Infractiunea de ucidere din culpa prevazuta de art 192 alin1,2 Cp. Infractiunea de neluare a masurilor legale de securitate si sanitate in munca prevazuta de art 349 alin 2 Cp.

1.Instanța de judecată nu are competența funcțională de a cenzura și ”sancționa modalitatea neclară de formulare a învinuirilor aduse inculpaților conform actului de sesizare”, astfel cum susține apărarea, aceste probleme juridice fiind de competența judecătorului de cameră preliminară, conform art. 342 C.p.p.

2.Criticile aduse încheierii de cameră preliminară despre care apărarea susține că dovedește superficialitate, exced cadrului procesual, întrucât, prin rămânerea definitivă a încheierii de cameră preliminară pronunțată în cauză, nu mai pot fi formulate critici și argumente privind legalitatea acestei categorii de hotărâri judecătorești; inculpații nu au formulat cereri și excepții pe cameră preliminară și nici nu au contestat încheierea nr. 193 din 05 iunie 2019, deși aveau acest drept, astfel încât, în calea de atac a apelului împotriva hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de judecată, nu mai există competența funcțională a reanalizării cererilor și excepțiilor de cameră preliminară.

3. Pentru a se retine savarsirea infractiunii prevazute de art 192 alin 1,2 Cod penal, trebuie ca  subiectul activ sa indeplineasca in mod legal  conditiile esentiale pentru exercitarea unei functii sau atributii  privitoare la luarea masurilor  legale de securitate si sanatate in munca. Indeplinirea in fapt, in baza unei presupuse intelegeri care excedeaza cadrului legal, a unor atributii de coordonare a muncii  nu ii confera calitatea  de responsabil  cu masurile de protective a muncii, intrucat delegarea atributiilor sau insarcinarea unor salariati cu alte activitati, functii sau responsabilitati trebuie sa imbrace forma legala, oficiala, in considerarea principiului legalitatii raspunderii penale, iar nu dedusa din imprejurari, ceea ce ar institui un criteriu aleatoriu in antreanarea raspunderii. Verificarea intrunirii conditiilor  in privinta subiectului activ se realizeaza prin  stabilirea corespondentei intre functia propriu-zisa si atributiile sau obligatiile ce reveneau acestuia in  raport cu fisa postului si consecintele produse prin neluarea masurilor  necesare pentru asigurarea protectiei muncii.

4.Infractiunea prevazuta de art.349 alin.2 C.p. este de pericol concret, iar infractiunea prevazuta de art.192 alin.1,2 C.p este o infracţiune materială, de rezultat. Coexistenta lor in cadrul unui concurs real conform art 38 alin 1 Cp decurge chiar din dispoziţiile art.192 alin.2 teza finală C.p., conform cărora când încălcarea dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere constituie prin ea înseşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Pe rol, soluţionarea apelurilor promovate de inculpatul … de inculpata persoană juridică S.C. …L. - prin administrator … - împotriva sentinţei penale nr. 1609 din data de 25 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr…..

Conform art. 405 alin 3 C.p.p., părțile nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 20 mai 2021, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie ce se va pronunţa, când instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 Codul de procedură penală, a stabilit termen pentru deliberare, redactarea si pronuntarea hotărârii la data de 17 iunie 2021, când a hotărât următoarele:

C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei penale deduse judecății, constată următoarele: 

Prin sentința penală nr. 1609 din data de 25 noiembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr…., în baza art. 192 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul …la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 349 alin. 1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 2 ani închisoare -, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 2 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani și 2 luni de la data rămânerii definitive a prezentei, stabilit şi calculat potrivit art. 92 Cod penal; în baza art. 93 alin. 1 Cod penal s-a dispus că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul … trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

 - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

 - să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal s-a impus inculpatului … obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate; în baza art. 93 alin. 3 Cod penal cu referire la art. 404 alin. 2 Cod pr. pen. s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul … să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul … sau la o unitate de învățământ din cadrul Inspectoratului Școlar Județean …, urmând a fi individualizată în concret de către consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Gorj; în baza art. 94 alin. 1 Cod penal s-a dispus că, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. c-e Cod penal se vor comunica Serviciul de Probaţiune Gorj; în baza art. 96 Cod penal cu referire la art. 404 alin. 2 Cod pr. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispoziţiilor legale ce prevăd revocarea suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 135, art. 136 alin. 2, art. 137 Cod penal a fost condamnată inculpata … la pedeapsa de 18.000 lei amendă penală, echivalentul a 180 de zile-amendă, înmulțit cu suma de 100 de lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă; în baza art. 349 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 135, art. 136 alin. 2, art. 137 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpata la pedeapsa de 12.000 lei amendă penală, echivalentul a 120 de zile-amendă, înmulțit cu suma de 100 de lei corespunzătoare unei zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă; în baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. c Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea - de 18.000 de lei -, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite, pedeapsa rezultantă fiind de 22.000 de lei, ce se va executa în condițiile art. 559 C. pr. pen.

S-a luat act că persoanele vătămate …și …, în calitate de moștenitori ai victimei …., nu s-au constitui părți civile în cadrul procesului penal.

În baza art. 274 Cod pr. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata către stat a sumei de câte 1.000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. …al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu au fost trimiși în judecată inculpații: … pentru săv. inf. prev. art. 192 alin. 2 Cod penal şi art. 349 alin 1 C.pen. cu aplicarea art. 38 Cod penal; …pentru săv. inf. prev. art. 192 alin. 2 Cod penal şi art. 349 alin 1 C.pen. cu aplicarea art. 38 Cod penal.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr.193/05.06.2019, definitivă, judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței de fond a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Inculpatul a declarat că nu solicită judecarea sa potrivit procedurii abreviate și a susținut că nu este vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanţa de fond a reținut următoarea situaţie de fapt:

În data de 10.11.2014, la punctul de lucru din municipiul …., intersecţia … cu strada …, inculpatul…, în calitate de administrator al …, a permis muncitorilor … şi … să coboare pentru montarea conductelor de canalizare în şanţul săpat la o adâncime de 3,20-3,50 metri, fără ca malurile acestuia să fie susţinute de panouri de protecţie, motiv pentru care în cele din urmă malurilor şanţului s-au prăbuşit peste muncitorul …dor, aspect ce a condus la decesul acestuia. Totodată, acesta nu a responsabilizat o persoană prin numirea acesteia cu supravegherea executării lucrărilor de canalizare de lucru din municipiul…, intersecţia …cu strada...

Atât din depozițiile martorilor, cât și din concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză a rezultat că, în producerea accidentului de muncă au avut culpă comună atât inculpații, care nu au stabilit o procedură de lucru echipei de muncitori, cu privire la utilizarea dispozitivelor de protecție pentru sprijinirea malurilor, nedesemnând o persoană în calitate de șef de șantier sau șef de punct de lucru, aceste atribuții fiind realizate în fapt de către maistrul …și inginerul …, care, de asemenea, au culpă în producerea accidentului alături de victima ….

Chiar dacă panourile pentru sprijinirea malurilor se aflau în apropierea punctului de lucru, lipsa unui responsabil al lucrărilor respective a condus la neutilizarea acestora, fapt ce ulterior a cauzat prăbușirea malurilor și decesul victimei.

Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, faptele săvârșite de inculpați în condițiile mai sus expuse întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de art.192 alin. 2 C.pen. și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prev. și ped. de art.349 alin.1 C.pen., texte de lege în baza cărora inculpații au fost condamnați.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților … și …, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 74 C.pen., potrivit cărora, stabilirea duratei şi a cuantumului pedepsei se face în raport de gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prevăzute la lit. a-g din această normă legală, raportate în prezenta cauză.  Astfel, pe de o parte s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, viața persoanei, precum și atitudinea inculpatului anterioară săvârşirii faptei, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale şi fiind integrat în societate.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicată inculpatului …, instanţa de fond a reținut dispoziţiile art.  91 C. pen., apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

S-au apreciat îndeplinite în cauză cerinţele prevăzute de legiuitor, inculpatul … nefiind cunoscut cu antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, astfel încât instanţa de fond și-a format convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 91 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului …şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În ceea ce priveşte inculpata persoană juridică SC…, instanța de fond a arătat că, potrivit art. 135 alin. 1, 3 Cod penal, persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, iar răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte. Aceste dispoziţii legale reglementează o răspundere penală a persoanei juridice distinctă de răspunderea penală a persoanei fizice, aşa încât persoana juridică poate fi subiect activ al infracţiunii în condiţiile în care nu este exceptată de lege de la răspundere penală, este săvârşită o infracţiune în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, aceste criterii fiind alternative, respectiv infracţiunea este comisă ca urmare a unei hotărâri adoptate în cadrul persoanei juridice sau ca urmare a neglijenţei acesteia.

În consecinţă, răspunderea penală a persoanei juridice poate fi antrenată de orice persoană fizică ce acţionează în condiţiile prevăzute de lege în art. 135 Cod penal, nu doar de acţiunile organelor sau reprezentanţilor acesteia, faptele concrete putând fi săvârşite de administratori sau gestionari de fapt, prepuşi sau reprezentanţi ai persoanei juridice.

Aplicând aceste prevederi legale în speţa de faţă, prima instanță de judecată a reținut că sunt îndeplinite condiţiile legale anterior enumerate privind angajarea răspunderii penale a inculpatei persoană juridică, faptele deduse judecăţii fiind săvârşite în legătură directă cu activităţile desfăşurate pentru realizarea obiectului principal de activitate al persoanei juridice şi în numele acesteia, de către prepusul său, inculpatul persoană fizică…, şi în condiţiile în care acesta nu a asigurat respectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, nedesemnând o persoană în calitate de șef de șantier sau punct de lucru.

S-a apreciat că, prin condamnarea inculpatei persoană juridică S.C. ….. la pedepse cu amenda penală, va fi atins scopul educativ al acestora.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a luat act de împrejurarea că părțile vătămate …și … - în calitate de moștenitori ai victimei …nu s-au constitui părți civile în cadrul procesului penal.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul …şi inculpata persoană juridică S.C. …- prin administrator ...

Inculpatul …și inculpata persoană juridică S.C. …. - prin administrator … -, în motivele de apel dezvoltate în scris, depuse la dosar la data de 17 martie 2021, au criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că se impune desfiinţarea acesteia, pentru următoarele motive expuse in esenta, dar aflate pe larg la dosarul cauzei si dezvoltate in incheierea de dezbateri, prin care s-a stability termen pentru deliberare, redactare si pronuntarea hotararii: 

I. Hotărârea apelată este nelegală, fiind practic nemotivată, în considerentele acesteia regăsindu-se copiat întocmai conţinutul actului de sesizare a instanţei, instanţa de fond rezumându-se la simpla afirmare a unei concluzii privind vinovăţia inculpaţilor fără evidenţierea datelor concrete, a problemelor de fapt şi de drept şi fară a analiza probele pe care aceasta se întemeiază, precum şi fără a efectua „in concretei" o analiza a întrunirii condiţiilor de tipicitate ale celor 4 infracţiuni reţinute în sarcina acestora;

II. Hotărârea apelată este nelegală, întrucât motivarea soluţiei (considerentele) contrazice dispozitivul acesteia;

III. Hotărârea apelată este nelegală, întrucât pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului a fost stabilită în mod nelegal;

IV. Hotărârea apelată este nelegală, întrucât instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor pentru o altă încadrare juridică decât cea dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei şi consfinţită prin încheierea Judecătorului de cameră preliminară nr. 193 din data de 05.06.2019 pronunţată în dosarul penal nr…/al al Judecătoriei Tg. Jiu;

V. Hotărârea apelată este nelegală, întrucât aceasta a fost pronunţată în urma unei cercetări judecătoreşti formale desfăşurate înaintea instanţei de fond, ceea ce echivalează cu o veritabilă lipsă a cercetării judecătoreşti în primă instanţă;

VI. Hotărârea apelată este netemeinică în ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatului …sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni în condiţiile concursului ideal de infracţiuni respectiv a infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192, alin. (2) Cp şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349, alin. (1) CP, cu aplicarea art. 38, alin. (1) CP, în speţă nefiind întrunite condiţiile de tipicitate specifice acestor infracţiuni;

VII. Hotărârea apelată este netemeinică, în ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatului …sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni în condiţiile concursului ideal de infracţiuni respectiv a infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192, alin. (2) Cp şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349, alin. (1) CP, cu aplicarea art. 38, alin. (1) CP, în speţă nefiind întrunite condiţiile de tipicitate specifice acestor infracțiuni;

Astfel, s-a susținut că nelegala motivare a hotărârii sau lipsa motivării  rezultă fără putință de tăgadă la o simplă analiză comparativă a considerentelor sentinţei penale nr. 1609/2020 pronunțate în acest dosar la data de 25.11.2020 de către Judecătoria Tg. Jiu, pe de o parte, şi a considerentelor rechizitoriului nr. … din data de 25.04.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu, pe de altă parte, observându-se în acest sens că hotărârea instanței de fond are un conţinut şi un număr de pagini mai redus decât actul de sesizare a instanţei, deşi în considerentele acesteia, de la pagina 1 la pagina 8 (până la primul paragraf), este preluat şi conţinutul rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu.  Din cele 11 pagini ale acestei hotărâri, primele 8 de pagini reiau cuprinsul actului de sesizare al instanţei, cu mici modificări ale ordinii paragrafelor precum şi, în general, a formulării de început a paragrafelor sau a aşezării acestora în pagină, de la fila 8 regăsindu-se motivarea proprie a Judecătoriei Tg. Jiu, iar la paginile 10-11 dispozitivul sentinţei; prin urmare, motivarea propriu-zisă a instanţei de fond are mai puţin de o pagină, regăsindu-se la fila 8, paragrafele 7, 8 şi 9, ulterior fiind analizată şi realizată individulizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, până a fila 10 paragraful 2, de unde se regăseşte dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

 Astfel, în qvasitotalitatea lor, considerentele sentinţei apelate evocă/reiau cuprinsul rechizitoriului, motivarea propriu-zisă a soluţiei dispuse faţă de inculpaţi rezumându-se la o singură pagină (în fapt, mai puţin), respectiv la fila 8, paragrafele 7,8 şi 9, în cuprinsul cărăra instanţa de fond, fără a face în prealabil o analiză a probatoriului, afirmă concluzia vinovăţiei inculpaţilor pentru toate infracţiunile deduse judecăţii.

