Infracțiunea de vătămare corporala. Art. 194 alin 1 litera e Cod penal. Legătura de cauzalitate.

Apărarea inculpatului în sensul că rezultatul mai grav şi anume punerea în primejdie a vieţii victimei s-a datorat faptului că aceasta nu s-a prezentat imediat la unitatea spitalicească în vederea acordării de îngrijiri medicale, apărare în raport de care a solicitat şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e C.pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. considerând că răspunderea sa penală ar trebui să fie antrenată doar în raport de leziunile iniţiale suferite de persoana vătămată, leziuni ce au necesitat pentru vindecare, conform concluziilor noului raport de expertiză medico-legală un număr de 35 – 40 de zile este nefondată.

Prin această apărare, apelantul inculpat invocă în esenţă, întreruperea legăturii de cauzalitate între fapta sa şi rezultatul grav produs, susţinând, că, în realitate acesta se datorează exclusiv persoanei vătămate care nu s-a prezentat imediat la spital.

Din concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală rezultă însă că apariţia hematomului subdural nu putea fi evitată în situaţia în care persoana vătămată s-ar fi prezentat imediat după agresiune la o unitate spitalicească.  Acest raport exclude, pe cale de consecinţă, existenţa unei contribuţii a persoanei vătămate la producerea rezultatului mai grav, acesta datorându-se în întregime faptei inculpatului.

Şi în situaţia în care actele medico-legale ar fi confirmat şi existenţa unei contribuţii a persoanei vătămate la producerea rezultatului mai grav, acest aspect nu ar fi fost de natură să-l exonoreze pe inculpat de răspundere pentru rezultatul grav produs deoarece, în ipoteza pluralităţii de contribuţii, la producerea aceluiaşi rezultat periculos, contribuţiile ulterioare, trebuie să aparţină unui alt lanţ cauzal pentru ca legătura de cauzalitate să fie întreruptă.

Pe rol, pronunţarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de şedinţă de la 02.11.2021, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind soluţionarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, apelantul inculpat ……. şi apelantul parte civilă Apostu Ştefan, împotriva sentinţei penale nr. 707/17.03.2021 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ….., când instanţa a dispus ca deliberarea, pronunţarea şi redactarea să se facă la data de 07.12.2021, dată la care pronunţarea a fost amânată pentru data de 27.01.2022, dată la care pronunţarea a fost amânată pentru data de astăzi.

CURTEA

Asupra apelurilor de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 707/17.03.2021 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ……., în baza art. 194 alin. 1 lit. e) C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) şi alin. 2 lib. b) C.pen., art. 76 alin. 1 şi 3 C.pen., a fost condamnat inculpatul ……… la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală cu reţinerea provocării (faptă din 08.04.2016)

În temeiul art. 91 C.pen, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C.pen.

 În baza art. 93 alin. 1) C.pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;  b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;  c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

 În baza art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal, s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: - să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus a inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului ……..- Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public şi Fondului Locativ sau Biblioteca Judeţeană "…………", pe o perioadă de 60 de zile.

 În baza art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, respectiv nerespectarea cu rea-credinţă a măsurile de supraveghere, neexecutarea obligaţiile impuse ori stabilite de lege sau săvârşirea unei noi infracţiuni, descoperită până la împlinirea termenului de încercare, atunci se va dispune revocarea suspendării şi executarea pedepsei.

În baza art. 397 Cod procedură penală, art. 19 şi art. 25 Cod procedură penală rap. la art. 1.357 şi urm. Cod civil, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă …… şi obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 1.840,55 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru persoana vătămată ……., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective.

În baza art. 397 Cod procedură penală, art. 19 şi art. 25 Cod procedură penală. rap. la art. 1.357 şi art 1.371 Cod civil,a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă ……. şi obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 1.500 lei, reprezentând daune morale. Au fost respinse celelalte pretenţiile morale şi materiale solicitate de partea civilă …….. ca neîntemeiate.

În baza art. 274 alin. (1) C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezintă cheltuieli aferente urmăririi penale.

În baza art. 276 alin. 1 şi 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Apostu Ştefan a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariu de avocat parţial.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. ………. din data de 17.05.2018, Parchetul de pe lângă Judecatoria Craiova a dispus trimiterea în judecată a inculpatului …….., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. şi ped. de art. 194 alin. 1lit.e C.pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, faptul că, în seara zilei de 08.04.2016, în jurul orelor 19.00, persoana vatamată ….. a venit într-un bar de pe raza localităţii de domiciliu, cunoscut sub denumirea de „barul lui ……….”. La un moment dat, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, persoana vătămată ……… a venit lângă inculpatul …….., care era aşezat la tejgheaua barului şi a încercat să îl pupe pe acesta, însă inculpatul, deranjat de gestul persoanei vătămate, a îndepărtat-o cu mâna pe persoana vătămată, moment în care persoana vătămată i-a aplicat inculpatului o lovitură cu palma peste cap.În acel moment, inculpatul s-a întors spre persoana vătămată şi i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona feţei. În urma loviturii primite, persoana vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate, pe podeaua barului, pierzându-şi pentru o scurtă perioada cunoştinţa. Martorii aflaţi în bar, prezenţi la incident au ajutat-o pe persoana vătămată să îşi revină, aceasta plecând apoi singură la domiciliul său. Întrucât timp de două săptămâni  a avut dureri puternice, în data de 22.04.2017 persoana vătămată s-a prezentat la UPU a Spitalului De Urgenţă nr.1 …….., fiind internat la secţia Neurochirurgie în perioada 23.04-28.04.2016 cu diagnostisul:Hematom subdural de emisfer stâng.Contuzie frontală stânga. În data de 26.04.2016 s-a intervenit chirurgical pentru evacuarea hematomului.

Având în vedere gravitatea leziunilor cauzate, în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală, prin raportul de expertiză nr……../29.07.2016 eliberat de IML ………., concluzionându-se că, la data examinării medico-legale, numitul Apostu Ştefan a prezentat diagnosticul: „Hematom subdural subacut de emisfer stâng operat.Contuzie frontală stânga pe cale de resorbţie, care sunt urmarea traumatismului craniocerebral suferit în data de 08.04.2016.Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure în condiţiile agresiunii afirmate(lovire urmată de cădere cu impact în regiunea occipitală). Leziunile traumatice necesită 65-70 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor şi au pus în primejdie viaţa numitului …….”.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt reţinută prin rechizitoriu au fost menţionate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţie persoană vătămată ……., raport de expertiză medico-legală, declaraţii martori ….., …….., ……, ………., declaraţie suspect/inculpat……….., acte medicale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecatoriei Craiova sub nr. ….., la data de 18.05.2018.

Prin încheierea de sedință a Judecătorului de cameră preliminară din data de 29.06.2018, definitivă prin neexercitarea căii de atac a contestației, s-a constatat că instanța de judecată este competentă să soluționeze cauza, că actul de sesizare este legal întocmit, precum și că probele au fost legal administrate în cursul urmăririi penale, iar actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, astfel încât judecătorul de cameră preliminară a dispus, în temeiul art. 346 alin. (1) C.pr.pen., începerea judecății cauzei privind pe …, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. e din Codul penal.

