Art. 469 C.p.p. – redeschiderea procesului penal – noțiunea de persoana judecata in lipsa- conditii

1.Părăsind teritoriul tarii fără a aduce la cunoștința organelor judiciare schimbarea locuinței statornice si principale, deși avea reprezentarea clara a unei proceduri judiciare desfășurate in privința sa - întrucât i s-a comunicat oficial acuzația penala, fiind si audiat in cursul urmăririi penale - inculpatul nu poate valorifica aceasta atitudine procesuala cu titlu de obligație a organelor judiciare de a redeschide procesul, întrucât nu poate influenta prin propria sa atitudine modul de desfășurare a procedurii penale. A considera că persoana căreia i s-a notificat pe cale oficială formularea unei acuzații penale împotriva sa are dreptul de a obține în mod automat rejudecarea cauzei în situația în care, dupa audiere si prezentarea acuzatiei in mod oficial, își schimba  domiciliul fără a aduce la cunoștința organelor judiciare acest aspect echivalează cu lipsirea de efecte juridice a prevederilor legale ce reglementează obligația de a anunța schimbarea domiciliului sau locuinței, al căror scop este acela de a disciplina conduita procesuală a persoanei acuzate de comiterea unei infracțiuni. In acest caz, orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni ar fi încurajată să se sustragă urmăririi penale sau judecății, fără vreo consecință negativă, deoarece, în cazul în care nu este prinsă, va scăpa nepedepsită, iar în cazul în care este prinsă, va obține rejudecarea cauzei - situație în care s-ar ajunge la lipsirea de efecte a tuturor activităților desfășurate de instanțele de judecată în lipsa inculpatului, chiar dacă acestea au fost efectuate cu deplina respectare a normelor care reglementează desfășurarea procesului penal. O asemenea interpretare  contravine principiului legalității procesului penal, prevăzut de art. 2 Cpp.

2.Apărarea persoanei condamnate  conform căreia apărătorii aleși au fost desemnați de către familia sa, nu este aptă să înlăture calificarea prezenței sale juridice( prin reprezentant) la procesul penal al cărei subiect procesual pasiv a fost și, în consecință, prezumția cunoașterii procesului penal desfășurat, întrucât chiar și în situația în care apărătorul ales al persoanei este angajat de către un membru al familiei sau de către orice altă persoană, acea persoană în favoarea căreia se îndeplinesc activitățile juridice/ beneficiarul cunoaște expres sau tacit faptul desemnării unui avocat în favoarea sa, care să-i reprezinte interesele procesuale.

 În acest sens sunt dispozițiile art. 121 alin. 6 din Statutul profesiei de avocat, conform cărora, în cazul în care avocatul și clientul convin, o terță persoană poate fi beneficiarul serviciilor avocațiale stabilite prin contract, dacă terțul acceptă, chiar și tacit, încheierea contractului în astfel de condiții.

Rezultă astfel că reprezentarea juridică a unui terț, în speță a persoanei condamnate, poate avea loc și în baza convenției încheiate de avocat cu o altă persoană în calitate de client, dar în beneficiul terțului, întotdeauna cu acordul expres sau tacit al beneficiarului asistenței juridice.

Pe rol se află soluţionarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul …împotriva sentinţei penale nr. 4, pronunţate la data de 14.01.2021 de Judecătoria Balş în dosarul nr…..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns apelantul inculpat …, prin videoconferinţă conform art. 62 din Legea 55/2020 şi asistat de apărători aleşi, avocat …, cu împuternicire avocaţială la dosar şi avocat…, care depune la dosar împuternicire avocaţială.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează faptul că apelul formulat este nemotivat, după care,

Instanţa acordă cuvântul asupra probatoriului.

Avocat ales …pentru apelantul inculpat …depune la dosar, în şedinţă publică, motive de apel şi solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv sentinţa penală – cerere de punere în libertate – emisă de Tribunalul Judiciar din Lyon şi mandatul european de arestare emis de autorităţile franceze la nivelul anului 2020, înscrisuri din cuprinsul cărora rezultă că nici după condamnarea definitivă de la Balş din anul 2014, inculpatul …nu avea raportare în legătură cu procedura desfăşurată la Balş, care fusese transpusă într-un mandat european de arestare emis de către autorităţile române.

În continuare, solicită emiterea unei adrese către Instanţa Centrală de Instrucţie nr. 2 Madrid, vizând hotărârea judecătorească de punere în executare de către judecătorul de instrucţie spaniol a mandatului european de arestare emis împotriva inculpatului…, care stabileşte, în dispozitiv, faptul că autoritatea spaniolă înţelege predarea sub garanţia specifică de rejudecare a inculpatului de către autorităţile judiciare din România, considerându-l persoană judecată în lipsă.

Apreciază necesară emiterea adresei către Instanţa Centrală de Instrucţie nr. 2 Madrid, pentru a se stabili dacă garanţia pe care o doreşte judecătorul spaniol este aceea de rejudecare strictă a acestui proces sau apare doar la nivel generic. Consideră necesar să se stabilească dacă judecătorul spaniol statuează că predarea este condiţionată de rejudecarea cauzei de către autoritatea emitentă, rejudecare în sensul acceptării directe de a-i fi admisă o cerere formulată în acest sens sau este formulată doar la nivel generic.

La interpelarea instanţei, reprezentantul Ministerului Public arată că nu doreşte să observe înscrisurile.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că se opune emiterii adresei, apreciind că nu este utilă soluţionării cauzei, o instanță străină nu poate impune unei instanţe din România să procedeze într-o anumită manieră, instanțele din România supunându-se codului de procedură penală, iar toate procedurile se desfăşoară în baza acestei proceduri, nu conform unei dispoziţii a unei instanţe sau autorităţi străine. Oricum Legea nr. 302/2004 rep. prevede că este o garanţie aceea de rejudecare în condiţiile în care, potrivit procedurii interne, există situaţia ca inculpatul să fi fost sau nu judecat în lipsă.

Avocat ales …pentru apelantul inculpat…, având cuvântul în replică, apreciază necesară emiterea adresei pentru a se menţiona în mod expres ce înţelege judecătorul spaniol prin această garanţie pentru că Decizia - cadru nr. 2002/ 584/JAI prevede inclusiv situaţia aceasta, respectiv a nu trimite persoana respectivă dacă nu are în mod direct garanţiile rejudecării sale în ţara de origine.

Avocat ales ….pentru apelantul inculpat…, având cuvântul, apreciază necesară emiterea adresei pentru a se solicita lămuriri raportat la decizia dată în Spania şi ca urmare a rectificării şi a actelor depuse la acest termen de judecată, respectiv a deciziei Tribunalului din Lyon, prin care se face dovada că inculpatul nu s-a sustras în niciun moment procedurii. Inculpatul a fost în Franţa, Germania, în mai multe state din Uniunea Europeană, în perioada 2013-2015. În această perioadă, inculpatul se afla cu viză de muncă în Thailanda, fapt dovedit cu acte traduse şi depuse la dosar, astfel că nu se poate reţine ideea că acesta s-a sustras de la urmărirea penală. Nu a avut cunoştinţă de procesul penal ce se derula împotriva sa.