 De asemenea, argumentele proprii instanţei de fond se rezumă numai la afirmarea concluziei vinovăţiei inculpaţilor, precum şi Ia procesul de individualizare judiciară a pedepsei şi soluţionarea laturii civile, fără a exista în considerentele sentinţei apelate o analiză distinctă - pentru fiecare infracţiune în parte dintre cele imputate inculpaţilor - în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de tipicitate ale acestora.

Trebuie, de asemenea, observată împrejurarea că instanţa de fond a oferit soluţiilor de condamnare o motivare comună tuturor inculpaţilor. Practic există o singură motivare, comună ambelor soluţii de condamnare pentru învinuirile aduse ambilor inculpaţi.

Prin urmare, aceste aspecte relevă modul superficial şi vădit arbitrar în care a fost motivată hotărârea penală apelată, venind în confirmarea şi susţinerea criticilor dezvoltate anterior, în sensul incompatibilităţii motivării oferite de instanţa de fond cu noţiunea de proces echitabil.

Inculpații au evidenţiat faptul că instanţa de fond nu a analizat punctual criticile invocate de apărare şi apărările formulate de către ei în cuprinsul memoriilor scrise depuse la dosarul cauzei, inclusiv susţinerile făcute oral de apărare, ce au fost consemnate in extenso în cuprinsul încheierii de şedinţă de la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile.

Faţă de aceste argumete, în temeiul art. 421. pct. (2). lit. b) CPP cu aplicarea art. 6. parag. 1 din CEDO, apelanții – inculpați au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea, în totalitate a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

De asemenea, apelanții – inculpați au susținut că motivarea soluţiei instanței de fond contrazice dispozitivul acesteia. La o simplă lectură a hotărârii judecătoreşti apelate se constată că exista o contradicţie evidentă între considerentele şi dispozitivul acesteia, în sensul că în considerente la fila 9, paragraf 3, instanţa de fond stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, iar în dispozitiv un termen de supraveghere de 2 ani şi 2 luni, în ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatului….

Astfel, la o simplă analiză comparativă a considerentelor sentinţei penale apelate şi a dispozitivului acesteia se observă că acestea nu concordă în ceea ce priveşte termenul de supraveghere stabilit în privinţa pedepsei aplicate inculpatului….. Prin urmare, motivarea hotărârii contrazice minuta acesteia. Din această perspectivă, neconcordanţele existente între motivarea soluţiei şi minuta acesteia sunt evidente.

Într-o atare situaţie, vătămarea produsă intereselor procesuale ale inculpatului constă în imposibilitatea realizării controlului judecătoresc de către instanţa de judecată ierarhic superioară, impunându-se desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Totodată, apelanții inculpați au susținut că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului a fost stabilită în mod nelegal, sens în care s-a solicitat a se observa faptul că instanţa de fond a stabilit cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor pentru fiecare infracţiune pentru care aceştia au fost găsiţi vinovaţi direct în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, fără ca în considerentele acesteia să facă vreo referire sau vreo analiză la cuantumul pedepselor ce urmează a fi aplicate pentru fiecare infracţiune în parte.

De asemenea, în considerentele sentinţei penale de condamnare, instanţa de fond nu a descris şi nu a analizat procesul de contopire a pedepselor ce urmau a fi aplicate pentru fiecare infracţiune în parte, în condiţiile în care fiecare dintre inculpaţi a fost găsit vinovat pentru două infracţiuni săvârşite în concurs. Tot astfel, nu a fost analizată în considerente şi stabilită pedeapsa rezultantă pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, aceasta fiind menţionată direct în dispozitivul sentinţei.

IV. De asemenea, apelanții – inculpați au susținut în esență că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât s-a dispus condamnarea inculpaţilor pentru o altă încadrare juridică decât cea dată faptelor prin actul de sesizare a instanţei şi consfinţită prin încheierea Judecătorului de cameră preliminară nr. 193 din data de 05.06.2019 pronunţată în dosarul penal nr. …al Judecătoriei Tg. Jiu. Conform rechizitoriului nr. …din data de 25.04.2019 al Judecătoriei Tg. Jiu şi încheierii Judecătorului de cameră preliminară nr. 193 din data de 05.06.2019 pronunţate în dosarul penal nr. …al Judecătoriei Tg. Jiu, prin care a fost consfinţită legalitatea acestuia, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea a câte două infracţiuni fiecare infracţiuni aflate „în concurs". Atât în dispozitivul actului de sesizare a instanţei, cât şi în dispozitivul încheierii de cameră preliminară prin care a fost consfinţită legalitatea acestuia, încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii în cazul fiecăruia dintre inculpaţi a fost următoarea:

- în cazul inculpatului…, s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192, alin. (2) Cp şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349, alin. (1) CP, cu aplicarea art. 38 CP, iar

- în cazul inculpatului…, s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192, alin. (2) Cp şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349, alin. (1) CP, cu aplicarea art. 38 CP.

Ulterior, în practicaua sentinţei penale nr. 1609/2020 pronunţate în acest dosar la data de 25.11.2020 de către Judecătoria Tg. Jiu, s-a menționat că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru infracţiunile indicate anterior cu încadrarea juridică aferentă, aşa cum aceasta a fost precizată atât în dispozitivul actului de sesizare a instanţei, cât şi în dispozitivul încheierii de cameră preliminară prin care a fost consfinţită legalitatea acestuia.

Cu toate acestea, fără a realiza o operaţiune de schimbare a încadrării juridice dată faptelor deduse judecăţii, în dispozitivul Sentinţei penale nr. 1609/2020, instanţa de fond a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpaţi pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192, alin. (2) Cp şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349, alin. (1) CP, cu aplicarea art. 38, alin. (1) CP, precizând practic pentru care alineat al art. 38 CP îi consideră pe aceştia vinovaţi, respectiv pentru săvârşirea celor două infracţiuni în concurs real.

Nelegalitatea acestui procedeu al instanţei de fond rezidă în faptul că schimbarea de facto a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, operată între practicaua/expozitivul şi dispozitivul hotărârii nu a fost urmarea unei schimbări de încadrare juridică conforme exigenţelor art. 386 CPP.

V.S-a apreciat de către apelanții inculpați și faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât aceasta a fost pronunţată în urma unei cercetări judecătoreşti formale desfăşurate înaintea instanţei de fond, ceea ce echivalează cu o veritabilă lipsă a cercetării judecătoreşti în primă instanţă.

 În primul rând, trebuie observat faptul că instanţa de fond nu a sancţionat modalitatea neclară de formulare a învinuirilor aduse inculpaţilor conform actului de sesizare a instanţei. În acest sens, intanţa de fond a trecut cu vederea faptul că în cuprinsul rechizitoriului, nici la capitolul „I. ÎN FAPT" dar nici la capitolul „III. ÎN DREPT" procurorul de caz nu a indicat în concret care sunt măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă pe care inculpaţii nu le-au respectat. Tot astfel, nu au fost indicate nici textele de lege care reglementau necesitatea luării acestor măsuri legale de securitate şi sănătate în muncă pe care inculpaţii se presupune că nu le-au respectat.

In al doilea rând, trebuie relevat faptul că instanţa de fond nu s-a preocupat să lămurească aspectele neclare şi confuze ale stării de fapt descrise în rechizitoriu, deşi a dispus condamnarea celor doi inculpaţi.

In acest sens, în rechizitoriu, la fila 2, antepenultimul paragraf i se impută nefondat inculpatului …faptul că nu a desemnat un şef de şantier şi un şef punct de lucru. Şeful de şantier trebuia desemnat de principiu de …. în calitate de antreprenor general, iar şefii punctelor de lucru (denumire improprie, neutilizată în legislaţia din domeniu) tot de antreprenorul general conform prevederilor contractului.

Se observă astfel că procurorul de caz a plecat de la o premisă greşită, dovedind o gravă necunoaştere a legislaţiei în domeniul SSM.

Tot astfel, la fila 3 din rechizitoriu, alineatul 6, se afirmă că inculpatul …nu desemnase un diriginte de şantier. Însă, conform prevederilor legale în vigoare, este de principiu că această sarcină îi revenea beneficiarului, repsectiv …. Mun. …. (Primăriei Mun. ….).

Din nou această susţinere denotă lipsa de pregătire şi expertiză în domeniul contrucţiilor şi SSM a organelor de urmărire penală.

De asemenea, la fila 4, paragraful 2 a rechizitoriului, procurorul de caz face din o nouă confuzie cu privire la procedura de lucru în cazul lurării în litigiu, în sensul în care apreciază că inculpatul …nu a desemnat prin decizie scrisă fie un şef de echipă, un şef de punct de lucru sau un şef de şantier, în condiţiile în care primul era desemnat în persoana inginerului Stancioi Iulian, iar cel din urma trebuia desemnat de beneficiar. Şeful puncului de lucru fusese desemnat de către …conform prevederilor contractuale, iar conform concluziilor rapoartelor de expertiză întocmite în cauză „nu exista nicio prevedere legală în vigoare la data săvârşirii faptelor care să impună emiterea unei decizii scrise" {întrucât ne aflăm la capitolul privind criticile de nelagalitate ale sentinţei penale de condamnare, ne rezumăm la invocarea acestor argumente numai din această perspectivă, urmând ca dezvoltarea lor să fie făcută ulterior în capitolul aferent criticilor de netemeinicie a hotărârii judecătoreşti criticate).

Or, sentinţa penală apelată menţine confuzia învinuirii în ceea ce priveşte desemnarea fíe a unui şef de şantier, fíe a unui şef punct de lucru.

Instanţa de fond a reținut culpa Ing…., aspect ce sporeşte dubiul şi starea de cofuzie, întrucât culpa acestuia, presupune existenţa anumitor atribiţii ale sale în privinţa SSM, deci implicit şi calitatea de „Şef punct de lucru" responsabil cu supravegherea lucrărilor, fapt ce exclude de piano orice culpă a inculpaţilor.

Având în vedere aceste considerente, s-ar fi impus pronunţarea unor soluţii de achitare a inculpaţilor şi nu de condamnare a acestora, astfel că, între considerentele hotărârii judecătoreşti apelate şi dispozitivul acesteia, există contradicţii.

Superficialitatea cercetării judecătoreşti efectuate la fond, precum şi a procesului de deliberare şi pronunţare a hotărârii judecătoreşti apelate rezultă şi din faptul că instanţa de fond a dispus amânarea pronunţării de mai multe ori decât permitea legea, respectiv dispoziţiile legale ale art. 391, alin. (2) CPP.

În concluzie, faţă de aceste argumente şi jurisprudența relevantă indicată anterior, în temeiul art. 421 pct. (2) lit. b) CPP cu aplicarea art. 6. parag. 1 din CEDO, apelanții inculpați au solicitat admiterea apelului declarat în cauză de către inculpatul…, desfiinţarea. în totalitate a sentinţei penale nr. 1609/2020 pronunțate în acest dosar la data de 25.11.2020 de către Judecătoria Tg. Jiu şi trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de fond.

VI. Hotărârea apelată este netemeinică în ceea ce privește soluția de condamnare a inculpatului …sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni în condițiile concursului ideal de infracțiuni respectiv a infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192, alin. (21 Cp şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349, alin. (1) CP. cu aplicarea art. 38CP. în speţă nefiind întrunite condiţiile de tipicitate specifice acestor infracţiuni.

În rechizitoriul nr. …din data de 25.04.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu, la capitolul III. „ÎN DREPT", din modul în care au fost descrise învinuirile aduse inculpaţilor, aparent acestea ar consta în săvârşirea în concurs ideal a două infracţiuni, respectiv a infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192, alin. (2) Cp şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349, alin. (1) CP, cu aplicarea art. 38 CP.

În ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective, fiecare din cele două infracţiuni au fost „săvârşite" prin inacţiune şi anume, în cazul incupatului …prin două inacţiuni, respectiv: - „nu a desemnat o persoană ca şef de şantier sau şef la punctul de lucru, care să supravegheze executarea lucrărilor"; - „nu a pus la dispoziţia lucrătorilor panouri de protecţie împotriva surpării şanţurilor", iar in cazul inculpatului persoană juridică …printr-o singură inacţiune, respectiv: - „nu a pus la dispoziţia lucrătorilor panouri de protecţie împotriva surpării şanţurilor".

Prin urmare, din perspectiva inculpatului persoană fizică…, analiza vinovăţiei sale trebuia să se rezume la verificarea de către instanţa de fond a îndeplinirii sau a neîndeplinirii celor două aparente obligaţii legale şi măsuri legale de securitate şi sănătate în muncă privind:

1. desemnarea unei persoane ca şef de şantier sau şef la punctul de lucru, care să supravegheze executarea lucrărilor şi

2. punerea la dispoziţia lucrătorilor panouri de protecţie împotriva surpării şanţurilor.

În situaţia în care cele două aşa-zise obligaţii/măsuri legale de securitate şi sănătate în muncă menţionate anterior ar fi fost îndeplinite de către inculpat, sau nu i-ar fi revenit acestuia potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data săvârşirii faptelor, instanţa de fond ar fi trebuit să constate nevinovăţia sa cu privire la acuzaţiile ce îi erau aduse prin toriul nr. …din data de 25.04.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu şi, pe cale de . consecinţă, să dispună achitarea sa sub aspectul tuturor învinurilor.

Însă, aşa cum s-a demonstrat anterior în cuprinsul motivelor de apel ce vizează nelegalitatea sentinţei instanței de fond s-a efectuat o cercetare judecătorească superficială, fără manifestarea unui interes real în aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele. Singurul aspect al învinuirii formulate împotriva inculpaţilor ce a fost analizat de către instanţa de fond a privit împrejurarea dacă, în concret, angajatorul …. şi reprezentantul acestuia - administratorul …au pus la dispoziţia lucrătorilor panouri de protecţie împotriva surpării şanţurilor, adică cea de-a două inacţiune ce le era imputată conform actului de sesizare a instanţei.

Or, din această perspectivă, întreg ansamblul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, a demonstrat faptul că angajatorul …şi reprezentantul acestuia - administratorul …au pus la dispoziţia lucrătorilor panouri de protecţie împotriva surpării şanţurilor, aceste dispozitive fiind depozitate în imediata apropiere a „punctului de lucru", la o distanţă apreciată ca fiind între 100 şi 500 m, la un spaţiu aparţinând societăţii comerciale….

Cu toate acestea însă, instanţa de fond a dispus în mod netemeinic condamnarea ambilor inculpaţi, reţinând în mod contrar actului de sesizare a instanţei (aşa cum am arătat anterior), ca infracţiunile de care inculpaţii se fac vinovaţi ar fi fost săvârşite în concurs real.