La primul termen de judecată, în condiții de procedură legal îndeplinită, după citirea actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) și ale art. 396 alin. (10) C.pr.pen., privind judecata în formă simplificată și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că înțelege să conteste toate probele de la urmărire penală și a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize medico-legale.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Sub aspectul probatoriului, au fost audiați martorii ………. și …….. și au fost efectuate un raport de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. ……./24.10.2019 întocmit de IML …. şi raport de nouă expertiză medico-leglă nr. …./13.04.2020, întocmit de IML ……

În temeiul art. 383 alin. 4 C.p.p., instanța a constatat imposibilitatea administrării în cursul judecății a probei testimoniale cu martorii ….. și ….., sens în care a dat citire declarațiilor acestora din faza de urmărire penală, pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.

Sub aspectul laturii civile, a fost audiată martora ….

La termenul de judecată din data 29.11.2019, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului ……., în sensul reţinerii circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.

La același termen de judecată, instanța a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2 Cod penal, conform motivelor arătate în încheierea de ședință de la acea dată.

De asemenea, în ședința publică din data de 03.03.2021, instanța a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 C.pen. în infracțiunea de loviri și alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal sau în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. art. 196 alin. 2 Cod penal, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, în seara zilei de 08.04.2016, în timp ce inculpatul Staicu Alexandru Ionuţ se afla la barul ….. din com. …….., jud. …….., cunoscut drept "barul lui …….", persoana vătămată …. s-a apropiat de acesta şi, fiind în stare de ebrietate, a încercat să îl sărute pe inculpat pe gură. Inculpatul s-a întors la persoana vătămată, a îndepărtat-o cu mâna şi a întrebat-o de ce a făcut acest gest, respectiv de unde îl cunoaşte şi cum îşi permite să îl pupe, după care s-a întors cu faţa către bar, lăsând-o pe persoana vătămată în pace. Persoana vătămată ……. i-a aplicat inculpatului o palmă peste ceafă, iar acesta, fără a mai zice ceva, s-a întors şi i-a aplicat o lovitură cu pumnul la nivelul feţei. Persoana vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate, pe podeaua barului, pierzându-şi cunoștința pentru o scurtă perioada. Inculpatul împreună cu martorul …. au acordat îngrijiri persoanei vătămate, au ridicat-o pe aceasta şi a pus-o pe o canapea, persoana vătămată şi-a revenit după câteva secunde şi a plecat acasă însoţit de martorul …….

Conform rapoartelor de expertiză medico-legală întocmite în cauză, persoana vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 65-70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi au pus în pericol viaţa persoanei vătămate prin necesitatea efectuării intervenţiei neurochirurgicale de evacuare a hematomului.

Situația reținută a fost confirmată de probele administrate în cauză, respectiv: declaraţie persoană vătămată ……., raport de expertiză medico-legală, declaraţii martori …….., ……….., ……….., ……….., declaraţie suspect/inculpat ……., rapoarte de expertiză medico-legală.

Din declaraţiile martorilor ….., ……… şi ……….. rezultă că, în timp ce persoana vătămată…… se afla la terasa barului împreună cu martorul ………., inculpatul a intrat în locaţie şi s-a îndreptat către bar pentru a comanda ceva. În timp ce era servit, persoana vătămată s-a apropiat de acesta, a încercat să îl pupe, moment în care inculpatul l-a îndepărtat cu mâna, fără a-l îmbrânci. Ulterior, persoana vătămată i-a aplicat o lovitură puternică inculpatului, cu palma peste ceafă, iar inculpatul s-a întors şi i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură puternică la nivelul gurii. Persoana vătămată a căzut la nivelul podelei şi şi-a pierdut cunoștința. Persoana vătămată este cunoscută ca o persoană provocatoare, conflictuală, iar la momentul săvârșirii faptei se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

De asemenea, conform declaraţiei persoanei vătămate, aceasta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice la momentul săvârşirii faptei şi s-a apropiat de inculpat, confundându-l cu o altă persoană. Persoana vătămată nu a contestat că l-ar fi pupat pe inculpat, arătând în faţa instanţei că  atunci "când consumă alcool are obiceiul de a pupa personae, însă într-un mod prietenesc".

Instanţa de fond nu a reţinut declaraţia martorului ….., conform căreia persoana vătămată nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, având în vedere că aceasta este contrazisă de declaraţiilor celorlalţi martori audiaţi în cauză şi chiar de declaraţia persoanei vătămate.

Cu privire la atitudinea procesuală a inculpatlui a reţinut că acesta a recunoscut situaţia de fapt, astfel cum aceasta a fost reţinută de instanţă, având o atitudine de recunoaştere pe tot parcursul procesului penal.

În drept, a apreciat că fapta inculpatului …., care, în seara zilei de 08.04.2016, a lovit-o cu pumnul la nivelul feţei pe persoana vătămată, lovitură în urma căreia persoana vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut, lovindu-se la nivelul capului, fapt ce a determinat apariţia unui hematom subdural subacut, ce a pus în primeşdie viaţa persoaneu vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. e) din Codul penal.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii de vătămare corporală, instanţa a reţinut că elementul material al infracţiunii îl reprezintă actele de violenţă aplicate persoanelor vătămate, constând în lovirea acestora cu pumnul la nivelul feţei, ce a determinat căderea acesteia şi producerea unui traumatism craniocerebral.

Fiind calificată drept o infracţiune de rezultat, fapta inculpatului a avut ca urmare imediată cauzarea unei suferinţe fizice asupra corpului persoanei, produsă prin lovire. Leziunea traumatică a constat în provocarea de leziuni, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale şi în apariţia unui hematom subdural, ce a pus în primejdie viaţa persoanei vătămate.

Deşi persoana vătămată nu s-a prezentat imediat la unitatea spitalicească în vederea acordării de îngrijiri medicale, conform celor trei rapoarte de expertiză întocmite în cauză, s-a concluzionat că apariţia hematomului subdural nu putea fi evitată dacă persoana vătămată se prezenta după agresiune la o unitate spitalicească, tratamentul acestei afecţiuni fiind unul neurochirurgical. În toate rapoartele de expertiză medico-legală întocmite în cauză s-a stabilit că nu se pot face aprecieri asupra evoluţiei contuziei hemoragice în situaţia în care persoana vătămată s-ar fi prezentat imediat după agresiunea din 08.04.2016 într-o unitate spitalicească. Hematomul subdural subacut reprezintă un efect traumatic secundar, acesta apărând în timp, iar nu imediat după producerea traumatismului cranio-cerebral. Astfel, tocmai existenţa intervalului remisiv permite de cele mai multe ori efectuarea investigaţiilor paraclinice, diagnosticarea corectă, efectuarea intervenţiei în timp util.

Cu privire la legătură de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată a a apreciat că a rezultat din materialitatea activităţii desfăşurate efectiv de inculpat şi este dovedit prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei, respectiv din concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală întocmite în cauză, apariţia hematomului fiind urmarea directă a exercitării violenţei şi lovirii persoanei vătămate ca urmare a pierderii cunoştinţei şi căderii la nivelul solului.

Având în vedere dovedirea legăturii de cauzalitate, a apreciat că în cauză nu s-ar putea reţine săvârşirea unei infracţiuni de lovire şi alte violenţe, astfel cum s-a solicitat prin cererea de schimbare a încadrării juridice, neputându-se face abstracţie de urmarea imediată produsă, care, în acest caz, este reprezentată de punerea în primejdie a vieţii persoanei vătămate.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, a apreciat că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea praeterintenţiei (intenţei depăşite), conform dispoziţiilor art.16 alin.5 C.pen., întrucât acesta a exercitat violenţa (lovirea cu pumnul) cu intenţie, producerea rezultatului mai grav (apariţia hematomului ce a pus în primejdie viaţa persoanei vătămate) realizându-se din culpă.

