Acțiune în constatare

Recunoaștere desfășurării activității în condiții speciale conform Hotărârii nr. 1294/20.12.2001 privind Stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate pentru, cerere formulata de un angajat al unei societăți în funcția de pompier, funcție ce presupune  desfășurarea activitaţii în condiții de muncă similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste, ca structuri ale Ministerului Administrației și Internelor aflate în subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

Prin sentința nr. 1014 de la 14 decembrie 2020, Tribunalul G. a respins acțiunea formulată de reclamantul F.I., domiciliat în orașul B., în contradictoriu cu pârâta Societatea „U.M.S.” S.A. - Filială a CN „R.” S.A.

Pentru a se pronunță astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul F.I. solicită, în contradictoriu cu pârâta Societatea „U.M.S.” S.A. - Filială a CN „R.” S.A.

- să se constate că în perioada 01.05.2008-01.08.2020 a desfășurat activitatea în condiții de muncă similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste, ca structuri ale Ministerului Administrației și Internelor aflate în subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, respectiv condiții speciale;

- să fie obligată pârâta Societatea „U.M.S.” S.A.-Filiala a C.N. „R.” S.A. să-i încadreze perioada de activitate 01.05.2008-01.08.2020 în condiții speciale, conform Hotărârii nr. 1294/20.12.2001, privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările și completările ulterioare, anexa 2, pct. II, pct.2 coroborat cu art. 38 alin. l din Legea nr. 307/2006, privind apărarea împotriva incendiilor, republicată, să întocmească și să depună la Casa Județeană de Pensii G. documentele necesare împreună cu declarațiile nominale de asigurare rectificative aferente fiecărei luni din perioada 01.05.2008-01.08.2020, în vederea încadrării perioadei menționate în condiții speciale.

În perioada în litigiu, precum și în prezent, reclamantul a fost încadrat în cazul  pârâtei Societatea U.M.S. S.A.  în meseria/funcția de pompier/șef formație pompieri.

În baza deciziei nr. 102/21.04.2008, s-a constituit Serviciul privat pentru situații de urgență de categoria a IV-a în cadrul Societății „U.M.S.”S.A., reclamantul fiind  repartizat în echipa de intervenție pe utilaj cu apă și spumă, ca șef de grupă.

Prin decizii ulterioare, respectiv decizia  nr. 22/17.02.2009,  decizia nr. 54/04.06.2009, decizia nr. 111/20.06.2012, nr. 17/23.01.2015, decizia nr. 01/11.01.2017, decizia nr. 237/14.08.2018, decizia nr. 33/30.01.2018, Serviciul  privat pentru situații de urgență  din cadrul unității pârâte a fost menținut.

Reclamantul a susținut că activitatea sa trebuia încadrată în condiții speciale de muncă,  întrucât, prin prevederile art.38 alin. (l) din Legea nr. 307/2006 s-a dispus că „Personalul angajat al serviciilor de urgenta voluntare/private se încadrează în  condiții de muncă similare personalului serviciilor de urgență profesioniste”, iar activitatea desfășurată de serviciile de urgență profesioniste, ca structuri ale Ministerului Administrației Internelor aflate în subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, este încadrată în condiții speciale, conform H.G. nr. 1294/20.12.2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților în condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specific pentru cadrele militare în activitate, anexa 2, pct. II, pct.2.

Reclamantul susține că activitatea sa trebuia încadrată în condiții speciale de muncă,  întrucât, prin prevederile art. 38 alin. l din Legea nr.307/2006, s-a stabilit că „personalul angajat ai serviciilor de urgentă voluntare/private se încadrează în condiții de muncă similare personalului serviciilor de urgentă profesioniste”, iar activitatea desfășurată de serviciile de urgentă profesioniste, ca structuri ale Ministerului Administrației și Internelor aflate în subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, este încadrată în condiții speciale conform Hotărârii nr. 1294/20.12.2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților în condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specific pentru cadrele militare în activitate, anexa 2, pct. II, pct. 2. Acesta consideră  că activitatea desfășurată în perioada în litigiu de pompier/șef formație pompieri în cadrul serviciului privat pentru situații de urgentă al pârâtei, este prin asimilare activitate desfășurată în condiții speciale, conform Hotărârii nr. 1294/20.12.2001 coroborată cu prevederile art. 38 alin. l din Legea nr. 307/2006.

Instanța a reținut că, potrivit art. 1  alin. 1 din Legea nr. 226/2006, începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din  Legea nr. 226/2006, locurile de muncă prevăzute la alin. 1 sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile H.G. nr.1053/2003  privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.

Pârâta se regăsește în anexa nr. 2, poziția 43 din lege, însă locul de muncă al reclamantului nu figurează  în categoria locurilor de muncă cu condiții speciale.