Prin urmare, pe lângă această critică de netemeinicie a soluţiei de condamnare dispuse împotriva inculpaților de către instanța de fond, pentru a dovedi nevinovăţia acestora se impune a fi analizată şi presupusa obligaţie legală/măsură legală de securitate şi sănătate în muncă privind desemnarea unei persoane ca șef de șantier sau șef la punctul de lucru, care să supravegheze executarea lucrărilor.

Având în vedere ansamblul probator al cauzei, este incontestabil că, în speță, a fost desemnat un atât un şef de şantier cât şi un şef la punctul de lucru, care să supravegheze executarea lucrărilor:

Dovada îndeplinirii acestei obligaţii este reprezentată de faptul că….. în calitate de LIDER DE ASOCIERE a emis DECIZIA NR. …/13.11.2013 prin care numitul …. a fost desemnat topograf/şef punct de lucru pentru lucrarea subcontractată.

S-a facut referire la cuprinsul declaraţiei notariale autentice date de către  martorul ...

Aceeaşi concluzie rezultă şi din împrejurarea că la data de 12.03.2014,…., prin reprezentantul său cu probleme SSM - Ing…., a efectuat instruirea formaţiei de lucru condusă de către…, întocmindu-se „FIŞA DE INSTRUIRE COLECTIVĂ privind securitatea şi sănătatea în muncă" (Anexa 49 la dosarul ITM - Voi. II D.U.P. -filele 271) în două exemplare, unul fiind păstrat de către ….la Servicul SSM din cadrul ….., iar cel de-al doilea exemplar a rămas, sub semnătură, în păstrarea numitului … în calitate de „conducător al locului de muncă", după efectuarea instruirii; în același sens este şi cuprinsul declarației notariale autentice date de către…, la data de 19.02.2021, autentificată potrivit încheierii de autentificare nr. 338 din 19.02.2021 de către….

 Dintr-o altă perspectivă, în situația în care … nu şi-ar fi îndeplinit obligația prevăzută la art. 22 din Contractul de subantrepriză nr. …/2013 şi nu ar fi comunicat antreprenorului general …persoana ce urma să îndeplinească funcţia de şeful de şantier/şef punct de lucru, sancţiunea în cazul neîndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina SC…, în calitate de SUB CONTRA CTANT DE SPECIALITATE, fiind rezilierea contractului (conform prevederilor art. 1, din capitolul XI. „Rezilierea contractului"), este evident că antreprenorul general ar fi reziliat contractul de subantrepriză; or, acest lucru nu s-a întâmplat, aspect ce întăreşte concluzia că …a îndeplinit această obligaţie, comunicând antreprenorului general …faptul că şeful de şantier urmează să fie…;

Tot astfel, ansamblul probelor administrate în cauză a relevat faptul că, în fapt,  martorul  inginer Stăncioi Iulian - topograf/şef punct de lucru, era şi în fapt conducătorul locului de muncă al echipei…, îndeplinind în concret această responsabilitate împreună cu Maistrul ….

În acest sens sunt concluziile tuturor rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, dar şi depoziţiile persoanelor audiate în calitate de martor în speţă.

De altfel, toţi membrii echipei de lucru a … au arătat în cuprinsul declaraţiilor lor că responsabilitatea în domeniul SSM şi conducerea locului de muncă era îndeplită de Ing. Stăncioi Iulian împreună cu Maistrul …, ei adresându-se acestora ori de câte ori aveau anumite solicitări cu privire la efectuarea lucrării.

Prin urmare, este evident că responsabilitatea supravegherii lucrărilor din perspectiva folosirii de către echipa de lucru a mijloacelor colective de protecţie muncii revenea acestor persoane, dar în special Ing. … şeful punct de lucru, coducător al locului de muncă.

Pentru aceste motive, în concluziile raportului de expertiză întocmit în faza cercetării judecătoreşti formulate la obiectivul nr. 7, echipa de experţi a concluzionat faptul că responsabilitatea pentru una din împrejurările cu cauzalitate directă în producerea accidentului de muncă, revine Ing. …împreună cu Maistrul…., care conduceau în fapt locul de muncă şi nu au respectat sarcinile în domeniul SSM aşa cum acestea fuseseră dezvoltate la pagina 13 a Planului propriu SSM al…., ce interziceau coborârea în şanţuri mai adânci de 1,50 m dacă nu fuseseră montate anterior panourile de sprijinire a malurilor (fila 118 - dosar istanţă).

Astfel, cum pot reţine în mod temeinic experţii şi instanţa de judecată, răspunderea administratorului…., în calitate de reprezentant al angajatorului (Răspunsul la Obiectivul nr. 3), când răspunsul oferit de aceştia la obiectivul nr. 5 al raportului întocmit în faza cercetării judecătoreşti exonerează inculpatul persoană fizică de orice culpă!?

S-a apreciat de către apelanții inculpați că răspunsul oferit de experţi la obiectivul nr. 6 este neîntemeiat. Inculpatul ….nu a încălcat prevederile art. 13, lit. a) din Legea nr. 200/2006. Aşa cum am arătat anterior, acesta întocmise plan propriu SSM, desemnase Şef punct de lucru, responsabil SSM, externalizând totodată această responsabilitate şi, nu în ultimul rând, asigurase prezenta la punctul de lucru a panourilor metalice şi a utilajelor/deservenţilor de utilaje necesare amplasării/montării acestora. Mai mult, administratorul angajatorului, inculpatul persoană fizică …se asigurase că angajatul său ….are pregătirea profesională necesară pentru a face parte din echipa de lucru, dar şi examenul medical complet valabil la data începerii lucrărilor. De asemenea, ultima instruire a acestui angajat în domeniul SSM se făcuse chiar în dimineaţa zilei în care s-a produs accidentul de muncă.

Dacă însă beneficiarul, respectiv Mun. …, sau managerul de proicect, respectiv Şeful de şantier…, ar fi desemnat un coordonator SSM aşa cum impuneau prevederile legale, acesta din urmă având obligaţia de a stabili împreună cu antreprenorul (…) obligaţiile privind utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă (ari. 58, Ut. i) din H.G. nr. 300/2606), ar fi observat că lucrătorul ….a coborât în şanţ fără ca malurile săpăturii să fie asigurate cu panouri de protecţie.

Conform prevederilor legale în vigoare în domeniul SSM la data săvârşirii presupuselor infracţiuni, nu inculpatul … avea obligaţia de a supraveghea pas cu pas desfăşurarea lucrărilor în teren şi îndeplinirea de către lucrători/echipa de lucru a obligaţiilor privind SSM, ci coordonatorul în materie SSM care ar fi trebuit desemnat de către beneficiar şi/sau managerul de proiect.

În acest sens sunt prevederile imperative ale art. 7 şi art. 9, lit. a din H.G. nr. 300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile, care şe coroborează şi converg spre concluzia exprimată anterior.

Prin urmare, este cert faptul că inculpatului … nu îi revenea obligaţia de a supraveghea pas cu pas desfăşurarea lucrărilor în teren şi îndeplinirea de către lucrători/echipa de lucru a obligaţiilor privind SSM, ci coordonatorul în materie SSM care ar fi trebuit desemnat de către beneficiar şi/sau managerul de proiect.

De altfel, coordonatorul în materie SSM care ar fi trebuit desemnat de către beneficiar şi/sau managerul de proiect avea - conform dispoziţiilor art. 58, lit. b) din H.G. nr. 300/2006 - atribuţia ,ja coordoneze punerea în aplicare a masurilor necesare pentru a se asigura ca angajatorii şi, dacă este cazul, lucratorii independenţi respecta principiile prevăzute la art. 56, într-un mod coerent şi responsabil, şi aplica planul de securitate şi sănătate prevăzut la art. 54 lit. b).

Or, tocmai nerespectarea acestor cerinţe minime i se impută în mod neîntemeiat inculpatului … în calitate de reprezentant al angajatorului …. în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză în faza cercetării judecătoreşti şi depus la dosar la termenul de judecată din data de 08.07.2020 (pagina 14, paragraful 1), respectiv cerinţele minime prevăzute la pct. 10.1, lit. a) din Anexa 4. Secţiunea 2 din H.G. nr. 300/2006. 

Trebuie disociată răspunderea persoanei juridice ce are calitatea de angajator de răspunderea persoanei fizice ce are calitatea de administrator al acesteia, iar în cazul în care nu se poate reţine o formă de vinovăţie proprie persoanei fizice aceasta trebuie achitată.

Aşa cum s-a demonstrat anterior, nici o prevedere legală nu impunea administratorului angajatorului să supravegheze lucrările în timp real.

Dintr-o altă perspectivă, însă, conform literaturii de specialitate, subiectul activ în cazul infracţiunii prevăzute de art. 349, alin. (1) CP, este calificat, în persoana responsabilă cu atribuţii SSM.

Or, din concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză reiese cine avea atribuţii în acest domeniu, respectiv lucrătorul desemnat de angajator, serviciul extern de prevenire şi protecţie, conducătorul locului de muncă, aşa cum aceştia fuseseră desemnaţi/angajaţi/contractaţi de către angajatorul.

In acest caz, această răspundere nu poate reveni administratorului angajatorului în condițiile date.

Din perspectiva răspunderii penale nu se poate reţine o atitudine culpabilă a administratorului angajatorului - persoana fizică …, din moment ce, aşa cum am arătat anterior acesta îşi indeplinise toate atribuţiunile legale şi contractuale în domeniul SSM cu privire la lucrarea în litigiu.

Or, nicăieri în cuprinsul Legii nr. 319/2006 nu se stabileşte obligativitatea de răspundere a angajatorului prin reprezentant legal.

În concluzie, pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421, pct. (2). lit. a) CPP s-a solicitat admiterea apelului declarat în cauză de către inculpatul Rîsu Constantin, desfiinţarea, în totalitate a Sentinţei penale nr. 1609/2020 și, rejudecând, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, în sensul achitării acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) Cp şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349. alin. (1) CP, cu aplicarea art. 38, alin. fi) CP, în speţă nefiind întrunite condiţiile de tipicitate specifice acestor infracţiuni, conform prevederilor art. 396. alin, fi) si (5) CPP. rap. la art. 16. alin, fi), lit. b) teza a 2-a CPP.

Apelanții au mai arătat că, în opinia lor, hotărârea apelată este netemeinică în ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatului …sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni în condițiile concursului ideal de infracţiuni respectiv a infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192. alin. (2) Cp şi neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 349, alin. (1) CP. cu aplicarea art. 38, alin. (1) CP, în speță nefiind întrunite condițiile de tipicitate specifice acestor infracțiuni.

În cursul cercetării judecătorești în apel nu a fost audiat inculpatul…, conform art. 420 alin. 4 C.p.p., întrucât a invocat dreptul la tăcere. Cererile de probațiune au fost analizate  conform încheierilor de ședința de la dosarul cauzei.

Prin încheierea de sedinta, de amânare a pronunțării din data de 20.05.2021 s-a dispus:

În temeiul dispoziţiilor art. 386 C.p.p., dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii …şi SC … din infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 349 alin.1 C.pp în infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 349 alin. 2 C.p. şi respectiv din infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 192 alin.2 C.p., în infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 192 alin.1 şi 2 C.p.

Instanţa a luat act de solicitarea de continuare a procesului penal, în temeiul dispoziţiilor art. 18 C.p.p, raportat la infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 349 alin. 2 C.p. în situaţia în care s-ar constata împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța de apel constată următoarele:

Prealabil, instanta de apel va analiza motivele de nelegalitate, de ordin procedural invocate prin motivele de apel:

I. Motivele de apel privind nemotivarea sentintei primei instante de judecata:

Dispozitiile din art.6 paragraful 1 din Convenţie obliga instanţele sa îşi motiveze hotărârile, dar aceasta obligaţie nu poate fi înțeleasa ca impunând un răspuns detaliat fata de fiecare argument( cauza Van de  Hurk, 1994).  Întinderea acestei obligații depinde de natura hotărârii.  Este necesar sa se tina cont in special de diversitatea mijloacelor pe care o persona implicata intr-un proces le poate prezenta instanței si de diferențele existente in ceea ce priveste dispoziţiile legale, cutumiare, concepţiile doctrinare in  prezentarea si redactarea hotărârilor.

Motivarea soluţiei trebuie sa fie reala si completa, fundamentata intr-o maniera concreta pe materialul probatoriu al cauzei, ferind imaginea clara a rezolvării corecte a conflictului de drept penal  dedus judecaţii, si convingând in legătura cu justeţea  soluţiei .  Hotararea primei instante de judecata este  motivata in mod sintetic, insa  surprinde elementele necesare pentru examinarea legalitatii si temeiniciei sale.

Motivarea este temeiul propriu-zis al hotărârii. Este necesar ca motivarea hotărârii să se caracterizeze prin obiectivitate, precizie, claritate, simplitate, concizie, putere de convingere. Motivarea hotararii fiind o problema de continut si nu de volum, este corespunzatoare chiar daca a preluat  o mare parte din rechizitoriu, ca act de sesizare, atunci cand probele administrate  pe parcursul cercetarii judecatoresti confirma acuzatia penala formulata, sustin temeinicia  solutiei de trimitere in judecata . Pe langa situatia de fapt  preluata din actul de sesizare si confirmata de altfel prin  probele administrate in cursul cercetarii judecatoresti, prima instanta a  formulat si propriile concluzii pe baza  ansamblului probator,  evidentiind  elementele de tipicitate obiectiva si subiectiva extrase din  activitatea de cercetare judecatoreasca. Desi este succinta,  motivarea din hotararea apelata este clara, logica, sustinuta de probele administrate, fiind  o consecinta logica a  acestora.

Expunerea concluziei asupra vinovatiei inculpatilor in savarsirea infractiunilor deduse judecatii a fost precedata de indicarea probelor administrate,  precizarea continutului informativ al acestora, respectiv s-au expus detaliat declaratiile martorilor si s-a facut referire la pozitia procesuala a inculpatilor.

