

Prealabil, se va menționa ca in cursul cercetării judecătorești în apel au fost audiați inculpații conform art. 420 alin. 4 C.p.p., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Prin declarația din data de 20.12.2021, inculpatul …… a declarat că retrage apelul formulat împotriva hotărârii penale apelate.

Conform dispozițiilor art. 415 C.p.p., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

În temeiul art. 415 C.p.p. se va lua act de retragerea apelului formulat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr. 163 din data de 03.08.2021 pronunţată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. …….

În temeiul art. 422 C.p.p. rap la art. 404 alin. 4 lit. a C.p.p. și art. 40 C.p. se va deduce durata arestării în continuare, de la 03.08.2021 până la zi.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. se va obliga apelantul inculpat, aflat in culpa procesuala,  la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Analizând în mod coroborat ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal, conform art. 103 C.p.p., se constată următoarele:

În fapt, în data de 05.05.2019, inculpatul…….., în timp ce conducea pe raza comunei Moțăței autovehiculul marca …….., fără a deține permis de conducere, a intrat în coliziune cu autovehiculul marca ……….. condus de către martorul ………., ricoșând ulterior în autovehiculul marca …….. condus de numitul ……….. Ulterior producerii accidentului rutier, inculpatul a încercat să plece de la fața locului, context în care martorul ……….., șoferul autovehiculului marca …… și ………., șoferul autovehiculului marca ………, s-au îndreptat către inculpat pentru a-i cere explicații. Observând faptul că inculpatul încerca să pornească motorul autovehiculului, ……. i-a luat cheile din contact pentru a-l împiedica să facă acest lucru. Ulterior, inculpatul a coborât din autovehicul, având în mâna dreaptă un cuțit. În acel moment a început să profereze amenințări celor prezenți. Între timp, la fața locului a venit fiul lui ……, respectiv persoana vătămată ……… care, văzând că inculpatul are în mână un cuțit, l-a luat de umăr pe inculpat, moment în care acesta s-a dezechilibrat și a căzut pe asfalt. În momentul în care inculpatul se afla căzut pe asfalt i-a aplicat persoanei vătămate ……. o lovitură de cuțit în zona genunchiului drept, violență ce a avut drept urmare producere unei plăgi tăiate liniar de circa 1 cm, leziune ce a necesitat circa 8-9 zile de îngrijiri medicale.

La fața locului s-au prezentat organele de poliție care au procedat la testarea cu etilotestul a inculpatului, rezultând că acesta avea o îmbibație de alcool în valoare de 0,62 mg/l în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal ….. pentru a i se preleva probe biologice, context în care inculpatul a refuzat efectuarea procedeului probatoriu.

Prin hotărârea apelată s-a angajat răspunderea penală a inculpatului pentru toate infracțiunile avute în vedere în actul de sesizare, respectiv: conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev de art. 335 alin. 1 C.p., refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev de art. 337 alin. 1 C.p., loviri sau alte violențe prev de art. 193 alin. 2 C.p., tulburarea ordinii și liniștii publice prev de art. 371 C.p.

Prin declarația formulată în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, inculpatul a contestat toate acuzațiile formulate, susținând că nu el a condus autoturismul, a fost atacat cu un cuțit și a răspuns întocmai, a încercat doar să schimbe locul autoturismului, dar nu a reușit să-l deplaseze.

Inculpata …….., prin declarația formulată în fața primei instanțe de judecată a susținut că ea a condus autoturismul, iar nu inculpatul, care doar a încercat, fără succes, să schimbe locul acestuia. Inculpatul a fost atacat cu un cuțit.

Ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal conduc la concluzia, la nivelul de certitudine în afara oricărei îndoieli rezonabile, conform căreia, în data de 05.05.2019, autoturismul implicat într-un accident de circulație a fost condus de inculpatul …….. el fiind cel care a și refuzat să se supună probelor biologice, în cadrul conflictului astfel generat a aplicat persoanei vătămate ……. o lovitură cu un cuțit și a adoptat un comportament verbal și fizic prin care a perturbat ordinea și liniștea publică.

Prin declarația de retragere a căii ordinare de atac a apelului formulată de inculpatul ……., nu mai există cadrul procesual legal pentru reexaminarea elementelor de fapt și de drept ce conturează răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății, având în vedere că inculpatul a fost singurul titular al căii de atac exercitate în ceea ce-l privește. Prin retragerea căii de atac, inculpatul și-a exprimat în mod implicit, dar categoric, acordul față de hotărârea primei instanțe de judecată, prin care s-a stabilit existența condițiilor răspunderii penale pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa și s-a procedat la individualizarea pedepselor.

Contextul factual în care s-au derulat evenimentele din 05.05.2019 va fi reevaluat pentru a se verifica și stabili întrunirea condițiilor angajării răspunderii penale a inculpatei …… pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev de art. 273 alin. 1 C.p.

Prezența inculpatei în autoturism, împreună cu inculpatul …….. nu a fost contestată de nici un participant la procesul penal, de esența discuțiilor contradictorii fiind însă calitatea în care a fost prezentă și poziția din autoturism.

Contrar susținerilor celor doi inculpați, probele administrate în cauză evidențiază calitatea de conducător auto aparținând inculpatului …….., iar nu inculpatei ……., aceasta din urmă fiind prezentă în același autoturism cu inculpatul, precum și cu cei doi copii minori ai săi.