Chiar dacă inculpatul nu putea prevedea, la momentul exercitării loviturii, producerea hematomului ce a condus la punerea în pericol a vieţii persoanei vătămate, acest aspect nu îl poate absolvi de vină atâta timp cât producerea urmării imediate a avut la bază tocmit acţiunea intenţionată a inculpatului. Împrejurarea că inculpatul nu a urmărit producerea unei astfel de consecinţe se traduce tocmai în existanţa culpei ca formă de vinovăţie cu privire la producerea urmării mai grave (ce intra în structura intenţiei depăşite ce a fost reţinută ca modalitate a vinovăţiei existenţe cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 alin. 1 lit. e) C.pen), în caz contrar fiind reţinută intenţia ca modalitate de săvârşire a întregii activităţi infracţionale.

A reţinut totodată, că existenţa unei culpe cu privire la rezultatul mai grav nu poate determina reţinerea culpei cu privire la întreaga activitate infracţională, astfel cum s-a susţinut prin cererea de schimbare a încadrării juridice, atâta timp cât exercitarea violenţelor a avut loc cu intenţie.

În cauză s-a reținut şi circumstanţa atenuanţă legală a provocării, prevăzută de art. 75 alin. 1 lit a) C.pen.

Cu privire la circumstanţa atenuantă a arătat că provocarea presupune săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană fizică aflată într-o stare de puternică tulburare sau emotie, determinată de conduita persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă adusă demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

În ceea ce priveşte actul de provocare, a reţinut că în literatura de specialitate s-a apreciat că acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: sa fie realizat prin violenţă (fizică sau psihică),  atingere gravă adusă demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, să fie îndreptată împotriva făptuitorului şi/sau a altei persoane, să nu fie imputabil celui ce a comis fapta în stare de provocare, să fi determinat o stare de puternică tulburare sau emoţie.

Instanţa a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite toate condiţiile mai sus menţionate, acţiunea persoanei vătămate de încercare de a-l săruta pe inculpat, urmată de aplicare unei lovituri peste ceafă acestuia, deşi inculpatul avusese o reacţie calmă la acţiunea iniţială a persoanei vătămate, constituie un act de provocare ce, cu siguranţă, a produs inculpatului o puternică stare de tulburare. A reţinut totodată că actul de provocare nu a fost în niciun fel imputabil inculpatului, neexistând niciun conflict anterior între inculpat şi persoana vătămată.

Totodată, instanţa a reţinut că infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită de inculpat ulterior exercitării actului de provocare, fiind determinată de puternica emoţie resimţită de inculpat ca urmare a violenţei exercitate de persoana vătămată.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, precum şi incidenţa circumstanţelor agravante, urmând a reţine şi aplicabilitatea art. 396 alin. 10 C.p.pen.

În concret, referitor la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a aplicat o lovitură de pumn persoanei vătămate, urmare a provocării exercitate de aceasta din urmă. Lovitura a fost aplicată pe fondul unei puternice tulburări determinate de acţiunea persoanei vătămate, respectiv aceasta a încercat să îl sărute pe inculpat pe gură, după care i-a aplicat şi o lovitură cu palma peste ceafă, deşi inculpatul nu a reacţionat violent la prima acţiune a persoanei vătămate, deşi aceasta era în mod vădit una extrem de provocatoare.

Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere urmarea gravă a faptei, respectiv punerea în primejdie a vieţii persoanei vătămate.

Prin incriminarea infracţiunii de vătămare corporală s-a avut în vedere protejarea relaţiilor sociale referitoare la dreptul fiecărei persoane la integritate corporală și sănătate. Această valoare este consacrată ca un drept fundamental al persoanei, garantat prin Constituție, și protejat din punct de vedere penal pe această cale a incriminărilor. Integritatea persoanei este ocrotită nu numai împotriva faptelor savârșite cu in¬tenție, ci și a celor savârșite din culpă.

A apreciat prima instanţă că situaţia familială şi socială a inculpatului, lipsa antecedentelor penale sau a oricăror indicii cu privire la un comportament ilicit al acestuia anterior săvârșirii prezentei fapte, conduita sa după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, reprezintă circumstanţe personale care constituie evidente împrejurări favorabile inculpatului de natură să atenueze modul de comitere a infracţiunii, natura şi gravitatea rezultatului produs ori starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită.

Astfel, instanța a reținut că acesta are vârsta de 25 de ani, are o locuinţă stabilă, are un loc de muncă stabil, fiind angajat în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului ……., este pe deplin integrat în societate și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Instanţa a avut totodată în vedere că acest incident prin care s-au produs suferinţe fizice altei persoanei este unic, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale ori alt comportament violent ilicit.

A avut totodată în vedere comportamentul inculpatului după săvârșirea faptei constând în acordarea de îngrijiri medicale persoanei vătămate (prim-ajutor), în vederea diminuării consecințelor infracțiunii, precum şi faptul că la primul act de provocare efectuat de persoana vătămată inculpatul a avut o atitudine calmă, nereacţionând violent, deşi provocarea era de natură a determina o emoţie puternică (fiind nenatural pentru un bărbat heterosexual să fie sărutat de un alt bărbat), aspecte în raport de care a reţinut că acest accident este unul izolat, și dovedesc regretul inculpatului față de cele întâmplate. Astfel, instanţa a apreciat ca fiind sinceră atitudinea inculpatului de profund regret faţă de cele întâmplate.

Totodată, instanța a reținut că inculpatul a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, acesta a recunoscut săvârşirea faptei şi a participat în mod activ la desfăşurarea activităţilor de urmărire penală. În cursul judecăţii, a recunoscut în totalitate fapta reţinută în sarcina sa, chiar dacă nu a înţeles să parcurgă procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală, conform dispozițiilor art. 194 alin. 1 lit. e) C. pen., a arătat că această infracțiune este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante a provocării, prima instanţă a făcut aplicarea disp. art. 76 alin. 1 C.pen, respectiv reducerea cu o treime a limitelor speciale prevăzute de lege, urmând ca limitele de pedeapsă să fie de 1 an şi 4 luni – 4 ani şi 8 luni închisoare.

Totodată, instanţa a reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b) C.pen, respectiv circumstanţe atenuante judiciare, faţă de împrejurările legate de faptă menţionate anterior, respectiv împrejurarea că după săvârșirea faptei, inculpatul a acordat de îngrijiri medicale persoanei vătămate (prim-ajutor), în vederea diminuării consecințelor infracțiunii, precum şi faptul că la primul act de provocare efectuat de persoana vătămată inculpatul a avut o atitudine calmă, nereacţionând violent, deşi provocarea era de natură a determina o emoţie puternică, fapta fiind săvârşită ca urmare a exercitării unui al doilea act de provocare de către persoana vătămată.