Nu constituie o nelegalitate care nu poate fi inlaturata altfel decat prin desfiintarea sentinei penale si trimiterea cauzei spre rejudecare  expunerea unor considerente unice pentru cei doi inculpati,  avand in vedere ca intre acestia nu exista  contrarietate de interese,  fiind de altfel asistati si reprezentati de aceiasi aparatori alesi,  si nici motivarea unica si unitara a continutului constitutiv al celor doua infractiuni pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata, luand in considerare conexiunile din punct de vedere juridic existente intre continutul constitutiv al acestora: uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale sau masurilor de prevedere  pentru exercitarea  unei profesii, meserii, activitati( art 192 alin 2 Cp) si respectiv  neluarea masurilor  legale  de securitate si sanatate in munca  de catre persoana care avea aceasta  indatorire( infractiunea prevazuta de art 349 Cp), intre aceste doua fapte penala exista o conexiune  consecventionala, care permite  o analiza simultana  a continuturilor constitutive. 

În vederea respectării standardelor de protecţie a drepturilor fundamentale şi a jurisprudenţei CEDO, practica judiciară a relevat o  ipoteză de trimitere a cauzei spre rejudecare în urma admiterii  apelului atunci hotararea primei instante este nemotivata, considerandu-se ca a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, ceea ce conduce  la încălcarea  dreptului  la dublul grad de jurisdicţie în materie penală garantat de art.2 din Protocolul nr.7 adiţional la CEDO.  Practica si doctrina judiciara au  consfintit acest caz suplimentar , pe langa cele reglementate in dispozitiile art 421 pct 2 lit b Cpp, pentru a se dispune desfiintarea  si trimiterea spre rejudecare a cauzei, insa lipsa motivarii unei sentinte penale nu este identica si nu se suprapune cu o motivare insuficienta, lapidara. Aceste din urma vicii de legalitate pot fi indreptate in calea de atac ordinara a apelului, avand in vedere efectul total devolutiv, astfel cum rezulta din dispozitiile  art 417 Cpp, precum si posibilitatea instantei de apel de a da o noua apreciere probelor administrate, astfel cum se stipuleaza in mod expres in prevederile art 420 alin 9 Cpp, ceea ce contureaza  o ampla cercetare judecatoreasca in apel si  un control judiciar ce priveste chestiunile de fapt si de drept, de temeinicie si legalitate, mai ales atunci cand problemele de drept invocate in cursul caii de atac a apelului  presupun dezbateri  mai ample si perspective diferite  din partea apararii.

In baza efectului devolutiv al apelului, cale ordinara de atac ce poate privi situatia de fapt, calificarea juridica, probleme de fapt si de drept, de temeinicie si de legalitate, conform dispozitiilor art. 417  si art 420 alin. (8), (9) Cpp, prin  prezenta decizie din apel se va proceda la analiza apararilor  si argumentelor  formulate de inculpati, pentru a se suplini  lacunele existente in sentinta primei instante de judecata, astfel incat la finalul procesului penal, sa existe o motivare de ansamblu adecvata, justa si echitabila.

II. A doua categorie a motivelor de apel privește o pretinsă contrarietate între dispozitivul și considerentele hotărârii referitor la cuantumul termenului de supraveghere.

Pentru inculpatul … s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare, conform art. 38 alin.1, art. 39 alin. 1 lit. b C.p., urmare a contopirii pedepselor de 2 ani inchisoare aplicată pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev de art. 192 alin. 2 C.p. și, respectiv, de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prev de art. 349 alin. 1 C.p.

Raportat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare calculată conform art. 39 alin. 1 lit. b C.p., termenul de supraveghere – care a fost stabilit conform art. 92 C.p. – trebuie să respecte două cerințe obligatorii: să fie cuprins între 2 și 4 ani și, respectiv, să nu fie mai mic decât pedeapsa aplicată; prin urmare, prima instanță nu era îndreptățită a stabili un termen de supraveghere mai mic de cuantumul pedepsei rezultante a concursului de infracțiuni, respectiv mai mic de 2 ani și 2 luni.

În considerarea caracterului obligatoriu al condițiilor care trebuie respectate în stabilirea duratei termenului de supraveghere, astfel cum rezultă din art. 92 alin. 1 C.p., menționarea în considerentele hotărârii a unui termen de supraveghere de 2 ani, deși prin minuta și dispozitivul întocmite s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani și 2 luni, nu se circumscrie noțiunii de contrarietate între considerente și dispozitivul hotărârii.

Această din urmă situație juridică presupune regăsirea unor situații de incompatibilitate juridică între soluția sau o parte a soluției dispuse de organul judiciar și argumentele de fapt și de drept care ar trebui să constituie fundamentul soluției; această situație de incompatibilitate juridică trebuie să afecteze drepturile fundamentale ale părții, interesele procesuale esențiale, pentru a determina o soluție de reluare a cercetării judecătorești în primă instanță, consecutivă desființării hotărârii apelate și trimiterii spre rejudecare.

Nu orice eroare materială, de scriere, de calcul, de precizare ori explicare din conținutul unei hotărâri judecătorești se circumscrie noțiunii de contradicție juridică, pentru a determina necesitatea reparcurgerii etapei procesuale a cercetării judecătorești în primă instanță, ci numai acele situații de contrazicere ce afectează în substanța sa actul de justiție.

Aplicând considerentele expuse la situația prezentei cauze, rezultă că prima instanță nu putea stabili un termen de supraveghere mai mic decât cuantumul pedepsei rezultante a concursului de infracțiuni, fără a încălca dispozițiile imperative cuprinse în art. 92 alin. 1 C.p. Menționarea în considerentele hotărârii a unui termen de supraveghere mai mic decât cel stabilit prin dispozitiv, se circumscrie în mod evident mențiunii de eroare materială, iar nu erorii de judecată, greșeala de scriere rezultând din compararea a ceea ce în mod eronat s-a scris – 2 ani –, cu întinderea exactă a termenului legal – 2 ani și 2 luni.

III.Argumentele apărării privind nelegalitatea hotărârii ca urmare a unei pretinse neregularități în stabilirea cuantumului pedepselor individuale și a pedepsei rezultante, sunt total nefondate, fiind rezultatul unei viziuni greșite în ceea ce privește conținutul hotărârii.

Astfel, prima instanță de judecată a precizat în mod clar concluziile întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor deduse judecății pentru fiecare dintre cei doi inculpați, persoană fizică și, respectiv persoană juridică, după care a aplicat într-un mod argumentat criteriile de individualizare judiciară a pedepselor pentru fiecare infracțiune, conform art. 74 C.p.

Nu este elocventă neprecizarea exactă a cuantumului pedepsei stabilite pentru infracțiunea dedusă judecății, în considerentele hotărârii, atâta timp cât s-au analizat criteriile personale și reale de individualizare a pedepsei, prev de art. 74 C.p., au fost detaliate elementele care privesc fapta și făptuitorul pentru fiecare infracțiune și, respectiv, inculpat, iar cuantumul pedepsei pentru fiecare infracțiune prin minuta și dispozitivul hotărârii întocmite conform art. 400 și, respectiv, 404 C.p.p., este stabilit în concordanță cu argumentele juridice expuse în considerentele hotărârii la secțiunea ”individualizare judiciară a pedepsei”.

Operațiunea juridică a contopirii pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente este reglementată prin dispozițiile art. 39 C.p.

Inculpații contestă aplicarea acestui procedeu juridic prin hotărârea supusă controlului judiciar, susținând că lipsește ”analiza procesului de contopire a pedepselor ce urmau a fi aplicate pentru fiecare infracțiune în parte… nu a fost analizată în considerente și stabilită pedeapsa rezultantă pentru fiecare dintre cei doi inculpați”.

Conform art. 404 alin. 2 C.p.p., când instanța dispune condamnarea, în dispozitiv se menționează pedeapsa principală aplicată, pentru ca expunerea hotărârii să cuprindă, conform art. 403 alin. 1 C.p.p., descrierea faptei ce formează obiectul trimiterii în judecată, cu arătarea timpului, locului unde a fost săvârșită infracțiunea, încadrarea juridică, motivarea soluției cu privire la latura penală, prin analiza probelor și motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.

Modalitatea de contopire a pedepselor individuale stabilite pentru infracțiunile concurente este reglementată cu titlu imperativ prin dispozițiile art. 39 alin. 1 C.p. și presupune, în cazul unor pedepse numai cu închisoarea, aplicarea pedepsei celei mai mari, sporită cu o treime din celelalte pedepse stabilite (art. 39 alin. 1 lit. b C.p.), iar în cazul pedepselor cu amendă presupune aplicarea celei mai severe, sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (art. 39 alin. 1 lit. c C.p.). Raportat la caracterul strict al prevederilor legale care reglementează modalitatea de contopire a pedepselor individuale, instanța de judecată nu are nici un drept de apreciere, ci este obligată să aplice, în esența lor, prevederile art. 39 C.p., neavând un drept de analiză ori o posibilitate de înlăturare sau reducere a pedepsei rezultante; prin urmare, operațiunea de contopire în pedeapsa rezultantă nu este supusă unei argumentații juridice proprii, ci este impusă prin dispozițiile legale ale art. 39 C.p.

IV.Dispozițiile art. 38 C.p. reglementează formele concursului de infracțiuni, acestea fiind: concurs real de infracţiuni- când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, sau cand una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;  concurs formal de infracţiuni - când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.

Precizarea în sentința penală a formei concursului de infracțiuni din cele prevăzute la art. 38 C.p., deși în rechizitoriul întocmit nu s-a specificat acest aspect, nu se circumscrie unei erori de judecată, unei nelegalități a sentinței, așa cum se pretinde prin motivele de apel, și în nici un caz nu echivalează cu o schimbare de încadrare juridică efectuată cu încălcarea prevederilor legale, astfel cum consideră apărarea.

Precizarea formei concursului de infracțiuni prin indicarea alineatului din articolul 38 C.p. corespunzător categoriei concursului de infracțiuni existente în cauză, reprezintă un act de exigență juridică, care nu este subsumat unor formalități anume ori unor cerințe procedurale aparte.

Stabilirea încadrării juridice presupune opera sau etapa prin care se realizează corespondența dintre actul de conduită concret executat de o persoană, fapta concretă săvârșită și tiparul abstract de conduită indicat prin norma de incriminare; presupune realizarea unei simetrii între modificarea adusă lumii înconjurătoare prin activitatea infracțională și modelul de conduită reglementat prin dispozițiile legale.

În cazul dedus judecății, încadrarea juridică a presupus stabilirea prevederilor legale care reglementează și sancționează fapta concretă reținută în sarcina inculpaților, respectiv: dispozițiile art. 192 alin. 1 și 2 C.p. și, respectiv art. 349 alin. 2 C.p.; detalierea formei concursului de infracțiuni nu se circumscrie noțiunii de ”încadrare juridică”.

V.Cercetarea judecătorească constituie ansamblul de acte și măsuri procesuale, totalitatea mijloacelor de probă administrate de instanța de judecată în scopul aflării adevărului în cauză, cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului penal, drepturilor și intereselor legitime le părților.

În cursul cercetării judecătorești în primă instanță au fost administrate probe în vederea aflării adevărului, respectiv: au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu; a fost audiată persoana vătămată, soția victimei; au fost discutate în contradictoriu cererile de administrare a probelor formulate de inculpați; a administrată proba constând în raport de expertiză și supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară.

Instanța de judecată nu are competența funcțională de a cenzura și ”sancționa modalitatea neclară de formulare a învinuirilor aduse inculpaților conform actului de sesizare”, astfel cum susține apărarea, aceste probleme juridice fiind de competența judecătorului de cameră preliminară, conform art. 342 C.p.p. – obiectul procedurii de cameră preliminară îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a legalității sesizării instanței; prin Încheierea de Cameră Preliminară nr. 193 din 05 iunie 2019 s-a constatat, în mod definitiv, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit în cauză și s-a dispus începerea judecății; argumentele privind neclaritatea acuzației penale puteau fi invocate în cursul procedurii de cameră preliminară, în ceea ce privește legalitatea sesizării instanței, însă, în prezenta cauză, inculpații nu au formulat cereri și excepții în cursul procedurii de cameră preliminară. Aceeasi este si situatia  numelui eronat al inculpatilor din considerentele incheierii de camera preliminara, acestia avand posibilitatea de a formula contestatie conform art 347 Cpp, insa indicarea numelui gresit se circumscrie notiunii de eroare materiala in sensul art 278 Cpp.

Indicarea și analiza dispozițiilor legale incidente în cauză, care reglementau obligațiile cu caracter profesional pe baza cărora inculpații își îndeplineau activitățile în materia construcțiilor, s-a realizat prin raportul de expertiză tehnică judiciară și suplimentul acestui raport, ambele aflate la dosarul de fond al primei instanțe.

Prin decizia din apel se vor aprofunda dispozițiile legale aplicabile, astfel încât vor fi înlăturate presupusele lacune existente în ceea ce privește baza legală a obligațiilor profesionale ce reveneau inculpaților. Se are în vedere și apartenența categoriei dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea unei activități sau exercitarea unei profesii la segmentul privind temeinicia acuzației penale, întrunirea condițiilor pentru tragerea la răspundere penală a inculpaților pentru infracțiunile reținute în actul de sesizare.

Stabilirea responsabilităților ce reveneau fiecărui inculpat constituie o problemă de fapt cu rezonanță juridică în angajarea răspunderii penale, astfel încât se va detalia acest aspect în cele ce vor urma în prezenta decizie penală, la categoria analizei temeiniciei și legalității răspunderii penale a inculpaților.

Nu există elemente de confuzie sau neclaritate în actul de sesizare care să determine prin ele însele achitarea inculpaților, astfel cum se susține de către apărare, care, de altfel, nu indică (fila 18 verso al motivelor de apel) care ar fi temeiul juridic al unei pretinse soluții de achitare ce decurge exclusiv din presupusa neclaritate sau confuzie a actului de sesizare.

Atribuirea și conținutul funcției de șef de șantier sau șef punct de lucru, care ar fi revenit – conform apărării – unuia dintre martorii audiați, respectiv inginerului topograf, constituie elemente de fapt cu rezonanță juridică asupra responsabilității penale a inculpaților, care vor fi analizate în prezenta hotărâre penală.

Faptul că prima instanță a reținut o culpă concurentă în sarcina altor două persoane – un inginer și un maistru, acesta din urmă fiind decedat în prezent -, nu reprezintă un element de contradicție în hotărârea pronunțată, ci este o concluzie extrasă de prima instanță în baza probelor administrate și care va fi supusă cenzurii instanței de control judiciar; nu există nici o contradicție în termeni în cuprinsul hotărârii apelate, întrucât prima instanță a reținut că alte două persoane, respectiv un maistru și un inginer, exercitau atribuții de șef punct de lucru sau șef șantier, dar numai în fapt, ceea ce nu a exclus responsabilitatea inculpaților în declanșarea accidentului de muncă, motiv pentru care s-a dispus antrenarea răspunderii penale.

Apărarea consideră că aceste argumente din sentința penală apelată denotă superficialitatea cercetării judecătorești la fond, fără să explice în ce măsură cercetarea judecătorească influențează temeinicia concluziilor din hotărârea apelată.

Criticile aduse încheierii de cameră preliminară despre care apărarea susține că dovedește superficialitate, exced cadrului procesual, întrucât, prin rămânerea definitivă a încheierii de cameră preliminară pronunțată în cauză, nu mai pot fi formulate critici și argumente privind legalitatea acestei categorii de hotărâri judecătorești; inculpații nu au formulat cereri și excepții pe cameră preliminară și nici nu au contestat încheierea nr. 193 din 05 iunie 2019, deși aveau acest drept, astfel încât, în calea de atac a apelului împotriva hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de judecată, nu mai există competența funcțională a reanalizării cererilor și excepțiilor de cameră preliminară. Apărarea nu a indicat temeiul legal în baza căruia ar avea posibilitatea să conteste în acest stadiu procesual încheierea de cameră preliminară, ceea ce denotă încălcarea principiului separatiei functiilor judiciare reglementat prin art 3 Cpp si a principiului legalității procesului penal, prev de art. 2 C.p.p. – procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

O altă categorie de argumente în sprijinul soluției de desființare a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, cerută în mod repetat de către inculpați, privește modalitatea în care prima instanță a pronunțat hotărârea supusă apelului, în raport de momentul închiderii dezbaterilor. La data de 14.10.2020 s-au încheiat dezbaterile judiciare, iar la solicitarea apărătorului inculpaților s-a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise, până la data de 28.10.2020; ulterior, s-a amânat pronunțarea la data de 11.11.2020 și, respectiv, încă odată, la data de 25.11.2020, când s-a pronunțat hotărârea apelată.

Conform art.391 alin.1 și 2 C.p.p., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii, deliberarea și pronunțarea puteau fi amânate pe un termen de 15 zile de la închiderea dezbaterilor și, în situații excepționale, raportat la complexitatea cauzei, pronunțarea mai putea fi amânată pe un alt termen, de cel mult 15 zile, încă odată.

Prevederile legale ce reglementează termenul stabilit pentru deliberare și pronunțare nu sunt sancționate cu nulitatea absolută, nefiind cuprinse în enumerarea din art. 281 alin. 1 C.p.p.

Se poate discuta despre sancțiunea nulității relative, conform art. 282 C.p.p., fiind incidentă o încălcare a altor dispoziții legale decât cele care sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, dispoziții legale ce reglementează desfășurarea procesului penal, însă pentru a opera o asemenea sancțiune procesuală trebuie îndeplinite condițiile privind producerea unei vătămări a drepturilor părților, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului, în speță a hotărârii primei instanțe.

Invocarea unor dispoziții legale nerespectate pe parcursul procesului penal nu echivalează cu existența unei vătămări procesuale, astfel încât amânarea deliberării și pronunțării hotărârii de mai multe ori, cu depășirea termenului prev de art. 391 C.p.p., nu este aptă a da naștere în mod automat unei vătămări procesuale, întrucât scopul acestei instituții juridice este de a crea toate premisele pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, în urma unui examen aprofundat al cauzei în ansamblu și prin acordarea posibilității formulării de către părți a concluziilor scrise.

Totodată, nu este îndeplinită nici condiția imposibilității înlăturării pretinsei vătămări procesuale decât prin anularea actului, luând în considerare că o eventuală desființare a hotărârii apelate, pentru acest motiv, și trimiterea cauzei spre rejudecare ar determina reluarea cercetării judecătorești și parcurgerea unei durate a procesului penal mult mai mare decât intervalul de timp în care a fost amânată pronunțarea hotărârii.

VI.  In ceea ce privește substanța acuzațiilor penale aduse celor doi inculpați, persoana juridica si persoana fizica, reprezentantul sau legal, se rețin următoarele:

Legea penala prin dispozițiile art. 135-151 Cp consacră un model de răspundere penală directă, în care persoana juridică răspunde pentru fapta proprie, răspunderea penală a persoanei juridice este directă şi personal si nu este condiţionată de identificarea sau angajarea răspunderii penale a persoanei fizice care a contribuit în orice mod la săvârşirea aceleiaşi fapte, precum nici de forma de vinovăţie a persoanei fizice care a acţionat în calitate de autor material.

Legea penală nu se aplică oricărei entităţi care are personalitate juridică ci potrivit art.135 alin.1 C.p., nu sunt subiecţi activi ai infracțiunii statul, autorităţile publice, instituţiile publice, numai pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea unei activități ce nu poate forma obiectul domeniului privat ( art.135 alin.2 C.p.).

Vor răspunde însă penal persoanele juridice de drept privat, indiferent de forma juridică pe care o îmbracă, indiferent de tipul de activitate pe care îl desfăşoară, cu observarea limitărilor stabilite de lege.

În ceea ce priveşte elementul material, legiuitorul a consacrat trei criterii pe baza cărora o infracţiune poate fi atribuită unei persoane juridice. Persoanele juridice răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

Săvârşirea în realizarea obiectului de activitate - infracţiunea trebuie să se afle în strânsă legătură cu realizarea obiectului de activitate. Este vorba despre fapte care se legală de politica generală a persoanei juridice, de activităţile principale menite să ducă la realizarea obiectului social. Se includ in aceasta categorie infracțiunile privind protecția muncii.

In doctrina s-a arătat ca prin săvârşirea unei infracţiuni în realizarea obiectului de activitate se presupune că un organ, prepus sau reprezentant al persoanei juridice a comis o infracţiune cu prilejul transpunerii în practică a activităţilor pe care, potrivit legii sau actelor constitutive, persoana juridică le poate derula. Vor fi cuprinse infracţiunile din domeniul muncii , astfel cum este si situatia dedusa judecatii. Faptele evaluate trebuie să fie atașate de politica generală a persoanei juridice sau de activităţile principale menite să ducă la realizarea obiectului social.

Fiind un model de răspundere directă, răspunderea penală a persoanei juridice instituită de art.135 C.p. impune constatarea unui element subiectiv, propriu persoanei juridice, separat de elementul subiectiv ce caracterizează fapta unei anumite persoane fizice. Dispoziția cuprinsa în  art. 16 alin. (1) C. pen. stabilește că  fapta (indiferent dacă este comisă de o persoană fizică sau de o persoană juridică) constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală

Se instituie o răspundere subiectiva a persoanei juridice, astfel ca este întotdeauna necesar sa constate, pe lângă existenta actului material care face parte din conținutul infracțiunii, si existenta elementului subiectiv cerut de lege pentru infracțiunea respectiva. In cazul persoanelor juridice, elementul subiectiv prezinta o serie de particularități, săvârșirea infracțiunii putând decurge dintr-o decizie intenționata luata de o persoana sau de către mai multe persoane din cadrul societății sau instituției ori dintr-o atitudine de neglijenta in cadrul persoanei juridice cum ar fi o organizare interna deficitara, masuri de protecția muncii insuficiente, restricții de alta natura care au creat condițiile ce au dus la comiterea infracțiunii.

În cazul infracţiunilor din culpă, trebuie să se constate că persoana juridică a avut cunoştinţă de riscul comiterii lor şi a neglijat să adopte măsurile necesare pentru a le preveni, ori nu a avut reprezentarea riscului grav, deși ar fi trebuit si putut sa îl aibă - aceasta nu a luat toate măsurile de pregătire profesională, control și supraveghere a personalului, precum și de transmitere corectă a informației către întreg personalul pentru ca o astfel de infracțiune să nu se comită.

Pentru proba elementului subiectiv, instanţa poate recurge la orice mijloc de probă pentru a stabili poziţia subiectivă reală a persoanei juridice. Existenta vinovăției sau a formei ori modalităţii acesteia se desprinde din aspectele obiective ale modului în care au fost adoptate hotărârile de către organele de conducere ale persoanei juridice sau din practicile existente, cunoscute, acceptate sau tolerate, în cadrul activității persoanei juridice.

În cazul infracțiunilor din culpă, vinovăția se stabilește prin verificarea obligațiilor persoanei juridice, cum ar fi situația in care infracțiunea a fost determinată de o organizare necorespunzătoare. În ipoteza angajării răspunderii penale a persoanei juridice pentru fapte săvârșite din culpă, se consideră că aceasta este posibilă indiferent dacă este sau nu stabilită vinovăția unei persoane fizice, deoarece culpa se raportează la atitudinea organelor entității colective în cauză

Potrivit art. 135 alin. (3) C. pen., „răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte”. Astfel, rezultă că răspunderea penală a persoanei juridice poate coexista cu răspunderea persoanei fizice, care are calitatea de organ al persoanei juridice, și cu cea a persoanei fizice care a efectuat elementul material al infracțiunii, dar cele trei categorii de subiecți se pot afla și în alte poziții.

Analizând ansamblul probelor administrate în cursul procesului penal prin raportare la considerentele teoretice şi doctrinare expuse, instanţa de control judiciare reţine următoarele:

 S.C. …a încheiat un contract de subantrepriza nr. …/2013 cu …., privind execuția unei parți din lucrarea principala, constând in „ Canalizare menajera zonele periurbane … si …”. Lucrarea principala a constat in „ Reabilitarea si extinderea rețelelor de distribuție a apei si de canalizare menajera in municipiul … in zonele periurmane … si …” si a fost încheiata de…. cu municipiul…, prin primar, in baza contractului de lucrari nr. …/03.06.2013.

Îndeplinirea de către subantreprenorul S.C. …a condițiilor legale pentru desfășurarea activității care a format obiectul contractului de subantrepriza constituie un aspect distinct de răspunderea penala care poate fi antrenata ca urmare a neîndeplinirii unor obligații legale, pe parcursul si in cadrul executării lucrărilor contractate, care presupun neluarea sau neadoptarea necorespunzătoare a masurilor de protecție si siguranța a muncii si lucrătorilor. Îndeplinirea condițiilor legale pentru contractarea si desfășurarea lucrărilor este anterioara, premergătoare desfășurării efective a acestora, in cadrul si exercițiul acestor lucrări operand neexecutarea unei obligații sau sarcini de natura a crea o stare de pericol iminent pentru siguranța si viața lucrătorilor angrenați in executarea lucrărilor.

Îndeplinirea de către  subantreprenorul S.C. …a condițiilor legale pentru desfășurarea activității care a format obiectul contractului de subantrepriza  a fost concluzionata  prin raportul de expertiza tehnica  judiciara  efectuat in cursul urmăririi penale,  mijloc de proba prin care totodata s-a  mentionat:  la momentul producerii accidentului de munca victima care a fost prinsa sub  malurile de pamant surpate indeplinea  conditiile pentru desfasurarea  lucrarilor de constructii  retea de canalizare; cauza principala  a constat in neutilizarea  dispozitivelor de protective pentru sprijinirea  malurilor de pamant impotriva prabusirii, iar cauza secundara a constat in deficientele  privind supravegherea lucratorilor de catre beneficiarul lucrarii si de catre  constructor; a fost indicata persoana juridica constructoare ca fiind responsabila  de producerea accidentului.

In prima faza procesuala a fost depus si un raport de expertiza efectuat de expertul- parte desemnat de inculpata persoana juridica; expertul desemnat de inculpata nu a formulat concluzii proprii, ci a contestat raportul de expertiza judiciara in domeniul protecția muncii,  formulând obiecțiuni împotriva fiecărei concluzii a acestui mijloc de proba, fără însă a se exprima si  opinii  de specialitate proprii. Astfel, instanța de apel constata ca raportul de expertiza depus de expertul numit de inculpata- persoana juridica nu poate contribui la soluționarea cauzei, întrucât ii lipsesc părțile esențiale prevăzute in art. 178 alin 4 literele b si c Cpp, respectiv partea expozitiva – descrierea operațiilor de efectuare a expertizei, metodele, programele, si echipamentele utilizate si, respectiv, concluziile prin care se răspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare. Dimpotrivă, conținutul esențialmente critic al acestui raport de expertiza efectuat de expertul numit de inculpata îl convertește intr-un instrument de formulare a obiecțiunilor împotriva raportului de expertiza efectuat de expertul desemnat de organul judiciar, fără a fi formulate opinii de specialitate proprii, autonome si fundamentate științific si legal. Expertul numit de inculpata- persoana juridica si-a atribuit rol de organ judiciar, fără a formula răspunsuri proprii la obiectivele stabilite de organul judiciar, fiind încălcate prevederile art. 177 alin 3 Cpp:  expertul are obligația de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observație sau constatare și de a expune o opinie imparțială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile științei și expertizei profesionale.

Probele constand in rapoarte de expertiza judiciara din cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti coroborate cu declaratiile martorilor atesta urmatoarele evenimente:

În data de 10.11.2014 la punctul de lucru din municipiul …, intersecţia … cu strada …, se desfasurau activitati de sapare a unor santuri pentru lucrarea subcontractata de  SC … Canalizare menajera zonele periurbane ; Lucratorii …şi …  au coborat in santul adanc de peste 3,20-3,50 metri pentru montarea conductelor de canalizare în şanţul săpat la o adâncime, fără ca malurile să fie susţinute de panouri de protecţie; malurilor şanţului s-au prăbuşit peste muncitorul Cărăvan Tudor, intervenind decesul acestuia. 

Coroborand probele cu inscrisuri si declaraţiile martorilor, rezulta ca SC …, avea procurat un sistem de sprijinit săpături cu panouri metalice tip standard şi tehnologia de folosire a acestora (vol.2 dosar u. p.), insa în ziua producerii accidentului de muncă, acest sistem de sprijinit maluri se afla la un alt punct de lucru, aflat la o distanta apreciata de martori ca fiind de 500m -1km. Acest punct de lucru sau santier nu facea parte din cadrul lucrarii subcontractate de la…, ci era  diferit .

Din echipa de muncitori făceau parte: inginer…, maistrul …, ….,…, …. - instalatori, … şi… - excavatorişti.

Examinarea ansamblului probator administrat in cauza, in lumina exigentelor procedural reglementate prin dispozitiile art 103 alin 2 Cpp si art 396 alin 2 Cpp conduce la concluzia existentei unor carente in activitatea de supraveghere si coordonare a lucratorilor angrenati in executarea lucrarilor subcontractate, aflate in legatura de cauzalitate directa cu accidentul de munca ce a determinat decesul instalatorului aflat in interiorul santului adanc dar nesecurizat.

SC … prin administrator nu a intreprins  nicio masura pentru a nominaliza o persoana cu rol de sef de santier sau de punct de lucru( avand in vedere ca lucrarea  constractata avea un singur punct de lucru- canalizare menajera), rezultand ca echipa de lucratori trebuia sa fie coordonata de catre  conducatorul societatii executante a lucrarii; toti lucratorii aveau functii de executie,  nefiind nicio persoana desemnata in mod oficial cu rol de coordonare, supraveghere si control,  ceea ce conduce la concluzia ca reprezentantul conducator al societatii  constructoare  si-a pastrat  aceste atributii si responsabilitati.

Conform prevederilor art. 22 ale Capitolului V.„OBLIGAŢIILE SUBCONTRACTANTULUI" din contractul de subantrepriză, în termen de 5 zile de la semnarea contractului de subantrepriză, …avea obligația de a ”prezenta antreprenorului general copia după decizia de numire a șefului de șantier numit pentru lucrarea ce face obiectul prezentului contract”. Lucrarea a constat in “canalizare menajera zonele periurbane … si …”. Conform dispozitiilor art 30 din acelasi contract, subcontractantul SC …. este responsabil de efectuarea corecta a montajului echipamentelor prevazute in prezentul contract ata de reperele date de Antreprenorul General”

 Versiunea apărării conform căreia obligația inculpatei- persoana juridica, in calitate de subantreprenor era aceea de a comunica către…. persoana ce urma să îndeplinească funcția de șef de șantier nu corespunde probelor administrate, fiind in mod vădit  contrara chiar substanței drepturilor si obligațiilor ce formează obiectul contractului de subantrepriza încheiat. Responsabilitatea inculpatei persoana juridica, prin administrator inculpatul ca persoana fizica  nu se reducea doar la o comunicare a numelui persoanei desemnate in funcția de șef de șantier, ci consta in prezentarea deciziei, deci a înscrisului întocmit ad probationem, care sa dovedească desemnarea  unei persoane in funcția de șef de șantier, in virtutea tocmai a rolului si atribuțiilor esențiale ce incumbau acestei funcții, astfel cum rezulta din  procesele- verbale de instruire  aflate la dosarul cauzei.

SC …nu a îndeplinit această obligație, nu a dovedit emiterea unei decizii de numire a șefului de șantier/de punct de lucru; aceasta decizie nu a fost dovedita in materialitatea sa, cu atât mai mult nu exista nicio decizie scrisa de numire in calitate de șef șantier sau șef punct de lucru a martorului Stăncioi Iulian – inginer topograf, membru al echipei de șantier.

Necesitatea  existentei in forma scrisa  a deciziei de numire in funcția de șef- șantier sau șef punct de lucru rezulta de  multiple rațiuni: ad probationem- respectiv pentru a se dovedi existenta in materialitatea sa a acestui act administrativ cu caracter individual, a proba totalitatea drepturilor si obligațiilor care intra in conținutul funcției; pentru opozabilitate fata de persoana vizata, respectiv pentru a da naștere ansamblului drepturilor si obligațiilor aferente  care intra in conținutul funcției respective si a produce efecte fata de titular  ; persoana desemnata trebuie sa cunoască ansamblul atribuțiilor si responsabilităților care ii revin in exercițiul acestei funcții; pentru a asigura  procedura de comunicare a deciziei către persoana vizata, in lipsa acestei operațiuni, orice persoana se va exonera de răspundere întrucât nu exista dovada cunoașterii, asumării însărcinării valabile într-o anumita funcție sau responsabilitate.

 In cuprinsul Planului propriu de Securitate si sanitate in munca pentru lucrarea subcontractanta, apartinand insa apreprenorului general…, in capitolul 3 privind personalul cu responsabilitati privind organizarea, exista mentiunea ca persoana …este desemnata in calitate de topograf/sef punct de lucru, prin decizia …/13.11.2013. Activitatea procesuala de administrare a probelor nu a condus la stabilirea existentei si continutului acestei decizii, precum nici a faptului comunicarii catre persoana desemnata pentru a produce efecte juridice.

 Apararea a sustinut ca dovada îndeplinirii obligației SC … de desemnare a sefului punctului de lucru decurge din faptul că…. în calitate de lider de asociere a emis decizia nr. …/13.11.2013 prin care martorul …a fost desemnat topograf/şef punct de lucru pentru lucrarea subcontractată, iar decizia nr. …/13.11.2013 a fost emisă ca urmare a comunicării făcute de către SC …conform prevederilor art. 22 din Contractul de subantrepriză.

Aceasta aparare se  incadreza in  limitele unei afirmatii lipsite de suport probator, intrucat  in cursul cercetarii judecatoresti, la solicitarea instantei de apel,…. in calitate de antreprenor a comunicat ca nu a  emis decizia …/13.11.2013,avand in vedere ca… nu a fost angajatul sau, iar martorul  …in calitate de responsabil cu securitatea si sanatatea in munca, audiat chiar la solicitarea inculpatilor apelanti a precizat ca nu a vazut in mod direct si nemijlocit niciodata acea decizie, ci doar i s-a comunicat numarul ei de catre compartimentul Resurse umane; prin urmare nu s-a dovedit  existenta in materialitatea ei a deciziei  de numire a  martorului Stancioi Iulian in functia de sef  punct de lucru  pentru lucrarile subcontractate,  in a caror executare s-a produs accidentul de munca dedus judecatii.

Totodata, pentru a produce efecte juridice-constand in învestirea unei persoane cu  atributiile de sef punct de lucru/sef santier in cadrul lucrarilor de executare a canalizarii  subcontractate de SC …- decizia de numire trebuia emisa de  executantul lucrarii, respectiv de SC…, conform dispozitiilor art 22 din contractual de subantrepriza, in calitate de angajator al  persoanei desemnate,  iar nu de antreprenor, care nu avea nicio relatie contractuala cu persoana ce trebuia desemnata, in acest sens fiind si dispozitiile contractului de subantrepriza care au prevazut in sarcina subantreprenorului executant sarcina desemnarii sefului de santier; decizia trebuia sa fie comunicata persoanei, in caz contrar aceasta fiind exonerate de raspundere pentru sarcini sau indatoriri care nu  i s-au comunicat oficial, sub semnatura.

La data de 12.03.2014,…. prin persoana desemnata cu sanatatea si securitatea in munca- martorul …a efectuat instruirea mai multor persoane din cadrul persoanei juridice subantreprenoare executant al lucrarii.  S-a întocmit „FIŞA DE INSTRUIRE COLECTIVĂ privind securitatea şi sănătatea în muncă" (Vol. II d.u.p. -fila 271), unul dintre exemplare fiind primit de catre martorul …. Faptul material al preluarii unui exemplar al fisei de instruire colectiva nu îi confera de plano acestei persoane functia de sef de santier/ sef punct de lucru, intrucat nu exista nicio mentiune in acest sens in cuprinsul fisei; primirea acestei fise nu s-a realizat în calitate de „conducător al locului de muncă", asa cum sustin inculpatii, intrucat nu exista nicio atestare scrisa a acestei functii sau responsabilitati.

Rolul de coordonator al locului de munca sau de sef punct de lucru este transferat in fapt asupra martorului inginer topografist de catre inculpati cu scopul de a fi exonerati de raspunderea juridica ce intervine in cazul nerespectarii unor masuri ce deriva din normele de securitate in munca, astfel cum este si accidentul de munca determinat de nerespectarea normelor privind utilizarea obligatorie a panourilor de sprijin in cazul sapaturilor care depaseau o anumita adancime.

Declaraţia notariala apartinand martorului…, din data de 19.02.2021, constituie o proba extrajudiciara si nu va fi valorificata in procesul penal, luand in considerare ca martorul a fost audiat in mod nemijlocit de catre instanta de apel, in prezenta partilor. Martorul a declarat ca  se adresa  martorului …in calitate de sef  punct de lucru “ pentru ca nu ma puteam adresa  unui lucrator oarecare”, acesta din urma fiind singurul cu studii superioare din echipa de lucru care  executa lucrarile de canalizare; considerarea  inginerului topografist ca  fiind  seful punctului de lucru a avut doar o baza faptica, era consecinta reprezentarii  gradului ridicat de instruire si pregatire profesionala a cestei persoane, insa  nu exista niciun inscris valabil care  sa ii confere aceasta  functie  sau responsabilitate. Declaratia martorului … este in acelasi sens: nu a indeplinit functia de sef punct de lucru, nu a fost desemnat nici macar verbal de catre administratorul societatii sa conduca echipa de lucratori, a semnat primirea fiselor de instruire pentru Securitate in munca deoarece avea studii superioare, dar el insusi nu a instruit lucratorii, ci a fost instruit ca si acestia din urma. Relatia cu administratorul societatii executante a presupus discutii cu administratorul in persoana inculpatului- persoana fizica despre toate problemele aparute in cadrul exercitarii functiei de inginer topografist.

Martorul …mai  este inscris in  alte procese- verbale de  instruire in domeniul securitatii in munca, in  calitate  de persoana instruita  si nu se prevede calitatea invocata de sef de santier sau de punct de lucru.

Susținerea conform căreia, daca  SC …nu şi-ar fi îndeplinit obligația  de a comunica antreprenorului general …persoana ce urma să îndeplinească funcția de șef de șantier/șef punct de lucru, opera sancțiunea  rezilierii contractului, se circumscrie unei apărări specifice dreptului civil, domeniului executării drepturilor si obligațiilor parților contractante, fără a produce efecte asupra răspunderii penale, in măsura in care nerespectarea acestei obligații a constituit cauza  unui accident de munca in cadrul căruia o persoana si-a pierdut viața.

Ansamblul probelor administrate în cauză nu a relevat faptul că martorul…, in calitate de inginer topograf era și în fapt conducătorul locului de muncă al echipei…, ci aceasta aparare formulata de inculpati este total nefondata, pastrandu-si nivelul pur teoretic, fara niciun suport probator necesar, adecvat si obiectiv.

Neîndeplinirea obligației  de natura mixta, contractual – normativa, de a desemna un responsabil al lucrărilor la punctul de lucru respectiv șef de șantier sau șef punct de lucru a fost confirmata prin chiar declarația inculpatului …din cursul urmăririi penale:” datorita faptului ca in  perioada lucrărilor  din bulevardul …mai aveam si alte lucrări simultane pe raza municipiului…, pe care le efectuam cu aceiași  echipa de muncitori, care avea desemnat un sef de șantier si un șef punct de lucru, am omis desemnarea  unui responsabil  cu punctul de lucru din bulevardul…. Aceasta omisiune s-a datorat unei urgente in executarea lucrării de pe bulevardul …precum si datorita faptului ca echipa avea aceeași componenta.”

Fisa postului încheiata in ceea ce îl privește pe martorul …cuprinde referirea la funcția de inginer topo, cu nivel ierarhic management.  Nu exista nicio funcție de șef de șantier sau șef punct de lucru atribuita acestei persoane; dimpotrivă in fisa postului se menționează ca funcția de inginer topo se subordonează ierarhic șefului de șantier, rezultând in mod clar ca nu exista identitate intre cele doua funcții, întrucât ar însemna ca persoana cu funcția de inginer topo sa se subordoneze sie înseși, in calitatea suplimentara de șef de șantier, ceea ce contravine naturii si conținutului fisei postului unei persoane.

La data de 05.11.2014 conform procesului -verbal  de instruire întocmit la acea dată, a fost efectuată instruirea tematica  de catre  persoanele …( martor) si  …, iar printre persoanele instruite se afla si  martorul…, in calitate de  participant -evaluat- instruit, obținând si calificativul „B”; deci  cu câteva zile anterior producerii accidentului de munca aceasta persoana nu era desemnata in mod legal in calitate de șef de șantier sau de punct de lucru, ci era membru al echipei  care executa lucrările subcontractate, fiind evaluata din punct de vedere al sănătății si securității in munca. In mod total nefondat susține apărarea ca acest martor ar fi fost desemnat anterior în calitate șef punct de lucru pentru lucrarea ce a format obiectul Contractul de subantrepriză, întrucât nu exista nicio mențiune in acest proces- verbal care sa ii atribuie martorului calitate sau funcție cu atribuții de supraveghere si control, după cum nu exista niciun înscris legal izvorâtor de funcție sau atribuție suplimentara.

Dimpotrivă, in fila a doua a acestui proces-verbal de instruire din data de 05.11.2014 se menționează rolul si atribuțiile persoanei care exercita funcția de șef punct de lucru, consfințindu-se, așadar, in mod expres aceasta noțiune.  Mai mult, s-a prevăzut:” pentru fiecare punct de lucru șeful punctului de lucru va fi numit prin decizie, iar activitatea in cadrul acestuia se va efectua numai sub directa supraveghere a acestuia” (fila 169 vol.I dosar de urmărire penala). Se dovedește netemeinicia apărării formulate de inculpați privind lipsa de obligativitate de desemnării in scris a persoanei cu funcția de șef punct de lucru.  Procesele verbale de instruire fiind emise de către SC…, este evident ca răspunderea desemnării unei persoane in funcția de șef de șantier incumba acestei societati, in calitate de executant efectiv al lucrărilor de construcții, in virtutea contractului de subantrepriza.

Inscrisurile reprezentand procese-verbale de trasare a lucrarilor depuse in apel nu atesta functia de sef de santier sau de punct de lucru a martorului…, intrucat in cuprinsul acestora persoana este indicate cu functia de inginer topograf, participand din partea SC …la efectuarea lucrarilor de trasare, alaturi de persoane cu functii diferite- diriginte santier, CTC santier si un reprezentant al antreprenorului. Prezenta sa a fost impusa chiar de natura operatiunii efectuate - trasare a lucrarilor, verificarea lucrarilor, etanseitate si verificare  a conductelor.

 Neindeplinirea de catre martorul ….a functiei de sef punct de lucru /de santier, el fiind inginer topo rezulta in mod indirect, dar neechivoc din cuprinsul deciziei nr. …/13.11.2014, prin care SC …a numit o comisie pentru a verifica, dupa producerea accidentului de circulatie, conditiile de Securitate in munca. In cuprinsul acestei decizii … este inscris ca membru al comisiei, in functia de inginer.