Declarațiile martorilor audiați în mod nemijlocit de prima instanță de judecată, precum și de instanța de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a teza finală C.p.p., conturează în mod cert calitatea de conducător auto în persoana inculpatului ……..:

Martorul …… a confirmat poziția ocupată de inculpat la volanul autoturismului cu care a și produs un accident de circulație, chiar dacă martorul a ajuns doar la câteva minute după derularea evenimentului rutier. Intervalul scurt de timp i-a permis martorului să observe în mod direct persoana conducătorului auto; de altfel, martorul a confirmat că toate persoanele prezente la locul accidentului au afirmat că inculpatul era conducătorul auto.

Martorul ………, cel lovit primul de autoturismul inculpatului, a confirmat identitatea acestuia în calitate de conducător auto; declarațiile acestui martor fiind constante, inclusiv în fața instanței de apel, unde a confirmat că inculpatul se afla la volanul autoturismului. În același autoturism cu inculpatul se mai aflau inculpata …… și doi copii minori, dar inculpata nu conducea autoturismul, așa cum în mod nereal a pretins. Nu există nici un argument obiectiv juridic pentru a înlătura declarația acestui martor, el neavând nici un interes în cază, astfel încât, depoziția sa are o valoare de probă directă și imediată în ceea ce privește obiectul probațiunii constând în fapta inculpatului …… de a conduce autoturismul în momentul producerii accidentului de circulație, această faptă nefiind săvârșită de inculpata …….

Valoare probatorie însemnată au și declarațiile martorilor …., ………, care se aflau în autoturismul lovit de inculpat și care au confirmat prin declarațiile formulate în fața primei instanțe de judecată și a instanței de apel că autoturismul a fost condus de inculpatul….. și nu de inculpata …………. Aceeași martori au reprodus susținerile inculpatului din momentul ulterior producerii accidentului, prin care transpunea asupra martorilor vinovăția în producerea accidentului de circulație. Rezultă astfel că, prin interesul manifestat în ceea ce privește stabilirea vinovăției în producerea accidentului de circulație, inculpatul și-a confirmat implicit calitatea de conducător auto, el fiind de altfel prima persoană cu care s-a discutat de către cei implicați în accidentul de circulație.

Declarațiile martorilor sunt concordante și în ceea ce privește dorința concretă a inculpatului de a părăsi locul accidentului, el urcându-se la volanul autoturismului, dar a fost împiedicat persoanele prezente, dar și în ceea ce privește conduita inculpatei ……… de a agresa persoanele din jur, a devenit recalcitrantă, în special în momentul în care inculpatul nu reușea să pornească autoturismul. Martorul …….el a relatat că eforturile pentru a deturna atenția de la persoana adevăratului conducător auto - inculpatul …….. - au fost întreprinse chiar din momentele imediat următoare producerii accidentului de circulație, întrucât inculpata …. încerca să-i convingă pe martori că ea a condus autoturismul, însă martorul ….. a precizat că ”Nu este așa, pentru că noi am văzut că el a condus”.

Calitatea de conducător auto exercitată de inculpat în data de 05.05.2019 a determinat organele de poliție să-l supună unui test de alcoolemie, rezultând că prezenta alcoolemie în aerul expirat de 0,68 mg/l. și apoi să-l conducă la o unitate sanitară pentru recoltarea probelor biologice, martora …., în calitate de medic, a confirmat refuzul inculpatului de a i se recolta probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

Toți martorii prezenți în autoturismul lovit de inculpat l-au indicat pe acesta în mod categoric în calitate de conducător auto din data de 05.05.2019, declarațiile acestora fiind constante și lipsite de elemente subiective ori alte vicii care să le afecteze forța probatorie. Martorii audiați în apel au dovedit consecvență, recunoscându-l pe inculpat în ședința publică și confirmând că el a condus autoturismul în data derulării evenimentelor, iar nu inculpata …... Aceasta din urmă a fost prezentă în autoturism alături de copii săi minori, dar în calitate de pasager, iar nu conducător auto.

În pofida tuturor probelor administrate în mod constant pe parcursul procesului penal, inculpata …… a fost audiată inițial în calitate de martor, în data de 05.05.2019, în cauza privind pe inculpatul ….. Prin această declarație a precizat că a condus autoturismul în data de 05.05.2019, a produs un accident de circulație, în interiorul autoturismului se aflau copiii săi minori și inculpatul ……..

Declarația în calitate de martor formulată de inculpată este infirmată atât prin declarațiile martorilor, astfel cum au fost expuse și analizate anterior, dar și prin imaginile video înregistrate de o cameră de supraveghere montată la un obiectiv comercial; prin aceste imagini sunt surprinse evenimentele derulate în data de 05.05.2019, inclusiv momentul producerii accidentului, sunt surprinse conduitele persoanelor implicate în accident, rezultând cum acestea merg la autoturismul condus de inculpat și încearcă să poarte o conversație. Au fost realizate fotografii cu telefonul de către unul dintre martorii prezenți, iar din conținutul lor rezultă cum inculpatul ……se află la volanul autoturismului.

În drept, fapta inculpatei …….. care, fiind audiată în calitate de martor la data de 05.05.2019, în cauza privind pe inculpatul …….., a formulat declarații neadevărate, nereale, conform cărora ea ar fi condus autoturismul marca …….. pe raza localității ……….., iar nu inculpatul………., deși toate probele administrate pe parcursul procesului penal conduc în mod cert la concluzia contrară, conform căreia inculpatul conducea autoturismul, iar inculpata se afla doar în calitate de pasager, împreună cu proprii săi copii minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art. 273 alin. 1 C.p.