Deliberând, instanţa va respinge cererea formulată de apelantul … întrucât la dosarul instanţei de fond, când s-a discutat cererea de redeschidere a procesului penal, a fost depusă de apărare acea hotărâre prin care, în partea dispozitivă, se menţionează rectificarea părţii dispozitive a hotărârii de predare, astfel că nu se impune emiterea unei noi adrese pentru a se solicita lămuriri cu privire la sensul noţiunii de garanţie. Există un mandat european de arestare pus în executare, admisă cererea de predare emisă în baza mandatului, interpretarea efectelor acestor hotărâri fiind de competenţa instanţei naţionale, pe baza tuturor hotărârilor emise de instanţele care au pus în executare mandatul.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat ales …pentru apelantul inculpat …având cuvântul, solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond şi, rejudecând, să se pronunţe o nouă hotărâre în sensul admiterii cererii de redeschidere a procesului penal pentru persoana judecată în lipsă, cu consecinţa reluării cauzei din faza judecăţii în primă instanţă. 

La data de 31.12.2020, pe rolul Judecătoriei Balş a fost înregistrată, în baza art. 466 alin.2 teza întâi C.p.p., cererea de redeschidere a procesului penal. Criticile în raport cu motivarea primei instanţe se referă la faptul că s-a făcut o combinaţie între cele două teze ale art. 466 alin.2 C.p.p., vizând o procedură în care inculpatul …a fost urmărit penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 338 C.p. A fost trimis în judecată la data de 18 iunie 2014, procedura finalizându-se prin sentinţa penală nr. 63 din data de 25.06.2015 a Judecătoriei Balş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 402 din 14.03.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Argumentele pe care prima instanţă le-a invocat, considerând că inculpatul … nu poate fi apreciat drept persoană judecată în lipsă şi că redeschiderea procesului penal în ceea ce îl priveşte nu este una legală, s-au subsumat unor condiţii legate de faptul că s-a apreciat că inculpatul  s-a sustras de la această procedură, arătându-se că lipsa de la acest proces despre care avea cunoştinţă a fost o chestiune deliberată, voluntară, iar prezenţa  sa în faza de urmărire penală îl aducea în ipoteza de a cunoaşte despre procesul penal care se desfăşura împotriva sa şi despre evoluţia acestuia.

S-a stabilit că împotriva inculpatului fusese demarată o procedură judiciară de către autorităţile franceze, în urma căreia acesta fusese arestat la data de 7 iunie 2012, în baza unui mandat de arestare preventivă nr. 34/07.06.2012 al Curţii de Apel Craiova şi liberat la data de 15.06.2012. S-a reţinut emiterea de către autorităţile judiciare din  România a mandatului de executare a pedepsei nr. 330 din data de 05.11.2012 în dosarul nr…., pentru a executa o pedeapsă de 6 ani închisoare.

La data de 10.04.2013, inculpatul a fost semnalat în Cambodgia de către Interpol, intrare semnalată la data de 01.02.2013, sens în care Tribunalul Olt a emis încheierea de extrădare nr. 1/11.04.2013 şi a demarat procedura de extrădare. Prin Ministerul Justiţiei, autorităţile din Cambodgia au arătat că inculpatul …a părăsit ţara la data de 01.02.2014 şi nu a mai revenit, procedura de extrădare rămânând nefinalizată.

Instanţa de fond a considerat că inculpatul a avut cunoştinţă de procedura ce se desfăşura împotriva sa, a lipsit nejustificat şi nu a opus niciun motiv obiectiv în sensul imposibilităţii inculpatului de a încunoştinţa instanţa de judecată cu privire la această chestiune.

Norma procedurală prevăzută de dispoziţiile art. 466 alin.2 C.p.p are două teze, distincte, care nu se întrepătrund în niciun fel, prima ipoteză în care persoana nu a fost citată la proces şi nu a luat în niciun fel cunoştinţă de acesta şi ipoteza în care, deşi avea cunoştinţă de proces, persoana a lipsit în mod nejustificat de la judecarea cauzei şi nu a încunoştinţat instanţa.

Instanța de fond a stabilit că inculpatul…, pe de-o parte, avea cunoștință într-un fel sau altul de proces şi de procedura care se desfăşura împotriva sa, nu a informat instanța de fond iar, pe de altă parte, a stabilit că nici nu fusese citat în mod legal la procesul penal. Apreciază că acestea sunt pure speculaţii, chestiuni de ordin subiectiv, fără a se oferi un element de certitudine cu privire la faptul că acesta ar fi avut reprezentarea clară că împotriva lui, din iunie 2014, în calitate de primă instanţă, Judecătoria Balş desfăşura o procedură judiciară.

În continuare, arată că instanţa de fond a reţinut că inculpatul fusese audiat în cursul urmăririi penale în calitate de învinuit şi deci avea cunoştină de proces. Apreciază apărătorul ales al inculpatului că interpretarea este în aceeaşi manieră eronată, în contextul în care audierea inculpatului a avut loc în anul 2010, a fost trimis în judecată la data de 18.06.2014, iar acesta, astfel cum rezultă din probele administrate, nu avea cum să ştie de finalitatea procedurii din urmărirea penală, în perioada 2013-2015 aflându-se cu viză de muncă în Thailanda.

Solicită să se ţină seama de faptul că noţiunea de proces penal se referă la procedura din faza de judecată, astfel cum rezultă şi din soluţia dată de ICCJ prin Decizia HP nr. 22/2015, care se referă în mod expres la faptul că procedura prevăzută de art. 466 C.p.p. se referă la hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea.

Analiza dispoziţiilor art. 466 alin.1 şi 5 C.p.p. stabilesc că pot fi supuse acestei proceduri doar hotărâri penale definitive, persoana condamnată în lipsă putând contesta nu atât soluţia definitivă pronunţată împotriva sa, cât mai ales procedura de desfăşurare a judecăţii în lipsă.

Pe cale de consecinţă, nici în sens obiectiv argumentul prezenţei lui …la urmărirea penală nu poate fi folosit, dar nici în sens subiectiv, fiind evident că acesta nu avea cum să ştie, de la nivelul declaraţiei pe care o dăduse în 2010, modul în care urma să se desfăşoare procedura în ceea ce îl priveşte.

Apreciază că procedura de citare a fost nelegală, chiar dacă instanţa de fond a argumentat soluţia în sensul că s-a încercat în toate variantele posibile citarea în ceea ce îl priveşte pe inculpat, citare simplă, citare la uşa instanţei, citare cu mandat de aducere, cu titlu exemplificativ arătând că în cuprinsul unui proces verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului s-a menţionat că acesta nu mai locuia la adresa cunoscută de mai bine de 2 ani şi că nu este în ţară. S-a încercat în mod repetat aducerea inculpatului cu mandat în faţa instanţei de judecată, dar din anul 2012 inculpatul nu se mai afla în România şi nu avea nicio raportare cu privire la procesul penal care se desfăşura împotriva sa.