 Nu exista unanimitate nici in sustinerile martorilor avand calitatea de lucratori membri ai echipei de executare a sapaturilor in ceea ce priveste persoana  considerata conducator de facto al lucrarii:  unii martori il considerau pe martorul …( in prezent decedat) ca fiind  cel care ii coordona(…, …, …, …), iar alti martori l-au indicat si pe martorul  … ca  avand atributii de coordonare in fapt( martorii….,  …, …), acesta din urma fiind inginer ,insa nu a fost indicat ca exercitand in mod exclusiv atributii de supraveghere si coordonare a lucrarilor. Aceasta divizare in ceea ce priveste perceperea persoanei care exercita atributii de coordonare si supraveghere determina o stare de incertitudine asupra identitatii acesteia din urma,  rezultand ca probele nu sunt concludente nici in ceea ce priveste atributiile factuale de coordonare si supraveghere, in conditiile in care nu exista  nicio proba care sa ateste exercitarea de drept a acestor atributii de catre o anumita persoana din randul membrilor echipei de lucru.

 Din rapoartele de expertiza efectuate in cursul cercetarii judecatoresti in prima instanta rezulta: cauza principala a constat in neutilizarea dispozitivelor de protectie pentru sprijinirea malurilor de pamant impotriva prabusirii. Nedesemnarea unei persoane cu rol de coordonator al lucrarii pe durata de realizare a fost considerata cauza favorizanta ( pct6.2); s-a considerat ca si victima  a minimizat riscul de producere a unui accident de munca  prin patrunderea in sant fara ca acesta sa aiba sustinere; au fost indicati martorii Stoichin Ion si Stancioi Iulian  pentru neindeplinirea  obligatiilor  prevazute in fisa postului si in lege  in materia securitatii si sanatatii in munca. Instanta va inlatura aceste  concluzii din raportul de expertiza intrucat aceste persoane nu au format subiectii pasivi ai actiunii penale exercitate de procuror, iar pe de alta parte, cauza producerii accidentului de munca este complexa, nereducandu-se la nerespectarea dispozitiilor privind sanatatea si securitatea in munca, ci  trebuie raportata la deficientele privind  atributiile de coordonare si supraveghere a lucratorilor, acestea din urma nefiind delegate unei anumite persoane, distincte de administratorul societatii.

 Prin suplimentul raportului de expertiza s-a mentionat ca raspunderea incumba si  administratorului  …, pentru neluarea masurilor de punere la dispozitie a panourilor de sprijinire, dar si celor doi martori …si …, care fiind  conducatori ai locului de munca nu au luat aceleasi masuri. Astfel cum s-a argumentat in prezenta decizie penala martorii … si …nu au fost desemnati in mod oficial conducatori ai locului de munca, neexistand nicio decizie emisa in mod legal de catre angajatorul SC…, in calitate de constructor. Rolul expertului judiciar intervine cand pentru constatarea, clarificarea si evaluarea unor imprejurari sau fapte este necesara opinia de specialitate, conform dispozitiilor art.172 alin 1 Cpp, neincumbandu-i atributii privind analizarea altor mijloace de proba cum sunt declaratiile martorilor, intrucat nu are dreptul de arogare a atributiilor judiciare.

 Pentru angajarea raspunderii juridice, in speta a celei penale, este necesar ca persoana sa detina in mod oficial sarcina respectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități.

Pentru a se retine savarsirea infractiunii prevazute de art 192 alin 1,2 Cod penal, trebuie ca  subiectul activ sa indeplineasca in mod legal  conditiile esentiale pentru exercitarea unei functii sau atributii  privitoare la luarea masurilor  legale de securitate si sanatate in munca. Indeplinirea in fapt, in baza unei presupuse intelegeri care excedeaza cadrului legal, a unor atributii de coordonare a muncii  nu ii confera calitatea  de responsabil  cu masurile de protective a muncii, intrucat delegarea atributiilor sau insarcinarea unor salariati cu alte activitati, functii sau responsabilitati trebuie sa imbrace forma legala, oficiala, in considerarea principiului legalitatii raspunderii penale, iar nu dedusa din imprejurari, ceea ce ar institui un criteriu aleatoriu in antreanarea raspunderii.

Verificarea intrunirii conditiilor  in privinta subiectului activ se realizeaza prin  stabilirea corespondentei intre functia propriu-zisa si atributiile sau obligatiile ce reveneau acestuia in  raport cu fisa postului si consecintele produse prin neluarea masurilor  necesare pentru asigurarea protectiei muncii.

Neîndeplinirea obligației de a desemna o persoana cu funcția de șef șantier pentru lucrarea subcontractata – dovedita la nivel probator in mod clar si obiectiv -se afla in conexiune cu o alta obligație asumata si neexecutata corespunzător de inculpați, constând in punerea la dispoziție a panourilor de sprijin pentru săpături.  Inculpata – persoana juridica, in calitate de  executant al lucrărilor subcontractate, a achiziționat seturi de panouri de sprijin , astfel cum rezulta din factura  …/12.03.2010, însă in  momentul efectuării săpăturilor care impuneau prezenta si montarea unor asemenea panouri, acestea nu erau puse la dispoziția echipei de  lucrători;  nu este suficienta îndeplinirea doar la nivel teoretic, formalist a îndatoririi de a  deține echipamente de lucru, ci  se impunea ca  persoana juridica prin reprezentantul sau administratorul sa  concretizeze  aceasta  obligație, sa ii acorde  eficacitate. 

Declarațiile martorilor sunt in sensul ca panourile de sprijin se aflau la un alt punct de lucru. Acest fapt nu echivalează cu asigurarea efectiva a panourilor de sprijin, in condițiile in care folosirea, montarea acestora era obligatorie fata de adâncimea de peste 3 m a șanțurilor executate. Asigurarea panourilor de sprijin era doar o posibilitate in cauza de fata, iar nu o realitate, intrucat libertatea lucratorilor de a transporta panorile de la un alt punct de lucru nu echivaleaza cu existenta efectiva a panourilor la dispozitia lor, ceea ce constituia indatorirea angajatorului.

 Era responsabilitatea angajatorului de a pune la dispoziție panourile de sprijin  in calitate de deținător legal, conform dispozitiilor  art 3 din HG 1146/2006 privind cerintele minime  de securitate si sanitate  pentru utilizarea  in munca de catre lucratori a echipamentelor  de munca,  iar in lipsa unei persoane desemnate in mod valabil ca fiind responsabilul șantierului/al punctului de lucru,  persoana juridica angajatoare, in calitate de executant al lucrărilor, prin reprezentant administrator, păstra sarcina supravegherii directe a lucrărilor si lucrătorilor, asigurării instrumentelor si  echipamentelor necesare pentru prestarea muncii in condiții de securitate. In acest sens sunt dispozițiile cuprinse in articolele 15,20,21,30 din  contractul de subantrepriza, conform cărora  inculpata – persoana juridica, in calitate de subantreprenor are obligația  asigurării echipamentului de lucru si de protecția muncii, inclusiv instructajul si verificarea periodica asupra respectării normelor in vigoare de tehnica si securitatea muncii; subcontractantul este răspunzător de  siguranța  tuturor activităților de pe amplasamentul lucrărilor; va asigura personal propriu  si echipamentele necesare  conform cerințelor contractuale; este responsabil de efectuarea  corecta a montajului echipamentelor prevăzute in contract precum si de procurarea  tuturor echipamentelor , instrumentelor , dispozitivelor si resurselor umane  necesare in vederea îndeplinirii responsabilităților  respective.

 In continutul Evaluarii nivelului de risc/securitate la locul de munca apartinand de SC…, intocmita de o comisie de evaluare(filele 98 si urm dosar de urmarire penala) nu este nominalizat seful punctului de lucru. Cu toate acestea, in Fisa de masuri propuse intocmita de SC …se prevede responsabilitatea sefului punctului de lucru pentru  mai multi factori de risc, printre care se regaseste si utilizarea gresita a mijloacelor de protectie( a panourilor de sprijinire a sapaturilor efectuate la adancime mai mare de 1m( fila 109)). Exista mai multi factori de risc enumerati in responsabilitatea sefului punctului de lucru, fara insa a fi nominalizata persoana careia ii incumba aceasta functie sau responsabilitate( filele 109-111 vol II dosar de urmarire penala).

 Din continutul  fisei postului se constata ca victima exercita  activitatea de  instalator( post de instalator), subordonandu-se  ierarhic  sefului punctului de lucru, insa nu este nominalizata aceasta persoana. In continutul Evaluarii riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala  pentru locul de munca -instalator din cadrul SC …este enuntat factorul de risc  constand in surpare maluri la executarea lucrarilor la instalatiile de canalizare; rezulta  constientizarea pericolului decurgand din natura si modul de executare a lucrarii respective. La fel se regaseste situatia si in Fisa de masuri propuse- locul de munca- instalator, adica exact profesia exercitata de victima accidentata, unde surparea malurilor la executarea lucrarilor la instalatiile de canalizare este considerata factor de risc cu nivel 4, adica nivel ridicat; se propun masuri de amenajare a locului de munca, astfel incat instalatorul sa nu fie expus, iar dotarea sa fie realizata cu panouri de protectie impotriva surparii malurilor( fila 112).

Din continutul fisei postului intocmita in ceea ce il priveste pe lucratorul …se observa ca acesta exercita profesia de maistru, fiind subordonat functional sefului de punct de lucru( fila 206), constatandu-se  prin urmare ca maistrul nu putea sa indeplineasca simultan si  functia de sef punct de lucru, avand in vedere relatia de subordonare  functionala.

Fisa postului intocmita pentru martorul …atesta postul de inginer topo, fiind subordonat ierarhic sefului de santier, iar din punct de vedere functional era subordonat  directorului  tehnic; se constata astfel ca nici acest martor nu putea sa indeplineasca functia de sef de santier, data fiind tocmai relatia de subordonare  ierarhica( fila 209).

In Instructiunile Proprii de Securitate a Muncii  pentru Activitatea de Constructii( filele 214-261 dosar de urmarire penala vol II) emis de SC…, la art 282-287 se prevad dispozitii clare  ce trebuia aplicate  in cadrul lucrarilor de sapaturi pentru realizarea canalizarii, - interzicerea coborarii  in santuri mai mari de 1,5 m fara a fi  executata  sprijinirea malurilor,  protectia superioara prin panouri de lemn sau metalice la sapaturi mai mari de 1,5 m, modul de  montare a acestor panouri suplimentare, inclusiv necesitatea ca manipularea si manevrarea  panourilor sa fie realizata de  lucratori special instruiti  si autorizati in acest sens. Niciuna din aceste dispozitii nu a fost adusa la indeplinire de catre persoana juridica SC … sau de catre administratorul persoana fizica.

 De asemenea, in procesul – verbal de instruire din data de 05.11.2014 incheiat cu cateva zile anterior producerii accidentului de munca s-au prevazut dispozitii clare privind obligativitatea sprijinirii malurilor in cazul excavatiilor mai mari de 1,5 m, fiind “interzisa intrarea personalului in santuri cu adancimi peste 1,5 m neconsolidate si fara casca de protectie, indiferent de natura terenului sau motivul actiunii. Managerul de proiect/ seful de santier/ seful punctului de lucru raspunde de respectarea acestei masuri”, astfel cum se prevede in mod expres in continutul procesului – verbal de instruire. Inculpatii persoana juridica in calitate de executant -subantreprenor al lucrarilor si persoana fizica in calitate de administrator  nu s-au preocupat de  punerea la dispozitie a  panorilor de sprijin si consolidare a  malurilor santului sapat care depasea adancimea de 1,5 m, dupa cum nu au numit nicio persoana in functia de sef de santier sau sef punct de lucru care sa aiba responsabilitatea in aceasta materie, situatie in care vor raspunde in  mod direct,  avand in vedere ca prin nedesemnarea  unei persoane cu asemenea responsabilitate, au acceptat sa supravegheze in mod direct modul de desfasurare a lucrarilor si de respectare a normelor privind protectia in  cazul sapaturilor mai mari. Totodata, in Planul propriu de SSM pentru lucrarea subcontractata, apartinand SC …sunt prevazute aceleasi norme privind obligativitatea panourilor de sprijin in cazul sapaturilor mai mari de 1,5 m; nici in acest document nu se prevde persoana desemnata in functia de sef de santier sau de punct de lucru.

 In Tematica pentru instruirea periodica 2014 apartinand SC …sunt prevazute actele normative si actele administrative cu caracter normativ aplicabile in materia securitatii si sanatatii in munca, printre care si: Legea 319/2006, HG 1146/2006, HG 300/2006, acestea cuprinzand dispozitii aplicabile si in prezenta cauza, relevante in ceea ce priveste raspunderea pentru neluarea de catre angajator a masurilor necesare in materia securitatii in munca.

Astfel, dispozitiile cuprinse in legea 319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca, aplicabile in cauza sunt:

Art. 6 - (1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.

(2) În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu.

(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului.

Art.7 - (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru: d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.

Art. 13 - În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii: d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate.

Prin decizia Nr. 1.184/2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, Curtea Constitutionala  a  mentionat: prin adoptarea Legii nr. 319/2006, legiuitorul a intenţionat să pună de acord legislaţia naţională în materia securităţii şi sănătăţii în muncă cu legislaţia europeană din acelaşi domeniu, respectiv cu prevederile Directivei 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 183 din 29 iunie 1989. Unul dintre obiectivele acestei legi a fost şi acela de a îndepărta răspunderea salariaţilor în cazul nerespectării măsurilor de protecţie a muncii, în contradicţie cu prevederile directivei ce prevăd că unic răspunzător pentru aplicarea măsurilor în cadrul întreprinderii sau instituţiei este angajatorul". Prezumţia potrivit căreia angajatorul şi salariatul s-ar afla pe poziţii de egalitate a fost considerată de Curte ca făcând abstracţie de faptul că cele două părţi ale contractului de muncă "fac parte din două categorii distincte, având fiecare drepturi şi obligaţii specifice. Astfel, nu se poate susţine că obligaţiile ce îi incumbă angajatorului trebuie să fie însoţite în mod necesar de obligaţia identică a angajatului.

Legea nr. 319/2006 stabileşte principiile generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii. Aşadar, aceasta constituie legea-cadru în ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, prevederile sale fiind aplicabile în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private [art. 1 şi 3 din Legea nr. 319/2006].

Prin Legea nr. 319/2006 se prevede obligaţia adoptării măsurilor legale privind securitatea şi sănătatea în muncă, definite ca fiind un ansamblu de activităţi instituţionalizate, având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi altor persoane participante la procesul de muncă [art. 5 lit. n)].

