Daune morale. Criterii de stabilire.

Instanţa supremă, în practica a învederat că, deşi previzibilitatea sancţiunii penale şi civile poate constitui un deziderat din punct de vedere al politicii statale, datorită caracterului personal al răspunderii penale, dar şi particularităţii faptelor deduse judecăţii, precum şi individualităţii persoanelor acuzate de comiterea infracţiunilor, procesul de stabilire a pedepsei, dar şi a daunelor, are un pronunţat caracter de specificitate, aşa încât, deşi se poate discuta despre o similaritate a speţelor, nu se poate solicita aplicarea unor sancţiuni identice, respectiv a unui cuantum al daunelor identic cu cel dat în alte cazuri pentru acelaşi tip de infracţiune. De asemenea, s-a arătat că practica judiciară nu este statică, ci este spusă în tip unui proces de modificare datorită schimbării formelor de comitere a infracţiunilor, a frecvenţei anumitor tipuri de fapte şi a consecinţele sociale ale acestora. Din aceste motive, în sistemul de drept românesc, care nu atribuie precedentului judiciar valoare de lege şi obligativitate, invocarea unei anumite practici judiciare are doar o valoare orientativă, atât în materie penală, cât şi civilă.

Spre deosebire de dreptul penal, unde gravitatea vinovăţiei prezintă o importanţă deosebită, constituind ea însăşi un factor determinant pentru incriminarea faptei şi pentru aplicarea pedepsei, nu aceeaşi este situaţia în dreptul civil, unde se reţin două reguli principale, respectiv răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai uşoară culpă şi că, indiferent de gravitatea vinovăţiei, obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat este integrală – cuantumul despăgubirilor depinde aşadar de întinderea prejudiciului şi nu de gravitatea vinovăţiei (aceasta nu înseamnă însă că gravitatea vinovăţiei nu prezintă nici un interes în materia răspunderii civile delictuale, în special culpei comune) .

Instanţa reţine, de asemenea, că în virtutea reparării integrale, la stabilirea întinderii despăgubirii nu se vor lua în calcul starea materială a inculpatului, situaţia patrimonială a părţii civile, împrejurarea că autorul a prevăzut sau nu producerea pagubei la momentul comiterii infracţiunii. Valoarea reparaţiei cuvenite celui păgubit trebuie să fie echivalentul tuturor pierderilor suferite de acesta, în urma săvârşirii faptei prejudiciabile.

Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CARACAL, inculpatul … şi părţile civile …şi … împotriva sentinţei penale nr. 255 din data de 01 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr….

Conform art. 405 alin 2 C.p.p., părțile nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 27 mai 2021, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie ce se va pronunţa, când instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 Codul de procedură penală, a stabilit termen pentru deliberare, redactare si pronunţarea hotărârii la data de 24 iunie 2021, când a hotărât următoarele.

 C U R T E A,

Asupra cauzei penale de față;

Reține că, prin sentința penală nr. 255 din data de 01 octombrie 2020 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …, în baza art. 192 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 375  şi  art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul … la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă; în baza art. 66 alin. 1 lit. a , b şi i din Codul penal şi art. 67 alin. 2 din Codul penal is-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce orice categorie de vehicule, pentru care legea impune obligativitatea deţinerii permisului de conducere pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe; în baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i din Codul penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce orice categorie de vehicule, pentru care legea impune obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale; în baza art. 336 alin.1 C.p. cu aplic. art. 375 C.p.p. si art. 396 alin.10 C.p.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de  conducerea unui autovehicul sub influenţa alcolului sau a altor substanţe; în baza art. 338 alin.1 C.p. cu aplic. art. 375 C.p.p. si art. 396 alin.10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului; în baza art. 39 alin.1 lit b s-a contopit pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.2 Cod cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, cu pedeapsa închisorii de 10 luni aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prev. de art.336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.38 alin.1 Cod Penal şi pedeapsa închisorii de 11 luni aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art.338 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod Penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 1 lună închisoare, cu aplicarea art.60 Cod penal; în temeiul art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal rap. la art. 67 alin.1 C.p rap. la art. 66 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi i  C.p. respectiv, drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat şi de a conduce orice categorie de vehicule, pentru care legea impune obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe; în temeiul art. 45 alin. 5 rap. la art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal şi art. 65 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi i  C.p.,  respectiv drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce orice categorie de vehicule,  pentru care legea impune obligativitatea deţinerii permisului de conducere,  pe durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 3 şi 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii pofilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 25 alin.1 şi art.393 alin.3 Cod pr.penală şi art.1357 Cod civ s-a admis  în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă …; a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. ... să plătească părții civile … suma de 50.000 lei reprezentând  daune morale; în baza art. 25 alin.1 şi art.393 alin.3 Cod pr.penală şi art.1357 Cod civ s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă …; a fost obligată partea responsabilă civilmente  S.C. … să plătească părții civile … suma de 50.000 lei reprezentând daune morale şi suma de 1.160,22 lei reprezentând daune materiale.

În baza art. 274 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului,  din care, 1.000 lei efectuate în faza de urmărire penală.

 Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin  rechizitoriul  Parchetului de pe  lângă  Judecătoria  Caracal  nr. …s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului…, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de: ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 C.p., conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. 1 C.p. şi părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției sau a procurorului prev. de art. 338 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 38 alin. 1 şi 2 C.p.