Procedând la verificarea sentinței penale atacate, se constată că, pentru a pronunța soluția de achitare conform art. 16 lit. d teza I C.p.p. cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasa prevăzută în art. 273 alin. 1 C.p. reținută în sarcina inculpatei ……, instanța de fond a pus în discuție şi a evaluat aspecte ce se circumscriu etapei procesuale a camerei preliminare, precum verificarea legalității administrării probelor in cursul urmăririi penale.

Instanța a dispus achitarea inculpatei cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasa prevăzută în art. 273 alin. 1 C.p. pe considerentul conform căruia organele de urmărire penală nu i-au adus la cunoștință, în momentul audierii în calitate de martor, a dreptului de a refuza, în considerarea calității de concubină a inculpatului, în a cărui cauză penală era audiată. Instanța de fond a reținut că singura variantă în care inculpata putea avea calitate de subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 273 alin. 1 C.p., era în situația în care, în deplină cunoștință de cauză opta între a refuza sau a accepta să dea declarație, însă inculpata nu a avut această opțiune ca urmare a omisiunii organului de urmărire penală de a-i comunica dreptul procesual prev de art. 117 C.p.p., în configurația dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 562/2017.

Îndeplinirea de către organul de urmărire penală a obligației de a aduce la cunoștința martorului audiat dreptul de a refuza să dea declarație, conform art. 117 C.p.p., obligație procesuală reglementată prin art. 119 alin. 2 C.p.p., este circumscrisă problematicii legalității administrării probei în cursul urmăririi penale.

Obiectul procedurii în camera preliminară, astfel cum este stabilit prin art. 342 C. proc. pen., îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Prin urmare, conform art. 342 C. proc. pen., legalitatea actelor procesuale dispuse în cauză, legalitatea administrării probelor, respectarea dreptului la apărare aducerea la cunoștința a drepturilor procesuale, respectiv etapa anterioară emiterii actului de sesizare, se verifică în cadrul procedurii de cameră preliminară. Analiza legalității se face de către judecătorul de cameră preliminară din perspectiva cazurilor de nulitate prevăzute în dispozițiile art. 281- art. 282 C. proc. pen. şi a regimului juridic al nulităților.

În speță, după sesizarea instanței de fond prin rechizitoriul nr. ….. emis la data de 01.08.2019 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat, s-a adus la cunoștință inculpaților obiectul procedurii de cameră preliminară, precum și posibilitatea de a formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Inculpații …… și ………… au formulat cereri și excepții, inculpata acuzată de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă - a invocat insuficienta descriere a faptei de mărturie mincinoasă, neaducerea la cunoștință a drepturilor procesuale în calitate de inculpate, susținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile pentru stabilirea obiectului și limitelor judecății, inculpate neformulând nicio critica privind  modalitatea de administrare a probei constând in declarația de  martor anterior dobândirii calitatii de inculpate.

Prin încheierea penală nr. 29/15.01.2020, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Calafat a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății; a respins cererile și excepții invocate de inculpați, constatând că nu există încălcări ale dispozițiilor legale care să determine excluderea probelor, inculpații putând să-și exercite drepturile procesuale în mod corespunzător.

Încheierea judecătorului de camera preliminară a rămas definitivă prin respingerea contestației formulată numai de inculpatul ……., pronunțată prin Încheierea nr. 39/14.02.2020 a Tribunalului Dolj. Inculpata ……. nu a formulat contestație împotriva încheierii de cameră preliminară a primei instanțe de judecată, rezultând astfel achiesarea la acest act jurisdicțional în ceea ce privește legalitatea administrării probelor.

Astfel, se constată ca fiind greşit demersul instanţei de fond, finalizat cu reţinerea în cauză a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b teza I C. proc. pen. şi pronunţarea soluţiei de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de marturie mincinoasa pe considerentul ca inculpatei nu i s-a adus la cunostinta dreptul de a nu da declaratii avand in vedere calitatea de concubina a inculpatului ……, întrucât neexercitarea de către organul de urmărire penală a îndatoririi procesuale prev de art. 119 alin. 2 C.p.p. de a aduce la cunoștința martorului a dreptului de a refuza să dea declarație în considerarea calității de concubin al inculpatului, se circumscrie unei probleme de legalitate a administrării probei constând în declarația martorului, având în vedere punerea martorului în imposibilitate juridică de a-și exercita dreptul la tăcere reglementat legal prin art. 117 C.p.p., în configurarea determinată de Decizia nr. 562/2017 a Curții Constituționale.

Reluarea în cursul judecăţii a aspectelor care fac obiectul procedurii de cameră preliminară, în scopul de a verifica dacă au fost respectate dispozitiile legale in activitatea de administrare a probelor, eludează dispoziţiile art. 342 - art. 347 C. proc. pen. şi aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii definitive pronunţată în cauză de judecătorul de cameră preliminară.

În condițiile în care s-au invocat de către instanța de fond pretinse nelegalităţi ale administrării probelor din cursul urmăriri penale, aceste aspecte trebuiau invocate în cursul procedurii de cameră preliminară. Dacă acestea au fost invocate în cadrul procedurii menţionate, ele nu mai pot fi reiterate în cadrul cercetarii judecatoresti, soluţia adoptată de către judecătorul de cameră preliminară bucurându-se de autoritate de lucru judecat, iar dacă nu au fost invocate, nu mai pot face obiectul aspectelor ce se analizează de către instanţa de fond.

În aceste condiţii, instanţa de fond nu mai poate verifica legalitatea actelor de urmarire penala, soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară fiind una definitivă, intrată în puterea de lucru judecat, iar împrejurarea că nelegalitatea probelor indicate nu a fost invocată în cursul procedurii de cameră preliminară constituie un element care, suplimentar, conduce la această soluţie.