Dispozitii relevante cuprinse in HG nr.300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile:

Art. 4 - În înţelesul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

e) şef de şantier - persoana fizică desemnată de către antreprenor să conducă realizarea lucrărilor pe şantier şi să urmărească realizarea acestora conform proiectului. Se constata definita aceasta notiune de sef de santier, contrar sustinerilor apararii privind omisiunea reglementarii.

g) subantreprenor (subcontractant) - orice persoană fizică sau juridică care îşi asumă contractual faţă de antreprenor sarcina de a executa lucrări de construcţii-montaj de specialitate, prevăzute în proiectul lucrării;

Art. 24 - Planul propriu de securitate şi sănătate cuprinde ansamblul de măsuri de securitate şi sănătate specifice fiecărui antreprenor sau subantreprenor.

Art. 28 - Antreprenorul care execută cu unul ori mai mulţi subantreprenori, în totalitate sau o parte din lucrările care trebuie să respecte prevederile planului de securitate şi sănătate, trebuie să le transmită acestora un exemplar al planului propriu şi, dacă este cazul, un document care cuprinde măsurile generale de securitate şi sănătate pentru lucrările şantierului ce intră în responsabilitatea sa.

Art. 29 - La elaborarea planului propriu de securitate şi sănătate subantreprenorul trebuie să ţină seama de informaţiile furnizate de către antreprenor şi de prevederile planului de securitate şi sănătate al şantierului.

Art. 30 - Subantreprenorul trebuie să elaboreze planul propriu de securitate şi sănătate în cel mult 30 de zile de la data contractării lucrării cu antreprenorul.

Art. 31 - Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să conţină cel puţin următoarele:

a)numele şi adresa antreprenorului/subantreprenorului;

b)numărul lucrătorilor pe şantier;

c)numele persoanei desemnate să conducă executarea lucrărilor, dacă este cazul;( este persoana cu functia de sef de santier, astfel cum aceasta notiune este definitita  la art 4 litera e din  acest act administrativ cu caracter normative).

g)măsuri pentru asigurarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, specifice lucrărilor pe care antreprenorul/subantreprenorul le execută pe şantier, inclusiv măsuri de protecţie colectivă şi măsuri de protecţie individuală.

Art. 62 - Punerea în aplicare a prevederilor art. 54, 58 şi 60 nu aduce atingere principiului răspunderii angajatorilor, prevăzut în Legea nr. 319/2006.

 Art. 63 - În vederea asigurării şi menţinerii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din şantier în condiţiile prevăzute la art. 58 şi 60, angajatorii au, în principal, următoarele obligaţii:

 d) să ţină seama de indicaţiile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate sau ale şefului de şantier şi să le îndeplinească pe toată perioada execuţiei lucrărilor.

Hotărârea de Guvern nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă prevede:

Art. 2 - În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a)echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită la locul de muncă;

b)utilizarea echipamentului de muncă - orice activitate referitoare la echipamentul de muncă, cum ar fi pornirea sau oprirea echipamentului, folosirea, transportul, repararea, modificarea, întreţinerea, inclusiv curăţarea lui;

c)zonă periculoasă - orice zonă din interiorul şi/sau din jurul echipamentului de muncă în care prezenţa unui lucrător expus îl supune pe acesta unui risc pentru sănătatea şi securitatea sa;

d)lucrător expus - orice lucrător aflat integral sau parţial într-o zonă periculoasă.

Art. 3 - (1) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unităţi să corespundă lucrului prestat ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză prin raportare la dispoziţiile  legale, primare şi secundare, se constată îndeplinirea condiţiilor răspunderii pentru săvârşirea infracțiunilor prev.de art.349 alin.2 C .p.,  constând în neluarea, din culpă, a vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă, şi respectiv prev.de art.192 alin.2 C.p., constând în omisiunea  respectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii sau pentru desfăşurarea unor anumite activităţi, faptă care a avut drept urmare uciderea din culpă a unei persoane.

Infractiunea prevazuta de art.349 alin.2 C.p. este de pericol concret, iar infractiunea prevazuta de art.192 alin.1,2 C.p este o infracţiune materială, de rezultat. Coexistenta lor in cadrul unui concurs real conform art 38 alin 1 Cp decurge chiar din dispoziţiile art.192 alin.2 teza finală C.p., conform cărora când încălcarea dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere constituie prin ea înseşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Prin decizia nr.69 /2017, Curtea  Constituționala a reținut  că legea 319/2006  definește pericolul grav și iminent de accidentare, definește accidentul de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces [art.5 lit.l), g) din Legea nr.319/2006]. Totodată, cu privire la accidentele de muncă și bolile profesionale se reglementează amplu prin dispozițiile art.30, 31 și 34 din Legea nr.319/2006.

Riscul producerii unui accident de muncă de natura celui dedus judecăţii nu a reprezentat o împrejurare absolut imprevizibila, luând în considerare natura şi modul de desfăşurare a activităţii societăţii- persoana juridica, care se afla în derularea unui contract, în beneficiul unei alte persoane juridice, având ca obiect canalizare menajera periurbana, ceea ce presupunea saparea unor santuri adanci. Lucrările  au fost ample, cu personalul angajat al societăţii inculpate, astfel încât, având în vedere locul desfăşurării activităţii profesionale, obiectul contractului, natura şi importanţa activităţilor prestate, riscul unui eveniment produs în sensul Legii 319/2006  întrunea elementele de previzibilitate, suficiente pentru adoptarea unui ansamblu de dispoziţii şi măsuri în toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale( art.5 lit. e din legea 319/2006).

Inexistenţa altor evenimente desfăşurate în cadrul societăţii care au întrunit elementele constitutive ale unui accident de muncă, reprezintă un aspect favorabil în modul de desfăşurare a activităţii societăţii persoană juridică, însă, nu poate avea efect de înlăturare a răspunderii  penale, atunci când se constată existenţa unei disfuncţionalităţi în implementarea  măsurilor de securitate şi sănătate în muncă.

Legătura de cauzalitate dintre omisiunea adoptării unor acte sau acţiuni prin care să se  pună în aplicare  măsuri de prevenire a riscurilor la adresa securităţii şi sănătăţii în muncă si rezultatul  constand in uciderea din culpa a persoanei victima a accidentului de munca  derivă din examinarea coroborată a obligaţiilor profesionale şi legale ce au incumbat fiecărui inculpat persoană fizică şi respectiv juridică,  si raportarea la  continutul constitutiv al dispozitiilor art.192 alin.1 şi 2 C.p.

Infractiunea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă  prevazuta de art. 349 Cod penal, este definita astfel:  neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.  (2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Instanta de apel a dispus schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art. 349 alin 1 Cp in infractiunea prevazuta de art. 349 alin 2 Cp, luand in considerare forma de vinovatie a culpei, comuna in ceea ce priveste si infractiunea de ucidere din culpa prevazuta de art. 192 alin 1,2 Cp. Nu se poate retine infractiunea  prevazuta de art. 249 alin 1 Cp, intrucat ar insemna ca intentia ca forma de vinovatie in neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea  sa se repercuteze si in ceea ce priveste infractiunea de rezultat circumscrisa accidentului de munca, respectiv sa se retina infractiunea de omor prevazuta de art 188 Cod penal.

Nu exista probe care sa sustina teza prevederii si urmaririi sau acceptarii rezultatului grav produs ca urmare a neluarii măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a le lua.

Instanta de apel a dispus si schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art.192 alin 2 Cp in infractiunea prevazuta de art 192 alin 1,2 Cp, retinandu-se forma tip/de baza a infractiunii, alaturi de forma agravanta, al carei continut se intregeste cu cel de baza.

Prin urmare, incadrarea juridica corecta este in infractiunea prevazuta de art 349  alin 2 Cp: fapta prevăzută în alin. (1) - neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională - săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Examinand conţinutul infracţiunii reglementate de art. 349 din Codul penal, se constată că obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privind securitatea şi sănătatea în muncă a lucrătorilor, ocrotite de norma legală prin obligarea persoanei care are îndatorirea de a lua măsurile corespunzătoare pentru evitarea producerii unui accident de muncă sau unei îmbolnăviri profesionale.

Subiectul activ al infracţiunii este persoana care are îndatorirea de a lua măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă, iar subiectul pasiv - lucrătorul sau alt participant la procesul de muncă.

Situaţia premisă constă în participarea la procesul de muncă ca lucrător, în temeiul unui contract sau fără a avea un contract încheiat.

Elementul material al laturii obiective cuprinde o inacţiune/omisiune care constă în neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă de către subiectul activ - persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri. Cerinţa esenţială constă în crearea unui pericol iminent, urmarea imediată o constituie producerea stării de pericol iminent, iar legătura de cauzalitate indică raportul dintre neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă şi rezultatul sau urmarea imediată reprezentată de crearea pericolului iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei îmbolnăviri profesionale.

Latura subiectiva presupune culpa( forma atenunata prevazuta in alin 2).

Infractiunea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă  prevazuta de art. 349  alin 2 Cod penal se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Conform dispozitiilor art. 154 alin 1 lit e Cp termenul de prescriptie este de 3 ani  pentru infractiunea prevazuta de art. 349 alin 2 Cp. Termenul de prescriptie speciala este de 6 ani, conform dispozitiilor art  155 alin 4 Cp. Calculat de la data  accidentului de munca - 10.11.2014, se constata ca la data de 09.11.2020 s-a implinit termenul special de prescriptie a raspunderii penale  pentru infractiunea prevazuta de art 349 alin 2 Cp. Conform art 148 Cp, raspunderea penala a persoanei juridice  se prescrie in conditiile prevazute de lege pentru  persoana fizica , dispozitiile art 153-156 aplicandu-se in mod corespunzator.

Analizarea acestei infractiuni s-a impus in considerarea cererii formulate de inculpatul…, conform art. 18 Cpp, de continuare a procesului penal, in cazul constatarii prescriptiei raspunderii penale, ceea ce presupune examinarea conditiilor raspunderii penale, iar numai in caz negativ se acorda eficienta prevederilor art 16 literle a-d Cpp. Daca se constata  ca fapta exista si constituie infractiune, dar s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale, se  va dispune incetarea procesului  penal conform art 16 lit f Cpp.

In temeiul art 421 pct 2 litera a Cpp se vor  admite apelurile formulate de apelantii inculpati. Se va desfiinta in parte sentinta penala apelata si pe fond rejudecand:

In baza art. 396 alin 6 Cpp rap la art. 16 lit f Cpp va fi incetat procesul penal pornit impotriva inculpatilor persoana fizica si persoana juridica pentru infractiunea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. 2 Cod penal.

Se va relua dispozitia de condamnare in incadrarea juridica corecta, respectiv in baza art. 192 alin.1 si 2 Cod penal vor fi condamnati inculpatii persoana fizica si persoana juridica, mentinandu-se pedepsele stabilite de prima instanta de judecata, ce corespund criteriilor de individualizare judiciara prevazute de art 74 Cp si  respectiv art 137  alin 1-3Cp .

 În baza art. 274 Cod pr. pen. rap la art. 275 pct. 3 lit b Cpp  va fi obligat inculpatul … la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, aferente urmaririi penale, camerei preliminare si cercetarii judecatoresti, in virtutea  vinovatiei  penale  care se repercuteaza asupra sarcinii platii cheltuielilor effectuate de stat.

În baza art. 274 Cod pr. pen. se va obliga inculpata SC …la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, aferente urmaririi penale, camerei preliminare si cercetarii judecatoresti.

In baza art 275 alin 3 Cpp restul cheltuielilor judiciare aferente urmaririi penale, camerei preliminare si cercetarii judecatoresti raman in sarcina statului.

Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei penale apelate care nu contravin  prezentei decizii penale.

In baza art 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare din apel raman in sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

In temeiul art 421 pct 2 litera a Cpp admite apelurile formulate de apelantii inculpati …(fiul lui … şi…, născut la data de … în comuna…, jud…., domiciliat în mun. …str… nr…, jud. …, CNP …, cetăţean român, administrator al SC…) si persoana juridică S.C. …(C.U.I. RO …, nr. şi data înregistrării la Registrul Comerţului…, având sediul în mun. …, str. …, nr. …, jud….j) impotriva sentintei penale nr. 1609 din data de 25 noiembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr…..

Desfiinteaza in parte sentinta penala apelata si pe fond rejudecand:

Descontopeste pedepsele rezultante aplicate inculpatilor in pedepsele componente pe care le repune in individualitatea lor:

Constata ca prin încheierea de sedinta din data de 20.05.2021 s-a dispus in temeiul dispoziţiilor art. 386 C.p.p. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii …şi SC… din infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 349 alin.1 C.pp în infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 349 alin. 2 C.p. şi respectiv din infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 192 alin.2 C.p., în infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 192 alin.1 şi 2 C.p.

1. In baza art. 396 alin 6 Cpp rap la art. 16 lit f Cpp inceteaza procesul penal pornit impotriva inculpatului …pentru infractiunea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. 2 Cod penal.

In baza art. 192 alin.1 si 2 Cod penal condamna inculpatul … la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Mentine dispozitiile art. 91 si urmatoarele Cod penal.

In baza art. 396 alin 6 Cpp rap la art. 16 lit f Cpp inceteaza procesul penal pornit impotriva inculpatei S.C. …pentru infractiunea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 192 alin. 1 si 2 Cod penal cu aplic. art. 135, art. 136 alin. 2, art. 137 Cod penal condamna inculpata S.C. …la pedeapsa de 18.000 lei amendă penală, echivalentul a 180 de zile-amendă, înmulțit cu suma de 100 de lei corespunzătoare unei zile-amendă.

În baza art. 274 Cod pr. pen. rap la art. 275 pct. 3 lit b Cpp obliga inculpatul … la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, aferente urmaririi penale, camerei preliminare si cercetarii judecatoresti in prima instanta.

În baza art. 274 Cod pr. pen.  obliga inculpata SC …la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, aferente urmaririi penale, camerei preliminare si cercetarii judecatoresti in prima instanta.

In baza art 275 alin 3 Cpp restul cheltuielilor judiciare aferente urmaririi penale, camerei preliminare si cercetarii judecatoresti raman in sarcina statului.

Mentine restul dispozitiilor sentintei penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

In baza art 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare din apel raman in sarcina statului.

Definitiva.

Pronunţată în ședinţă publică, azi, 17 iunie 2021.

Preşedinte, Judecător,

 …  ...

Grefier,

…

Red. jud.: …

Jud. fond: …

Tehnored.: … – 17.06.2021/ 7ex.

Domenii speta

Spete similare