Pretinde că nu există o legalitate în ceea ce priveşte procedura de citare, neexistând un mijloc oficial de încunoştinţare a inculpatului câtă vreme nici una din modalităţile de citare care s-au încercat nu a avut ca şi rezultat o confirmare din partea cuiva în sensul că inculpatul ar fi cunoscut despre procedura care se desfăşura împotriva sa. Pe cale de consecinţă, apreciază că teza întâi a art. 466 alin.2 C.p.p. este pe deplin aplicabilă. 

Folosirea argumentului sustragerii este o teorie falsă pentru că şi în ipoteza în care inculpatul s-ar fi aflat într-o astfel de situaţie, în care s-ar fi eschivat de la procesul penal, acest lucru nu echivalează cu reprezentarea clară şi informarea sa oficială în legătură cu procesul penal în care acesta este acuzat de săvârşirea infracţiunii de fugă de la locul accidentului.

Nu a avut un apărător ales în tot cursul procesului penal, s-au succedat apărători din oficiu, iar angajarea unui apărător în cursul apelului, de către fratele inculpatului, nu poate substitui lipsa prezenţei inculpatului, angajarea personală a unui avocat şi consultarea directă cu acesta, pentru a se putea aprecia exercitarea unei apărări concrete şi efective în cauză.

Pe cale de consecinţă, apreciază că sunt întrunite condiţiile pentru redeschiderea procesului penal, nu a beneficiat de nicio garanţie procedurală, nu a avut nemijlocire în cauză, oralitate, contradictorialitate, nu şi-a putut manifesta în niciun fel o apărare concretă printr-un apărător pe care să îl fi ales. Judecătorul de instrucţie din Madrid l-a întrebat pe inculpat dacă are această garanţie, dacă statul român îi oferă această posibilitate procedurală de a-şi redeschide procesul pentru care a fost judecat în lipsă.

Solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond şi, rejudecând, să se pronunţe o nouă hotărâre în sensul admiterii cererii de redeschidere a procesului penal pentru persoana judecată în lipsă, cu consecinţa reluării cauzei din faza judecăţii în primă instanţă.

Avocat ales …pentru apelantul inculpat…, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond şi, rejudecând, să se dispună redeschiderea procesului penal. Apreciază că sunt suficiente motive pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, este legală şi temeinică, pornind de la decizia instanţei din Madrid, prin care se solicită garanţia transferului condamnatului în vederea rejudecării sale, de a avea parte de un proces echitabil raportat la dispoziţiile art. 6 din CEDO.

Solicită să se ţină seama de faptul că s-a făcut dovada că inculpatul, în perioada 2013-2015, a lucrat cu viză de muncă în Thailanda, în anul 2020 a avut un mandat emis de autorităţile din Franţa, situaţie în care nu s-a pus problema vreunui mandat emis de autorităţile judiciare din România. Inculpatul a circulat în toată Uniunea Europeană, nu s-a sustras în niciun moment, existând suficiente motive pentru a se admite prezentul apel şi a  se desfiinţa sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Balş.

Reprezentantul Ministerului Public,  având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat ca nefondat şi menţinerea sentinţei penale pronunţate de Judecătoria Balş ca fiind legală şi temeinică.

Solicită să se ţină seama de faptul că în cauza a cărei redeschidere se solicită, persoana condamnată a fost audiată în calitate de învinuit în cursul urmăririi penale, i s-au adus la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile, inclusiv aceea de a anunţa orice schimbare de domiciliu. Citarea în faţa instanţei de fond şi comunicarea minutei s-au făcut în mod legal, la domiciliul cunoscut şi comunicat de către inculpat, astfel că procedura s-a desfăşurat în mod corect, conform normelor procedurale şi nu se impune redeschiderea procesului penal doar pentru că inculpatul nu şi-a respectat obligaţiile pe care le avea în cadrul procesului penal.

Avocat ales …pentru apelantul inculpat …având cuvântul în replică, arată că inculpatul nu a comunicat în niciun moment locuinţa în acest proces. A fost citat din oficiu la adresa pe care autorităţile o cunoşteau. S-au efectuat verificări în acest sens, dar inculpatul nu are niciun act de procedură în care să-şi fi indicat  adresa. Inculpatul trebuia citat acolo unde locuieşte efectiv, la locul de muncă, iar acesta nu avea cum să fie citat în mod legal de vreme ce era de mai mult de 2 ani de la momentul debutului procesului penal într-un alt stat.

În ceea ce priveşte declaraţia de învinuit, solicită să se ţină seama de faptul că dispoziţiile art. 466 C.p.p. se referă doar la procesul penal din faza de judecată şi nu în cursul urmăririi penale.

Apelantul inculpat…, având ultimul cuvânt, arată că în anul 2010, în noaptea 23-24 decembrie, s-a produs accidentul despre care se face vorbire, iar la 4-5 ore după aceasta s-a prezentat la poliţie la Balş, a dat o declaraţie, crezând astfel că a lămurit toate aspectele. Arată că nu a fost vinovat de producerea accidentului. S-a reţinut greşit că s-ar fi prezentat la poliţie pe 25 decembrie, după mai bine de 30 ore.

A părăsit ţara din motive personale, a muncit în Thailanda în mod legal, neavând cunoştinţă despre procesul penal ce se desfăşura împotriva sa. De asemenea, solicită să se ţină seama de faptul că nu a mai ţinut legătura cu familia din anul 2010, considerându-i vinovaţi pentru ceea ce i s-a întâmplat pe plan personal.

La momentul judecării procesului se afla la muncă în Thailanda,  iar ulterior s-a stabilit în Spania. A arătat că nu a avut cunoştinţă despre proces, când s-a prezentat la autorităţile spaniole să-i fie prelungită rezidenţa a aflat de mandatul european de arestare, a fost arestat şi i s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile. Judecătorul spaniol i-a explicat despre ce este vorba, astfel că a fost de acord să fie predat către autorităţile judiciare din România pentru a fi rejudecat.

Solicită să-i fie acordată şansa de a avea parte de un proces echitabil, în care să-şi exercite o apărare efectivă şi să aibă posibilitatea de a prezenta probe care să-i dovedească nevinovăţia.

 C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei penale deduse judecății, constată următoarele: 

Prin sentința penală nr. 4 din data de 14 ianuarie 2021 pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr…., în baza art. 469 al. 4 rap la art. 466 Cod pr.pen. s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul  …; în baza art. 275 al. 2 Cod pr.pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, persoana condamnată …şi urm. C.p.pen. raportat la art. 469 alin. 3 si 7 C.p.pen., în termenul prev. de art. 466 alin.3 C.p.pen., deschiderea procesului penal în cauza judecării în lipsa a persoanei condamnate, invocând în susţinere şi dispoziţiile art. 469 alin. 7 C.pr.pen..