În  conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 1  din Legea nr. 263/2010, în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:

a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;

b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;

c) abrogată

d) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;

e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3;

f) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4;

g) activitățile referitoare la fabricarea, manipularea, transportul nitroglicerinei, explozivilor, pulberilor negre, pulberilor fără fum, produselor pirotehnice în unitățile de producție a explozivilor, precum și fabricarea nitrocelulozelor și a celuloidului în aceleași unități de producție a explozivilor; fabricarea munițiilor și a elementelor de muniții, locurile de muncă în care se execută operații cu exploziv de inițierea, exploziv cu caracteristică de sensibilitate mare, precum și locurile de muncă în care se execută operații cu explozivi aromatici, la care angajații vin în contact direct cu aceștia; operații de distrugere a munițiilor încărcate și a elementelor de muniții încărcate, a pulberilor, a explozivilor și a produselor pirotehnice; delaborarea munițiilor și a elementelor pirotehnice încărcate cu substanțe explozive sau incendiare;

h) sectorul construcții nave, pentru personalul care își desfășoară activitatea în următoarele activități specifice: control nedistructiv cu radiații ionizante, izolare cu vată minerală, galvanizare, sablare/zincare, vopsitorie, sudură, montare/ demontare schele, lăcătușerie montaj, tubulatură montaj, polizare montaj, mecanică montaj, electrică montaj.

Prevederile art. 30 alin.1 din Legea nr. 263/2010 conțin o enumerare limitativă a activităților care se încadrează în condiții speciale de muncă, activitatea desfășurată de reclamant nefăcând  parte din activitățile, locurile de  muncă enumerate.

În anexa 3 la Legea nr. 263/2010 sunt enumerate unitățile care, potrivit H.G. nr. 1025/2003, au obținut avizul privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.

Societatea pârâta a obținut avizul  nr. 45/10.05.2005, având locuri de muncă încadrate în condiții speciale de muncă, aviz menținut prin hotărârile nr. 30/08.10.2012 și nr. 36/29.10.2018, fiind nominalizată în anexa nr. 3, poziția nr. 43  a  Legii nr. 263/2010.

Locul de muncă al reclamantului nu a fost însă încadrat în condiții speciale de muncă, potrivit acestei anexe.

Prin urmare, activitatea desfășurată de reclamant la societatea pârâta nu se încadrează în condiții speciale de muncă, cât timp nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se putea face o astfel de încadrare.

Unitatea pârâtă a îndeplinit condițiile prevăzute de lege pentru înscrierea în anexele a 2 și 3(condiții enumerate în art.3 alin.1 din H.G. nr. 1025/2003, privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale), însă  locul de muncă al reclamantului  nu se regăsește în hotărârile  nr. 30/08.10.2012 și 36/19.10.2018 și nici în anexele 2 și 3 ale Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 38 alin. 1 din Legea nr. 307/2006 (art. 39 alin.1 din Legea nr. 307/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare) prevăd că personalul angajat al serviciilor de urgentă voluntare/private se încadrează în condiții de muncă similare personalului serviciilor de urgentă profesioniste, iar, din adresa nr. 135260/21.08.2018 emisă de Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Lt. Col. D.M” T., rezultă că personalul operativ cu atribuții și activități de intervenție din cadrul acestuia se încadrează în condiții speciale.

Prin  H.G. nr. 1294/2001 s-a reglementat stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate.

 În conformitate cu dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 1294/2001, stabilirea criteriilor și a metodologiei de încadrare a personalului militar în condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice cadrelor militare în activitate, procedura de nominalizare a personalului care își desfășoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiții, denumirea locurilor de muncă, unităților, activităților și/sau a funcțiilor, precum și evidenta perioadelor de activitate în aceste condiții se fac prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al conducătorului fiecărei instituții publice prevăzute la art. 1.

Așadar, încadrarea în condiții speciale de muncă nu se realizează în mod automat, ci presupune îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar în speță nu a fost efectuată o astfel de procedură pentru încadrarea locului de muncă al reclamantului în condiții speciale, conform prevederilor art. 7 din H.G. nr. 1294/2001, mai sus menționate.

În același timp,  H.G. nr.1294/2001 nu a reglementat doar încadrarea în condiții speciale de muncă, ci și în condiții deosebite sau alte condiții de muncă, astfel că nu rezultă că angajații din serviciile de urgentă profesioniste ar fi trebuit încadrați numai în condiții speciale de muncă.

Față de considerentele expuse, acțiunea dedusă judecății s-a respins.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul F.I., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.