Chiar dacă instanţa a reţinut circumstanţe atenuante judiciare, a arătat că acestea rămân fără efect procedural în plan sancţionator faţă de dispoziţiile art. 76 alin. 3 C.pen, conform cărora reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată indiferent de numărul circumstanţelor atenuante reţinute.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere faptul că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

A arătat că scopul pedepsei a constat în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, scop care se realizează atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea şi reeducarea, cât şi cu privire la ceilalţi destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigenţele acestei legi în vederea evitării apariţiei unui raport de conflict cu statul. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Doar o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija şi elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârşirii de infracţiuni.

Faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în cauză, a arătat că nu poate dispune decât o soluţie de condamnare cu executare sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă ar aprecia că, faţă de situaţia concretă a speţei şi situaţia personală a inculpatului, condamnarea inculpatului nu ar fi necesară pentru atingerea funcţiilor de constrângere şi de reeducare, precum şi a scopului preventiv al pedepsei.

Instanţa a apreciat ca fiind regretabilă situaţia inculpatului care, în condiţiile condamnării, chiar şi cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este pus în postura de a-şi pierde locul de muncă.

Fără a face abstracţie de împrejurarea că fapta constituie infracţiune, iar consecinţele au fost unele destul de grave, instanţa a apreciat că fapta concretă săvârşită de inculpat, respectiv aplicarea unei singure lovituri cu pumnul în condiţiile existenţei unei provocări din partea persoanei vătămate, nu este una suficient de gravă, cu atât mai mult cu cât circumstanţele persoanele ale inculpatului dovedesc că acesta este o persoană bine integrate în societate, un tănâr aflat la început de drum, care, aflat în locul nepotrivit, fără a o cunoaşte anterior pe persoana vătămată, a fost provocat de aceasta din urmă şi a reacţionat prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.

Instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor instanţele de judecată au apreciat că în cazuri specifice posibilitatea acestora efectivă de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare este una limitată, fiind sesizată în acest sens şi Curtea Constituţională, fără a fi pronunţată vreo soluţie în acest sens.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, având în vedere dispoziţiile art. 91 C.pen., instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune  suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare închisoare aplicate inculpatului.

Cu privire la latura civilă, a reținut că prin cererea formulată la data de 15.05.2018 (f. 42 DUP), Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ……. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.840,55 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate ……. în perioada 23.04.2016 – 28.04.2016 şi 28.06.2016- 29.06.2016.

De asemenea, prin cererea formulată la data de 06.07.2018 (f. 14 dcp), persoana vătămată …. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei,  cu titlu de daune materiale şi 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Pentru soluționarea cererii părților civile, în temeiul art. 19 alin. (5) C.proc.pen., instanța a avut în vedere dispozițiile legii civile care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, respectiv art. 1.357 și urm. C.civ.

În ceea ce privește cererea părții civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ….. de acordare a daunelor materiale în cuantum de 1.840,55 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate ……. în perioada 23.04.2016 – 28.04.2016 şi 28.06.2016- 29.06.2016, instanța a constatat că aceasta este întemeiată din următoarele considerente în raport de dispoziţiile art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006  privind reforma în domeniul sănătății şi reţinând totodată că, în concret, fapta ilicită a constat în acțiunea inculpatului de lovire a persoanei vătămate, acţiune ce a avut consecință directă producerea leziunilor traumatice victimei, precum şi producerea unui hematom ce a necesitat intervenţie chirurgicală. De asemenea, în ce privește vinovăția, astfel cum instanța a reținut în analiza laturii subiective a infracțiunii deduse judecății, inculpatul a acționat cu praeterintenţie, iar potrivit art. 1357 alin. (2) C.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

A reţinut totodată că fapta săvârșită de inculpat a creat un prejudiciu material în patrimoniul părții civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă …….. constând în costuri aferente spitalizării, medicamente şi materiale sanitare folosite, analize de laborator şi alte investigaţii, iar între prejudiciul creat și fapta comisă de inculpat există legătură directă de cauzalitate. În ce privește cuantumul acestora, partea civilă a depus înscrisuri reprezentând decontul cheltuielilor de spitalizare (f. 42-43 DUP ), din care a reieşit cheltuielile efectuate de către aceasta pentru spitalizare, hrană, medicamente, materiale sanitare, analize de laborator şi alte investigaţii.

Instanța a reținut că prejudiciul suferit de partea civilă este cert, actual și nu a fost reparat până în prezent.

Prin urmare, instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce privește daunele materiale produse în patrimoniul părții civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă …….a și în baza art. 397 alin. (1) C.proc.pen. rap. art. 19 şi art. 25 Cod procedură penală,. rap. la art. 1.357 şi urm. Cod civil, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ……… şi a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 1.840,55 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru persoana vătămată Apostu Ştefan, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă …., instanţa a reţinut că acest prejudiciu nu este cert, neputând fi stabilit cu exactitate ce cheltuieli a ocazionat partea civilă ca urmare a săvârşirii infracţiunii.

Astfel, a apreciat că nu se poate determina dacă partea civilă a avut nevoie de tratament medicamentos sau cât a costat acesta. Deşi din declaraţia martorei ….. a rezultat că aceasta a auzit de la soţia părţii civile că ar fi cheltuit aproximativ 2.000-3.000 lei în spital, instanţa a apreciat că nu poate cunoaşte cu ce titlu ar fi fost cheltuite aceste sume sau dacă au fost folosite într-adevăr în legătură cu recuperarea medicală a părţii civile.

În ceea ce priveşte beneficiul nerealizat, instanţa a reţinut că partea civilă nu a făcut dovada existenţei unui loc de muncă, a veniturilor pe care acesta le înregistra sau perioada în care acesta nu a putut exercita profesia şi obţine venituri.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins ca neîntemeiată suma de 10.000 lei solicitată de partea civilă cu titlu de daune materiale.

Referitor la daunele morale, a reţinut că dispozițiile art. 1391 alin. (1) C.civ. prevăd că în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. De asemenea, dispozițiile art. 252 C.civ. prevăd că, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, integritatea fizică și psihică, demnitatea, iar la art. 253 alin. (4) C.civ. se arată că persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1371 C civ., conform cărora în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta săvârșită de autor, cu intenție sau din culpă, cât și forța majoră, cazul fortuit ori fapta terțului pentru care autorul nu este obligat să răspundă.

Având în vedere că instanţa a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării, instanţa a apreciat că, în cauză, este incidentă culpa concurentă a persoanei vătămate în producerea prejudiciului.

Instanța a reținut că orice suferință fizică, în mod inevitabil, are consecințe și în planul afectivității și psihicului persoanei, care suportă pe cale de consecință o suferință psihică, așa cum este și cazul părții civile ……... În ceea ce privește operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe, instanța a arătat că nu statuează în mod arbitrar, ci se raportează la o serie criterii orientative. Astfel, instanța a avut în vedere gravitatea suferinței de ordin fizic suportate de către partea civilă, respectiv faptul că aceasta a necesitat un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi a suportat o intervenţie chirurgicală.

Instanța a avut în vedere și faptul că sumele de bani cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă și nu să constituie o sancțiune suplimentară sub forma plății unei sume de bani excesive pentru inculpat pentru fapta ilicită care a stat la originea lor și pentru care acesta primește deja o condamnare. De asemenea, instanța a reținut și principiul potrivit căruia daunele morale au drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.