Condamnatul a precizat că, în conformitate cu disp. art. 466 alin. 1 C.p.pen., a fost judecat lipsă, nefiind prezent în nici un dosar din cele doua arătate mai sus, precizând că, în perioada respectivă nu s-a aflat pe teritoriul României, ci în Thailanda, cu viză de muncă.  A solicitat să se aibă în vedere faptul că nu a fost prezent în faţa Judecătoriei  Balş si a Curţii de Apel Craiova, lipsind în mod justificat de la judecarea cauzei, neputând încunoștința instanța de judecata, neexistând între el şi vreun apărător ales ori un mandatar un contract de asistenta juridică  sau mandat, fiind indeplinite disp. art. 466 alin. 2 C.pr.pen.  În baza disp. art. 466 alin. 3 C.pr.pen., condamnatul a solicitat să se aibă în vedere faptul că, la data de 23.12.2020 a fost predat autorităților romane, fiind extrădat din Spania, în prezent aflându-se încarcerat la Penitenciarul Rahova, fiind îndeplinit termenul legal pentru redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate.

 La data de 29.10.2020  a  fost  emisa hotărârea Instanţei Centrale de Instrucţie nr. 002 Madrid prin care s-a decis recunoaşterea si executarea mandatului european de arestare şi predare emis de către autorităţile judiciare din România, cu referinţă la dosarul nr. …din data de 31.03.2016, pentru executarea sentinţei …/184/2014, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 402 din  14.02.2016 pronunţata de Curtea de Apel Craiova.

 A solicitat să se aibă în vedere faptul că instanţa din Madrid a menţionat în mod clar în dispozitivul hotărârii că urmează ca instanţele din România să procedeze la judecarea din nou, în prima instanță la cererea sa, urmând să se dispună acceptarea predării condiţionate a acuzatului de către autoritatea emitentă.

Condamnatul a solicitat ca, în baza dispozițiilor art. 469 alin. 2  C.pr.pen., instanţa să suspende motivat executarea hotărârii, cu respectarea disp: art. 215 alin. l si 2 C.pr.pen. urmând să participe la  judecarea cauzei, respectând toate dispozițiile impuse de instanța  de judecată.

Din înscrisurile traduse si legalizate de către autoritățile din Madrid, respectiv Administrația de Justiție, Instanța Centrală  de Instrucție nr. 002 Madrid, i-a fost adus la cunoștință în data de 23.11.2020 Ordinul prin care i se comunica notificarea în limba romană a deciziei de predare şi a deciziei de clarificare a instanței mai sus arătate.

O dată cu comunicarea deciziei din data de 23.11.2020, condamnatului i-a fost comunicat şi mandatul european de arestare si predare nr. 0000116/2020 pronunțat de Instanța Centrală de Instrucție nr. 002 Madrid, prin care s-a dispus recunoașterea și executarea mandatului şi predarea sa în baza mandatului internaţional emis de autorităţile judiciare din România cu referinţa la dosarul…, pentru executarea sentinţei penale nr. 63/25.06.2015 pronunţată de Judecătoria Balş în dosarul nr…., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 402/14.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, pentru executarea pedepsei de 7 ani închisoare pentru infracţiunea împotriva siguranţei circulaţiei, din care îi rămâne de executat şi 6 luni închisoare pentru executarea sentinţei penale nr. 35/02.11.2009 a Tribunalului Olt, definitivă prin hotărârea penala nr. 568/ 02.11.2012 pronunţată de ICCJ, la pedeapsa de 6 ani inchisoare si pedeapsa suplimentară pentru infracţiunea de trafic de droguri, cu condiţia ca autoritatea emitentă să îndeplinesca garanţia ca dosarul poate fi judecat din nou de prima instanţa, la cererea condamnatului.

A precizat persoana condamnată că a solicitat autorităţilor spaniole, prin avocat, clarificarea deciziei anterioare în sensul de a lua la cunoştinta faptul că, în partea dispozitivă a acesteia, se menționează că: „predarea este condiţionată de îndeplinirea de către autoritatea emitentă  a garanţiei  că cele doua proceduri vor fi judecate din nou de  tribunalele de prima instanţa la cererea persoanei condamnate”.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reținut următoarele:

Prin sentinţa nr. 63/ 25.06.2015 pronunţată de Judecătoria Bals în dosarul nr…., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 402/14.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în baza art. 386 din Codul de procedură penală şi art. 5 din Codul penal s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 338 alin 1 din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, pentru inculpatul…; în baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 cu aplicarea art. 5 din Codul penal şi art. 37 lit. a din Codul penal de la 1969 a fost condamnat inculpatul …la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului, în stare de recidivă postcondamnatorie; în baza art. 71 din Codul penal de la 1969 s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a şi b din Codul penal de la 1969; în baza art. 83 alin. 1 teza I din Codul penal de la 1969 s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 275 pronunţată de Judecătoria Slatina la data de 30.03.2009 în dosarul nr…., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1095 din 06.11.2009  a Curţii de Apel Craiova; în baza art. 83 alin. 1 teza a II a din Codul penal de la 1969 s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 275 pronunţată de Judecătoria Slatina la data de 30.03.2009 în dosarul nr. …, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1095 din 06.11.2009  a Curţii de Apel Craiova, care nu s-a contopit cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni aplicată prin prezenta pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, inculpatul urmând să execute în final 3 ani şi 6 luni închisoare; s-a constatat ca infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile ce au făcut obiectul sentinţei penale nr. 135 din 2.11.2009 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. …, rămasă definitivă prin decizia nr. 3568 din 2.11.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acelaşi dosar; s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 135 din 2.11.2009 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3784/104/2008, rămasă definitivă prin decizia nr. 3568 din 2.11.2012  pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente:

-6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 şi art. 74 alin. 2 şi art. 76 lit. a din Codul penal de la 1969 şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II –a şi lit. b din Codul penal de la 1969

- 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. 2 şi art. 76 lit. b din Codul penal de la 1969 şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II –a şi lit. b din Codul penal de la 1969

În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b, art. 35 şi art. 36 din Codul penal de la 1969 s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul … să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în final, inculpatul având de executat pedeapsa principală de 6 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II –a şi lit. b din Codul penal de la 1969, pe o perioadă de 2 ani; în baza art. 71 din Codul penal s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a şi lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la momentul executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei; în baza art. 88  din Codul penal de la 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de la 10 mai 2008 la 11 mai 2008; s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 330 emis in executarea sentinței penale nr. 135 din 2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3784/104/2008, rămasă definitivă prin decizia nr. 3568 din 2.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație şi Justiție şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare corespunzător.

În ceea ce privește termenul în care o astfel de cerere poate fi formulată, sunt incidente, dispozițiile art. 466 al.1 C.proc.pen., potrivit cărora „persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință prin orice notificare, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa”.

Astfel, la calculul termenului, instanța de fond a avut în vedere că procedura de comunicare a sentinței penale de condamnare nu s-a realizat prin comunicarea personală cu inculpatul, ci prin afișare unei notificări la domiciliul său. 