În motivare a susținut că începând cu data de 16.03.1990 a executat și execută și in prezent funcția de pompier/șef formație pompieri in cadrul intimatei-parate Societatea „U.M.S.” SA-Filiala a CN „R.” SA, participând efectiv la acțiuni de stingere a incendiilor, de salvare a persoanelor și bunurilor materiale, la înlăturarea urmărilor situațiilor de urgenta, precum și alte activități de urgenta medicala și de protecție civila in cadrul intimatei-parate, iar începând cu data de 21.04.2008 am executat și execut și in prezent meseria/funcția de pompier/șef forțatei pompieri in cadrul Serviciului privat pentru situații de urgenta al intimatei-parate, constituit in temeiul prevederilor art.31 alin.(3) din Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor- forma inițiala (după republicare in 17.04.2019 art.31 alin. (3) din forma inițiala devine art.32 alin.3 in forma republicata), denumita in continuare Legea nr.307/2006, executând aceleași activități care se regăsesc la pct. 11, pct.2 din anexa 2 a Hotărârii Guvernului nr.1294/20.12.2001 privind stabilirea locurilor de munca și activităților in condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specific pentru cadrele militare (denumita in continuare H.G.nr. 1294/20.12.2001), act normativ in baza căruia activitatea serviciilor de urgenta profesioniste este încadrata in condiții speciale.

Deși prin prevederile art. 38 alin. (l) din Legea nr.307/2006 - forma inițiala (după republicare in 17.04.2019 art.38 alin. I din forma inițiala devine art.39 alin.(l) in forma republicata), legiuitorul a dispus ca, citez : „Personalul angajat al serviciilor de urgenta voluntare/private se încadrează in condiții de munca similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste iar in perioada 01.05.2008-01.08.2020 a desfășurat in cadrul intimatei-parate, prin Serviciul privat pentru situații de urgenta al acesteia, activități similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste, in sensul ca a participat efectiv la acțiuni de stingere a incendiilor, de salvare a persoanelor și bunurilor materiale, la înlăturarea urinarilor situațiilor de urgenta, precum și alte activități de urgenta medicala și de protecție civila in cadrul intimatei-parate, aceasta, in calitate de angajator și beneficiar al activității desfășurate in calitate de pompier/șef formație pompieri in perioada in litigiu, in mod nelegal nu i s-a încadrat activitatea desfășurata in perioada 01.05.2008 - 01.08.2020 in condiții similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste, respectiv in condiții speciale, conform prevederilor pct.11, pct.2 din anexei 2 a H.G.nr.1294/20.12.2001 coroborat cu prevederile art.38 alin.(l) din Legea nr.307/2006 - forma inițiala (art.39 alin.(l) forma republicata) și nu a întocmit și depus la Casa Județeană de Pensii G. documentația necesara privind încadrarea perioadei de activitate aflata in litigiu, desfășurata in cadrul Serviciului privat pentru situații de urgenta al intimatei-parate, in condiții speciale conform serviciilor de urgenta profesioniste.

Având in vedere aceste aspecte, reclamantul a  formulat cerere de chemare in judecata împotriva intimatei pârâte, prin care a solicitat instanței de judecata sa constate ca in perioada 01.05.2008-01.08.2020 a desfășurat activitatea in condiții de munca similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste și  obligarea intimata-parata sa-i încadreze perioada de activitate 01.05.200801.08.2020 in condiții speciale, conform prevederilor pct.11, pct.2 din anexei 2 a H.G. nr.1294/20.12.2001 coroborat cu prevederile art.38 alin.(l) din Legea nr.307/2006 - forma inițială (art.39 alin.(l) forma republicata), sa întocmească și sa depună la Casa Județeană de Pensii G. documentele necesare împreuna cu declarațiile nominale de asigurare rectificative aferente fiecărei luni din perioada 01.05.2008-01.08.2020 in vederea încadrării perioadei menționate in condiții speciale, cerere pe care a înaintat-o spre soluționare Tribunalului G. ca instanța competenta general, material și teritorial sa soluționeze litigiul, formându-se astfel dosarul nr. 1725/95/2020.

Ulterior, Tribunalul G. a pronunțat sentința nr.1014/14.12.2020 in dosarul nr. 1725/95/2020 prin care a dispus, citez din dispozitivul sentinței nr.1014/14.12.2020: „Respinge acțiunea formulata de reclamantul F.I.,  in contradictoriu cu pârâta Societatea „ U.M.S.” SA - Filiala a CN ”R.” S.A., sentința pe care o consider netemeinica și nelegala, fapt pentru care am formulat prezentul apel.

Motive pentru admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței nr.1014/14.12.2020 pronunțată in dosarul nr.1725/9s/2020 și admiterea acțiunii.

Apelantul consideră sentința nr.1014/14.12.2020 pronunțată de Tribunalul G. in dosarul nr.1725/95/2020 ca fiind netemeinica și nelegala întrucât instanța de fond, in mod netemeinic și nelegal a interpretat și aplicat prevederi legale care nu sunt incidente cauzei deduse judecății raportat la obiectul dosarului și la probele administrate in cauza și astfel nu a dat eficienta prevederilor legale incidente cauzei deduse judecății, respectiv prevederilor art.38 alin. (l) din Legea nr.307/2006 - forma inițială (art.39 alin.(l) forma republicata) și prevederilor H.G.nr.1294/20.12.2001, anexei 2, pct. II, pct.2, respingând în mod nelegal cererea de chemare in judecata formulata, ca fiind neîntemeiata.