Față de acestea instanța a apreciat că lovirea părții civile cu pumnul în zona feţei i-a provocat acesteia suferințe fizice și psihice importante, fiindu-i de asemenea afectată acesteia posibilitatea de a desfășura activități cotidiene. Din declaraţia martorului ….. a reţinut totodată că, la momentul la care partea civilă i-a solicitat ajutorul, acesta se afla într-o situaţie destul de gravă, se simţea rău, era inconştient, nu vorbea coerent.

Instanţa nu a reţinut susţinerile martorului conform cărora, după operaţie, partea civilă a rămas cu sechele din punct de vedere psihic, cu impresia că va muri, având în vedere că, astfel cum instanţa a perceput-o în mod direct pe partea civilă, aceasta nu prezintă simptomele unei persoane speriate, cu sechele faţă de fapta suferită. Mai mult, instanţa a avut în vedere că partea civilă nu a cunoscut că viaţa i-a fost pusă în pericol decât după momentul în care acesta s-a prezentat la spital şi s-a intervenit asupra hematomului (fiind inconştientă la momentul prezentării la spital conform declaraţiei martorei), când deja cunoştea că viaţa i-a fost salvată,  astfel încât acesta nu putea trăi cu impresia că poate muri. De altfel, persoana a vătămată nu s-a simţit rău decât în ziua în care acesta s-a prezentat la spital, până la acel moment persoana vătămată prezentând simptome uşoare ce au fost puse pe seama unei comune răceli. Astfel, după externarea din spital, persoana vătămată a avut convingerea că viaţa sa nu mai este pusă în pericol.

Drept urmare, instanța a apreciat că suma daunelor morale solicitate de partea civilă este excesivă, acordarea unei sume de 1.500 lei reprezentând un cuantum rezonabil și suficient pentru atenuarea suferințelor fizice și psihice suportate de către victimă. Instanța amintește în acest sens că nu a negat dreptul persoanei vătămate la o despăgubire pentru suferințele evidente suferite însă cuantumul efectiv solicitat este prea mare pentru paguba morală produsă.

În baza art. 274 alin. (1) C. pr. pen., faţă de numărul termenelor de judecată acordate în cauză, probatoriul administrat, ce a inclus efectuarea de expertiză, adrese, citaţii, a obligat inculpatul la plata sumei de 2.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezintă cheltuieli aferente urmăririi penale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, apelantul inculpat ……….şi apelantul parte civilă ………...

Prin motivele de apel formulate în scris de parchet s-a susţinut că hotărârea primei instanţe este netemeinică întrucât, în mod neoportun, instanța de fond a aplicat circumstanța atenuantă prevăzute de art. 75 al. 2 lit. b C.pen. în contextul în care probatoriul administrat nu confirmă existența unor împrejurări care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

S-a arătat că, la reținerea circumstanței atenuante, instanța de fond a avut în vedere împrejurările legate de faptă, respectiv împrejurarea că după săvârșirea faptei, inculpatul a acordat îngrijiri medicale persoanei vătămate (prim ajutor), în vederea diminuării consecințelor infracțiunii, precum și faptul că la primul act de provocare efectuat de persoana vătămată inculpatul a avut o atitudine calmă, nereacționând violent, deși provocarea era de natură a determina o emoție puternică, fapta fiind săvârșită ca urmare a exercitării unui al doilea act de provocare de către persoana vătămată.

S-a apreciat că aceste împrejurări nu justifică aplicarea circumstanței atenuante judiciare.

Astfel, în ceea ce privește faptul că inculpatul ar fi avut o atitudine calmă după un prim act provocator al persoanei vătămate, constând în gestul de a încerca să-l sărute pe inculpat, fapta fiind săvârșită abia după ce persoana vătămată ar fi continuat cu un al doilea act provocator constând în lovirea inculpatului peste ceafă, s-a constatat că aceste împrejurări au fost valorificate deja de instanță cu ocazia reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării prevăzute de art. 75 al. 1 lit. a din C pen. S-a susţinut că reluarea acestor împrejurări și la analiza incidenței circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 al. 2 lit. b din C.pen., conduce la concluzia existenței unei duble valorificări a acestora, ceea ce nu este permis nici la reținerea unor circumstanțe atenuante şi nici la reţinerea unor circumstanțe agravante.

Pe de altă parte, comportamentul inculpatului după săvârșirea faptei, constând în acordarea de îngrijiri medicale persoanei vătămate (prim-ajutor), în vederea diminuării consecințelor infracțiunii, s-a apreciat că nu justifică prin el însuși reținerea atenuantei, întrucât acest comportament este unul firesc, care ar trebui să caracterizeze orice persoană care ipotetic s-ar afla în situația de a agresa o altă persoană, iar în urma actului de agresiune, aceasta din urmă ar fi pusă în stare de inconștiență.

Împrejurarea că reținerea atenuantei prevăzute de art. 75 al. 2 lit. b din C.pen. rămâne fără consecințe în plan sancționator în baza art. 76 al. 3 din C pen, în contextul incidenţei circumstanței atenuante a provocării, a fost apreciată ca nefiind de natură să justifice aplicarea unor circumstanțe judiciare, chiar și în mod formal, fără a fi îndeplinite condițiile legale de reținere a acestora.

S-a mai arătat că, şi dacă s-ar admite că situația inculpatului este una regretabilă, întrucât în condițiile condamnării, chiar și cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este pus în postura de a-și pierde locul de muncă, nu se justifică aplicarea unor circumstanțe atenuante fără a fi îndeplinite condițiile legale, sau chiar aplicarea unei pedepse prea blânde ca și cuantum, cu ignorarea consecințelor grave ale faptei săvârșite care a generat totuși producerea unor leziuni traumatice care au necesitat 65-70 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor și au pus în primejdie viața persoanei vătămate.

Prin motivele de apel formulate în scris de către persoana vătămată ………. s-a solicitat reformarea hotărârii sub aspectul laturii civile în sensul admiterii în totalitate a cererii de constituire parte civilă cât şi a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecata astfel cum rezultă din chitanţa privind achitarea onorariului de avocat existentă la dosarul cauzei.

Cu privire la cererea de constituire parte civilă s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond nu a  reţinut declaraţia martorei care a învederat că a auzit de la soţia părţii civile că ar fi cheltuit aproximativ 2000 - 3000 lei în spital. S-a mai susţinut că este de notorietate faptul că pe durata spitalizării se efectuează cheltuieli, inclusiv cu achiziţionarea medicamentelor prescrise. Or, din actele existente la dosar rezultă fără putinţă de tăgada ca a fost internat în spital în perioada 23.04.2016 - 28.04.2016 şi în perioada 28.06.2016 - 29.06.2016, perioadă de timp în care familia a făcut cheltuieli, astfel cum ele au fost exemplificate în declaraţia martorei. În acest context s-a apreciat că, şi în condiţiile în care nu rezultă cu certitudine sumele de bani cheltuite sau cuantumul beneficiului nerealizat, respingerea în totalitate a cererii este o măsura mult prea excesiv.

Cât priveşte daunele morale s-a susţinut că în mod greşit prima instanţă a apreciat că suma de 1500 lei este suficienta pentru a acoperi suferinţa psihica şi că are efect compensatoriu pentru suferinţele psihice iar o suma mai mare ar constitui o îmbogăţire fără just temei. S-a apreciat că suma acordată este una derizorie şi că nici măcar suma solicitată drept daune morale în cererea de constituire parte civila, aceea de 10.000 lei, nu ar acoperi în totalitate trauma suferită deoarece, chiar daca nu a conştientizat iniţial gravitatea loviturii aplicate de către inculpat, consecinţele ulterioare au fost unele destul de grave în condiţiile în care a fost nevoie de o intervenţie pe creier, iar perioada de recuperare a fost una destul de grea şi după operaţie s-a confruntat cu temerea că nu se va putea recupera în totalitate cu atât mai mult cu cât, şi în prezent are uşoare ameţeli.

Apelantul inculpat …… nu a formulat motive scrise de apel.

La termenul de judecată din 02.11.2021 prin avocat ales a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e C.pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

Prin încheierea de la termenul de judecată din 02.11.2021 instanţa de apel a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e C.pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

La data de 15.11.2021 a solicitat repunerea pe rol a cauzei şi continuarea cercetării judecătoreşti invocând nulitatea absolută a actelor medico-legale întocmite la instanţa de fond, cerere respinsă prin încheierea de şedinţă din data 07.12.2021.

Examinând hotărârea atacată, în raport de actele şi lucrările dosarului, motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 417 alin 2 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:

Sub aspectul situaţiei de fapt, se constată că aceasta a fost corect reţinută de prima instanţă, pe baza unui material probator just administrat şi apreciat, din care rezultă că inculpatul este autorul infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e C.pen. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

În acelaşi sens ca prima instanţă, Curtea, în urma propriului examen asupra materialului probator constată, sub aspectul situaţiei de fapt, că în seara zilei de 08.04.2016, în timp ce se aflau la barul ……… din com. …….., jud………, persoana vătămată ……., fiind în stare de ebrietate, a încercat să-l sărute pe inculpatul ……. pe gură. După ce acesta a îndepărtat-o cu mâna şi s-a întors cu faţa către bar, persoana vătămată i-a aplicat inculpatului o palmă peste ceafă iar acesta s-a întors şi a lovit-o cu pumnul la nivelul feţei. În urma acestei lovituri persoana vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate, pe podeaua barului,  lovindu-se la nivelului capului şi pierzându-şi cunoştinţa, fapt ce a determinat apariţia unui hematom subdural subacut, ce a necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale şi care i-a pus în primejdie viaţa.

Şi sub aspectul încadrării juridice, prima instanţă a decis corect că fapta comisă de inculpatul ……. întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. e C.pen., şi a fost comisă, sub aspectul laturii subiective, cu praeterintenţie.

Astfel, cât priveşte latura obiectivă, prima instanţă a reţinut în mod corect că elementul material îl reprezintă actele de violenţă aplicate persoanei vătămate, în speţă lovirea acesteia cu pumnul la nivelul feţei, ce a determinat căderea şi producerea unui traumatism craniocerebral respectiv apariţia unui hematom subdural, ce a pus în primejdie viaţa persoanei vătămate.

Împrejurarea că acest hematom s-a produs datorită faptului că inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată, lovitură în urma căreia aceasta a căzut şi s-a lovit cu capul de podeaua de beton este probată cu mijloacele de probă din cauză: declaraţiile persoanei vătămate, inculpatului şi martorilor din care rezultă că în urma loviturii aplicate de inculpat, victima s-a dezechilibrat şi a căzut, lovindu-se cu capul de podeaua de beton, lovitură care a fost una puternică, în urma ei, victima pierzându-şi cunoştinţa, coroborate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. … din 29.07.2016 conform cărora la data examinării victima prezenta un hematom subdural subacut de emisfer stâng operat, contuzie frontală stânga pe cale de resorbţie, urmarea traumatismului craniocerebral suferit în data de 08.04.2016. Raportul a fost avizat de Comisia Superioară Medico Legală din cadrul INML …….. cu avizul nr. ……/2020 în care se menţionează inclusiv faptul că, în raport de datele obţinute din documentele medicale şi non medicale existente la dosarul cauzei rezultă că hematomul subdural putea fi urmarea traumatismului din data de 08.04.2016.

Şi în ceea ce priveşte legătura de cauzalitate între elementul material (lovitura aplicată de inculpat) şi urmarea imediată (rezultatul grav constând în leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa) instanţa de prim grad a apreciat în mod just că nu a fost întreruptă.

Apărarea inculpatului în sensul că rezultatul mai grav şi anume punerea în primejdie a vieţii victimei s-a datorat faptului că aceasta nu s-a prezentat imediat la unitatea spitalicească în vederea acordării de îngrijiri medicale, apărare în raport de care a solicitat şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e C.pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. considerând că răspunderea sa penală ar trebui să fie antrenată doar în raport de leziunile iniţiale suferite de persoana vătămată, leziuni ce au necesitat pentru vindecare, conform concluziilor noului raport de expertiză medico-legală un număr de 35 – 40 de zile este nefondată.

Prin această apărare, apelantul inculpat invocă în esenţă, întreruperea legăturii de cauzalitate între fapta sa şi rezultatul grav produs, susţinând, că, în realitate acesta se datorează exclusiv persoanei vătămate care nu s-a prezentat imediat la spital.

Din concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr. …./2020, întocmit de IML ………. rezultă însă că apariţia hematomului subdural nu putea fi evitată în situaţia în care persoana vătămată s-ar fi prezentat imediat după agresiune la o unitate spitalicească.  Acest raport exclude, pe cale de consecinţă, existenţa unei contribuţii a persoanei vătămate la producerea rezultatului mai grav, acesta datorându-se în întregime faptei inculpatului.

Independent de acest aspect, instanţa de apel constată că şi în situaţia în care actele medico-legale ar fi confirmat şi existenţa unei contribuţii a persoanei vătămate la producerea rezultatului mai grav, acest aspect nu ar fi fost de natură să-l exonoreze pe inculpat de răspundere pentru rezultatul grav produs deoarece, în ipoteza pluralităţii de contribuţii, la producerea aceluiaşi rezultat periculos, contribuţiile ulterioare, trebuie să aparţină unui alt lanţ cauzal pentru ca legătura de cauzalitate să fie întreruptă. Astfel, în doctrina penală şi practica judiciară în materie s-a arătat că netratarea la timp, în condiţii de spitalizare a plăgii înjunghiate cauzată victimei de către infractor, nu întrerupe legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului şi moartea victimei chiar dacă decesul s-a datorat stării septice survenite ulterior, stare septică ce are însă, ca punct de plecare, plaga înjunghiată. Dacă însă victima unei răniri uşoare se deplasează pe jos, spre spital, dar este accidentată mortal de un autoturism la traversarea străzii, atunci evident contribuţia ulterioară aparţine unui alt lanţ cauzal iar legătura de cauzalitate este întreruptă. (Constantin Mitrache. Cristian Mitrache – Drept penal român. Parte generală, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2019, pg. 171; T.S., s.p., d nr. 1642, în C.D., 1971, pg.373-374). Concluzionând, instanţa de apel reţine că, în speţa de faţă, şi în situaţia în care actele medico-legale ar fi identificat o contribuţie a victimei – dacă s-ar fi stabilit că hematomul în cauză nu s-ar fi produs în situaţia în care victima, s-ar fi prezentat imediat la spital unde i s-ar fi acordat îngrijiri care ar fi împiedicat apariţia acestuia – acest aspect nu ar fi fost de natură să conducă la întreruperea legăturii de cauzalitate, întrucât contribuţia inculpatului a fost esenţială pentru producerea rezultatului fiind o contribuţie în absenţa căreia rezultatul grav nu s-ar fi produs.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, în mod corect prima instanţă a apreciat că inculpatul a comis fapta cu praeterintenţie (intenţie depăşită).

Potrivit art. 16 alin. 5 C.pen. există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.

În speţă, fapta constă în acţiunea inculpatului de a lovi persoana vătămată, acţiune comisă de acesta de acesta cu intenţie directă – a prevăzut că acţiunea de lovire va avea drept rezulta producere unor suferinţe fizice persoanei vătămate şi a urmărit realizarea unui astfel de rezultat.

Rezultatul care s-a produs însă în mod efectiv a fost mai grav decât acela pe care l-a urmărit inculpatul şi s-a datorat culpei sale – culpă simplă reglementată de art. 16 alin. 4 lit. b C.pen. întrucât inculpatul nu a prevăzut producerea unui astfel de rezultat deşi trebuia şi putea să îl prevadă.

 Obligaţia de prevedere a rezultatului se examinează mai întâi în raport de criteriu un obiectiv  pentru a se stabili dacă făptuitorul trebuia să prevadă rezultatul. Se analizează împrejurările în care se săvârşeşte fapta pentru a se observa dacă orice om normal şi atent din categoria făptuitorului (pregătire, experienţă de viaţă) avea în momentul săvârşirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul. Dacă se stabileşte că rezultatul era previzibil, deci făptuitorul trebuia să-l prevadă, se cercetează în continuare dacă acesta putea să-l prevadă. Posibilitatea concretă de prevedere a făptuitorului se examinează aşadar după criteriul subiectiv, în funcţie de personalitatea acestuia, experienţa de viaţă, pregătirea profesională, dezvoltarea intelectuală.

În speţă, în condiţiile în care inculpatul a aplicat o lovitură puternică cu pumnul unei persoane aflate în stare de ebrietate, într-un spaţiu prevăzut cu podea din beton, orice persoană din categoria (20 de ani, studii liceale finalizate) trebuia să prevadă că victima în urma loviturii aplicate putea să cadă şi să se lovească grav la cap. Şi în concret inculpatul în vârstă de 20 de ani, cu studii liceale finalizate şi o dezvoltare intelectuală normală – concluzie reţinută inclusiv în raport de faptul că ulterior comiterii faptei a absolvit cursurile Scolii de agenţi de poliţie „…..” ………. – putea să prevadă rezultatul mai grav al acţiunii intenţionate comise.

 Şi în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, hotărârea instanţei de prim grad este legală şi temeinică, prima instanţă dispunând corect inclusiv cu privire la incidenţa în cauză a circumstanţei atenuante legale a provocării, prev. de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. dar şi a circumstanţei atenuante judiciare, prev. de art. 75 alin. 2 lit. b C.pen., critica din apelul parchetului nefiind fondată. Potrivit art. 75 alin. 2 lit. b C.pen. pot constitui circumstanţe atenuate judiciare împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului. În speţă, corect prima instanţa a reţinut această circumstanţă atenuată judiciară în raport de împrejurarea că, după săvârşirea faptei, inculpatul a acordat îngrijiri medicale persoanei vătămate (prim-ajutor) în vederea diminuării consecinţelor infracţiunii şi de faptul că la primul act de provocare efectuat de persoana vătămată a avut o atitudine calmă, nereacţionând violent, aspecte legate de fapta comisă, care în mod cert diminuează periculozitatea infractorului şi care sunt diferite de cele care au determinat reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării, sub acest aspect prima instanţă reţinând că inculpatul a reacţionat de o manieră violentă pe fondul unei puternice tulburări determinate de acţiunea persoanei vătămate care, după care a încercat să îl sărute pe gură, manifestare ignorată de inculpat, i-a aplicat o lovitură cu palma peste ceafă.

 În raport de toate datele ce caracterizează fapta comisă de inculpat şi persoana acestuia, instanţa de apel apreciază că pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, o pedeapsă în cuantumul minimului special, redus ca urmare a incidenţei art. 76 alin. 1 C.pen. este aptă să conducă la realizarea scopului acesteia – prevenirea reiterării comportamentului infracţional.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, prima instanţă a apreciat corect că nu se justifică detenţia, scopul pedepsei putând fi atins şi fără privare de libertate în condiţiile în care inculpatul, care are 25 de ani, o locuinţă stabilă, un loc de muncă stabil – angajat în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului ………, este pe deplin integrat în societate, nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine cooperantă, recunoscând acţiunea intenţionată comisă împotriva persoanei vătămate şi participând activ la desfăşurarea activităţilor de urmărire penală.

Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1 lit. e C.pen. – închisoare de la 2 la 7 ani şi dispoziţiile art. 83 alin. 2 C.pen. conform cărora nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare, corect prima instanţă a apreciat că singura modalitate de executare este suspendarea executării sub supraveghere, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 83 şi următoarele C.pen.

Apelurile declarate în cauză de parchet, inculpat şi partea civilă sunt fondate în raport de modalitatea de soluţionare de către prima instanţă a acţiunilor civile promovate de părţile civile – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă …. şi persoana vătămată ………...

Reţinând existenţa provocării instanţa trebuia, sub aspectul soluţionării laturii civile atât în ceea ce priveşte acţiunea civilă promovată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă …. cât şi în ceea ce priveşte acţiunea civilă promovată de persoana vătămată …… să evalueze gravitatea culpei celor două părţi, să analizeze conţinutul concret al acestora în raport cu activitatea desfăşurată de inculpat şi de persoana vătămată iar după stabilirea prejudiciilor efectiv cauzate să dispună obligarea inculpatului proporţional cu gradul de culpă reţinut în sarcina acestuia.

În urma propriului examen, instanţa de apel apreciază că în cauză rezultă o culpă egală a inculpatului şi a persoanei vătămate, în condiţiile în care atât actul provocator cât şi riposta au constat în aplicarea unor lovituri la nivelul capului (o palmă peste ceafă în cazul victimei respectiv o lovitură cu pumnul în zona feţei în cazul inculpatului).

În ceea ce priveşte acţiunea civilă promovată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă …. cuantumul despăgubirilor solicitate este probat cu înscrisuri (decontul cheltuielilor de spitalizare), la suma solicitată, 1840,55 lei urmând a se aplica procentul de culpă reţinut în sarcina inculpatului care urmează a fi obligat să plătească jumătate din suma solicitată şi anume 920,27 lei.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă …… criticile formulate sunt în parte întemeiate atât sub aspectul daunelor materiale cât şi sub aspectul daunelor morale.

Referitor la daunele materiale prima instanţă a respins cererea formulată de partea civilă reţinând că prejudiciul solicitat cu acest titlu nu este cert, neputându-se stabili cu exactitate ce cheltuieli a suportat partea civilă ca urmare a săvârşirii infracţiunii. Astfel, a apreciat că nu se poate determina dacă partea civilă a avut nevoie de tratament medicamentos sau cât a costat acesta înlăturând depoziţia martorei ……..a motivat de faptul că nu se poate cunoaşte cu ce titlu ar fi fost cheltuite sumele de bani la care face referire martora sau dacă au fost folosite într-adevăr în legătură cu recuperarea medicală a părţii civile iar referitor la beneficiul nerealizat, instanţa a reţinut că partea civilă nu a făcut dovada existenţei unui loc de muncă, a veniturilor pe care acesta le înregistra sau perioada în care acesta nu a putut să exercite profesia şi să obţină venituri.

În propriei analize asupra materialului probator administrat în cauză, instanţa de apel, în acord cu prima instanţă constată că partea civilă nu a făcut dovada beneficiului nerealizat ca urmare a infracţiunii comise de către inculpat.

Diferit de instanţa de prim grad, instanţa de apel reţine însă că prejudiciul material constând în cheltuielile ocazionate de tratamentele efectuate pentru recuperare, în urma intervenţiei neurochirurgicale impusă de evacuarea hematomului este cert atât din punct de vedere al existenţei cât şi al întinterii, fiind dovedit cu actele medicale din care rezultă efecturarea intervenţiei chirurgicale şi perioada de spitalizare, declaraţia martorei ……. (fila nr. 110 dosar judecătorie) care a relatat că ştie de la soţia persoanei vătămate că a cheltuit în spital aproximativ 2.000 – 3.000 lei, dar şi în baza unei prezumţii judiciare temeinic motivate, verosimile şi rezonabile, în condiţiile în care în procesul penal latura civilă este guvernată de dreptul civil, ca drept material, iar prezumţia este un mijloc de probă consacrat în dreptul civil român.

 Astfel, în cazul răspunderii civile delictuale, instanţele judecătoreşti au în vedere C. civ. şi regulile ce guvernează probaţiunea în materie. Or, potrivit art. 1387 alin. (1) C. civ. "În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condiţiile art. 1.388 şi 1.389, după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale.", evaluarea forţei probante a ansamblului probator reprezentând atributul exclusiv al instanţei de judecată. Ca atare, din moment ce  vătămarea corporală a victimei este temeinic dovedită de actele medico-legale sub aspectul întinderii şi a complexităţii traumatismului cauzat iar faptul că aceasta a urmat tratamente chirurgicale, medicamentoase cât şi de recuperare este de asemenea cert, se impune evaluarea cuantumului acestora luând în considerare orice mijloc de probă, a căror obţinere şi păstrare ar fi o sarcină excesivă în sarcina victimelor care, de cele mai multe ori, nu fac aceste cheltuieli în mod direct, ci cu ajutorul altor persoane, cum a fost şi cazul părţii civile imobilizată, ulterior efectuării intervenţiei neurochirurgicale.

În cauză instanţa de apel apreciază ca fiind probată suma de 2.000 lei, cheltuită pentru îngrijire medicală şi recuperare, ca urmare a intervenţiei neurochirurgicale, sumă la care se va aplica procentul de culpă reţinut în sarcina inculpatului care va fi obligat să plătească părţii civile, cu titlu de daune materiale, suma de 1.000 lei.

În legătură cu daunele morale acordate părţii civile, Curtea reţine că prima instanţă având în vedere actele şi lucrările dosarului, în mod întemeiat, a constatat că, fapta inculpatului a produs părţii civile atât suferinţe fizice cât şi psihice, cauzându-i un prejudiciu nepatrimonial care îl îndreptăţeşte să primească de la inculpat o compensaţie bănească sub forma daunelor morale.

Sub aspectul cuantumului, instanţa de apel reţine că întinderea prejudiciului nepatrimonial nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, statuând în echitate, instanţa urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacţie echitabilă

În speţă, partea civilă a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în primejdie viaţa, aşa cum a reieşit din actele medico-legale întocmite în cauză. Având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale dar şi natura leziunii ce a impus o intervenţie neurochirurgicală, fiindu-i pusă în primejdie viaţa, instanţa de apel apreciază, diferit de diferit de prima instanţă, că trauma psihică suferită de partea civilă a fost una majoră care a implicat suferinţe fizice şi psihice importante, atât în timpul actului de agresiune cât mai ales ulterior, înainte şi după ce a fost supusă intervenţei medicale iar suma de 10.000 de lei ar constitui o reparaţie echitabilă a prejudiciului nepatrimonial, sumă la care se va aplica procentul culpelor stabilite, inculpatul urmând a fi obligat să plătească părţii civile suma de 5.000 lei.

Analizând în continuare criticile din apelul părţii civile, Curtea constată că este nefondată critica referitoare la greşita obligare a inculpatului la plata parţială a cheltuielilor judiciare efectuate cu ocazia judecăţii în primă instanţă, constând în onorariu avocat.

Potrivit art. 276 alin. 2 C.pr.pen. „Când acţiunea civilă este admisă numai în parte, instanţa îl poate obliga pe inculpat la plata totală sau parţială a cheltuielilor judiciare.”

În cauză, acţiunea civilă a fost admisă în parte, situaţie ce va fi menţinută în apel, neacordarea în integralitate a pretenţiilor civile datorându-se atât faptului că partea civilă nu a probat daunele materiale în cuantumul solicitat  cât mai ales datorită faptului că acestea trebuie acordate proporţional cu procentul de culpă ce s-a reţinut în sarcina sa.

Or, în raport de motivul principal ce a determinat reducerea cuantumului daunelor solicitate, instanţa apreciază că nu se justifică nici acordarea în integralitate cheltuielilor judiciare, suma stabilită de prima instanţă cu acest titlu fiind judicios cuantificată.

Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va fi admis apelul declarat de inculpat şi, întrucât soluţionarea acţiunii civile promovată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ….. cu ignorarea procentului de culpă ce trebuie reţinut în sarcina victimei ca urmare a reţinerii circumstanţei provocării reprezintă un motiv de nelegalitate ce poate fi reformat şi în apelul declarat de parchet, va fi admis şi apelul declarat de parchet iar în urma rejudecării, va fi redusă suma pe care a fost obligat inculpatul să o plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă … de la 1.840,55 lei la 920,27 lei.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va fi admis apelul declarat de partea civilă ……. şi, în urma rejudecării acţiunii civile promovate de acesta, va fi obligat inculpatul plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune materiale şi va fi majorată suma la care a fost obligat de prima instanţă cu titlu de daune morale de la 1.500 lei la 5.000 lei.

Întrucât nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în faza apelului vor rămâne în sarcina statuluil.

În temeiul art. 276 alin. 1 şi 2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata către partea civilă ……. a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fazei apelului, reprezentând onorariu de avocat parţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

 D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, inculpatul …., zis „……” - fiul lui…… si ……….., născut la data de ……….., în mun…………, jud. ….., cu domiciliul în com. ……, sat ………, nr……….., jud………., cu reşedinţa în ….., str. ………. nr………, bl…., ap. ……., sector……., C.N.P……….., cetăţenie română, stagiul militar nesatisfăcut, angajat în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului …… şi partea civilă …, împotriva sentinţei penale nr. 707/17.03.2021 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. …….

Desfiinţează în parte hotărârea apelată, sub aspectul laturii civile şi, rejudecând:

Reduce suma pe care a fost obligat inculpatul ……. să o plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ……… de la 1.840,55 lei la 920,27 lei.

Obligă pe inculpatul ….. să plătească părţii civile …… suma de 1.000 lei cu titlu de daune materiale.

Majorează suma la care a fost obligat inculpatul……. către partea civilă ……, cu titlu de daune morale, de la 1.500 lei la 5.000 lei.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare din faza apelului rămân în sarcina statului.

Obligă apelantul inculpat …. să plătească părţii civile ………. suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fazei apelului, reprezentând onorrariu de avocat parţial.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 08.02.2022.

Domenii speta

Spete similare