Prin încheierea camerei de consiliu nr. 236 din 26.11.2019, în temeiul art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței de fond a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul emis la data de 18.09.2019 în dosarul nr. …al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul …pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 C.p., conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. 1 C.p. şi părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției sau a procurorului prev. de art. 338 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 38 alin. 1 şi 2 C.p.,

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, conform art. 375 din Codul de procedură penală, în baza art. 103  din Codul de procedură penală, instanţa de fond a reținut următoarea situaţie de fapt :

La data de 10.10.2014 în jurul orelor 20:15, inculpatul …, în timp ce conducea autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare …, a pierdut controlul asupra direcției de mers pe strada … din mun. …, jud…., acroșând autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare…, condus de către numitul…, producându-i pagube de natură materială.

Inculpatul şi-a continuat deplasarea şi odată ajuns pe DN64, pe raza localității …, jud. …, în jurul orelor 20,30, în dreptul imobilului cu nr. …, l-a acroșat pe numitul …, care circula în calitate de pieton, pe aceeași direcție de mers, pe partea dreaptă a carosabilului, aproape de bordură, în timp ce trăgea după el un vehicul cu două roţi - căruţ metalic.

 Autoturismul inculpatului venea dinspre mun. … şi mergea în zig-zag, iar după ce l-a acroșat pe numitul…, şoferul autoturismului – inculpatul … - s-a uitat spre locul în care se aflau martorii şi persoana vătămată, însă nu a oprit, ci doar a încetinit, după care şi-a continuat drumul, părăsind zona.

Inculpatul a părăsit locul accidentului rutier pe care l-a provocat pe raza comunei. …, jud. …, deplasându-se către domiciliul său, situat în localitatea …, jud. …, fără a avea aprobarea vreunui organ judiciar. Mai mult decât atât, înainte de a se îndrepta spre domiciliu, inculpatul s-a întors la locul săvârșirii infracțiunii, a încetinit în dreptul persoanei vătămate, însă nu a oprit ci a plecat mai departe.

În urma sesizărilor primite în aceeaşi seară, organele de poliţie s-au deplasat la locuința inculpatului, situată pe strada…, acolo unde, în jurul orelor 20:55 şi-a făcut apariția şi inculpatul, conducând autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare …, şi întrucât emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o alcoolemie de 0,84 mg/l alcool pur în aerul expirat.

 Din buletinul de analiză toxicologică nr. …/16.10.2014 emis de SJML Olt a rezultat că inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,70 gr.‰ şi respectiv 1,55 gr. ‰ alcool pur în sânge, la orele 21,45, respectiv 22,45.

 Din raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nr. … din 13.06.2017 emis de INML Mina Minovici a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 1,92 gr. ‰ alcool pur în sânge în ziua de 10.10.2014, la orele 20,15.

 În urma impactului, numitul … a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență …, unde a decedat în ziua de 19.10.2014.

 S-a constatat că, între leziunile produse victimei … şi decesul acestuia, a existat o legătură de cauzalitate directă, aşa cum a rezultat din raportul de constatare medico-legală cu nr. … din 04.02.2015, precum şi din raportul de nouă expertiză medico-legală cu nr. .. din 23.10.2018, ambele emise de Institutul de Medicină Legală ….

Din raportul de expertiză tehnică din data de 28.10.2017 întocmit de către expertul tehnic auto …, precum şi suplimentul de expertiză tehnică judiciară din data de 14.11.2017 emis de către același expert tehnic auto a rezultat că, în ziua de 10.10.2014, inculpatul …, fiind sub influența băuturilor alcoolice şi nerespectând distanța suficientă faţă de vehiculul din faţa sa, a intrat în coliziune cu pietonul …, care se deplasa pe aceeași direcție de mers, trăgând după el un vehicul pe două roţi (căruț metalic), iar în urma coliziunii s-au produs leziunile tanatogeneratoare asupra numitului …. Starea de pericol efectiv şi iminent a fost creată de către conducătorul auto – inculpatul … - prin nerespectarea distanței faţă de vehiculul din fața sa, fiind încălcate disp. art. 51 din OUG 195/2002. Totodată, s-a reţinut că o stare de pericol potenţial a fost creată de inculpat prin faptul că s-a urcat la postul de comandă al autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice, fiind încălcate dispoziţiile art.87 din OUG 195/2002. Concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară au stabilit că, o stare de pericol potenţial, a fost creată de pietonul … prin faptul că s-a deplasat pe partea dreaptă a  drumului public, in direcţia sa de mers, încălcând dispoziţiile art.72 alin.1 coroborat cu alin.5 din OUG 195/2002.

În ceea ce priveşte posibilităţile de evitare a accidentului, instanţa de fond a reținut că, aşa cum a rezultat din punctul 3 al concluziilor finale ale raportului de expertiză tehnică judiciară, inculpatul ar fi avut posibilitatea evitării producerii accidentului în situaţia în care nu ar fi consumat băuturi alcoolice şi ar păstrat o distanță regulamentară faţă de vehiculul din faţa sa; de asemenea, şi victima … ar fi avut posibilitatea de evitare a accidentului dacă s-ar fi deplasat pe partea stângă a drumului, în direcţia sa de mers.

Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, faptele săvârșite de inculpat în condițiile mai sus expuse întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de  art. 336 al.1 Cod penal și ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 Cod.penal., părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției sau a procurorului prev. de art. 338 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 38 alin. 1 şi 2 C.p., pentru care a apreciat că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

La stabilirea si aplicarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 alin. 1 C.p., faptul că infracţiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală este o infracţiune de pericol, a cărei urmare imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru toţi participanţii la trafic, indiferent că s-a produs sau nu un incident rutier, dar şi de faptul că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, iar după acest moment a avut o comportare sinceră, recunoscând şi regretând  săvârşirea faptei şi prezentându-se în faţa autorităţilor judiciare; de asemenea, s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale; astfel, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 1 lună închisoare, cu aplicarea art. 60 Cod penal.

 Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la modalitatea de soluţionare a acţiunilor  civile promovate, instanţa de fond a constatat în esență că, în ceea ce priveşte solicitarea părţii civile … la obligarea inculpatului la plata unei prestaţii peridice, în cauză sunt incidente dispoziţiile art.1390 Cod civil, însă, ţinând seama de împrejurări, a reținut că poate acorda despăgubiri şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent.

 Observând certificartul de naştere al părţii civile … s-a reținut că, la data decesului autorului, această parte era major, având vârsta de 24 de ani şi nu s-a făcut dovada că victima … era obligat să-i asigure întreţinerea.  

Din depoziţiile martorilor … şi … a reieșit că partea civilă … nu mai locuia de aproximativ 10 ani cu victima …, victima nu era angajată în muncă, prestând activităţi ocazionale, iar partea civilă … nu a dovedit că victima … îi acorda în fapt întreţinere, aceasta având caracter de stabilitate, motiv pentru care instanţa de fond nu a acordat daune materiale acestei persoane.

Referitor la suma de 10.100 lei solicitată de partea civilă … cu titlu de daune materiale, instanța de fond a reținut că partea civilă a depus la dosar bonuri fiscale sau chitanţe de plată din care să reiasă sumele plătite pentru cheltuielilor de pomenire, în cuantum de 1.160,22 lei.

În ceea ce priveşte daunele morale în cuantum de 70.000 lei, respectiv 100.000 lei, solicitate de părţile civile, instanţa de fond a reținut că acestea reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele de ordin moral ale părţilor civile, pierderea unei persoane importante, respectiv părintele, reprezentând un moment foarte dificil, care nu poate fi depăşit uşor. Prin urmare, suferinţa celor două părţi civile se concretizează într-un prejudiciu nepatrimonial care trebuie acoperit de către inculpat; s-a menționat că nu se poate stabili un preţ al suferinţei cauzate acestor părți civile ca urmare a pierderii unei persoane importante, însă s-a ținut seama de modificările produse în viaţa părţilor civile.

 În legătură cu existenţa şi întinderea prejudiciului suferit de părţile civile, s-a avut în vedere împrejurarea că, între părţile civile şi defunct existau relaţii de rudenie (tată –fiu; tată– fiică), astfel că decesul victimei le-a creat părţilor civile o stare de disconfort psihic şi emoţional, aspect relevat şi de declaraţiile martorilor … şi… audiaţi în cauză.

 Totodată, la stabilirea prejudiciului, instanţa de fond a avut în vedere că a fost reţinută o culpă concurentă a conducătorului auto – inculpatul din prezenta cauză - în procent de 70% în producerea rezultatului accidentului, cu cea a victimei, în proporție de 30%.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, cât și inculpatul…, precum şi părţile civile …şi ….

Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului … pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției sau procurorului prev de art. 338 alin. 1 C.p., este sub limita minimă prevăzută de lege, întrucât limita minimă, redusă ca urmare a aplicării disp. art. 396 alin. 10 C.p.p., este de 1 an şi 4 luni, instanța de fond stabilind o pedeapsă de 11 luni închisoare.

Inculpatul … a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond şi, în rejudecare, să se dispună schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante de 2 ani şi 1 lună închisoare în regim de detenţie, cu modalitatea prev. de art. 91 C.p., apreciind în acest sens, că sunt întrunite toate cerinţele prevăzute de acest text de lege; a solicitat să se aibă înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar, din care rezultă faptul că este o persoană bine integrată în societate, este la primul conflict cu legea penală, a fost cadru MAPN, are un copil minor şi o nepoată în întreţinere, precum și doi părinţi în vârstă, de a căror îngrijire se ocupă. De asemenea, a solicitat să se țină seama şi de atitudinea sa faţă de victimă ulterior producerii accidentului, respectiv faptul că a mers la unitatea de spital pentru a se interesa de starea acesteia de sănătate; a mai arătat că nu a ştiut ce a lovit în momentul producerii accidentului, crezând că a lovit un animal; în final, inculpatul a precizat că regretă săvârşirea faptei.