Apreciază apelantul ca instanța de fond in mod netemeinic și nelegal si-a întemeiat soluția pronunțată prin sentința nr. 1014/14.12.2020 pe dispozițiile Legii nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de munca in condiții speciale, Hotărârii nr.1025/28.08.2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale și Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificata și completata, întrucât aceste acte normative nu sunt incidente cauzei deduse judecății, dat fiind faptul ca prin acțiunea formulata a solicitat instanței de judecata sa constate ca a desfășurat activitatea in perioada 01.05.2008 – 01.08.2020 in condiții similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste și sa oblige intimata-parata sa-i încadreze aceasta perioada in condiții speciale, având ca temei juridic prevederilor art.38 alin.(l) din Legea 307/2006 – forma inițială (art.39 alin. (l) forma republicata) coroborat cu prevederile H.G.nr.1294/20.12.2001, anexa 2, pct. II, pct.2.

Aceasta concluzie rezulta din conținutul cererii de chemare in judecata raportat la considerentele sentinței nr. 1014/14.12.2020 reținute de instanța de fond privind motivarea soluției, urmare aplicării prevederilor Legii nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de munca in condiții speciale, Hotărârii nr. 1025/28.08.2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale și Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificata și completata, in detrimentul soluționării cauzei prin raportare Ia incidenta prevederilor art.38 alin.(l) din Legea nr.307/2006-forma inițiala (art.39 alin. (l) forma republicata) și a prevederilor H.G.nr.1294/20.12.2001, anexa 2, pct.11, pct.2 in cauza, citând in acest sens din considerentele sentinței nr.1014/14.12.2020, filele 6-8: „In baza deciziei nr. 102/21.04.2008, s-a constituit Serviciul privat pentru situații de urgenta de categoria a IV-a in cadrul Societății „U.M.S.” SA, reclamantul fiind repartizat in echipa de intervenție pe utilaj cu apa și spuma, ca șef de grupa.

Prin deciziile ulterioare, respectiv decizia 22/17.02.2009,  decizia nr. 54/04.06.2009 decizia nr. 111/20.06.2012, nr.17/23.01.2015, decizia nr.01/11.01.2017, decizia nr. 237/14.08.2018, decizia nr. 33/30.012018, Serviciul privat pentru situații de urgenta din cadrul unității a fost menținut. (...).

Instanța a reținut că, potrivit art. alin. I din Legea nr. 226/2006, începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate in condilii speciale locurile de munca in care se de asesoarea activitățile prevăzute in anexa nr. 1.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea 226/2006 locurile de munca prevăzute Ia alin, I sunt cele din unitățile prevăzute in anexa nr.2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare in condilii speciale, in conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condilii speciale, cu modificările și completările ulterioare.

Parata se regăsește in anexa nr. 2, poziția 43 din lege, însă locul de munca al reclamantului nu figurează in categoria locurilor de munca cu condiții speciale.(...).

In Anexa 3 la Legea nr. 263/2010 sunt enumerate unitățile care, potrivit H.G nr. 1025/2003, au obținut avizul privind încadrarea unor locuri de munca in condiții speciale.

Societatea parata a obținut avizul 45/10.05.2005, avânda locuri de munca încadrate in condiții speciale de munca, aviz menținut prin hotărârile nr.30/08.10.2012 și nr.36/29.10.2018, fiind nominalizata in anexa nr.3, poziția nr.43 a Legii nr.263/2010.

Locul de munca al reclamantului nu a fost însă încadrat in condiții speciale de munca potrivit acestei anexe

Prin urmare, activitatea desfășurata de reclamant la societatea parata nu se încadrează in condiții speciale de munca, cat timp nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se putea face o astfel de încadrare.

Unitatea parata a îndeplinit condițiile prevăzute de lege pentru înscrierea in anexele 2 și 3 (condiții enumerate in art.3 alin. 1 din H.G.nr.1025/2003, privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale), însă locul de munca al reclamantului nu se regăsește in hotărârile nr.30/08.10.2012 și nr.36/29.10.2018 și nici in anexele 2 și 3 ale Legii nr. 263/2010, fapt ce a condus la pronunțarea sentinței nr.1014/14.12.2020 cu încălcarea prevederilor legale, deoarece instanța de fond a motivat soluția pronunțată in baza unor prevederi legale care nu sunt incidente cauzei deduse judecății.