Omisiunea organului de urmarire penala de a aduce la cunostinta unui martor dreptul de a nu da declaratii in conditiile art 177 Cod procedura penala, dat fiind calitatea pretinsa de concubina fata de inculpatul cercetat penal pentru  mai multe infractiuni nu este reglementata sub sanctiunea nulităţii absolute prev. de art. 281 alin. (1) C. proc. pen., astfel ca poate interveni sanctiunea nulitatii relative, conform art282 Cod procedura penala, care stipuleaza: incălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Încălcarea de către organul de urmărire penală a unor obligaţii stabilite prin normele de procedură penală, reprezintă în mod evident condiţiile necesare pentru reţinerea unei eventuale nulităţi relative a actelor procedurale, însă aceste nulităţi relative, vizând urmărirea penală, nu pot fi invocate direct în faţa  sau de catre instanţa de fond, fiind necesară prezentarea lor judecătorului de cameră preliminară. În măsura în care acest lucru nu a fost realizat, nulităţile s-au acoperit la finalizarea procedurii de cameră preliminară.

Din considerentele şi dispozitivul deciziei nr. 554/2017 a Curţii Constituţionale a României rezultă că judecătorului i-a fost recunoscut dreptul de a invoca o nulitate relativă, fără ca aceasta să reprezinte o obligaţie pentru acesta. Chiar dacă exista posibilitatea invocării nulităţii relative şi din oficiu, aceasta trebuia să se realizeze în condiţiile art. 282 alin. (3) şi (4) lit a C. proc. pen., respectiv până la închiderea procedurii de cameră preliminară, fiind pretinse încălcări survenite în cursul urmăririi penale. În mod evident, nulitatea relativă ce vizează procedura de administrare a probelor în cursul urmăririi penale se poate invoca numai până la momentul finalizării procedurii anterior menţionate şi nu direct în faţa instanţei de fond, ori în faţa instanţei de apel.

Recunoscându-se părţilor, şi în camera preliminară, toate garanţiile ce dau conţinut dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, încheierea pronunţată la finalul acestei etape filtru reflectă rezultatul controlului judecătoresc asupra legalităţii urmăririi penale şi se bucură de autoritatea specifică unei hotărâri judecătoreşti definitive.

În considerentele Deciziei nr. 641/11.11.2014 (publicată în M. Of. nr. 887/5.12.2014), Curtea Constituţională a României a reţinut, mutatis mutandis, imperativul aplicării, în camera preliminară, a garanţiilor ce însoţesc dreptul la un proces echitabil, arătând că "prevederile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil nu sunt supuse distincţiilor ce se desprind din jurisprudenţa instanţei europene în ceea ce priveşte aplicarea lor anumitor faze ale procedurilor penale. (…) prevederile art. 6 din Convenţie trebuie respectate de legiuitor şi atunci când reglementează în domeniul procedurilor penale care nu ţin de rezolvarea cauzei pe fond, inclusiv în ceea ce priveşte procedura desfăşurată în camera preliminară".

Or, de esenţa dreptului la un proces echitabil este, inter alia, şi respectarea principiului securităţii raporturilor juridice; prezervarea acestei securităţi impune recunoaşterea de efecte juridice controlului jurisdicţional realizat în camera preliminară asupra legalităţii probaţiunii, dar şi excluderea repunerii în discuţie, în cursul judecăţii, a oricărei chestiuni definitiv tranşate de judecătorul de cameră preliminară.

A admite ipoteza contrară echivalează, implicit, cu a admite că întreaga procedură de cameră preliminară are un caracter pur formal şi iluzoriu, fiind superfluă în dinamica procesului penal, ceea ce ar contraveni flagrant tocmai standardelor de echitate a procedurii. O atare abordare ipotetică ar contrazice inclusiv jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat în mod constant cu privire la rolul şi finalitatea camerei preliminare. În acest sens, s-a arătat că "(…), verificarea legalităţii administrării probelor este atributul exclusiv al judecătorului de cameră preliminară (…), actele pe care acesta le îndeplineşte având o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procesului propriu-zis. Din această perspectivă, în cursul judecăţii nu s-ar mai putea aprecia asupra legalităţii administrării probelor ce au rămas câştigate procesului, de vreme ce nu este admisibil a se face proba împotriva unor aspecte definitiv validate, după încheierea procedurii de cameră preliminară, cu privire la legalitatea administrării probaţiunii realizată de către organele de urmărire, operând autoritatea de lucru judecat" (Decizia nr. 802/2017, parag. 27).

În alte două decizii anterioare, în care a respins criticile de neconstituţionalitate, Curtea a evaluat în mod similar rolul camerei preliminare, subliniind că "legiuitorul a limitat la o fază distinctă de parcurs a procesului penal posibilitatea invocării excepţiilor referitoare la (…) legalitatea administrării probelor sau legalitatea actelor efectuate de organul de urmărire penală (…). Împrejurarea că instanţa competentă să judece cauza pe fond nu poate ea însăşi să se pronunţe cu privire la cererile şi excepţiile care au fost ridicate în procedura de cameră preliminară şi care au fost soluţionate în această procedură (atât pe fond, cât şi/sau în contestaţie) nu afectează dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece au făcut deja obiect al controlului unui judecător (…). Dacă s-ar aprecia în mod contrar s-ar ajunge la situaţia în care dreptul la o procedură orală şi contradictorie ar fi un drept formal a cărui exercitare nu s-ar bucura de efectivitate" (Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 158/1.03.2016 şi Decizia nr. 468 din 27 iunie 2017, publicată în M.O. nr. 750/19.09.2017).