Având în vedere că cererea de redeschidere a procesului penal a fost formulată la data de 31.12.2020, instanța de fond a constatat că aceasta a fost formulată în termenul legal de 1 lună, expres prevăzut de lege.

Cu privire la temeiurile legale invocate, instanța de fond a constatat că cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.466 şi urm. Cod pr.pen.

În analizarea prezentei cereri, instanța de fond a reținut că inculpatul …a fost încunoștințat despre existența procesului penal și că absența sa de la proces este una voluntară și deliberată acesta a părăsind  teritoriul României, întrucât împotriva acestuia erau demarate mai multe proceduri judiciare  penale .

S-a constatat că împotriva acestuia  era demarată o procedură judiciară  penală a autorităților judiciare franceze, acesta fiind arestat preventiv la data de 07.06.2012 în baza mandatului de arestare preventivă nr.34 /07.06.2012 emis de Curtea de Apel  Craiova şi  liberat la data de 15.06.2016, aşa cum a rezultat din  adresa nr.1388/54/2012 emisă de Curtea de Apel Craiova - Secţia Panală şi pentru cauze cu minori.

În consecinţă, instanţa de fond a înlăturat susţinerile condamnatului …prin  care a arătat că în mod justificat nu s-a putut prezenta la judecarea cauzei în România şi nu a putut încunoştinţa instanţa de judecata despre această imposibilitate, întrucât se afla în Thailanda, cu viză de muncă, din probele administrate la dosarul cauzei rezultând faptul că avea cunoştinţă de existenţa procesului, absența sa de la proces fiind una voluntară și deliberată.

Prin urmare, s-a desprins concluzia că persoana condamnată îşi întemeiază cererea pe propria sa culpă, ceea ce este inadmisibil.

Pentru toate aceste considerente, în ceea ce îl priveşte pe condamnatul …, analizând actele dosarului nr…., prima instanță de judecată a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 466 C.pr.pen. privind cererea de redeschidere a procesului penal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel – în termenul prevăzut de lege – condamnatul…, în motivele dezvoltate în scris, depuse la dosar la filele 26 – 30, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se admită cererea sa de redeschidere a procesului penal ca urmare a judecării sale în lipsă, cu consecința reluării cauzei din faza judecății în prima instanța .

Apelantul – condamnat a susținut, in esența, că soluția instanței de fond a fost dată cu încălcare art. 6 CEDO, art. 466 alin.2 Cod procedură penală, raportat la faptul că evaluarea făcută de către instanţă nu se bazează pe elemente de certitudine şi este subiectivă.

Norma procedurală prevăzută de art. 466 alin.2 C.p.p. are două ipoteze distincte care nu se întrepătrund în nici un fel: 1) ipoteza în care persoană nu a fost citată la proces şi nu a luat în nici un fel cunoștință de acesta; 2) ipoteza în care, deși avea cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecare cauzei şi nu a putut încunoștința instanța.

Argumentele date de instanța de fond sunt pur subiective şi speculează teza a II-a a normei - art. 466 alin.2 C.p.p., fără a oferi nici un element de certitudine cu privire la faptul că el avea reprezentarea faptului că împotriva sa, din luna iumie 2014, ca primă instanţă Judecătoria Balş, desfăşura împotriva lui un proces penal care s-a finalizat cu S.P. nr. 63 din 25.06.2015.

Numai într-o astfel de situaţie îi reveneau obligaţiile de a proba justificarea lipsei la judecarea cauzei şi probarea imposibilităţii obiective a încunoştiinţării instanţei; interpretarea susţinerilor sale cu privire la prezenţa sa la nivelul acelor ani în Thailanda, a fost eronat apreciată de instanţă ca fiind făcută în sensul unei justificări de a nu se fi putut prezent la judecarea cauzei în România, calificarea ei trebuind a fi apreciată în conţinutul tezei I, anume a faptului că nu avea nici o reprezentare cu privire la cauza care era pe rol în România împotriva sa, începând cu vara lui 2014.

Pe de altă parte, instanţa întrepătrunde cele două teze, arătând că el fusese audiat în cursul urmăririi penale în dosarul …al PJ Balş în calitate de învinuit, şi deci avea cunoştiinţă de procedură care se desfăşura împotriva sa; interpretarea este în aceeaşi manieră eronată, în contextual în care audierea sa s-a petrecut la data de 19.10.2010, fiind trimis în judecată prin rechizitoriul din 18.06.2014, iar potrivit probelor depuse nu avea cum să ştie de finalitatea procedurii din urmărirea penală, în perioada 27.03.2013-01.05.2015 aflându-se cu viză de muncă în Thailanda.

Noţiunea de "proces penal" utilizată în procedura redeschiderii proesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se înţelege faza de judecată, prin folosirea metodei interpretării restrictive legiuitorul urmărind să asigure posibilitatea reluării, în condiţiile legii, a judecării cauzei.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art.417 alin. 2 C.p.p., instanța de apel retine următoarele:

Prin sentința penală nr. 63/2015 a Judecătoriei Balș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 402/2015 a Curții de Apel Craiova, persoana …a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

În baza hotărârii penale definitive a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 124/2015/15.03.2016 emis de către Judecătoria Balș şi, respectiv, a fost emis mandatul european de arestare nr. 2 din 31.03.2016.

Persoana condamnată a fost depistată în Franța, încarcerat în Penitenciarul Lyon, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională solicitând emiterea mandatului european tradus în limba franceză și înaintarea direct către autoritățile din Franța.

Ulterior, persona a fost liberată, astfel încât s-a procedat la traducerea și înaintarea mandatului european de arestare către autoritățile din Spania, unde a fost identificată persoana condamnată și urmărită.

Persoana condamnată a fost arestatăin Spania la data de 22.10.2020 și preluată de către autoritățile judiciare românești la data de 23.12.2020, predată Administrației Naționale a Penitenciarelor, fiind încarcerat la Penitenciarul Rahova la aceeași dată.

La data de 31/12/2020 a formulat cerere de redeschidere a procesului penal, conform art. 466 C.p.p., solicitând rejudecarea cauzei, susţinând că a fost judecat şi condamnat în lipsă.

Conform art. 469 C.p.p. persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.

(2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.

 (3) Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă faţă de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.

Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, scopul acesteia este garantarea  dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 din  Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin respectarea principiului contradictorialității, al egalității armelor, al exercitării dreptului la apărare în propria persoană,  al nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi a dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces. Dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut atât în legislaţia internă, cât si în Pactul internaţional relativ la drepturile civile si politice și în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, care în art. 6 paragraf 3 prevede că cel acuzat are dreptul de a se apăra el însuşi si dreptul de a interoga martorii. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că prezenţa inculpatului este, în principiu, obligatorie la soluționarea cauzei. De la regula prezentei inculpatului la soluţionarea cauzei se admit si excepţii, atunci când asigurarea acestei condiţii ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă inculpatul are o culpă în absenţa sa (cauza Poitrimol c. Franţei, cauza Colozza c. Italiei).