Așa cum a reținut și instanța de fond prin sentința pronunțată, intimata-parata a constituit prin Decizia nr. 102/21.04.2008, in conformitate cu prevederile art.31 alin.(3) din Legea nr.307/2006 -forma inițiala (art.32 alin.(3) forma republicata), Serviciul privat pentru situații de urgenta, iar din decizia de constituire și cele de continuitate rezulta ca a avut ca activități principale, citând din Decizia nr.102/21.04.2008 de constituire : „(...) executa acțiuni de intervenție pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor, protecția persoanelor și a bunurilor periclitate, (...) acorda ajutor, in condițiile legii, persoanelor a căror viată este pusa in pericol in caz de situații de urgenta, ” activități care sunt specifice serviciilor de urgenta profesioniste, a căror activitate este încadrata in condiții speciale, conform Hotărârii nr. 1294/20.12.2001.

Or, avânda in vedere ca legiuitorul prin prevederile art.3 1 alin.(3) din Legea nr.307/2006 - forma inițiala (art.32 alin.(3) forma republicata), a dispus ca operatorii economici și instituțiile care desfășoară activități cu risc de incendiu au obligația constituirii serviciilor de urgenta private și ca intimata-parata a constituit prin Decizia nr. 102/21.04.2008 Serviciul privat pentru situații de urgenta, iar întrucât prin prevederile art.38 alin.(l) din Legea nr.307/2006-forma inițiala (art.39 alin.(l) forma republicata) s-a dispus ca personalul angajat al serviciilor de urgenta voluntare/private se încadrează in condiții de munca similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste, consider ca in cauza sunt incidente prevederile art.38 alin.(l) din Legea nr.307/2006-forma inițiala (art.39 alin.(l) forma republicata) coroborat cu prevederile H.G. nr. 1294/20.12.2001, pct. 11, pct.2 din anexei 2, temei juridic in baza căruia am solicitat instanței de fond sa constate ca am desfășurat activitatea in perioada in litigiu in condiții similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste și sa oblige intimata-parata sa-mi încadreze perioada in litigiu in condiții speciale.

Apelantul consideră ca sentința nr.1014/14.12,2020 este nelegala, întrucât instanța de fond trebuia sa analizeze și sa judece cauza sub aspectul incidentei in cauza a prevederilor art.38 alin.(l) din Legea nr.307/2006-forma inițială (art.39 alin.(l) forma republicata) și a prevederilor H.G. nr. 1294/20.12.2001, anexei 2, pct.11, pct.2, sa stabilească daca aceste prevederi legale sunt incidente cauzei deduse judecății și daca sunt incidente cauzei, sa dea eficienta acestor prevederi legale in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, dar instanța de fond in mod nelegal si-a argumentat soluția pronunțată prin sentința nr. 1014/14.12.2020 pe dispoziții legale din Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de munca in condilii speciale, din Hotărârea nr. 1025/28.08.2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale și din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, acte normative care nu sunt incidente cauzei, fapt pentru care consider ca sentința nr. 1014/14.12.2020 este nelegala întrucât se sprijină pe acte normative care nu au legătura cu obiectul cererii de chemare in judecata.

Apelantul consideră ca instanța de fond in mod netemeinic și nelegal nu a dat eficienta prevederilor legale incidente cauzei deduse judecății, respectiv prevederilor H.G.nr. 1294/20.12.2021 anexa 2, pct.11, pct.2 coroborat cu prevederile art.38 alin.(l) din Legea nr.307/2006 - forma inițială (art.39 alin.(l) forma republicata), respingând astfel nelegal cererea de chemare in judecata, deși constata și retine ca personalul angajat al serviciilor de urgenta voluntare/private se încadrează in condiții de munca similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste, iar din probele administrate rezulta ca in perioada de activitate in litigiu am desfășurat activitatea de pompier/șef formație pompieri in cadrul Serviciului privat pentru situații de urgenta al intimatei-parate și ca, personalul operativ cu atribuții și activități de intervenție din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgenta „Lt. Col. D.P.” T.este a încadrat in condiții speciale de munca.

Prin urmare, consideră apelantul ca instanța de fond in mod nelegal si-a întemeiat soluția pronunțată prin sentința nr.1914/14.12.2020 pe următoarele considerente, respectiv citez din sentință nr. 1014/14.12.2020 fila 8: „Dispozițiile art. 38 alin. 1 din Legea 307/2006 (arf.39 alin. 1 din Legea 307/2006 republicata, cu modificările și completările ulterioare), prevăd ca personalul angajat al serviciilor de urgenta voluntare/private se încadrează in condiții de munca similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste, iar, din adresa nr. 132560/21.08.2018 emisa de Inspectoratul pentru Situații de Urgenta LI. Col. D.P. – T., rezulta ca personalul operativ cu atribuții și activități de intervenție din cadrul acestuia se încadrează in condiții speciale.