Părţile civile …şi …, în motivele dezvoltate în scris, depuse la dosar, în calitate de moştenitorii legali ai defunctului…, au criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, susținând că în mod greșit instanța de fond a admis în parte acțiunile lor civile, acordând suma de 50.000 lei către fiecare, cu titlu de daune morale şi numai suma de 1.160, 22 lei cu titlu de daune materiale. Au arătat că, în faţa instanţei de judecată, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a manifestat sinceritate încă de la primul termen de judecată şi a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, dându-şi acordul de a presta o muncă nemunerată în folosul comunităţii, fiind de acord cu acţiunea lor civilă aşa cum a fost formulată în faţa instanţei de fond, însă Judecătoria Caracal le-a admis numai în parte acţiunea civilă. Părțile civile au susținut astfel că, potrivit practicii judiciare, respectiv soluţiilor instanţelor de judecată de acelaşi grad, s-au acordat în alte spețe despăgubiri civile sub formă de daune morale de sumă la 400.000 euro si despăgubiri civile sub formă de daune materiale de până la 5.000 Euro, iar ei au făcut pe deplin dovada pretențiilor solicitate în faţa instanţei de fond, prin proba testimonială şi înscrisuri, rezultând că înmormântarea tatălui lor, respectiv cavoul ce a fost săpat, zidit, şi celelalte proceduri specifice, cu o echipă de oameni, pomenirile ulterioare, conform obiceiului locului, i-au costat în jurul sumei de 10.100 lei, iar instanţa le-a acordat o sumă total derizorie, de numai 1.160, 22 lei cu titlu de daune materiale, cu mult mai mică decât suma cu care a fost inculpatul obligat la cheltuieli judiciare în folosul statului, respectiv suma de 2.000 lei. Mai mult, au menționat părțile civile că au menționat în scris şi au adus la cunoştinţa instanţei de fond că inculpat a încheiat o poliţa de asigurare de răspundere civilă auto (încă valabilă la data accidentului auto), având Seria ….NR… cu valabilitate până la data de 20.05.2015 şi cu limita de despăgubire pentru vătămări corporale şi deces fiind în sumă de 5.000.000 Euro, iar limita de despăgubire pentru pagube materiale fiind în sumă de 1.000.000 Euro; cu toate acestea, lor li s-a acordat din suma cerută de 100.000 lei pentru p. civ. …, suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, iar pentru p. civ. …, din suma cerută de 70.000 lei, i s-a acordat suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Apelurile declarate de parchet și partea civilă …sunt fondate, iar apelurile declarat de inculpat și partea civilă …sunt nefondate.

Examinând hotărârea apelată în raport de motivele invocate şi din oficiu în limitele prev. de art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea constată că hotărârtea instanței de fond este nelegală atât în ceea ce privește modul de soluționare a cauzei, cât și a laturii civile, constatându-se încălcate dispoziiile care reglementează limitele stabilite de lege pentru infracțiunea prev de art. 338 alin. 1 C.p., respectiv dispozițiile legale care reglementează modul de soluționare a laturii civile în procesul penal.

Astfel, apelantul – inculpat …a fost trimis în judecată şi condamnat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, întrucât instanţa de fond a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei în procedura simplificată, la pedepse cu închisoarea pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv: 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev de art. 192 alin. 2 C.p.; 10 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev de art. 336 alin. 1 C.p., respectiv 11 luni închisoare pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului prev de art. 338 alin. 1 C.p., stabilind o pedeapsă rezultantă, în condițiile art. 38, 39 alin. 1 C.p., de 2 ani și 0 lună închisoare, cu aplic. art. 60 C.p.

Astfel, instanța de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către acesta, respectiv a reținut că, la data de 10.10.2014, acesta a condus autoturismul marca OPEL cu numărul de înmatriculare …pe DN64, pe raza com. …, jud. … și a produs un accident de circulație, lovind căruțul tractat de victima …, în urma impactului rezultând decesul victimei; după impact, inculpatul a părăsit locul accidentului, fiind ulterior identificat de organele de poliție la volanul autoturismului, pe str. …din mun…., iar în jurul orei 21:11 a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,84 mlg. Alcool pur în aerul expirat, iar în urma recoltării probelor de sânge a rezultat o alcoolemie de 1,70 gr.%o la prima probă, respectiv 1, 55gr.%o la cea de-a doua probă.

Motivul de apel formulat de parchet privind nelegalitatea sentinței apelate rezultând din condamnarea inculpatului pentru inf. prev de art. 338 alin. 1 C.p. la o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, este fondat.

Astfel, prin actul de sesizare a instanței, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni, iar instanța de fond, constatând existența faptelor și vinovăția inculpatului, a dispus condamnarea acestuia la pedepse cu închisoare, însă, pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului prev de art. 338 alin. 1 C.p., textul de lege menționează că infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, limite care se reduc cu o treime, în condițiile aplicării disp. art. 396 alin. 10 C.p.p., respectiv de la 1 an și 4 luni închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare.

Instanța de fond, încălcând dispozițiile imperative menționate mai sus, a dispus condamnarea inculpatului pentru inf. prev de art. 338 alin. 1 C.p. la pedeapsa de 11 luni închisoare, așadar sub minimul special redus cu 1/3 prevăzut de textul de lege, pedeapsa astfel stabilită fiind nelegală, așa încât, sub acest aspect se impune modificarea sentinței.

Ca urmare, instanța de apel va dispune condamnarea inculpatului pentru inf. prev de art. 338 alin. 1 C.p., iar în procesul de individualizare a pedepsei va avea în vedere, în totalitate, criteriile prev de art. 74 C.p., respectiv: atât împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată, dar și atitudinea sinceră și de regret manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, apreciind că, o pedeapsă orientată către minimul special redus cu o treime, respectiv 1 an și 5 luni închisoare, corespunde criteriilor prevăzute de lege.

Motivul de apel formulat de inculpat privind greşita individualizare a pedepselor aplicate de instanța de fond sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultant, solicitând suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse în condițiile art. 91 C.p., este nefondat.

Se constată că, instanţa de fond a realizat o analiză de ansamblu a activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat și, raportat la aceasta, instanţa de control apreciază că a stabilit în mod corect modalitatea de executare a pedepsei rezultante, astfel încât, critica formulată de inculpat este nefondată, deoarece, aşa cum am arătat, instanţa de fond a dat eficienţă tuturor criteriilor de individualizare a pedepselor prev de art. 74 C.p., stabilind în mod temeinic modalitatea de executare prev de art. 60 C.p. în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, raportat la modalitatea şi împrejurările în care au fost săvârşite infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în cauza de faţă și urmările produse.

Astfel, exigenţele impuse de principiul legalităţii nu se rezumă doar la cerinţa ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite în norma de incriminare, ci, pe lângă aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate - de asemenea - de lege. Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare nu se fac în mod arbitrar, ci, dimpotrivă, instanţa este obligată să ţină seama de anumite criterii prevăzute de lege.

Numai împrejurările invocate de inculpatul apelant în apărare - respectiv că a avut o atitudine sinceră și de regret pe parcursul procesului penal, că are un copil minor, un nepot în întreținere, precum și părinți în vârstă și, de asemenea, că a fost de acord cu achitarea sumei reprezentând daune materiale solicitată de partea civilă -, în raport de toate celelalte criterii prevăzute de lege - respectiv împrejurarea că a condus autoturismul deși anterior consumase alcool, din buletinul de analiză toxicologică rezultând că prezenta o alcoolemie de 1,70 gr.%o la prima probă, respectiv de 1, 55 gr.%o la cea de-a doua probă, a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, fiind ulterior depistat în timp ce conducea autoturismul pe raza mun. … (martorii … și … au relatat că au observat momentul în care inculpatul a acroșat victima, aflată pe marginea părții carosabile, care trăgea un cărucior metalic, menționând că autoturismul condus de inculpat se deplasa în zigzag, iar după ce a acroșat victima, nu a oprit, a încetinit, însă ulterior și-a continuat drumul fără a coborî din autoturism; mai mult, anterior impactului cu victima, din declarația … rezultă că inculpatul, aflat la volanul aceluiași autoturism, a acroșat autoturismul martorului, marca Dacia, pe raza mun. …) -, care relevă o periculozitate sporită a inculpatului, de care nu se poate face abstracție în procesul de individualizare a pedepsei, nu pot constitui un motiv suficient pentru stabilirea unei modalități de executare neprivativă de libertate, instanța de apel apreciind, în acord cu instanța de fond, că se impune izolarea acestuia de societate cel puțin pentru o perioadă de timp.

Şi aceasta, întrucât instanţa trebuie să aibă în vedere la stabilirea atât a modalităţii de executare, cât şi a duratei pedepselor, un ansamblu de criterii şi nu numai unul singur, pentru că numai prin prisma acestora va putea să diferenţieze pedeapsa aplicată unui inculpat sau altul pentru acelaşi gen de infracţiuni.

Ori, la o examinare atentă a acestor criterii, raportate la cauza de faţă, se poate conchide că au existat motive care au condus instanţa de fond spre o durată şi o modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicată apelantului inculpat care să înfăptuiască în concret atribuţiile funcţionale ale sancţiunilor (împrejurările invocate mai sus, respectiv: deși avea o alcoolemie ridicată, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice și, după acroșarea unui autoturism, și-a continuat deplasarea, a accidentat mortal victima, însă a părăsit locul accidentului, nu a coborât din autoturism pentru a verificarea starea victimei și a-i acorda primul ajutor, motiv pentru care, atât sub aspectul duratei pedepselor aplicate, cât și a modalității de executare, instanţa de apel apreciază că nu se impune modificarea sentinţei (cu atât mai mult cu cât, pedepsele aplicate de instanța de fond sunt orientate către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, iar inculpatul apelant a criticat sentința numai sub aspectul modalității de executare stabilită de instanța de fond).

Ca urmare, reţinând vinovăţia inculpatului apelant pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, instanţa de apel va menține condamnarea acestuia la pedepsele aplicate de instanța de fond pentru infracțiunile prev de art. 192 alin. 2 C.p. și art. 336 alin. 1 C.p., stabilind o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare pentru inf. prev de art. 338 alin. 1 C.p. în condiţiile aplicării art. 396 alin. 10 C.p.p., respectiv o pedeapsă rezultantă în condițiile art. 39, art. 38 alin. 1 lit b C.p., de 2 ani și 3 luni închisoare.

Menționăm că, individualizarea pedepsei - principiu al răspunderii penale - constă în aceea că pedeapsa care se aplică pentru o infracţiune să fie corespunzătoare nivelului de periculozitate socială pe care aceasta le reprezintă. Pedeapsa, constituie o formă de constrângere juridică specifică dreptului penal; ea reprezintă urmarea încălcării preceptului dintr-o normă juridică penală.

Aşa cum s-a arătat în doctrină, pentru a acţiona ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să fie în măsură să forţeze procesele psihice mai profunde ale făptuitorului, să influenţeze raţiunea, sentimentul, voinţa acestuia, spre a-l determina să-şi modifice în mod statornic comportamentul. Pedeapsa este în măsură să realizeze această finalitate, numai dacă prin felul şi cuantumul său, reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăţie şi periculozitatea făptuitorului, dacă este raţională, convingătoare, justă şi echitabilă.

Aplicarea unei pedepse juste, retributive, determină, de asemenea, anumite consecinţe pe plan psihologic, atât asupra infractorului pedepsit, cât şi asupra destinatarilor normei penale. Pedeapsa va avea efect preventiv-educativ numai dacă, va ţine seama de toţi factorii care influenţează comportamentul uman. De aceea, au fost stabilite criterii pe care instanţa să le aibă în vedere în opera de individualizare a pedepsei.

Aşa cum am arătat şi mai sus, pentru a se realiza o individualizare judiciară adecvată a sancţiunii penale, legiuitorul a elaborat o serie de criterii înscrise în art. 74 Cp., după care instanţa se va orienta în stabilirea pedepsei. Chiar dacă în Codul penal nu este prevăzut în mod expres scopul pedepsei, precizăm că, punctul de plecare al individualizării unei pedepse îl constituie chiar determinarea scopului acesteia, căci, numai dacă se lămureşte scopul pedepsei, se poate aprecia care realităţi de fapt sunt semnificative în cazul concret pentru individualizarea pedepsei şi cum trebuie acestea evaluate în condiţiile date. Pedeapsa este un concept complex şi, de aceea, trebuie să se ţină seama de toate semnificaţiile sale, servind în primul rând unei retribuţii juste, corespunzătoare faptei ilicite comise şi vinovăţiei - principiul vinovăţiei apărând ca un criteriu de aplicare a unei pedepse drept, cât şi în mărimea corespunzătoare.

Astfel, în raport de toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev de art. 74 Cp., respectiv modul de săvârşire al infracţiunii, mijloacele folosite, scopul urmărit, conduita după săvârşirea infracţiunilor, instanţa de apel apreciază că este justificată în cauză condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea în cuantumul menționat mai sus, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare, considerând, așadar, justificată izolarea acestuia de comunitate pentru o perioadă de timp.

În consecinţă, instanţa de apel, reţinând vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, constată că pedepsele de: 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev de art. 192 alin. 2 C.p.; 10 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev de art. 336 alin. 1 C.p., respectiv de 1 an și 5 luni închisoare pentru inf. prev de art. 338 alin. 1 C.p., sunt conforme criteriilor prevăzute de lege pentru individualizarea pedepselor și apreciază - în raport de toate criteriile prevăzute de lege cu privire la individualizarea pedepselor, că, în contextul cauzei, se justifică în acest moment menţinerea modalității de executare stabilită de instanța de fond, respectiv detenția, această modalitate de executare a pedepsei rezultante fiind în măsură să asigure conştientizarea consecinţelor faptelor comise, reacţia socială fiind proporţională atât cu gravitatea, cât şi cu circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră şi de regret pe parcursul procesului penal, însă faptele pentru care a fost deferit justiției sunt deosebit de grave, inculpatul trebuind să conştientizeze necesitatea de a respecta strict regulile de conviețuire socială și legile în vigoare, numai prin executarea unei pedepse în regim de detenție, instanța apreciind că se poate obţine o reeducare concretă şi viabilă a acestuia.

Motivul de apel formulat de părţile civile … și … în ceea ce priveşte greșita soluționare a laturii civile a cauzei cu referire la cuantumul daunelor morale stabilite de către instanţa de fond, apreciate de către acestea ca fiind prea redus, raportat la probele administrate în cauză, este nefondat.

Cu privire la prejudiciul moral, asigurătorul nu a contestat existenţa acestuia, singura problemă care se ridică fiind aceea a cuantificării sumelor acordate cu titlu de daune morale părţilor civile, neexistând criterii legale de determinare, iar jurisprudenţa în sistemul nostru juridic nu este izvor de drept, cu excepţia deciziilor instanţei supreme şi a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului. În absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, instanţa este cea care va proceda la stabilirea acestora în raport cu consecinţele negative produse de accidentul auto, importanţa valorilor lezate părţii civile, intensitatea şi consecinţa traumei psihice suferite, în ce măsură a fost afectată situaţia materială şi socială a acestora.

Referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, instanţa supremă a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanţa de judecată prin evaluare, aceeaşi instanţă, statuând - referitor la acordarea daunelor morale – principiul judecării în echitate. Aşadar, atât instanţele naţionale cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit.

Or, în conformitate cu legislaţia în materie obligării de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, este prevăzut că, stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale în cazul vătămării corporale sau al decesului unei persoane, victimă a unui accident rutier, trebuie să fie „în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România”.

Menţionăm de asemenea că despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs părţii vătămate şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei al celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să fie derizorii.

Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale. Este motivul pentru care aprecierea unor asemenea daune se realizează în echitate şi păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate.

 În acelaşi timp însă, aşa cum am arătat, cuantumul daunelor morale trebuie să fie caracterizat prin rezonabilitate, să contribuie la acoperirea suferinţelor pricinuite şi nicidecum la o îmbogăţire fără just temei.

Aşadar, întrucât în stabilirea daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, cuantumul acestora este apreciat de instanţa la o sumă rezonabilă faţă de suferinţa părţilor civile, subliniindu-se în acelaşi context că şi soluţia de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, pronunţată în planul acţiunii penale, asigură acestor părţi civile satisfacţia echitabilă, directă şi imediată, de ordin moral pentru nedreptatea suferită, justiţia fiind înfăptuită prin întrepătrunderea celor două modalităţi.

Menţionăm că, susţinerea apelanților-părţi civile în sensul stabilirii unor daune morale în prezenta cauză, conforme cu jurisprudenţa din România, nu poate fi acceptată de instanţa de apel, deoarece hotărârile judecătoreşti depuse la dosarul cauzei de către părţi, vizează situaţii diferite, suferinţele de ordin psihic şi moral fiind apreciate de la caz la caz, fără a se putea ajunge la o uniformizare.

În acest sens, instanţa supremă, în practica a învederat că, deşi previzibilitatea sancţiunii penale şi civile poate constitui un deziderat din punct de vedere al politicii statale, datorită caracterului personal al răspunderii penale, dar şi particularităţii faptelor deduse judecăţii, precum şi individualităţii persoanelor acuzate de comiterea infracţiunilor, procesul de stabilire a pedepsei, dar şi a daunelor, are un pronunţat caracter de specificitate, aşa încât, deşi se poate discuta despre o similaritate a speţelor, nu se poate solicita aplicarea unor sancţiuni identice, respectiv a unui cuantum al daunelor identic cu cel dat în alte cazuri pentru acelaşi tip de infracţiune.

De asemenea, s-a arătat că practica judiciară nu este statică, ci este spusă în tip unui proces de modificare datorită schimbării formelor de comitere a infracţiunilor, a frecvenţei anumitor tipuri de fapte şi a consecinţele sociale ale acestora. Din aceste motive, în sistemul de drept românesc, care nu atribuie precedentului judiciar valoare de lege şi obligativitate, invocarea unei anumite practici judiciare are doar o valoare orientativă, atât în materie penală, cât şi civilă.

Raportat la aceste consideraţii de ordin teoretic, instanţa de apel menţionează - în ceea ce priveşte sumele acordate cu titlu de daune morale - că este fără tăgadă că orice sumă acordată cu acest titlu nu va putea compensa durerea provocată soției și fiului victimei, consecinţele negative pe care decesul victimei le-a avut asupra membrilor familiei, modul în care accidentul a lezat în mod definitiv şi iremediabil stabilitatea emoţională a celor apropiaţi victimei în raport şi de condiţiile dramatice în care aceasta şi-a pierdut viaţa, însă despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei al celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să fie derizorii.

Ca urmare, instanţa de apel apreciază că instanţa de fond, constatând îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, a stabilit corect sumele acordate cu titlu de daune morale, ţinând seama şi de faptul că, una dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, este comisă din culpă, motiv pentru care, cuantumul acestor daune trebuie să fie caracterizat prin rezonabilitate, pentru a nu se ajunge la obligarea celui care a comis o faptă din culpă la plata unei sume mai mari decât în cazul unui făptuitor care a comis o infracţiune intenţionată (de altfel, sumele solicitate de apelantele părți civile cu titlu de daune morale au fost în cuantum de 100.000 lei, respectiv 70.000 lei, iar instanța de fond, raportat la culpa reținută victimei în producerea accidentului, de 30%, a obligat asiguratorul la sumele solicitate de părțile civile, reduse cu o treime, corespunzător gradului de culpă al victimei).

 Motivul de apel formulat de partea civilă … privind greșita soluţionare a laturii civile a cauzei, cu referire la cuantumul daunelor materiale solicitate, este fondat.

Menţionăm că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, instituită prin dispoziţiile codului civil, care constituie temeiuri pentru stabilirea condiţiilor generale ale răspunderilor, prevede că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ mai multe condiţii referitoare la existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciu.

Întrucât, în cauza de faţă, se constată îndeplinite toate condiţiile mai sus, inclusiv condiţiile pentru a se putea obţine repararea prejudiciului (să fie cert şi să nu fi fost reparat încă), acţiunea civilă promovată de partea civilă … urmează a fi soluţionată în raport de principiul general şi obligatoriu, respectiv cel al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită.

Spre deosebire de dreptul penal, unde gravitatea vinovăţiei prezintă o importanţă deosebită, constituind ea însăşi un factor determinant pentru incriminarea faptei şi pentru aplicarea pedepsei, nu aceeaşi este situaţia în dreptul civil, unde se reţin două reguli principale, respectiv răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai uşoară culpă şi că, indiferent de gravitatea vinovăţiei, obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat este integrală – cuantumul despăgubirilor depinde aşadar de întinderea prejudiciului şi nu de gravitatea vinovăţiei (aceasta nu înseamnă însă că gravitatea vinovăţiei nu prezintă nici un interes în materia răspunderii civile delictuale, în special culpei comune) -.

Răspunderea civilă delictuală este definită ca o îndatorire a oricărei persoane de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi de a nu aduce atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Principiul reparării integrale a prejudiciului menţionat în dispoziţiile art. 1385 alin. 1, art. 1349 alin. 2 şi 1531 Cod civil, exprimă cerinţa înlăturării tuturor consecinţelor dăunătoare ale faptei ilicit, în scopul restabilirii, pe cât posibil, a situaţiei anterioare. Importanţa prevederii în Noul cod a imperativului reparării integrale este esenţială, deoarece finalitatea răspunderii civile rezidă tocmai prin înlăturarea totală a consecinţelor dăunătoare ale faptei ilicite. Restitutio in integrum, în sensul propriu al terminologiei, înseamnă o reparaţie integrală a pagubei; specificul responsabilităţii civile constă în restabilirea cât mai precisă, în măsura în care acest lucru este posibil, a echilibrului care a fost afectat prin cauzarea pagubei şi repunerea părții civile în situaţia în care s-ar fi aflat, dacă actul prejudiciabil nu ar fi avut loc.

Instanţa reţine, de asemenea, că în virtutea reparării integrale, la stabilirea întinderii despăgubirii nu se vor lua în calcul starea materială a inculpatului, situaţia patrimonială a părţii civile, împrejurarea că autorul a prevăzut sau nu producerea pagubei la momentul comiterii infracţiunii. Valoarea reparaţiei cuvenite celui păgubit trebuie să fie echivalentul tuturor pierderilor suferite de acesta, în urma săvârşirii faptei prejudiciabile.

Instanţa reţine că, repararea integrală a pagubei este esenţială, deoarece finalitatea răspunderii civile rezidă tocmai în ştergerea totală a consecinţelor dăunătoare ale faptei ilicite.

Rezoluţia nr. 75 a Consiliului Europei reaminteşte, în primul său articol, că persoana care a suferit un prejudiciu este îndreptăţită la repararea acestuia, astfel încât să fie repusă într-o situaţie, cât mai apropiată de cea în care s-ar fi aflat, dacă paguba nu s-ar fi produs.

Sub acest aspect, instanţa de apel reţine că, partea civilă … a contestat cuantumul daunelor materiale acordate de instanţa de fond, apreciindu-se întemeiate aceste critici raportat la probele administrate în cursul cercetării judecătorești, precum și principiul disponibilității, care guvernează soluționarea acțiunii civile.

Astfel, în declarația dată de inculpat în ședința publică de la 24 iunie 2020, acesta a arătat că este de acord să achite despăgubirile solicitate de partea civilă, iar martorii … și … au declarat în fața instanței de fond că apelanta parte civilă … a efectuat cheltuieli cu înmormântarea, pomeniri, lucrări funerare în cuantum de 10.000 lei.

Ca atare, instanţa de apel apreciază că, prejudiciul material suferit de apelanta parte civilă … a fost probat fără putinţă de tăgadă  în ceea ce priveşte suma de 10.100 lei solicitată, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi cheltuieli efectuate ulterior cu pomenile (cu probele administrate, respectiv înscrisuri şi declaraţia martorilor s-a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în cuantumul solicitat), astfel încât se impune obligarea asigurătorului la plata acestei sume, redusă cu 30%, proporţional culpei reţinută în sarcina victimei, respectiv suma de 7.070 lei.

În raport de aceste considerente, apelurile declarate de parchet și partea civilă … sunt fondate, astfel încât, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, vor fi admise, se va desfiinţa în parte hotărârea instanţei de fond, sub aspectul laturii penale şi laturii civile și, rejudecând, se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului … în pedepsele componente, care vor fi repuse în individualitate, iar în baza art. 338 alin. 1 C.p. rapla art. 396 alin. 10 C.p.p., va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare.

În baza art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b C.p., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului în cauza de față, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adaugă o treime din totalul celor două pedepse (de 10 luni închisoare, respectiv de 1 an și 5 luni închisoare ), de 9 luni închisoare, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal rap. la art. 67 alin.1 C.p rap. la art. 66 C.p. se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi i  C.p. respectiv, drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat şi de a conduce orice categorie de vehicule, pentru care legea impune obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, iar în temeiul art. 45 alin. 5 rap. la art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal şi art. 65 C.p. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi i  C.p.,  respectiv drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce orice categorie de vehicule,  pentru care legea impune obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pe durata executării pedepsei rezultante.

Se va majora cuantumul daunelor materiale acordate părții civile apelante … la suma de 7.070 lei, astfel încât va obliga asigura asigurătorul la plata acestei sume către partea civilă.

Constatând legalitatea şi temeinicia celorlalte rezolvări juridice ale cauzei, se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În raport de aceleași considerente, apelaurile declarate de inculpatul … și partea civilă …, sunt nefondate, astfel încât, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., vor fi respinse.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul apelant și partea civilă …vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 100 lei, fiecar. 

În baza art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 868 lei, urmează a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

 D E C I D E:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală;

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal și partea civilă … (domiciliată în …nr…., jud. …, CNP …) împotriva sentinței penale nr. 255 din data de 01 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. ...

 Desfiinţează, în parte, sentința apelată, sub aspectul laturii penale şi laturii civile și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului … în pedepsele componente, repuse în individualitate.

În baza art. 338 alin. 1 C.p. rapla art. 396 alin. 10 C.p.p.;

Condamnă inculpatul … la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. 1 C.p., art. 39 alin. 1 lit. b C.p.;

Contopește pedepsele aplicate inculpatului în cauza de față, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care adaugă o treime din totalul celor două pedepse, respectiv 9 luni închisoare, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal rap. la art. 67 alin.1 C.p rap. la art. 66 C.p.;

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi i  C.p.

În temeiul art. 45 alin. 5 rap. la art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal şi art. 65 C.p.;

Aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b şi i  C.p.

Majorează cuantumul daunelor materiale acordate părții civile apelante … la suma de 7.070 lei, obligând asiguratorul S.C. …. (cu sediul în loc. …, Șoseaua …, Clădirea ”…” nr. …, bloc…, etaj…, jud. …) la plata acestei sume către partea civilă.

Menține celelalte dispoziţii din sentinţa apelată.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p.;

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul …  (fiul lui … şi …, născut la … în mun…., jud…., cu domiciliul în mun…., str….,, nr. …, jud…., cu adresa aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură în mun. …, str. …, nr…., jud….t, de cetăţenie română, necăsătorit, studii medii, pensionar, rezervist, fără antecedente penale, CNP …) și partea civilă … (fiul lui …. Și…, născut la data de…, domiciliat în comuna …, sat…, str…. nr….,, jud….t, CNP …), împotriva sentinței penale nr. 255 din data de 01 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. ….

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;

Obligă inculpatul apelant… și apelanta parte civilă … la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 100 lei, fiecare. 

În baza art. 275 alin. 6 C.p.p.;

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 868 lei, este suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 24 iunie 2021.

Preşedinte, Judecător,

… …

Grefier,

…

 Red. jud.: …

Jud. fond: …

Tehnored.: …– 24 iunie 2021

Domenii speta

Spete similare