 Condițiile pentru redeschiderea procesului penal  în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, conform art.466 C.p.p.,  sunt următoarele: 

-Existenta  unei hotărâri definitive de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei  sau de amânare a aplicării pedepsei, prin urmare, existenţa unei hotărâri definitive  prin care s-a soluţionat fondul cauzei. 

 Această condiţie presupune  existenţa unei sentinţe penale, definitive în faza instanţei de apel, ca urmare a soluţionării apelului, rezultând astfel că cererea de redeschidere a procesului penal nu poate fi admisă în cazul în care  sentinţa de condamnare a rămas definitivă prin neapelare sau prin retragerea apelului, întrucât conform art. 466 alin.2 teza a II-a C.p.p., nu consideră judecată în lipsă persoana condamnată, care după comunicarea hotărârii, potrivit legii, nu a declarat apel sau a renunţat la declararea lui ori şi l-a retras. Cererea de redeschidere a procesului penal, ca şi calea  de atac  a recursului în casație nu poate fi declarată  omisso medio.

Persoana titulară a cererii de redeschidere a procesului penal a fost condamnată prin sentința penală nr. 63/2015 a Judecătoriei Balș, definitivă prin decizia penală nr. 402/2016 a Curții de Apel Craiova, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, formată din: pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 275/2009 a Judecătoriei Slatina, pronunțată în dosarul nr. …și pedepsele de: 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 2 alin. 2 din Lg. 143/2000, 4 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev de art. 7 alin. 1 din Lg. 39/2003, aplicate prin s.p. nr. 135/2009 a Tribunalului Olt, în dosar nr…., toate aceste pedepse fiind contopite în pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

-O altă condiție pentru redeschiderea procesului penal, conform art.466 C.p.p., constă în împrejurarea ca persoana fată de care s-a pronunțat hotărârea să fi fost judecată în lipsă.

Potrivit legii, este considerată judecată în lipsă persoana care  nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoștință în mod oficial despre acesta sau deși a avut cunoștință de proces a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.

Nu se consideră judecată în lipsă persoana care și-a desemnat un apărător ales sau mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului.

Persoana condamnată din prezenta cauza nu poate fi asimilată unei persoane judecată în lipsă, întrucât, chiar dacă pe parcursul judecării cauzei nu a primit personal o citație, avea cunoștință de prezenta cauză penală încă din cursul urmăririi penale, însă a părăsit țara fără a încunoștiința organele judiciare despre schimbarea reședinței sau domiciliului, astfel încât nu este dovedită rațiunea pentru care persoana nu s-a mai interesat de stadiul procesului penal în care avea calitatea de inculpat.

Contrar susținerilor sale, persoana a fost audiată la data de 19.10.2010 în calitate de suspect, a semnat declarația, a semnat procesul-verbal prin care i s-a adus la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică și dreptul de a solicita un apărător, drept pe care nu l-a valorificat.

Durata relativ mare a primei faze a procesului penal, finalizată prin rechizitoriul din data de 18.06.2014, nu îl exonera pe acuzat de obligația de a încunoștința organele judiciare despre schimbarea domiciliului sau a reședinței, întrucât el avea cunoștință de procesul penal desfășurat în privința sa, iar starea de pasivitate în care s-a aflat nu o poate invoca în favoare, în scopul procedurii unor consecințe juridice pozitive. Indiferent de durata procesului penal, persoana acuzată avea obligația de a anunța schimbarea domiciliului sau reședinței (art. 177 alin 3 Cpp anterior, in vigoare la data efectuării actelor de procedura). Nu exista probe care sa configureze preocuparea persoanei pentru modul de desfășurare si durata procesului penal in care era  angrenat.

Părăsind teritoriul tarii fără a aduce la cunoștința organelor judiciare schimbarea locuinței statornice si principale, deși avea reprezentarea clara a unei proceduri judiciare desfășurate in privința sa - întrucât i s-a comunicat oficial acuzația penala, fiind si audiat in cursul urmăririi penale - inculpatul nu poate valorifica aceasta atitudine procesuala cu titlu de obligație a organelor judiciare de a redeschide procesul, întrucât nu poate influenta prin propria sa atitudine modul de desfășurare a procedurii penale. A considera că persoana căreia i s-a notificat pe cale oficială formularea unei acuzații penale împotriva sa are dreptul de a obține în mod automat rejudecarea cauzei în situația în care, dupa audiere si prezentarea acuzatiei in mod oficial, își schimba  domiciliul fără a aduce la cunoștința organelor judiciare acest aspect echivalează cu lipsirea de efecte juridice a prevederilor legale ce reglementează obligația de a anunța schimbarea domiciliului sau locuinței, al căror scop este acela de a disciplina conduita procesuală a persoanei acuzate de comiterea unei infracțiuni. In acest caz, orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni ar fi încurajată să se sustragă urmăririi penale sau judecății, fără vreo consecință negativă, deoarece, în cazul în care nu este prinsă, va scăpa nepedepsită, iar în cazul în care este prinsă, va obține rejudecarea cauzei - situație în care s-ar ajunge la lipsirea de efecte a tuturor activităților desfășurate de instanțele de judecată în lipsa inculpatului, chiar dacă acestea au fost efectuate cu deplina respectare a normelor care reglementează desfășurarea procesului penal. O asemenea interpretare  contravine principiului legalității procesului penal, prevăzut de art. 2 Cpp.

Nu este îndeplinită această din urmă condiție și astfel persoana condamnată in prezenta cauza  nu se consideră judecată în lipsă, întrucât a desemnat mai mulți apărători aleși care s-au prezentat în mod succesiv pe parcursul procesului penal, la desfășurarea unor acte de procedură esențiale pentru desfășurarea procesului penal.

În cursul cercetării judecătorești de la Judecătoria Balș, persoana … a fost citată în mod legal, nu a primit personal citația, acest act procedural fiind receptat de către membrii familiei, însă pe parcursul procesului penal a fost reprezentat prin apărători aleși: în baza împuternicirii avocațiale nr. 009095/2014 s-a prezentat un apărător care a precizat că a fost angajat de către fratele inculpatului; inculpatul …a formulat apel prin avocat împotriva hotărârii primei instanțe, iar în cursul cercetării judecătorești în apel a fost reprezentat prin avocat ales, același cu cel care a asigurat reprezentarea juridică în fața instanței de fond, în baza unei noi împuterniciri avocațiale (fila 56 dosar nr. …apel), dar și de către alți avocați (filele 36, 59 – 64, dosar nr. …apel).

Apărătorii au formulat motive de apel prin care au analizat fondul acuzațiilor penale formulate împotriva inculpatului, au formulat cereri de amânare prin care au indicat un domiciliu procesual ales al inculpatului …la cabinetul avocatului pentru comunicarea actelor de procedură, au fost prezenți în cadrul dezbaterilor judiciare și au formulat concluzii asupra temeiniciei acuzațiilor penale.