Prin HG nr. 1294/2001 s-a reglementat stabilirea locurile de munca și activitățile cu condilii deosebite, condilii speciale și alte condiții specifice pentru cadrele militare in activitate.

In conformitate cu dispozițiile art. 7 din HG nr. 1294/2001, stabilirea criteriilor și a metodologiei de încadrare a personalului militar in condilii deosebite, speciale și alte condilii, specifice cadrelor militare in activitate, procedura de nominalizare a personalului care își desfășoară activitatea permanent sau in anumite perioade in aceste condilii, denumirea locurilor de munca, unităților, activităților si/sau a funcțiilor, precum și evidenta perioadelor de activitate in aceste condiții se fac prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al conducătorului fiecărei instituții publice prevăzute la art. 1.

Așadar, încadrarea in condilii speciale de munca nu se realizează in mod automat, ci presupune îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar in speță nu a fost efectuata o astfel de procedura pentru încadrarea locului de munca al reclamantului in condiții speciale, conform prevederilor art. 7 din HG.nr. 1294/2001, mai sus menționate.

In același timp, HG nr. 1294/2001 nu a reglementat doar încadrarea in condiții speciale de munca, ci și in condiții deosebite sau alte condiții de munca, astfel ca nu rezulta ca angajații din serviciile de urgenta profesioniste ar fi trebuit încadrați numai in condiții speciale de muncă, avânda in vedere motivele prezentate in continuare.

Analizând considerentele reținute de instanța de fond in sentința nr.1014/14.12.2020 pronunțată in dosarul nr.1725/95/2020 și citate mai sus, consider ca instanța de fond deși: constata ca in conformitate cu dispozițiile art.38 alin. l din Legea nr.307/2006 - forma inițială (art.39 alin.(l) forma republicata), personalul angajat al serviciilor de urgenta voluntare/private se încadrează in condiții de munca similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste, iar din adresa nr. 135260/21.08.2018 emisa de Inspectoratul pentru Situații de Urgenta „ Lt. Col. D.P.” T. rezultă ca personalul operativ cu atribuții și activități de intervenție din cadrul acestuia este încadrat in condiții speciale și concluzionează ca, încadrarea in condiții speciale de munca nu se realizează in mod automat, ci presupune îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar in speță nu a fost efectuata o astfel de procedura pentru încadrarea locului de munca al subsemnatului in condiții speciale, conform prevederilor art. 7 din HG.nr.1294/2001, consider ca in mod netemeinic și nelegal nu a constatat ca activitatea de pompier/șef formație desfășurata de subsemnatul in perioada 01.05.2008 - 01.08.2020 in cadrul Serviciului privat pentru situații de urgenta al intimatei pârâte, este similara cu activitatea personalului serviciilor de urgenta profesioniste și astfel, in mod nelegal, nu a obligat intimata-parata sa parcurgă procedura prevăzută de dispozițiile art.7 din HG nr.1294/2001, sa-i încadreze apelantului perioada de activitate in litigiu in condiții speciale și in continuare sa întocmească și sa depună actele necesare la Casa Județeană de Pensii G..

Aceasta concluzie are ca temei următoarele elemente care conduc la faptul ca prevederilor H.G.nr.1294/20.12.2001 și anexa 2, pct.11, pct.2 sunt aplicabile in cauza, respectiv:

-faptul ca legiuitorul a prevăzut in prevederile art.38 alin. l din Legea nr.307/2006-forma inițială (art. 39 alin. (I) forma republicata) ca personalul angajat al serviciilor de urgenta voluntare/private se încadrează in condiții de munca similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste, iar întrucât nu a precizat actul normativ in baza căruia personalul angajat al serviciilor de urgenta voluntare/private se încadrează in condiții de munca similare personalului serviciilor de urgenta profesioniste, rezulta ca legislația aplicabila încadrării personalului serviciilor de urgenta profesioniste in condiții speciale este aplicabila și personalului angajat al serviciilor de urgenta voluntare/private, respectiv H.G.nr.1294/20.12.2001 și anexele acestui act normativ, ceea ce înseamnă ca, in spera, personalului angajat din cadrul Serviciului privat pentru situații de urgenta al intimatei-parate ii este apucabilă H.G.nr.1294/20.12.2001 și anexele acestui act normativ și implicit subsemnatului in calitate de pompier/șef grupa pompieri in echipa de intervenție pe utilaj cu apa și spuma din cadrul Serviciului privat pentru situații de urgenta al intimatei-parate; faptul ca din adresa nr. 135260/21.08.2018 a Inspectoratului pentru Situații de Urgenta „Lt. Col. D.P. T. rezultă ca activitatea personalului operativ al acestei instituii este încadrata in condiții speciale, iar din înscrisurile probatorii rezulta ca in perioada 01.05.200801.08.2020 am desfășurat activitatea de pompier/șef grupa pompieri in echipa de intervenție pe utilaj cu apa și spuma in cadrul Serviciului privat pentru situații de urgenta al intimatei-parate.

Concluzionând, consideră ca sentința nr. 1014/14.12.2020 pronunțată de instanța de fond in dosarul nr. 1725/95/2020, este netemeinica și nelegala atât datorita faptului ca instanța de fond a motivat soluția pronunțată in mod nelegal pe dispoziții legale care nu sunt incidente cauzei deduse judecății raportat la obiectul cererii de chemare in judecata și la probele administrate, cat și datorita faptului ca instanța de fond a aplicat in mod greșit prevederile art.38 alin.(l) din Legea nr.307/2006-forma inițială (art.39 alin.(l) forma republicata) și prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1294/20.12.2001 anexa 2, pct.11, pct.2, in cauza dedusa judecății, respingând acțiunea ca neîntemeiata.

Având in vedere motivele invocate solicită admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței nr. 1014/14.12.2020 pronunțată de Tribunalul G. in dosarul nr.1725/95/2020, iar in urma soluționării cauzei pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.

In drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art.466-482 Cod.proc.civ., iar in probațiune înțelege sa probeze cele susținute in apelul formulat cu proba cu înscrisuri și cu alte mijloace de proba admise de lege, daca va fi cazul.

Intimata pârâtă Societatea „U.M.S.” S.A. - Filială a CN „R.” S.A., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală.

Apelantul reclamant F.I. a depus răspuns la întâmpinare.

Apelul este nefondat și se va respinge, potrivit art. 480 alin.1 Cod pr. civ., pentru următoarele considerente:

Apelantul reclamant este salariatul unității intimate, societate comercială, în baza contractului individual de muncă, fiind numit, începând cu data de 16.03.1990, în funcția de pompier/șef formație pompier.

Prin decizia deciziei nr. 102/21.04.2008, s-a constituit Serviciul privat pentru situații de urgență de categoria a IV-a în cadrul Societății „U.M.S.” S.A., apelantul fiind  repartizat în echipa de intervenție pe utilaj cu apă și spumă, ca șef de grupă.

Decizii asemănătoare au fost emise și sub  nr. 22/17.02.2009, nr. 54/04.06.2009, nr. 111/20.06.2012, nr. 17/23.01.2015, nr. 01/11.01.2017, nr. 237/14.08.2018,  nr. 33/30.01.2018, prin  care a fost menținut Serviciul  privat pentru situații de urgență  din cadrul unității pârâte a fost menținut.

Prin urmare, apelantul este salariat, pe baza unui contract individual de muncă, în cadrul unei societăți comerciale.

Prin Legea 307/2006, privind apărarea împotriva incendiilor, au fost reglementate serviciile de urgență voluntare și private.

Astfel, potrivit art. 32 din lege, serviciile de urgență sunt profesioniste sau voluntare, publice ori private.

Serviciile de urgență profesioniste funcționează în subordinea Inspectoratului General, potrivit reglementărilor specifice.

Serviciile de urgență voluntare, sunt constituite la nivelul consiliilor locale, servicii de urgență private la nivelul operatorilor economici și instituțiilor, care desfășoară activități cu risc de incendiu, servicii de urgență private, potrivit legii.

În cauză apelantul, își desfășoară activitatea în cadrul unui serviciu de urgență privat, constituit la nivelul unei societăți comerciale.

Serviciile de urgență voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele aparținând serviciilor de urgență profesioniste, organizarea și funcționarea a acestora se stabilesc prin regulamente aprobate, după caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economici și instituțiilor care le-au constituit.

Încadrarea activității în condiții de muncă interesează din punct de vedere a drepturilor ce se stabilesc la momentul deschierii drepturilor de pensie.

Sediul materiei în ceea ce privește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, condiții speciale, respectiv alte condiții, îl reprezintă legile ce reglementează, în mod specific, pensiile.

Inițial condițiile speciale au fost reglementate prin L. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, fiind enumerate câteva activități (art. 20 alin. 1, lit. a) – d) din lege).

Potrivit art. 20 alin. (2) din lege, alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege, alte locuri de muncă în condiții speciale pot fi stabilite numai prin lege.

Ulterior s-au stabilit metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale (HG 1025/2003).

În 2006, în anexele la Legea nr. 226/2006 au fost stabilite unitățile și locurile de muncă încadrate în condiții speciale.

Condițiile de muncă în care se desfășoară activitatea cadrelor militare a fost reglementată, prin lege specială, respectiv L. 164/2001. Această lege a stabilit prin dispozițiile art. 9 că activitatea cadrelor militare se desfășoară în condiții a) normale; b) deosebite; c) speciale.

Locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite și speciale, specifice pentru cadrele militare, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerilor instituțiilor din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.

În consecință, cadrele militare aveau dispoziții legale speciale privind condițiile speciale de muncă, sub aspectul stabilirii, încadrării, metodologiilor și a drepturilor de pensie distincte de cele ale celorlalte categorii de salariați și pensionari.

Prin Legea 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, au fost abrogate dispozițiile L 19/2000, ale L. 164/2001 și ale L. 226/2006 și au fost preluate, în esență, dispozițiile privind condițiile speciale de muncă reglementate prin cele trei acte normative abrogate.

Locurile de muncă în condiții speciale din activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat au fost reglementate în conținutul legii distinct.

Prin L. 223/2015 au fost reglementate din nou pensiile militare de stat, în art. 9 stabilindu-se condițiile de muncă în care se desfășoară activitatea militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special și pot fi: a) normale; b) deosebite; c) speciale; d) alte condiții. În art. 11 s-a prevăzut că încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, speciale și alte condiții se realizează pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de H.G. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare.

HG 1294/2001, a reglementat locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției.

Potrivit art. 6 din hotărâre, locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate, sunt precizate în anexele nr. 1 - 6, corespunzătoare instituțiilor prevăzute la art. 1 și care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Potrivit art. 7, stabilirea criteriilor și a metodologiei de încadrare a personalului militar în condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice cadrelor militare în activitate, procedura de nominalizare a personalului care își desfășoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiții, denumirea locurilor de muncă, unităților, activităților și/sau a funcțiilor, precum și evidența perioadelor de activitate în aceste condiții se fac prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al conducătorului fiecărei instituții publice prevăzute la art. 1.

În consecință, reglementarea condițiilor speciale s-a realizat prin legi speciale privind pensiile, care au reglementat distinct situația cadrelor militare de situația celorlalți contribuabili la sistemul public de pensii, cu metodologii de stabilire distincte.

Activitățile și locurile de muncă ale cadrelor militare, încadrate în condiții de muncă sunt în mod distinct prevăzute în norme proprii, criteriile și metodologia și nominalizarea de încadrare realizându-se prin norme interne specifice, aprobate de conducătorii Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.

Or, în cauză, apelantul nu face parte din categoria cadrelor militare, nu își desfășoară activitatea în una din instituțiile mai sus amintite, situație în care normele interne aprobate în instituțiile respective nu pot fi aplicate angajatorului, societate comercială, în care își desfășoară activitatea reclamantul, și nici nominalizarea acestuia nu poate fi realizată conform dispozițiilor speciale citate, de către factorii de autoritate mai sus menționați.

O interpretare contrară ar presupune ca societatea comercială să realizeze proceduri de stabilire a criteriilor, de încadrare și de nominalizare care sunt specifice unor instituții militare, cu organe de conducere distincte și care emit acte specifice.

Pe de altă parte, nu pot fi acordate automat beneficiile privind condițiile speciale de muncă, în lipsa urmării unor proceduri de stabilire și nominalizare a condițiilor concrete de desfășurare a activității și care, așa cum s-a arătat, sunt specifice și în sarcina unor instituții precis și limitativ enumerate.

Prin urmare, Curtea constata activitatea apelantului sub aspectul condițiilor speciale de muncă, nu poate fi suspusă decât prevederilor L. 19/2001, L. 226/2006 și L. 263/2010, contrar susținerilor acestuia, care impun obligativitatea stabilirii prin lege a locului și activității, cu aplicarea metodologiei cuprinse în HG 1025/2003. Or, așa cum rezultă materialul probator, locul de muncă și activitatea apelantului nu au fost stabilite ca fiind încadrabile în condiții speciale de muncă, în sensul celor trei legi mai sus menționate.

Dispozițiile invocate de către apelant, respectiv art. 39 alin.1(fost art. 38 alin.1) din Legea 307/2006, potrivit cu care personalul angajat al serviciilor de urgență voluntare/private se încadrează în condiții de muncă similare personalului serviciilor de urgență profesioniste, nu reglementează și nu atrag automat acordarea condițiilor speciale, deosebite sau alte condiții de muncă, care, așa cum s-a arătat mai sus, au acte normative specifice, cu metodologii de stabilire și nominalizare legale și obligatorii de urmat și care sunt aplicabile doar personalului prevăzut în art. 1 din HG 1294/2001.

 Curtea constată că activitatea prestată de apelant la intimata nu poate fi încadrată în condiții speciale în temeiul Anexei nr. 2 la HG 1294/2001, întrucât această anexă se referă la locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare din Ministerul de Interne , extinderea aplicării acestui act normativ la alte activități echivalând cu încălcarea principiului separației puterilor, consacrat în art. 1  alin. 1 din Constituție României, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 12/2016.

Pentru toate aceste motive, Curtea constată că motivele de apel sunt nefondate, sens în care va fi respins apelul.

Domenii speta

Spete similare