Se poate discuta despre posibilitatea de a cenzura in cursul cercetării judecătorești  viciile de legalitate ce afectează actele de probațiune efectuate în faza de anchetă numai in mod excepțional, în măsura în care ar fi vorba fie despre vicii substanțiale de legalitate, decurgând din încălcarea unor drepturi fundamentale ocrotite de tratatele internaționale, relevate de probațiunea administrată în cursul judecății, acest demers fiind parcurs în scopul asigurării unei concordanțe depline între conținutul real al mijloacelor de probă pe care se întemeiază hotărârea judecătorească definitivă, pe de o parte, şi principiul fundamental al legalităţii procesului penal, consacrat de art. 2 din C. proc. pen., pe de altă parte.

Date fiind diferenţele substanţiale dintre regimul normativ al celor două tipuri principale de nulități – absolute si relative, nu exista un temei legale pentru cenzurarea în faza judecații in fond a unor situaţii din cursul urmaririi penale sancţionabile cu nulitate relativă, conform art. 282 din C. proc. pen., fără riscul de a aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțată în cauză de judecătorul de cameră preliminară, ceea ce conduce in mod implicit la eludarea celei de a doua faze a procesului penal.

Prin decizia nr. 562/2017 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 837 din 23 octombrie 2017, Curtea Constitutionala a decis : soluţia legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, este neconstituţională.

S-a avut in vedere ca persoana care are cu suspectul/inculpatul o relaţie asemănătoare acelora dintre soţi - fără a fi oficializată - nu beneficiază de dreptul de a refuza să fie martor, cu toate că, potrivit doctrinei, din punct de vedere moral, afectiv şi al dreptului la întemeierea familiei, nu există nicio diferenţă relevantă între partenerii de viaţă căsătoriţi legal şi cei implicaţi într-o uniune consensuală, iar audierea acestora din urmă în cauza partenerului lor creează aceleaşi posibile probleme în cuplu ori aceleaşi îndoieli justificate asupra sincerităţii declaraţiei, ca şi în cazul declaraţiei soţului legitim.

Potrivit art. 177 alin. (1) lit. c) din Codul penal, prin membru de familie se înţelege, printre alţii, nu numai soţul, ci şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, în cazul în care convieţuiesc. Prevederea indică două categorii de persoane care compun conceptul de "membru de familie", respectiv membrii propriu- zişi (formali) ai unei familii [art. 177 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul penal] şi persoanele asimilate acestora [art. 177 alin. (1) lit. c) din Codul penal]. Potrivit doctrinei, raţiunea care determină legiuitorul să lege diverse efecte de tip negativ sau pozitiv ale unor instituţii juridico-penale de constatarea calităţii de membru de familie se regăseşte, în egală măsură, în ipotezele în care existenţa relaţiei în cauză este legal şi formal fixată într-o formă oficială (precum căsătoria), precum şi atunci când este vorba despre o situaţie de fapt, implicând însă aceeaşi dinamică cotidiană efectivă.

Temeiul pentru reglementarea dreptului de refuz al audierii se află în sfera de protecţie a relaţiilor de familie. Deşi Constituţia nu defineşte noţiunea de "viaţă de familie", în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că noţiunea de "viaţă de familie", apărată prin art. 8 din Convenţie, nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie şi poate include alte relaţii de facto. Cu alte cuvinte, există "viaţă de familie" şi în cazul unei relaţii de fapt echivalente căsătoriei, aşa încât Curtea Constituţională a constatat că raţiunea reglementării dreptului de refuz al audierii subzistă şi în cazul persoanelor care au relaţii asemănătoare acelora dintre soţi ori au avut relaţii asemănătoare acelora dintre soţi cu suspectul sau inculpatul, de vreme ce scopul substanţial al instituirii acestui drept îl reprezintă protecţia "vieţii de familie", având o importanţă majoră în societate, indiferent de existenţa unei înregistrări formale.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunţat cu privire la dreptul de refuz al audierii în cazul concubinilor, prin Hotărârea din 3 aprilie 2012, pronunţată în Cauza Van der Heijden împotriva Olandei. În cauză, faţă de susţinerile părţilor, instanţa europeană a reţinut că noţiunea de "viaţă de familie", apărată prin art. 8 al Convenţiei, nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie şi poate include alte relaţii de facto. Când trebuie să se stabilească dacă o relaţie constituie "viaţă de familie", trebuie luaţi în considerare o serie de factori, în special dacă cuplul trăieşte împreună, durata relaţiei, dacă au demonstrat stabilitatea relației având copii împreună sau prin orice alte mijloace.

Raportând considerentele de drept expuse la prezenta cauza penală, se constata  ca relația dintre cei doi inculpați nu era subsumata unei relații asemănătoare aceleia dintre soți, întrucât: nu exista nicio dovada a derulării unei vieți in comun, a locuirii si gospodarii împreuna. Nu exista dovezi ca inculpata locuia in fapt in locuința inculpatului, ea având si la data faptei, dar si in prezent locuința in județul …….., aflat la o distanta considerabila de județul ……..

În cursul cercetării judecătorești în apel, inculpata a fost citată la domiciliul inculpatului din comuna ……, jud…………., dar nu a fost găsită, întrucât locuiește în fapt și în drept în comuna ………., județul ………...

Nu este reglementata normativ o anumita durata a relației asemănătoare aceleia dintre soți, aceasta urmând a fi stabilita in concret, astfel ca instanța de apel retine ca întinderea in timp a relației factuale dintre cei doi membri ai relației trebuie sa fie suficienta pentru a contura conținutul sau concret, precum si pentru a exprima stabilitate, seriozitate, angajament afectiv, moral, asumări si îndatoriri specifice persoanelor căsătorite. Durata relației nu a fost una consistenta, in condițiile in care inculpatul a fost privat de libertate, in baza unei condamnări definitive la pedeapsa de 12 ani închisoare, prin sentința penală nr. 19/2008 a Tribunalului Dolj, fiind eliberat la data de 11.08.2018.

Declarația inculpatei din cursul cercetării judecătorești în apel a fost în sensul unei durate de 2 luni a relației dintre ea și inculpat, interval de timp care în mod uzual nu exprimă o relație de căsătorie factuală, asimilată stării de concubinaj. Prin aceeași declarație, inculpata a precizat că s-a cunoscut cu inculpatul în urmă cu 1 an, când acesta era în Germania, devenind concubini doar de 2 luni.

Declarația inculpatei este nesinceră, întrucât, în raport de data activității infracționale – 05.05.2019, 1 an de zile în urmă reprezintă mai 2018, când inculpatul era privat de libertate și, prin urmare, nu se puteau cunoaște prin rețelele de socializare și inculpatul nu putea fi în Germania, așa cum a susținut inculpata.

Inculpata a insistat că inculpatul …… era în Germania când s-au cunoscut în anul 2018, întrucât vorbeau pe cale audi-video prin telefon, și îi trimitea bani, însă declarația sa este contrazisă prin probe înaintate de autoritățile oficiale, care confirmă prin fișa de cazier judiciar că inculpatul era arestat până la data de 11.08.2018.

Nu există nici o probă a uniunii de locuință a celor doi inculpați, martorii prezenți la accident spunând că, la nivel de zvon și discuții publice- deci proba din auzite iar nu din perceperea directa si nemijlocita, inculpata era arătată la momentul accidentului ca fiind concubina inculpatului, însă nimeni nu o cunoștea în mod concret.

Lipsa unui domiciliu factual comun si a unei durate suficiente cat sa simbolizeze uniunea de fapt consfințita antrenează lipsa demonstrării stabilității relației care ar trebui sa fie  asemănătoare aceleia dintre soți.

Inculpații nu au copii împreună.

Inculpata are doi copii minori dintr-o alta relație, in privința acestora neexistând nicio proba administrate care sa releve ca si aceștia au dezvoltat o relație cu inculpatul, in calitate de soț factual al mamei.

Contrar susținerilor inculpatei, copiii nu au urmat nicio forma de învățământ in localitatea ……, unde inculpatul are locuința. Deci, nu exista probe ca respectivii copii minori, aflați in grija mamei - inculpata, au locuit in fapt împreuna cu inculpatul, care se ocupa de educația si creșterea lor.

Inculpata a stăruit în formularea unor precizări nereale, spunând că a demarat procedura de transfer al copiilor săi la unități de învățământ din localitatea de domiciliu a inculpatului, pentru a arăta uniunea de locuință și dorința de a întemeia o familie. Contrar susținerilor sale, în urma demersurilor efectuate de instanța de apel a rezultat că cei doi copii minori ai inculpatei nu au fost înscriși la unități de învățământ din localitatea ……, unde domiciliază inculpatul, neefectuându-se nici un demers în acest sens – adresa nr…….. din 16.05.2022 a Școlii Gimnaziale nr. …...

Nu exista dovezi ale unei comunități de bunuri dezvoltate in timp de cei doi inculpați care au pretins in mod nereal ca ar avea o relație asemănătoare aceleia dintre soți.

Concubinajul reprezintă conviețuirea unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie, căsătorie nelegitimă.

Depoziția inculpatei din fata instanței de apel nu este apta a contura o relație de conviețuire cu inculpatul, asimilata unei casatorii nelegitime, întrucât a descris relația lor astfel: ”Eram în cunoaștere, urma să avem în vedere dacă ne căsătorim, dar încă nu stabiliserăm, era mai mult decât o prietenie”.

Nu sunt îndeplinite condițiile nici pentru reținerea naturii relației ca fiind de logodna, in sensul art. 266 alin 1 Cod civil, întrucât nu a existat o promisiune reciprocă de a încheia căsătoria.

Nu este conturată între cei doi inculpați o dimensiune afectivă, de respect și sprijin moral pe care o presupune căsătoria.

În urma analizării tuturor probelor administrate în cauză conform art. 103 C.p.p., nu se conturează între inculpați o relație asemănătoare acelora dintre soți, în sensul avut în vedere prin dispozițiile art.117 C.p.p., în configurarea adusă prin Decizia nr. 562/2017 a Curții Constituționale, ci doar o relație temporară, de conjunctură, fără un conținut consistent, fără o dimensiune afectivă, fără o continuitate specifică unei căsătorii chiar și factuale, pe care au exploatat-o în sens juridic, în scopul sustragerii de la răspundere penală.

Pornind de la esența argumentelor avute în vedere de Curtea Constituțională în pronunțarea Decizie nr. 562/2017, respectiv respectarea dreptului la viața familie și viață privată și, corelativ, a dreptului de opțiune între a da declarații în procesul penal sau a-și proteja familia, instanța de apel va valorifica propria declarație a inculpatei din cursul cercetării judecătorești în apel, și anume era de acord să dea o declarație în cursul urmăririi penale, chiar și în situația în care organul de urmărire penală îi aducea la cunoștință dreptul de a nu da declarație; de asemenea, își exprima acceptul de a da declarație în calitate de martor, cu asumarea posibilității de a săvârși o infracțiune de mărturie mincinoasă. Luând în considerare propriile declarații ale inculpatei și transpunându-le la argumentele primei instanțe de judecată, prin care a dispus achitarea pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, rezultă inexistența vreunei vătămări procesuale în cazul audierii în calitate de martor a persoanei care ar avea calitatea de concubină a inculpatului, chiar și în ipoteza neaducerii la cunoștință a dreptului de a refuza să dea declarație, conform art. 117 C.p.p, întrucât chiar si in cunoștința deplina a acestui drept, inculpata dorea sa fie audiata ca martor.

Conform art.273 C. pen. mărturia mincinoasă constă fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat si se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. 

Obiectul juridic general constă în relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției, relații care presupun sinceritate din partea celor ascultați ca martori în orice procedură în care se ascultă martori. Constă în acele relații sociale a căror existenta este asigurată prin apărarea activității de înfăptuire a justiției împotriva faptelor de natură să împiedice sau să zădărnicească aflarea adevărului de către organele judiciare.

Situația premisă a acestei infracțiuni constă în existenta unei declarații necorespunzătoare adevărului, dată de o persoană audiată în calitate de martor.

Martor este persoana care, având cunoștință de vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, este audiată în legătură cu aceasta.

Martorul se situează în afara intereselor raportului juridic concret dedus judecăţii şi, tocmai de aceea, se pretinde ca el să fie obiectiv şi să contribuie la aflarea adevărului.

În doctrină s-a reţinut că poate fi martor numai persoana care a perceput în mod direct faptele sau împrejurările de fapt, întrucât calitatea de martor este legată de percepţia directă şi imediată a persoanei, adică de ceva ce a văzut, auzit sau simţit cu privire la chestiunea pentru are a fost propusă ca martor.

Elementul material al laturii obiective a infractiunii este alternativ, presupunand  o actiune - „a face afirmații mincinoase” sau inactiune - nu spune tot ce ştie . Elementului material ii este atasata o  conditie speciala si anume ca actiunea sau inactiunea martorului sa se  raporteze la „împrejurări esențiale”. In lipsa unei definitii în legislația penală sau în cea procesual penală, aspect ce denotă intenția legiuitorului de a conferi acestora sensul lor uzual, in limbajul curent, „a face afirmații mincinoase” presupune a spune altceva decât cele știute, a declara ca fiind adevărat ceva ce nu corespunde cu cele cunoscute. Esențial este să existe o nepotrivire între cele declarate ca martor și cele știute de el.

Nu are importanță dacă afirmațiile mincinoase sunt pozitive, adică martorul afirmă ca existente împrejurări despre care știe că nu există în realitate, sau negative, adică afirmă ca inexistente împrejurări despre care știe că există în realitate .

Cerința privitoare la „împrejurările esențiale” determină conținutul declarației care poate constitui o mărturie mincinoasă, limitându-l la obiectul probei, la ceea ce interesează a fi probat în cercetarea sau soluționarea cauzei. Conceptul de „împrejurări” vizează atât faptele principale ale cauzei, cât și circumstanțele în care au avut loc acestea, precum și orice alte date de natură a servi la soluționarea cauzei. Caracterul de împrejurare „esențială” este dat de eficiența probatorie a acesteia, de pertinența și concludența sa în cercetarea și soluționarea cauzei respective, fiind indiferent dacă instanța care a soluționat cauza a înlăturat din ansamblul probator administrat declarațiile date de martor ca fiind nesincere, întrucât infracțiunea de mărturie mincinoasă se consumă în momentul în care s-au făcut afirmațiile mincinoase cu privire la împrejurările esențiale, neavând relevanță dacă au influențat sau nu soluția pronunțată (a se vedea și Decizia nr.1.319/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală).

Infracţiunea de mărturie mincinoasa comisa se caracterizează printr - un grad sporit de pericol special, atât sub aspectul gravitaţii faptei, cat si al periculozităţii subiectului activ.

Individualizarea judiciară a pedepsei se realizează conform dispoziţiilor art. 74 alin. 1 şi 2 din actualul Cod penal, potrivit cărora stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei - se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c ) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e)natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penale; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Aplicând criteriile enunţate mai sus la situaţia din speţă, instanţa constată: gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite rezultă din modalitatea şi circumstanţele în care a fost comisa, respectiv după înţelegeri prealabile între cei doi inculpati, care au furnizat organelor judiciare informaţii ample.

Criteriile legale de individualizare privind starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii imprima faptei un grad de pericol social crescut si  persoanei inculpatei o  periculozitate  aparte, care nu poate fi estompata pe viitor decât prin exemplaritatea pedepsei orientate înspre mediul limitelor speciale ale pedepsei închisorii si dispunerea suspendării sub supraveghere a executării acesteia, in condițiile art. 91 Cod penal.

Prin fapta comisa s-a creat o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției şi care ar fi putut conduce la soluționarea injustă a cauzei privindu-l pe inculpatul favorizat, în sensul că, pe baza acestor declarații mincinoase s-ar fi putut dispune achitarea acestuia, dacă nu ar fi fost administrate şi alte probe. Inculpata a acționat cu intenție, conștientizând că prin afirmațiile mincinoase făcute s-a adus atingere relaţiilor sociale privitoare la activitatea de stabilire a adevărului în cauza penală în care a fost ascultata ca martor, creând o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, rezultat pe care l-a prevăzut şi urmărit.

Atitudinea procesuală adoptată de inculpata a presupus tăgăduirea faptei, in pofida probelor temeinice in acuzarea inculpatului pe care a urmărit sa îl favorizeze. A decis sa se autoincrimineze pentru o  eventuala infracțiune prevăzută de 335 alin 1 Cod penal, pentru a-l favoriza pe un alt inculpat, având in vedere  antecedentele penale ale acestuia din urma  si riscul inevitabil al unei pedepse cu executare in stare de detenție, in condițiile in care se eliberase cu puțin timp înainte. Aceasta decizie a inculpatei  a fost de natura a  influenta viată sa familiara întrucât are doi copii minori in întreținere, astfel ca  a abdicat de la normele morale privind educația copiilor, pentru a favoriza un alt inculpat recidivist, pe care il cunoștea de foarte puțin timp.

Este îndeplinită condiția prev.de art.91 alin.1 lit.d C.p., constând în  convingerea instanței că aplicarea pedepsei ar fi suficientă și fără executarea pedepsei, întrucât raportat la persoana inculpatei care are doi minori in întreținere, conduita conforma adoptată anterior comiterii faptei degerminata de lipsa antecedentelor penale determina  dispunerea unei soluţii de condamnare la pedeapsa de 1 an închisoare cu acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, pentru îndreptarea persoanei sale.

Conform art. 91 Cod penal, instanța poate dispune suspendarea dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;  b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum si de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă si, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În speța, prin declarația formulata in cursul cercetării judecătorești in apel, inculpata a manifestat  acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, astfel încât soluția  dispunerii suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani este legala, necesara pentru reîndreptarea sociala a inculpatei, conștientizarea  gravitații încălcării legii,  proporționala cu  împrejurările cauzei si persoana inculpatei.

In baza art. 273 alin.1 Cp va fi  condamnata inculpata la pedeapsa de 1 an închisoare.

In baza art. 91 alin. (1) C. pen. și art. 92 alin. (1) și (2) C. pen.se va suspenda executarea pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani .

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. va fi obligata inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune …., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b C. pen. va fi obligata inculpata ca pe parcursul termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare sociala derulat de Serviciul de Probatiune …. sau organizat in colaborare cu institutiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. şi art. 404 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligata inculpata ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile în cadrul Primariei Putineiu, judetul Giurgiu.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. şi art. 404 alin. (2) C. proc. pen. atrage atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere, obligaţiilor impuse şi săvârşirii de noi infracţiuni, în cursul termenului de supraveghere, în principal, în sensul dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata cu rea-credinţă nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa urmând a revoca suspendarea şi dispune executarea pedepsei în detenţie, în condiţiile legii.

In baza art. 274 alin 1 C.p.p.  va fi obligata inculpata, a carei vinovatie infractionala a fost stabilita definitiv, la plata sumei de 2000 lei, reprezentand cheltuieli judiciare efectuate in cursul judecaţii in prima instanţa, camerei preliminare si urmaririi penale.

Se va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 275 alin 3 C.p.p. restul cheltuielilor judiciare din etapa procesuala a apelului rămân in sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În temeiul art. 415 C.p.p., ia act de retragerea apelului formulat de apelantul inculpat …….. (fiul lui …….. şi …….., născut la data de………… în mun……….., judeţul ……., cu domiciliul în comuna …..strada ……., nr. ……., judeţul ………, CNP …….., în prezent deținut în Penitenciarul Craiova, jud. Dolj) împotriva sentinţei penale nr. 163 din data de 03.08.2021 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. …….

În temeiul art. 422 C.p.p. rap la art. 404 alin. 4 lit. a C.p.p. și art. 40 C.p., deduce durata arestării în continuare, de la 03.08.2021 până la zi.

In temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul  declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat împotriva sentinței penale nr. 163 din data de 03.08.2021, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. ….. privind pe inculpata …….

Desființează in parte sentința penala apelata si pe fond, rejudecând :

In baza art. 273 alin.1 Cp condamna inculpata ……. (fiica lui………..şi …….., născută la data de …… în com. …………, jud. ………., cu domiciliul în comuna ………., sat ………, str. ………., jud. ……., CNP …….) la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa.

In baza art. 91 alin. (1) C. pen. şi art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen. suspenda executarea pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin.(1) C. pen. obliga inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune …., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b C. pen. obliga inculpata ca pe parcursul termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare sociala derulat de Serviciul de Probatiune …. sau organizat in colaborare cu institutiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. şi art. 404 alin. (2) C. proc. pen. obligă inculpata ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile în cadrul Primariei ……, judetul………..

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. şi art. 404 alin. (2) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere, obligaţiilor impuse şi săvârşirii de noi infracţiuni, în cursul termenului de supraveghere, în principal, în sensul dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata cu rea-credinţă nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa urmând a revoca suspendarea şi dispune executarea pedepsei în detenţie, în condiţiile legii.

In baza art. 274 alin 1 C.p.p. obliga inculpata …… la plata sumei de 2000 lei reprezentand cheltuieli judiciare efectuate in cursul judecaţii in prima instanţa, camerei preliminare si urmaririi penale.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obliga apelantul inculpat …… la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat in apel.

În baza art. 275 alin 3 C.p.p. restul cheltuielilor judiciare din etapa procesuala a  apelului  rămân in sarcina statului.

In baza art 275 alin 6 Cpp onorariul partial cuvenit aparatorului desemnat din oficiu pentru inculpat, pana la prezentarea  aparatorului ales, in cuantum de 600 lei, se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 29 iunie 2022.

Domenii speta

Spete similare