La dosarul de fond, în cadrul actelor de punere în executare a hotărârii definitive, se constată existența unei împuterniciri avocațiale din data de 15.10.2019, prin care clientul … împuternicea un avocat ales pentru redactare, semnare, depunere cerere și înscrisuri la dosarul nr….; această împuternicire avocațială și deci exercitarea drepturilor prin apărător ales, au avut loc anterior depistării persoanei condamnate în Spania la data de 22.10.2020 și, respectiv predării autorităților judiciare românești la data de 23.12.2020, rezultând că persoana condamnată avea cunoștință de procedura penală desfășurată în privința persoanei sale.

Apărarea persoanei condamnate (coroborată cu mențiunile existente în conținutul unei împuterniciri avocațiale din data de 15.10.2019 și a unui contract de asistență juridică încheiat la data de 02.03.2016, în cursul apelului) conform căreia apărătorii aleși au fost desemnați de către familia sa, nu este aptă să înlăture calificarea prezenței sale juridice( prin reprezentant) la procesul penal al cărei subiect procesual pasiv a fost și, în consecință, prezumția cunoașterii procesului penal desfășurat, întrucât chiar și în situația în care apărătorul ales al persoanei este angajat de către un membru al familiei sau de către orice altă persoană, acea persoană în favoarea căreia se îndeplinesc activitățile juridice/ beneficiarul cunoaște expres sau tacit faptul desemnării unui avocat în favoarea sa, care să-i reprezinte interesele procesuale.

În acest sens sunt dispozițiile art. 121 alin. 6 din Statutul profesiei de avocat, conform cărora, în cazul în care avocatul și clientul convin, o terță persoană poate fi beneficiarul serviciilor avocațiale stabilite prin contract, dacă terțul acceptă, chiar și tacit, încheierea contractului în astfel de condiții.

Rezultă astfel că reprezentarea juridică a unui terț, în speță a persoanei condamnate, poate avea loc și în baza convenției încheiate de avocat cu o altă persoană în calitate de client, dar în beneficiul terțului, întotdeauna cu acordul expres sau tacit al beneficiarului asistenței juridice.

În ultimul cuvânt acordat de instanța de apel în prezenta cauză penală, persoana condamnată a precizat că se afla în relații conflictuale cu membrii familiei, din motive personale; se constată că această susținere intră în contradicție cu propriile atitudini adoptate de membrii familiei care, pe parcursul procesului penal în care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, au angajat apărători aleși pentru a susține interesele procesuale ale persoanei acuzate și ulterior condamnate, contractele de asistență juridică încheiate în beneficiul terțului – persoana condamnată din prezenta cauză, fiind prezumate in baza art. 121 alin. 6 din Statutul profesiei de avocat, până la proba contrară, că au fost îndeplinite cu știința și accept expres ori tacit al terțului beneficiar.

În condițiile în care, în cursul desfășurării procesului penal, persoana condamnată a beneficiat de serviciile a mai multor avocați aleși, desemnarea acestora de către membrii familiei sale se prezumă că a avut loc cu știința persoanei condamnate, în calitate de terț beneficiar al serviciilor de asistență juridică, întrucât, în cazul dezacordului ori necunoașterii, nici contractul de asistență juridică nu putea fi încheiat.

Neparticiparea inculpatului la actele de procedură efectuate până într-un anumit moment procesual nu înlătură semnificația juridică a momentului când şi-a desemnat mai mulți apărători aleși care s-au prezentat de mai multe ori pe parcursul procesului penal, din acest moment fiind considerat că a aflat în mod oficial de procedura penală desfășurată în privința sa, iar prin mandatarea unor avocați aleși să se prezinte la proces pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime, a renunțat în mod neechivoc la dreptul de a se prezenta personal la desfășurarea procesului penal, asumandu-si în consecință efectele juridice ale unei asemenea atitudini procesuale.

Dispozițiile art.466 C.p.p. reglementează redeschiderea procesului penal, referindu-se, inclusiv în partea ce privește condițiile exercitării acestei căi extraordinare de atac, la noțiunea de proces penal, menţionându-se cerințele  imperative, negative, ca persoana  pentru a fi considerată  judecată în lipsă, să nu aibă cunoștință de proces în mod oficial.

Noțiunea de proces penal, în lipsa oricărei distincții legale ce nu  permite nici interpretului să  efectueze vreo distincție, are în vedere toate fazele procesuale: urmărirea penală,  camera preliminară ( de la intrarea în vigoare a noului cod de procedura penală), judecata  și punerea  în executare a hotărârilor judecătorești definitive. Nu se poate reduce noțiunea de proces numai la  anumite faze procesuale, întrucât dispozițiile art.466 C.p.p., au în vedere procesul penal în ansamblu, neexistând  nici o distincție în funcție de fazele sau etapele procesuale.

Interpretarea data noțiunii de proces penal prin considerentele deciziei nr. 22/ 2015 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penal, este punctuala si vizează obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, si anume nu orice hotărâre penala, ci numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestației în anulare ori revizuirii. S-a făcut referire la  noțiunea de "proces penal" utilizată în denumirea căii extraordinare de atac pentru a stabili obiectul acestei cai extraordinare de atac - din analiza dispozițiilor art. 466 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală rezultând că pot fi supuse acestei proceduri extraordinare doar hotărâri penale definitive: hotărâri de condamnare, hotărâri de renunțare la aplicarea pedepsei și hotărâri de amânare a aplicării pedepsei, prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei). Prin urmare, domeniul de aplicare al acestei decizii 22/2015 l-a constituit felul sau categoria hotărârilor penale definitive supuse caii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal, stabilindu-se ca nu orice hotărâre este vizata, ci numai cele pronunțate in urma unei activități procesuale  privind tragerea la răspundere penala, iar nu si cele din alte domenii cum ar fi in  faza execuționala, admisibilitatea cailor de atac extraordinare.

Persoana condamnata solicita redeschiderea procesului penal declanșat in privința sa cu privire la acuzația penala decurgând din infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prin urmare  este respectata decizia nr. 22/2015 HP.

Respingerea cererii de redeschidere a procesului penal se raportează si se justifica pe manifestarea de voința  a inculpatului, care  desemnându-si apărători  aleși care s-au prezentat de mai multe ori pe parcursul procesului penal, in diferite stadii procesuale,  este considerat ca a  renunțat in mod neîndoielnic la  dreptul de a compărea in persoana, de a participa la desfășurarea procesului penal in care era inculpat , si prin urmare  este incidenta teza  cuprinsa in art. 466 alin 2 Cpp: nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului( practica  judiciara este in acest sens - decizia nr. 787din 9 august 2018- Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie; decizia nr. 604 din 24 mai 2016- Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală).

Prin decizia nr. 453 din 11 iulie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial Nr. 930 din 19 noiembrie 2019, Curtea Constituționala  a  argumentat: „...de esența instituției redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este faptul că aspectul lipsei justificate de la judecarea cauzei trebuie verificat cu privire la întreaga desfășurare a procesului penal, întrucât, altfel, inculpații ar fi încurajați să se sustragă de la faza de judecată, știind că, în cazul în care vor fi prinși, vor putea solicita rejudecarea cauzei. Statul nu poate fi obligat să redeschidă procesul penal şi să cheltuiască alte resurse materiale doar pentru că inculpatul, cu bună știință, nu s-a prezentat la judecarea cauzei. Astfel, trebuie ca instanța să verifice cauza contumaciei, iar lipsa inculpatului să nu fie imputabilă acestuia”.

Fată de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în materia art. 6 paragraf. 1 şi 3 lit. c din Convenție,  instanțele  trebuie să respingă o cerere de rejudecare  formulată de persoanele care  au renunțat în mod neechivoc la dreptul  de a fi prezente în instanță  și de a se apăra, având însă obligația de a rejudeca procesul în celelalte cazuri în care condamnatul a fost judecat în lipsă. Potrivit acestei jurisprudențe, inculpatul poate renunța la dreptul de a se prezenta în instanță, în mod expres sau tacit. Renunțarea tacită poate rezulta din elemente de fapt cu un sens neechivoc, precum desemnarea unui avocat ales care s-a prezentat  de mai multe ori  la desfășurarea actelor de procedura.

Persoana condamnata a fost predata  in Romania pe baza mandatului european de arestare  pus in executare de către  autoritățile judiciare din Spania -Instanța  Centrala de Instrucție  nr. 002 Madrid, prin hotărârea din 29.10.2020 rectificata  prin hotărârea din 05.11.2020. Prin aceasta hotărâre nu se instituie in mod obligația rejudecării cauzei penale  in care a fost pronunțata hotărârea de condamnare a persoanei, ci s-a stabilit ca „ predarea  este condiționata  de îndeplinirea de către autoritatea emitenta  sa îndeplinească garanția ca dosarul poate fi  judecat din nou de tribunalele de prima instanța , la cererea condamnatului, si de asemenea garanția se va înțelege prezentata  tacit prin acceptarea  predării condiționate a acuzatului de catre autoritatea emitenta”. Nu se instituie obligativitatea rejudecării din nou a cauzei, ceea ce nici nu era posibil din partea unei autoritati judiciare dintr-o tara  fata de autoritatea judiciara din alta tara,  ci garanția  posibilității rejudecării trebuie interpretata si aplicata prin raportare la  legislația naționala, respectiv la dispozițiile din legea procesual penala care reglementează cazurile si condițiile de rejudecare după predarea in baza unui mandat european de arestare.

Prin hotărârea  pronunțata de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, in cauza  Melloni( C – 399/11, din 26.02.2013),  s-a reținut  ca articolul 4a alineatul (1) din Decizia cadru Decizia – cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul de arestare european şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene,  prevede, în esență, la literele (a) și (b) că, din moment ce persoana condamnată în lipsă a avut cunoștință, în timp util, de procesul stabilit și a fost informată că poate fi pronunțată o decizie în cazul în care nu se prezintă la proces sau, având cunoștință de procesul stabilit, a mandatat un avocat pentru a o apăra, autoritatea judiciară de executare este obligată să predea această persoană, astfel încât ea nu poate condiționa predarea menționată de posibilitatea unei noi proceduri de judecată în prezenta persoanei respective în statul membru emitent.

O astfel de interpretare a articolului 4a menționat este susținută de obiectivele urmărite de legiuitorul Uniunii. Reiese atât din considerentele (2)-(4), cât și din articolul 1 din Decizia cadru 2009/299 că legiuitorul Uniunii a intenționat, prin adoptarea acesteia, să faciliteze cooperarea judiciară în materie penală prin îmbunătățirea recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare între statele membre, prin intermediul unei armonizări a temeiurilor pentru nerecunoașterea deciziilor pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană. Astfel cum se subliniază în special în considerentul (4), legiuitorul Uniunii a urmărit, prin definirea acestor temeiuri comune, să permită „autorității de executare să execute decizia în pofida absentei persoanei în cauză de la proces, respectându se pe deplin dreptul persoanei la apărare”.

În ceea ce privește conținutul dreptului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil prevăzut la articolul 47 din cartă, precum și al dreptului la apărare garantat de articolul 48 alineatul (2) din aceasta, trebuie precizat că, deși dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces constituie un element esențial al dreptului la un proces echitabil, acest drept nu este absolut (a se vedea în special Hotărârea din 6 septembrie 2012, Trade Agency, C 619/10, punctele 52 și 55). Persoana acuzată poate să renunțe la acesta, de bunăvoie, în mod expres sau tacit, cu condiția ca renunțarea să fie stabilită în mod neechivoc, să fie însoțită de un minim de garanții corespunzătoare gravității sale și să nu intre în conflict cu niciun interes public important. În special, încălcarea dreptului la un proces echitabil nu este stabilită, chiar dacă persoana acuzată nu s ar fi prezentat în persoană la proces, din moment ce aceasta a fost informată cu privire la data și la locul procesului sau a fost apărată de un avocat.

Această interpretare a articolului 47 și a articolului 48 alineatul (2) din cartă corespunde conținutului pe care jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului îl recunoaște drepturilor garantate de articolul 6 alineatele (1) și (3) din CEDO (a se vedea în special Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Medenica împotriva Elveției din 14 iunie 2001,  Hotărârea Sejdovic împotriva Italiei din 1 martie 2006, precum și Hotărârea Haralampiev împotriva Bulgariei din 24 aprilie 2012).

Armonizarea condițiilor de executare a mandatelor europene de arestare emise în scopul executării deciziilor pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană, efectuată prin Decizia cadru 2009/299, urmărește, astfel cum se menționează la articolul 1 din aceasta, să consolideze drepturile procedurale ale persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale și să îmbunătățească recunoașterea reciprocă a deciziilor judiciare între statele membre.

Astfel, articolul 4a alineatul (1) din Decizia cadru 2002/584 prevede, la literele (a) și (b) condițiile în care persoana în cauză trebuie să fie considerată că a renunțat în mod voluntar și neechivoc să se prezinte la proces, astfel încât executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării pedepsei de către persoana condamnată în lipsă nu poate fi supusă condiției ca aceasta să poată beneficia de rejudecarea cauzei în prezenta sa în statul membru emitent. Aceasta este situația fie, astfel cum prevede alineatul (1) litera (a), în cazul în care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană la proces, desi a fost citată personal sau a fost informată în mod oficial cu privire la data și locul stabilite pentru acesta, fie, astfel cum prevede același alineat litera (b), în cazul în care, având cunoştinţă de procesul stabilit, a ales să fie reprezentată de un avocat în loc de a se prezenta în persoană. 

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p  se va respinge apelul formulat de apelantul condamnat …împotriva sentinţei penale nr. 4/2021 a Judecătoriei Balș, pronunțată în dosarul nr…., ca nefondat.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. se va obliga apelantul, aflat in culpa procesuala, la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare