1.Audierea prin videoconferința prin intermediul aplicației informatice Skype a oferit inculpatului toate mijloacele procedurale necesare apărării intereselor sale procesuale, din perspectiva respectării dreptului la un proces echitabil: persoana vatamata a participat la proces in mod fizic, dar de la distanta, a oferit raspunsuri la intrebarile adresate de participanti si incuviintate de instanta de judecata; au fost intreprinse masuri pentru ca depozitia sa sa nu fie influentata de vreun factor strain, niciun participant la proces neindicand un astfel de element intruziv in ceea ce priveste relatarea libera; nu au fost constatate incalcari ale principiului egalității armelor, componentă a dreptului la un proces echitabil - care presupune o egalitate a mijloacelor procesuale asigurate părților, respectiv ca fiecare parte să își poată expune cauza în fața instanței, în condiții care să nu o dezavantajeze, în mod semnificativ, față de partea adversă ; acuzarea și apărarea au avut posibilitatea de a lua la cunoștință observațiile sau elementele de probă produse de cealaltă parte și de a le discuta (a se vedea Hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 pronunțată în Cauza Rowe și Davis împotriva Regatului Unit). Persoana vatamata a fost audiata in doua sedinte de judecata consecutive, data fiind lipsa inculpatului de la prima audiere, masura fiind dispusa tocmai pentru a da posibilitatea si inculpatului de a fi prezent la audiere si de a adresa direct întrebări, însă acesta a lipsit si de la cea de-a doua audiere , fiind de acord ca aparatorul sau sa adreseze întrebările indicate de el insusi si inmanate aparatorului.
Nu au existat diferențe de substanța fata de o audiere prin videoconferinta prin intermediul unui ordin european de ancheta sau cerere de comisie rogatorie internationala, intrucat si in acest ultim caz, persoana vatamata era audiata tot prin intermediul unei retele audio-video; lipsa unui organ judiciar de la locul in care se afla persoana vatamata nu a influentat relatarea libera si in deplina cunostinta de cauza a persoanei vatamate, intrucat in sedinta de judecata desfasurata la sediul Curtii de Apel , in etapa procesuala a caii ordinare de atac, au fost prezenti aparatorii ambelor parti cu interese contrarii, a fost verificata identitatea persoanei vatamate, i s-a pus in vedere sa fie singura in incapere, participantii la procesul penal nu au invederat niciun element de viciere a caracterului liber al depozitiei.
Audierea prin videoconferința prin intermediul unei aplicații informatice este considerată ca realizând un echilibru între rezonabilitatea duratei -procesului penal și drepturilor părților. Corespunde atât obligației persoanei vătămate prev. la art. 111 lit. f Cpp de a se prezenta la toate chemările organelor judiciare dar și dreptului participanților la procesul penal, de a adresa întrebări in mod nemijlocit; reprezintă un echilibru între principiile procesuale, drepturi și obligații procesuale ale participanților la procesul penal. Au fost intreprinse demersuri pentru a se asigura prezenta persoanei vatamate, in fata instantei de judecata, daca acesta locuieste in Anglia, a venit sporadic in Romania, iar la data audierii se afla in alta tara, in Grecia, astfel încât dificultățile de a asigura prezenta sa fizica directa in sala de judecata erau serios îngreunate.
Audierea prin acest sistem de aplicație informatică contribuie la buna desfășurare a procesului penal, nu aduce atingere drepturilor si intereselor legitime ale parților, se beneficiază de asistenta tehnica pentru o conexiune optima din partea Compartimentului Informatic al Curții de a Apel Craiova , persoana vătămata asigura prezenta juridica dar si fizica de la distanta, se asigura principiul nemijlocirii in administrarea probelor , participanții la proces au posibilitatea perceperii directe a depoziției persoanei vătămate si a chestionării nemijlocite.
2.Pentru existenta infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal nu intereseaza daca victimei i s-a lasat sau nu libertatea de miscare intr-un perimetru restrans, prin vointa inculpatului , nici daca locul unde s-a produs lipsirea de libertate era inchis sau deschis, stabil sau mobil- cum este cazul unui autovehicul- ori daca regimul la care a fost supusa victima a fost unul bland sau riguros, ori daca acesteia i s-au ingradit anumite libertati sau nu.
Pentru existenta infractiunii nu are importanta ca privarea de libertate s-a savarsit in asemenea imprejurari incat daca victima ar fi recurs la anumite abilitati, s-ar fi putut elibera singura si nici daca in raport de aceleasi conditii de fapt , aceasta a avut o oarecare libertate de actiune sau a fost complet imobilizata.
In prezenta cauza penala, eforturile pe care persoana vatamata le-ar fi putut intreprinde ar fi depasit sfera firescului, intrucat sarirea din autoturism prezenta un grad insemnat de risc pentru propria sanatate, iar omisiunea de a solicita ajutorul angajatilor de la statia de alimentare auto s-a grefat pe sentimentul de nesiguranta de a apela la necunoscuti, intr-un loc unde a fost condusa chiar de inculpat, fara nicio contributie din partea sa, acestea putand fi chiar persoane cunoscute inculpatului. Posibilitatile concrete ale victimei de a se elibera nu erau unele reale, ci doar ipotetice, prezentand suficiente riscuri disproportionate fata de situata in care se afla, iar efectul nu consta decat in diminuarea duratei de savarsire a infractiunii prin devansarea momentului epuizarii infractiunii, care se consumase anterior la momentul lipsirii efective de libertate, prin punerea victimei in imposibilitatea de a continua drumul catre domiciliu si de a actiona conform vointei sale.
A sustine ca existenta la indemana persoanei vatamate a posibilitatii de eliberare echivaleaza cu inexistenta infractiunii inseamana a transpune asupra conduitei persoanei vatamate cerintele tipicitatii obiective a infractiunii, ceea ce atrage incalcarea principiului legalitatii si personalitatii raspunderii penale; s-ar ajunge la convertirea unui anumit tip de conduita a victimei -nesiguranta, lipsa de curaj sau temere -care nu este prevazut de legea penala, in cauza de exonerare de raspundere a inculpatului.
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2020:003.001088
Dosar nr. ...
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 1088
Şedinţa publică de la data de 01 octombrie 2020
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE - ...
JUDECĂTOR - ...
Grefier - ...
Ministerul Public reprezentat de procuror ..., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
………………..
Pe rol, soluționarea apelurilor promovate de inculpatul ... (în prezent ...) ...și persoană vătămată ...împotriva sentinței penale nr. 2351 din data de 18 iulie 2019, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ....
Conform art. 405 alin 2 C.p.p., părțile nu se citează la pronunțarea hotărârii.
Dezbaterile orale au avut loc în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2020, susţinerile părţilor fiind reţinute şi consemnate în Încheierea de şedinţă de la acea dată, prin care s-a dispus stabilirea unui termen pentru deliberare şi pronunţarea hotărârii la data de azi - 01 octombrie 2020-, conform art. 391 alin. 1 C.p.p., încheierea făcând parte integranta din prezenta decizie.
C U R T E A,
Deliberând asupra cauzei penale deduse judecății, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2351 din data de 18 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ..., în baza art. 396 alin. 6 Cod de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 litera g) teza I şi art. 17 alin. 2, ambele Cod de procedură penală, cu aplicarea articolului 158 Cod penal, a fost încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate ...împotriva inculpatului ... (în prezent ...) .., trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 205 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul ... (în prezent ...) ...la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal; s-a constatat că fapta ce formează obiectul prezentului dosar a fost comisă în timpul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 56 pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia pentru Minori şi Familie la data de 05 noiembrie 2010 în dosarul nr. ..., definitivă prin decizia penală nr. 471 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 03 aprilie 2014 în dosarul nr. ...*; în baza Deciziei nr. 11/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestituni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din data de 23 iunie 2016 raportată la art. 96 alin. 4 şi alin. 5 Cod de procedură penală s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului ... (în prezent ...) ...prin sentinţa penală nr. 56 pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia pentru Minori şi Familie la data de 05 noiembrie 2010 în dosarul nr. ..., definitivă prin decizia penală nr. 471 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 03 aprilie 2014 în dosarul nr. ...*; în baza art. 43 alin. 1 Cod penal s-a adăugat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată în prezenta cauză pedeapsa anterioară de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului ... (în prezent ...) ...prin sentinţa penală nr. 56 pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia pentru Minori şi Familie la data de 05 noiembrie 2010 în dosarul nr. ..., definitivă prin decizia penală nr. 471 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 03 aprilie 2014 în dosarul numărul ...*, inculpatul ... (în prezent ...) ...urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare, în regim de detenţie.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a) Cod de procedură penală raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată inculpatului ... (în prezent ...) ...durata reţinerii şi a arestării preventive, de la data de 30.08.2016 la data de 28.01.2017 inclusiv.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul ... (în prezent ...) .., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În temeiul: art. 25 alin. 1 Cod de procedură penală şi art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală s-a luat act că persoana vătămată ...nu s-a constituit parte civilă în prezentul proces penal.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul ... (în prezent ...) ...la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat efectuate: în cursul urmăririi penale (500 lei), al procedurii de cameră preliminară (500 lei) şi al judecăţii în primă instanţă (2.000 lei); în baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b) Cod de procedură penală a fost obligată persoana vătămată ...la plata sumei de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat efectuate: în cursul urmăririi penale (500 lei), al procedurii de cameră preliminară (100 lei) şi al judecăţii în primă instanţă (500 lei); în temeiul art. 275 alin. 6 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, in esenta, că prin rechizitoriul nr. ...din data de 19 septembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul ... (în prezent ...) .., pentru săvârşirea infracţiunilor: de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi de viol, prevăzută de art. art. 218 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, persoană vătămată fiind ...
În procedura camerei preliminare, fază procesuală distinctă de faza judecăţii, prin Încheierea şedinţei de Cameră de Consiliu din data de 18.10.2016 pronunţată în dosarul numărul .../a1 al Judecătoriei Craiova, judecătorul de cameră preliminară: a respins cererile şi excepţiile formulate de inculpatul ... ...şi în baza art. 346 alin. 2 Cod de procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ...al Parchetului de pe lângă Judecatoria Craiova, privind pe inculpatul ..., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul ..
Prin declaraţia pe propria răspundere autentificată prin Încheierea de Autentificare nr. 71 – 16 – 4059 din data de 18.10.2016 de .., secretar III în cadrul Ambasadei României la Londra – Secţia Consulară, persoana vătămată ...a declarat în mod expres că îşi retrage plângerea prealabilă formulată la data de 24.08.2016 împotriva inculpatului ... ...pentru săvârşirea în noaptea de 23/24.08.2016 a infracţiunilor: de lipsire de libertate în mod ilegal şi de viol şi nu mai are faţă de acesta nicio pretenţie de natură penală sau materială.
Inculpatul ... ...nu a dorit să se prevaleze de procedura abreviată în cazul recunoaşterii învinuirii, astfel cum a rezultat rezultă din menţiunile Încheierii şedinţei publice din data de 27 aprilie 2017.
În cursul judecăţii în primă instanţă au fost obţinute probe din administrarea mijloace de probă constand in declaratii martori, înscrisuri, suportul optic conţinând datele solicitate S.C. ... S.A. prin adresa instanţei aflată la fila numărul 148 din volumul II al dosarului, suportul optic fiind înaintat la dosar, la data de 01 noiembrie 2018, cu adresa S.C. ...S.A. – Divizia Securitate România nr. CS/.../30.10.2018, aflată la fila nr. 165 din volumul II al dosarului; planşe foto reprezentând imagini pe suport de hârtie cu persoana vătămată ..., captate de pe reţeaua Instagram şi cu inculpatul ... (în prezent ...) ...şi familia acestuia, planşe foto depuse la dosar de inculpatul ... (în prezent ...) ....
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat în fapt că, în cursul nopţii de 23/24.08.2016, în jurul orei 23:00, persoana vătămată ...se afla, din eroare, în zona restaurantului ... din cartierul ... al municipiului ..., judeţul .., pentru a se întâlni cu un prieten, martorul ..., prieten cu care ar fi trebuit să se întâlnească în zona părculeţului de la .. din cartierul .., astfel cum a arătat martorul respectiv cu prilejul audierii sale de către instanţa de judecată. Cum martorul ... nu şi-a făcut apariţia, persoana vătămată ...a luat hotărârea de a merge acasă, deplasându-se pe jos către locuinţa sa din municipiul ...
În timp ce persoana vătămată ...mergea pe strada ... către strada ..., în dreptul liceului .. a oprit lângă ea un autoturism de teren marca BMW, cu numărul de înmatriculare ..., de culoare gri metalizat, care se deplasase în spatele său, venind dinspre bulevardul ... Conducătorul autovehiculului, în persoana inculpatului ... (în prezent ...) .., a coborât din autoturismul de teren marca BMW, cu numărul de înmatriculare ... şi, deşi nu o cunoştea pe persoana vătămată Buşu Andreea Denisa, s-a apropiat de aceasta, a intrat cu ea în vorbă şi în timp ce o strângea cu putere de umărul drept, a invitat-o să urce în maşină după ce i-a spus că este din judeţul ..., că nu cunoaşte oraşul şi că are un prieten care nu a putut veni la întălnirea cu el. Persoana vătămată a refuzat politicos, mărturisindu-i inculpatului că trebuie să ajungă acasă să îşi încarce telefonul mobil pentru a putea lua legătura cu prietenii săi cu care intenţiona să se întâlnească în acea noapte. Smucindu-se din mâna inculpatului care emana halenă alcoolică, persoana vătămată ...şi-a continuat deplasarea cu teamă şi cu paşi grăbiţi către casă, în timp ce inculpatul ... (în prezent ...) ..., mergea la volanul autoturismului de teren marca BMW, cu numărul de înmatriculare ..., paralel cu aceasta.
După circa 50 – 100 de metri, pe aceeaşi stradă ..., inculpatul ... (în prezent ...) ...a oprit din nou autoturismul de teren marca BMW, cu numărul de înmatriculare ..., a coborât şi a pus mâna pe umărul drept al persoanei vătămate ...pentru a o opri din mers, în timp ce insista ca fata să îl însoţească în autovehicul. Şi de această dată, smucindu-se, persoana vătămată ...a reuşit să scape din strânsoarea inculpatului şi să-şi continue deplasarea, luând-o la dreapta pe strada ....
Pe strada Castanilor persoana vătămată ...a fost a treia oară interpelată de inculpatul ... (în prezent ...) .., care, în dreptul blocului ... a coborât din autoturismul de teren marca BMW, cu numărul de înmatriculare ..., pentru a discuta cu ea. Persoana vătămată şi-a continuat deplasarea pe strada .., ignorând prezenţa inculpatului, dar în momentul în care, aflându-se în faţa blocului .., a traversat strada, acesta, profitând de întuneric şi de faptul că la faţa locului nu se afla vreo persoană, i-a pus mâna pe după cap şi, în timp ce apăsa cu putere, a obligat-o să urce în autovehicul, spunându-i că trebuie să meargă împreună la o persoană, pe nume “...”, căreia victima i-ar fi sustras suma de 200 euro.
În tot timpul deplasării autovehiculului pe traseul: ..., bulevardul .., bulevardul .., zona mall-ului .., până la podul de la „...”, lângă uzina „..”, pe un teren extravilan, loc unde inculpatul a oprit autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare ..., acesta a ameninţat-o pe persoana vătămată cu un rău considerabil pe care i-l va produce atunci când o va duce la presupusul păgubit “..”, un individ descris de inculpat ca fiind foarte periculos. Ameninţarea respectivă a fost de natură a crea victimei o stare de temere, iar pe fondul acesteia, constrânsă şi fizic, nu numai psihic, de inculpat, persoana vătămată a întreţinut cu acesta, împotriva voinţei sale, acte sexuale orale. Conform declaraţiei victimei, aceasta nu a văzut în zonă nicio persoană căreia să îi ceară ajutorul şi nici nu a strigat după ajutor deoarece îi era frică de faptul că nu va fi auzită şi, astfel, va fi bătută de individul care o acostase. A precizat persoana vătămată că, nu a putut coborî din maşină deoarece uşile au fost blocate automat de acel individ.
De la Staţia Peco ... situată pe strada ..din municipiul .., judeţul .., persoana vătămată ...a fost dusă de inculpatul ... (în prezent ...) ..., conform declaraţiei acestuia, la o adresă unde se află unul dintre imobilele pe care le deţinea în proprietate, situat în satul .., judeţul ... Cei doi nu au putut intra în casă deoarece inculpatul nu avea asupra sa cheile corespunzătoare uşii de acces, astfel că, pe un teren fără stăpân de lângă imobilul respectiv, loc unde inculpatul a staţionat autoturismul, acesta a constrâns, prin folosirea forţei fizice, persoana vătămată, aflată într-o stare vulnerabilă după experienţa trăită, să întreţină cu el, împotriva voinţei sale, acte sexuale orale şi anale.
După examinarea medico - legală a persoanei vătămate ...au fost întocmite de Institutul de Medicină Legală Craiova: fişa de constatări preliminare numărul .../A1/24.08.2016 şi raportul de expertiză medico – legală cu examinarea persoanei numărul ../A1/15.09.2016, fiind constatate de medicii legişti următoarele: ”la nivelul regiunii anale -mucoasă cu pliuri radiale prezente, prezentănd la poziţia 11 şi 1 două soluţii de continuitate paralele cu pliurile, iar între poziţia 4 şi 6 echimoză violacee de aproximativ 1/0,5 cm.”. Raportul de expertiză medico – legală cu examinarea persoanei numărul .../A1/15.09.2016 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, judeţul Dolj, a concluzionat: leziunile de la nivelul regiunii anale a numitei ...pledează pentru un raport sexual anal recent (posibil 23/24.08.2016).
Constatările medicilor legişti au contrazis afirmaţiile inculpatului ... (în prezent ...) ...care, cu prilejul audierii sale de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în procedura soluţionării propunerii de arestare preventivă, a arătat că, că „nu a întreţinut cu persoana vătămată ...relaţii sexuale normale sau acte sexuale anale, însă este posibil ca în timpul actului sexual oral să îi fi atins cu mâna şi cu limba, anusul, dar nu a introdus degetul în zona respectivă.”. Obiectiv, este imosibil ca doar o simplă atingere să producă echimoză într-o zonă atât de sensibilă, astfel că raportul de expertiză medico – legală cu examinarea persoanei numărul ../A1/15.09.2016 care confirmă actul sexual anal recent (posibil 23/24.08.2016) se coroborează cu declaraţia persoanei vătămate ..., completându-se reciproc şi, alături de celelalte dovezi administrate în cauză, duc la concluzia săvârşirii infracţiunii de viol de către inculpat.
După finalizarea actului sexual, inculpatul ... (în prezent ...) ...a revenit în municipiul .. şi, în timp ce se deplasa, cu viteză mai mare decât cea legală, la volanul autoturismului marca BMW, cu numărul de înmatriculare ..., în care se afla şi persoana vătămată ...ce fusese lipsită de libertate şi violată, pe bulevardul .., un echipaj de poliţie rutieră i-a făcut semnal de oprire, însă inculpatul a refuzat să se conformeze. Acest aspect este confirmat: de înscrisul reprezentat de raportul întocmit la data de 24.08.2016 de lucrătorii I.P.J. Dolj – Poliţia municipiului Craiova, judeţul Dolj – Biroul Rutier; de înscrisul reprezentat de procesul – verbal de contravenţie seria ... nr. ... încheiat la data de 30.08.2016 de un agent constatator din cadrul I.P.J. Dolj – Poliţia municipiului Craiova, judeţul Dolj – Biroul Rutier şi de imaginile video – filmate obţinute pe suport optic tip “C.D. – R.”, ataşat la dosarul unităţii de parchet şi transpuse pe suport de hârtie.
Fiindu-i teamă că va fi prins conducând sub influenţa băuturilor alcoolice, după cum el însuşi a declarat, inculpatul ... (în prezent ...) ...s-a întors pe strada ..., îndreptându-se către benzinăria de la „...”, a oprit autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare ..., înainte de benzinărie şi, însoţit de persoana vătămată .., şi-a continuat deplasarea pe jos către benzinărie de unde cei doi au fost luaţi de către o cunoştinţă pe care inculpatul o contacta-se telefonic, martorul .., care l-a rândul său a venit cu un autovehicul, însoţit fiind de martorul ... şi de prietena acestuia, pe nume ..., zisă „..”. Martorul ... a lăsat-o pe persoana vătămată în zona locuinţei sale, după care l-a lăsat acasă pe inculpat.
Instanța de fond a constatat existenţa unor faptele similare cu faptele ce formează obiectul probaţiunii în prezentul proces penal, fără a se afla însă în raport de cauzalitate cu acestea. Faptele similare având aceeaşi natură ca cea a faptelor ce formează obiectul probaţiunii în prezentul proces penal, presupus a fi fost săvârşite de către inculpat, relevă un model de operare (modus operandi) care, deşi nu are legătură directă cu faptele principale, poate totuşi să ajute la soluţionarea unei cauze penale prin datele pe care le poate releva.
Instanţa de fond, analizând toate interdependenţele şi legăturile dintre diferitele fapte şi împrejurări rezultate din obiectul probelor, a constatat că inculpatul ... (în prezent ...) ...este vinovat de săvârşirea faptelor pentru care au fost trimis în judecată.
Instanţa de fond a constatat că prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată în privinţa inculpatului ... (în prezent ...) ..., probele administrate de organele judiciare demonstrând fără echivoc vinovăţia acestuia.
Cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal reţinută în sarcina inculpatului ... (în prezent ...) ..., instanţa de fond, coroborând întregul probatoriu testimonial şi ştiinţific al cauzei, a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăţia inculpatului ... (în prezent ...) ...în comiterea infracţiunilor deduse judecăţii: astfel, în noaptea de 23/24.08.2016, în jurul orei 23:15, persoana vătămată ..., prin constrângerea fizică şi morală a inculpatului ... (în prezent ...) ..., a fost lipsită de libertate şi supusă la acte sexuale orale şi anale împotriva voinţei sale. Constrângerea rezultă: din modalitatea în care inculpatul a acţionat pentru a priva persoana vătămată de libertatea de voinţă şi acţiune, acesta folosind forţa fizică pentru a introduce victima în autoturism şi a o menţine în autovehicul cu mult peste timpul afectat întreţinerii actelor sexuale; din limbajul trivial folosit de inculpat la adresa victimei şi din atitudinea sa ameninţătoare faţă de persoana vătămată pe care o acuza de sustragerea unei sume de 200 de euro de la numitul “..”, personaj fictiv pe care inculpatul i l-a prezentat acesteia ca pe un individ foarte periculos, inoculându-i, astfel, teama de un rău considerabil şi pe cale de a se produce dacă nu satisface pretenţiile sale.
Posibilităţile de fugă de la locul faptei au fost anihilate de către inculpat prin parcarea autovehicolului în afara localităţii, prin blocarea portierelor în timpul actelor sexuale şi prin terorizarea psihică a persoanei vătămate, extrem de vulnerabilă în acel context, care a fost pusă în imposibilitate de a reacţiona din cauza stării de temere în care se afla, stare de temere creată de însuşi inculpatul, aşa cum s-a arătat anterior. Pe de altă parte, este evident faptul că persoana vătămată ...are o constituţie fragilă, aspect care reiese din planşele fotografice aflate la dosar, fiind caracterizată de martorul ... ca „o persoană fragilă psihic şi fizic, în sensul că aceasta ar fi afectată emoţional dacă o persoană i-ar adresa cuvinte jignitoare sau ar încerca să o lovească”.
Pentru a impresiona victima şi a determina vulnerabilitatea acesteia, inculpatul ... (în prezent ...) ...a recurs la anumite manopere dolosive, în sensul că, intenţionat a adus la cunoştinţa persoanei vătămate faptul că avea asupra sa o sumă mare de bani şi mai multe chei corespunzătoare uşilor de acces în imobilele pe care le deţinea în proprietate, unul dintre acestea fiind casa din comuna .., sat .., judeţul .., unde inculpatul a dus-o pe persoana vătămată. Procedând în acest mod, inculpatul a lăsat persoanei vătămate ..., în vârstă de 19 ani, impresia că este un individ cu foarte mulţi bani şi, prin urmare, un om influent care, la nevoie, ar fi fost capabil de a se folosi de resursele sale materiale şi financiare pentru a scăpa de rigorile legii penale. În acest sens este declaraţia martorului ..., fratele persoanei vătămate ... Potrivit susţinerilor acestuia, “i-a povestit sora sa că inculpatul deţinea asupra sa foarte mulţi bani pe care sora sa i-a văzut în momentul în care, obligată de inculpat, i-a cumpărat acestuia o bere; în primă fază sora sa a refuzat să meargă la poliţie, spunându-i martorului că, în opinia ei, inculpatul este o persoană influentă şi cu foarte mulţi bani.”.
Existenta unei constrângeri a mai rezultat şi din faptul că victima, intrând, prin folosirea forţei fizice, sub sfera de stăpânire psihică şi fizică a inculpatului, de teama unui rău şi mai mare nu a putut riposta în prezenţa acestuia, dar şi a persoanelor cu care a relaţionat într-o formă sau alta în noaptea de 23/24.08.2016, rezistenţa sa fizică şi psihică fiind anihilată.
În drept, instanța de fond a constatat ă fapta inculpatului recidivist ... (în prezent ...) ...care, în noaptea de 23/24.08.2016, în jurul orei 23:15, prin constrângere fizică şi morală, a lipsit-o de libertate pe persoana vătămată ...şi a menţinut-o în această stare mai multe ore în noaptea respectivă (fără a fi luată în calcul durata privării de libertate necesară pentru întreţinerea actelor sexuale orale şi anale), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce priveşte aprecierile făcute de apărătorul inculpatului potrivit cărora, profită clientului său afirmaţiile martorilor care au arătat că persoana vătămată nu a prezentat urme de violenţă pe faţă şi corp, neexistând deci urme ale vreunei privări de libertate sau ale vreunui act sexual comise prin constrângere, instanţa de fond a reţinut că absenţa leziunilor traumatice pe corpul victimei nu este de natură a înlătura prin ea însăşi existenţa unei constrângeri, întrucât, potrivit doctrinei şi unei jurisprudenţe constante în materie, în cazul infracţiunilor: de lipsire de libertate în mod ilegal şi de viol, constrângerea poate fi de natură fizică sau morală, iar aptitudinea forţei fizice sau a ameninţării de a conduce la rezultatul urmărit se stabileşte în concret, în raport cu împrejurările în care s-a comis fapta. Dacă faţă de aceste împrejurări persoana vătămată şi-a dat seama că orice împotrivire este zadarnică, şi, în consecinţă, nu a opus rezistenţă, faptele pot constitui infracţiunile: de lipsire de libertate în mod ilegal şi de viol, deoarece cerinţa legii se referă la exercitarea constrângerii şi nu la împotrivirea persoanei vătămate.
Instanţa de fond a reținut că fapta inculpatului ... (în prezent ...) ...a avut drept urmare imediată lipsirea de libertatea de mişcare a persoanei vătămate ....
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului ... (în prezent ...) ..., instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din actualul Cod penal, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Din înscrisurile în circumstanţiere aflate la dosar, instanţa de fond a reținut că inculpatul ... (în prezent ...) ...este un tânăr în vârstă de 34 de ani; absolvent de studii superioare şi de programe de perfecţionare în comunicare şi în managementul fondurilor europene, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar. Totuşi, instanţa de fond a avut în vedere faptul că inculpatul ... (în prezent ...) ...s-a prezentat la proces şi a respectat cu stricteţe obligaţiile impuse pe durata controlului judiciar, măsură preventivă sub imperiul căreia inculpatul s-a aflat o perioadă foarte mare de timp.
Reţinând vinovăţia inculpatului ... (în prezent ...) ...în săvârşirea faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, acestuia i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoare de natură a asigura funcţia preventivă a sancţiunii.
Coroborând gradul de pericol social al faptei cu finalitatea aplicării sancţiunilor penale, instanţa de fond s-a orientat la aplicarea pedepsei spre limita minimă prevăzută de lege.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel – în termenul prevăzut – atât inculpatul ... (în prezent ...) ..., cât și persoană vătămată ....
Inculpatul ... (în prezent ...) .., prin motivele de apel si prin concluziile scrise , în teză principală a solicitat desfiinţarea sentinței apelate şi, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţie, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în teză subsidiară, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., să fie desființată hotărârea instanței de fond și să dispună achitarea sa în baza art. 16 alin. 1 lit. a C.p.p., respectiv în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.p.p.
Apelantul a solicitat să se observe faptul că instanța de fond nu a depus diligentele necesare în vederea audierii persoanei vătămate, limilându-se a se raporta doar la depoziţia dată de aceasta în faza de urmărire penală in rem în data de 24.08.2016 (din seara comiterii presupusei fapte), încălcând astfel principiul ncmijlocirii.
Astfel, potrivit art. 351 Cod proc, penală: „Judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu." Prin urmare, pentru a servi drept temei unei hotărâri judecătoreşti, probele strânse în cursul urmăririi penale şi invocate în rechizitoriu, trebuie verificate în cursul cercetării judecătoreşti în mod nemijlocit, oral, contradictoriu şi în şedinţa publică. Numai după verificarea acestor probe cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii, contradictorialităţii, publicităţii şi după administrarea din oficiu, sau la cererea părţilor, a oricăror alte probe necesare aflării adevărului, instanţa poate să pronunţe o hotărâre justă în cauză. Lipsa administrării nemijlocite a celei mai importante probe în acuzare (audierea persoanei vătămate), dar şi neaudierea martorei ... - propusa în apărare -, încalcă într-o manieră evidentă şi dreptul la un proces echitabil al subsemnatului reglementat de art 6 din Convenţie şi de art. 8 Cp.
Pronunţarea unei soluţii de trimitere spre rejudecare se impune şi pentru garantarea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 Convenţie. Declaraţia persoanei vătămate reprezintă în mod evident principala probă în acuzare. Neaudierea ei în mod nemijlocit reprezintă a carenţă importantă a procedurii, similară lipsei unei cercetări judecătoreşti efective în cauză, cu atât mai mult cu cât singura declaraţie dată de persoana vătămată avusese loc într-un moment când subsemnatul nu aveam nicio calitate (faza in rem a urmăririi penale).
O cercetare judecătorească efectivă, completă a avut loc doar în apel, prin audierea persoanei vătămate. Astfel, instanţa de control judiciar este în situaţia de a se pronunţa atât în primă, cât şi în ultimă instanţă asupra situaţiei de fapt. Calea de atac a apelului presupune în mod necesar realizarea controlului judiciar, control ce nu poate fi exercitat în lipsa unei judecăţi efective în primă instanţă. Pentru aceste motive, singura soluţie care garantează pe deplin drepturile invocate mai sus este trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a invocat omisiunea primei instanțe de a analiza înregistrările video de la benzinăria unde părțile au oprit și persoana vătămată a păstrat nealterată voința și libertatea de mișcare. S-a invocat caracterul de probe indirecte ale declarațiilor martorilor- fratele și prietenul persoanei vătămate. Raportul de expertiză medicală atestă inexistența unor leziuni traumatice pe capul, trunchiul și membrele persoanei vătămate, ceea ce contrazice declarația acesteia referitoare la constrângerea exercitată asupra sa de către inculpat. Reaudierea persoanei vătămate era necesară și pentru lămurirea înregistrărilor video realizate de sistemul de filmare de la unitatea de învățământ prin fața căreia părțile au trecut în noaptea evenimentelor. Se concluzionează asupra caracterului de probă decisivă al declarației persoanei vătămate, probă pe care inculpatul nu a avut posibilitatea să o conteste.
Într-o teză subsidiară, apelantul a solicitat în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. să fie desfiinţată soluţia primei instanţei şi, rejudecând, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a C.p.p. şi, în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.p.p.
A arătat astfel că există în cauză un puternic dubiu cu privire la existenţa faptei de lipsire de libertate descrisă în actul de trimitere în judecată, iar acest dubiu îi profită, deoarece probele administrate nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie dc care beneficiază.
În mod evident, declaraţiile date de către persoana vătămată în apel nu se coroborează cu declaraţia dată de ea în cursul urmăririi penale in rem. Dc asemenea, declaraţiile sale, atât cea de la urmărirea penală, cât şi cele din apel, nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
În mod greşit instanţa de fond a apreciat, contrar majorităţii probelor administrate, că el aş fi exercitat o constrângere fizică şi morală asupra persoanei vătămate, de natură a-i înfrânge acesteia voinţa şi a o determina să-lă însoţească în itinerariul respectiv. Mai mult, inculpatul a susținut că nici măcar persoana vătămată nu a descris în mod coerent vreun episod violent (fizic sau verbal) la care ar fi fost supusă de către el pentru a o determina să urce în maşina pe care o deţine şi să-l mă însoţească la o plimbare. Persoana vătămată nu s-a opus în nici un fel, nu a ţipat, nu a încercai să fugă, nu a încercat să coboare din maşină nici când aceasta staţiona. In acest context, starea de profundă de temere la care s-a făcut trimitere nu pare a avea nici o justificare raţională, izvorâtă din acţiunile sale. Chiar declaraţia dată în cursul urmăririi penale nu se coroborează, cu privire la acest episod, cu declaraţia martorului .., audiat la 24 august 2016, care a afirmat că persoana vătămată i-ar fi spus că a fugit printre blocuri.
In ceea ce priveşte pretinsa blocare a uşilor autoturismului, apelantul inculpat a precizat că aceasta are loc automat, în momentul punerii în mişcare. Rolul acestui dispozitiv este de a împiedica deschiderea uşilor din exterior, însă din interior, mai ales uşile din faţă se deschid la o simplă acţionare a clapetei, indiferent dacă mecanismul de blocare funcţionează sau nu. Acest lucru rezultă din adresa emisă de reprezentanţa firmei producătoare, aflată la dosarul cauzei.
.. nu a oferit nici o explicaţie credibilă cu privire la motivul pentru care nu a cerut ajutor casierei ... în momentul în care a intrat singură în benzinăria ..din apropierea ...
De asemenea, audiaţi fiind în cauză, atât martora .., cât şi martorul .. nu arătat că au putut observa niciu n indiciu care să sugereze că persoana vătămată ar suferit o traumă sau că ar fi plâns recent, în momentul în care au condus-o pe aceasta la domiciliul său. Ambii martori au confirmat faptul că persoana vătămată s-a comportat normal, a stat pe locul din faţă-dreapta al maşinii, iar la plecare a mai stat de vorbă cu el şi despărţirea a fost în termeni foarte buni.
Se susține că persoana vătămată a mințit în legătură cu persoanele prezente în stația de alimentare auto în noaptea evenimentelor întrucât erau două persoane, iar nu una singură, așa cum se susține. Declaratiile persoanelor prezente în stația de alimentare auto confirmă libertatea de mișcare și de voință a persoanei vătămate. Se susține că organul de urmărire penală nu a preluat toate înregistrările video de la punctul de alimentare auto. Persoana vătămată nu era traumatizată ori terorizată de cele întâmplate, întrucât a revenit de bunăvoie la autoturismul inculpatului. Victima nu a fugit deși avea posibilitatea, atunci când a fost preluată de către autoturismul prietenilor inculpatului. Nu rezultă că inculpatul știa ce o să facă persoana vătămată în benzinărie și cu cine o să vorbească, astfel încât atitudinea sa de a o trimite pe persoana vătămată să cumpere alcool din stația de alimentare auto exprimă tocmai inexistența unor infracțiuni săvârșite anterior.
Instanța de fond a instituit un diagnostic psihologic asupra persoanei vătămate care nu există în realitate, deși aceasta nu a fost audiată pentru ca instanța să își formeze o convingere asupra celor petrecute .Se contestă fiabilitatea punerii unui diagnostic persoanei vătămate fără ca aceasta să fie audiata.
S-a facut referire la raportul de expertiză extrajudiciară în materia psihologiei judiciare care atestă că persoana vătămată a avut nealterate libertatea de voință și acțiune.
S-a solicitat reinterpretarea probelor constând în declarațiile martorilor ..., ..., ....și ....
S-a contestat forța probatorie a înscrisurilor prin care sunt redate declarațiile altor persoane care anterior au formulat plângeri împotriva inculpatului, în cauze penale finalizate cu netrimiterea în judecată a inculpatului.
S-a susținut că instanța de fond a interpretat eronat practica Curții Europene a Drepturilor Omului folosită în motivarea soluției de condamnare. Motivarea instanței cu privire la infracțiunea de viol este nelegală întrucât persoana vătămată si-a retras plângerea penală. Nu s-a analizat forta probantă a înscrisurilor provenite de la compania producătoare a autoturismului cu care s-au deplasat părțile, din care rezultă că ușile nu pot fi blocate.
S-a solicitat în subsidiar reținerea dispozițiilor articolului 19 din legea 6 8 2 pe 2002 privind reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, avand in vedere calitatea de denuntator si colaborator in dosarele penale de competenta DIICOT.
Motivele de apel de afla pe larg expuse la filele 22-50 din volumul I dosar apel si respectiv in volumul II al dosarului de apel.
Persoană vătămată ...nu a dezvoltat în scris motivele de apel, în cererea depusă la dosar la data de 26.07.2019 (fila 5 dosar apel-vol.I) criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie în ceea ce privește obligarea sa de a plăti suma de 1.100 lei cu titlu de celtuieli judiciare.
In cursul cercetării judecătorești in apel cererile de probațiune au fost soluționate conform încheierilor de ședința aflate la dosarul cauzei.
În cursul cercetării judecătorești în apel a fost audiat inculpatul, conform art. 420 alin. 4 C.p.p., a cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Verificând legalitatea si temeinici hotărârii apelate, raportat la apărările formulate si argumentele invocate, instanța de control judiciar retine următoarele:
Inculpatul a depus un memoriu conținând puncte de vedere referitoare la prezenta cauza si a atașat un înscris care este încheiat intre ... , mama persoanei vătămate si ... , mama inculpatului, la data de 02.11.2016, prin care mama persoanei vătămate primește de la mama inculpatului suma de 100.000 lei reprezentând „ prejudiciul moral suferit de fiica mea in urma infracțiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal si viol”. Instanța de apel nu poate analiza forța juridica probatorie a acestui înscris, întrucât pe de o parte este încheiat intre persoane care nu au nicio calitate procesuala, părțile fiind persoane majore si prin urmare nu au reprezentanți legali, iar acest înscris a fost depus de inculpat după închiderea dezbaterilor judiciare, deși îl avea in posesie cu mult timp înainte; probele se administrează in timpul cercetării judecătorești; pentru motive care privesc respectarea principiului contradictorialității nu se pot analiza probe care nu au fost puse in dezbaterea parților, in timpul cercetării judecătorești.
Audierea persoanei vătămate prin videoconferința prin intermediul aplicației informatice Skype:
Prin încheierea de ședința din data de 09.09.2020, fata de lipsa repetata a persoanei vătămate si încuviințarea administrării mijlocului de proba a declarațiilor acesteia, la solicitarea inculpatului, instanța a pus în discuție ca ascultarea persoanei vătămate ... să se realizeze prin videoconferință, fie prin aplicația Skype, fie pe aplicația Zoom. În această situație trebuie ca persoana vătămată să indice un cont de Skype daca are, ori o adresă de e-mail unde i se va trimite din partea Curții de Apel un link prin care se va face conexiunea pe aplicația Zoom. În cazul în care persoana vătămată nu era de acord sa fie audiată prin videoconferință, prin intermediul aplicațiilor informatice: Skype sau Zoom, instanța ar fi procedat la emiterea instrumentelor europene prev. de Legea nr. 302/2004 - Ordin European de Anchetă sau Cerere de asistenta judiciară internațională, având ca obiect audierea persoanei vătămate prin videoconferință; precum şi citarea prin introducerea datelor în Sistemul Informatic National de Semnalări - SINS, conform prevederilor legii nr. 141/2010 - conform art. 6 din Legea nr. 141/2010 prin introducerea unei semnalări în SINS cu privire la persoane căutate în vederea participării la o procedură judiciară(depozițiile art. 14 din Legea nr. 141/2010.)
Persoana vătămata a comunicat o adresa de e-mail si a fost audiata prin videoconferința in datele de 24.09.2020 si respectiv 30.09.2020, întrucât la prima audiere inculpatul a lipsit , astfel ca s-a acordat al doilea termen de judecata pentru a fi prezent. La data de 30.09.2020 inculpatul nu a putut sa fie prezent, însă a înmânat apărătorului sau un set de întrebări pentru a fi adresate persoanei vătămate, acestea fiind încuviințate in parte de instanța, iar o parte au fost respinse pentru argumentele indicate in încheierea de ședința.
Argumente pentru oportunitatea audierii persoanei vătămate prin videoconferinta:
Audierea prin videoconferința prin intermediul aplicației informatice Skype a oferit inculpatului toate mijloacele procedurale necesare apărării intereselor sale procesuale, din perspectiva respectării dreptului la un proces echitabil: persoana vatamata a participat la proces in mod fizic, dar de la distanta, a oferit raspunsuri la intrebarile adresate de participanti si incuviintate de instanta de judecata; au fost intreprinse masuri pentru ca depozitia sa sa nu fie influentata de vreun factor strain, niciun participant la proces neindicand un astfel de element intruziv in ceea ce priveste relatarea libera; nu au fost constatate incalcari ale principiului egalității armelor, componentă a dreptului la un proces echitabil - care presupune o egalitate a mijloacelor procesuale asigurate părților, respectiv ca fiecare parte să își poată expune cauza în fața instanței, în condiții care să nu o dezavantajeze, în mod semnificativ, față de partea adversă ; acuzarea și apărarea au avut posibilitatea de a lua la cunoștință observațiile sau elementele de probă produse de cealaltă parte și de a le discuta (a se vedea Hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 pronunțată în Cauza Rowe și Davis împotriva Regatului Unit). Persoana vatamata a fost audiata in doua sedinte de judecata consecutive, data fiind lipsa inculpatului de la prima audiere, masura fiind dispusa tocmai pentru a da posibilitatea si inculpatului de a fi prezent la audiere si de a adresa direct întrebări, însă acesta a lipsit si de la cea de-a doua audiere , fiind de acord ca aparatorul sau sa adreseze întrebările indicate de el insusi si inmanate aparatorului.
Nu au existat diferențe de substanța fata de o audiere prin videoconferinta prin intermediul unui ordin european de ancheta sau cerere de comisie rogatorie internationala, intrucat si in acest ultim caz, persoana vatamata era audiata tot prin intermediul unei retele audio-video; lipsa unui organ judiciar de la locul in care se afla persoana vatamata nu a influentat relatarea libera si in deplina cunostinta de cauza a persoanei vatamate, intrucat in sedinta de judecata desfasurata la sediul Curtii de Apel , in etapa procesuala a caii ordinare de atac, au fost prezenti aparatorii ambelor parti cu interese contrarii, a fost verificata identitatea persoanei vatamate, i s-a pus in vedere sa fie singura in incapere, participantii la procesul penal nu au invederat niciun element de viciere a caracterului liber al depozitiei.
Persoana vătămata a putut beneficia de o legătură audiovizuală cu sala de judecată, ceea ce i-a permis să vadă persoanele care erau prezente și să audă ceea ce se vorbea. În egală măsură, ea a fost văzuta și auzita de către ceilalți participanți la proces, de către judecători, având libertatea de a face declarații în fața instanței.
Avand in vedere sustinerile persoanei vatamate conform carora se afla la studii in ..., dar in momentul audierii era in alta tara, respectiv in Grecia, se constata ca dispunerea unui instrument de cooperare judiciara internationala in materie penală prevazute de legea 302/2004 pentru audierea prin videonferinta nu prezenta eficienta, intrucat cererea de comisie rogatorie sau ordinul european de ancheta era emisa/emis catre un anumit stat, in speta Marea Britanie, acolo unde se cunostea ca se afla persoana vatamata, însă aceasta era in fapt in alta tara, si prin urmare audierea prin videoconferinta nu se putea realiza. Insa, prin aplicatia informatica, s-a reusit audierea persoanei vatamate prin videoconferința prin intermediul aplicatiei informatice, indiferent de locatia straina in care se afla la data audierii. S-a eficientizat astfel activitatea de administrare a probelor in cadrul procesului penal, s-a respectat necesitatea judecarii cauzei intr-un termen rezonabil, avand in vedere si durata procesului pana la momentul actual si nu s-a facut rabat de la respectarea drepturilor si intereselor procesuale ale partilor in cadrul procesului penal.
Videoconferința în jurisprudența C.E.D.O. Această Curte a avut ocazia să se pronunțe în câteva cauze cu privire la compatibilitatea videoconferinței cu dreptul la un proces echitabil recunoscut de către art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În esență, C.E.D.O. a arătat că folosirea videoconferinței în cadrul procesului penal este în sine compatibilă cu dreptul la un proces echitabil, însă a arătat o deosebită atenție garanțiilor care însoțesc folosirea unui astfel de procedeu în procesul penal. În cauza M. V. contra Italiei(2006), C.E.D.O. Curtea de la Strasbourg a acceptat considerații, cum ar fi necesitatea derulării procesului penal cu celeritate, astfel că posibilitatea videoconferinței prevăzute de legislația italiană vizează, printre altele, reducerea termenelor legate de transferul deținuților și deci simplificarea procesului penal. C.E.D.O. a apreciat că participarea reclamantului la judecata în apel prin videoconferință a urmărit scopuri legitime în lumina Convenției, legate de apărarea ordinii publice, prevenirea infracțiunilor, protecția drepturilor la viață, libertate și siguranță a martorilor și victimelor infracțiunilor, ca de altfel și respectul exigenței unui termen rezonabil al duratei procedurilor judiciare.
Inculpatul a susținut că i-au fost încălcate drepturile procesuale prin audierea persoanei vătămate prin intermediul videoconferinței apelând la o aplicație informatică. Nu explică ce drepturi procesuale au fost încălcate, având în vedere că a avut posibilitatea directă și nemijlocită de a adresa întrebări persoanei vătămate, conform propriei solicitări. A avut la dispoziție două termene de judecată pentru a adresa întrebări, iar la cel de-al doilea termen de judecată a fost de acord să înmâneze apărătorul lui său un set de întrebări pentru a fi adresate persoanei vătămate, exprimându-și acordul ca domnul avocat să îl reprezinte și să chestioneze persoana vătămată, ținând cont că ea a fost informată să fie prezentă fizic de la distanță, prin intermediul videoconferinței iar inculpatul nu s-a putut prezenta (fila 56 dosar volumul doi Curtea de Apel). Instanta de apel a incuviintat in parte intrebarile adresate, fiind respinse acele intrebari neconcludente, neutile, care priveau date cu caracter personal, ori care aveau deja formulate raspunsurile din intrebarile precedente. Conform art 380 alin 3 Cpp rap la art 420 alin 11 Cpp, instanta poate respinge intrebarile care nu sunt concludente si utile solutionarii cauzei.
Poziția procesuală a apărătorului persoanei vătămate a constat in pledarea pentru ca persoana vătămata sa nu participe la proces, nu dorește să fie prezentă din cauza traumei suferite, dar nici nu are această posibilitate practică, întrucât se află plecată în Anglia pe termen lung.
Inculpatul susține că nu a fost întrebat de instanța daca este de acord cu videoconferinta prin aplicație informatica, dar a fost prezent în ședința de judecată unde s-a pus în discuție aceasta modalitate de administrare a probei constând în declarațiile persoanei vătămate prin videoconferinta printr-o aplicatie informatica și nu a exprimat în mod categoric nicio opoziție. Unul dintre apărătorii inculpatului care a fost lipsă de la termenul de judecată la care s-a discutat încuviințarea acestui procedeu probatoriu a susținut ulterior că nu este de acord. Apărătorul prezent la termenul de judecată când s-a discutat audierea persoanei vătămate prin videoconferință a lăsat la aprecierea instanței, a susținut că ar fi de acord cu videoconferința realizată prin instrumentele prevăzute de legea 302/004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a depus practică judiciară respectiv decizia penală numărul 192/2019 a Curții de Apel Craiova care la fila 42-a aceste decizii arată că instanța de fond trebuia să ia măsuri pentru localizarea martorilor sau audierea prin videoconferință. Așadar practica judiciară invocată a făcut referire în mod expres la posibilitatea audierii martorilor prin videoconferință .
Prin incheierea de sedinta din data de 24.09.2020 instanța a argumentat motivele pentru care audierea persoanei vătămate prin videoconferința prin intermediul unei aplicații informatice este posibila si oportuna in acest proces penal, argumentele fiind completate astfel:
Audierea prin videoconferința prin intermediul unei aplicații informatice este considerată ca realizând un echilibru între rezonabilitatea duratei -procesului penal și drepturilor părților. Corespunde atât obligației persoanei vătămate prev. la art. 111 lit. f Cpp de a se prezenta la toate chemările organelor judiciare dar și dreptului participanților la procesul penal, de a adresa întrebări in mod nemijlocit; reprezintă un echilibru între principiile procesuale, drepturi și obligații procesuale ale participanților la procesul penal. Au fost intreprinse demersuri pentru a se asigura prezenta persoanei vatamate, in fata instantei de judecata, daca acesta locuieste in Anglia, a venit sporadic in Romania, iar la data audierii se afla in alta tara, in Grecia, astfel încât dificultățile de a asigura prezenta sa fizica directa in sala de judecata erau serios îngreunate.
Audierea prin acest sistem de aplicație informatică contribuie la buna desfășurare a procesului penal, nu aduce atingere drepturilor si intereselor legitime ale parților, se beneficiază de asistenta tehnica pentru o conexiune optima din partea Compartimentului Informatic al Curții de a Apel Craiova , persoana vătămata asigura prezenta juridica dar si fizica de la distanta, se asigura principiul nemijlocirii in administrarea probelor , participanții la proces au posibilitatea perceperii directe a depoziției persoanei vătămate si a chestionării nemijlocite.
De asemenea, prin această modalitate se pun în aplicare şi dispozițiile din Decizia- Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2001/220/JAI din 15.03.2001, cu privire la statutul victimelor în cadrul procedurilor penale, care precizează:
Articolul 2-(1) Fiecare stat membru asigură victimelor un rol real și corespunzător în sistemul său de drept penal. Acesta continuă să depună toate eforturile pentru a garanta victimelor un tratament corespunzător, care să le respecte demnitatea în cursul procedurii și să le recunoască drepturile și interesele legitime, în special în cadrul procedurii penale.
(2) Fiecare stat membru se asigură că victimele deosebit de vulnerabile beneficiază de un tratament specific care răspunde cât mai bine situației acestora.
Articolul 3- Fiecare stat membru garantează victimelor posibilitatea de a fi audiate în cursul procedurii, precum și de a depune elemente de probă.
Fiecare stat membru adoptă măsurile corespunzătoare pentru ca autoritățile acestuia să interogheze victimele numai în măsura necesară procedurii penale.
Articolul 11 precizează că fiecare stat membru se asigură că autoritățile sale competente pot să recurgă cât mai mult posibil la dispozițiile privind videoconferințele pentru audiere.
În ceea ce privește recurgerea la instituțiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internaționala in materie penala, acestea sunt prevăzute de lege , dar înregistrează dificultăți de punere în aplicare mai ales în această stare de pandemie declarată la nivel global; măsurile de distanțare sociala care sunt impuse atât în România conform legii 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de Covid-19, cât și în Marea Britanie augmentează dificultățile de transport dar si mecanismele de cooperare judiciara internaționala; in Romania este stare de alerta instituita in mod succesiv, ultima data prin Hotărârea de Guvern din data de 14.09.2020; in practica judiciara au fost situații de întârzieri semnificative sau nu au fost puse în aplicare deciziile de executare a Comisiilor rogatorii sau a Ordinelor Europene de Anchetă cu privire la audierea prin intermediul videoconferinței.
Procedeul probatoriu este modalitatea legala de obținere a mijlocului de proba( art. 97 alin 3Cpp). Legea procesual penala nu interzice procedeul probatoriu al videoconferinței pentru audierea persoanelor, ci, dimpotrivă, de exemplu- dispozițiile art. 106 alin 2 Cpp prevad ca persoana aflata in detenție poate fi audiata la locul de deținere prin videoconferința, in cazuri excepționale, si daca organul judiciar apreciază ca aceasta nu aduce atingere bunei desfășurări a procesului ori drepturilor si intereselor parților. Legea face referire la noțiunea de persoana care poate fi audiata, fără a institui o particularitate, astfel încât se va face aplicarea conținutului art. 104 Cpp care stabilește ca in cursul procesului penal pot fi audiate următoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămata, partea civila, partea responsabila civilmente, martorii si experții.
În prezenta cauză penală se constată incidența unui caz excepțional care permite audierea prin videoconferință a persoanei vătămate, care are reședința în străinătate ; nu s-a putut asigura prezența fizică directă a persoanei vătămate, astfel încât o prezență fizică dar de la distanță simultan cu o prezență juridică a persoanei vătămate este de natură a răspunde dreptului inculpatului de a adresa întrebări în mod nemijlocit acestui subiect procesual principal. Cazul excepțional în prezenta cauză este așadar rezultatul conexiunii unor factori juridici și sociali: particularitățile acuzațiilor penale, durata procesului, natura infracțiunii deduse judecății precum și contextul actual social la nivel mondial - pandemia de covid-19 declarată de Organizația Mondială a Sănătății în martie 2020. Acest context social a determinat existența multor restricții sociale, fiind afectată inclusiv modalitatea de desfășurare a ședințelor de judecată concomitent cu dificultăți majore de aplicare și executare a instrumentelor de cooperare judiciară internațională .
Inculpatul a susținut ca i s-au încălcat drepturile ca urmare a neacordării a încă unui termen de judecata pentru a fi reaudiat si a da alte explicații necesare. Aceasta susținere este însă nefondata, întrucât inculpatul a fost audiat la data de 07.07.2020, când a avut posibilitatea de a da toate explicațiile necesare. Conform art. 376 alin 3 Cpp care se aplica si in etapa procesuala a apelului astfel cum prevede articolul 420 alin 11 Cpp, ordinea efectuării cercetării judecătorești consta in audierea inculpatului apoi audierea persoanei vătămate, a parții civile, a parții responsabile civilmente. Conform art. 378 alin 6 Cpp inculpatul poate fi reascultat ori de cate ori este necesar. Instanța nu a mai considerat ca este necesara reaudierea inculpatului, întrucât prin declarațiile succesive formulate de persoana vătămata nu au fost oferite noi date sau informații care sa antreneze necesitatea reaudierii inculpatului, ci subiectul procesul principal care a formulat plângere penala a menținut si reiterat, in măsura in care si-a reamintit, evenimentele petrecute in noaptea de 23/24.08.2016, care au fost expuse si in plângerea penala formulata la organele de politie chiar in noaptea evenimentelor.
Solicitarea de pronunțare a soluției de desființare a hotărârii apelate si dispunerea rejudecării de către prima instanța de judecata:
In cauza Toma impotriva Romaniei(2018)Curtea amintește că cerințele art.6 §3 din Convenție constituie aspecte specifice ale dreptului la un proces echitabil garantat de § 1 al acestei dispoziții, de care este necesar să se țină seama la aprecierea caracterului echitabil al procedurii. De asemenea, atunci când examinează un capăt de cerere întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenție, Curtea trebuie în esență să stabilească dacă procedura penală a avut, în ansamblu, un caracter echitabil [a se vedea, între altele, Taxquet împotriva Belgiei (MC) CEDO 2010]. În acest scop, are în vedere procedura în ansamblu şi verifică respectarea nu numai a dreptului la apărare, ci şi a interesului public şi al victimelor ca autorii încălcării să fie cercetați potrivit legii [Gäfgen împotriva Germaniei (MC), nr. 22978/05, pct.163 și 175, CEDO 2010].
Admisibilitatea probelor intră în primul rând sub incidența normelor de drept intern și în principiu, este sarcina instanțelor naționale să evalueze mijloacele de probă adunate de acestea. Misiunea încredințată, prin Conventie, Curții EDO nu este aceea de a se pronunța dacă anumite probe au fost admise în conformitate cu legea, ci de a verifica dacă procedura considerată în ansamblul său, inclusiv modalitatea de prezentare a mijloacelor de probă, a avut un caracter echitabil.
Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1din Convenție, înglobează, printre altele, dreptul părților din proces de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective (Artico împotriva Italiei, 13 mai 1980, pct. 33, seria A nr. 3), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "înțelese", adică examinate cu atenție de instanța sesizată. Altfel spus,art. 6 implică în special în sarcina "instanței" obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora( Curtea Europeană a Drepturilor Omului ,Hotărârea în Cauza Bucur și Toma împotriva României din 08.01.2013).
Respectarea cerințelor unui proces echitabil se examinează de la caz la caz, având în vedere mersul procedurii în ansamblu, nu pe baza examinării izolate a unui anumit aspect sau a unui anumit incident.
Dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 § 1 este un drept absolut. Cu toate acestea, un proces echitabil nu poate fi obiectul unei singure reguli invariabile, ci trebuie să depindă de circumstanțele fiecărei cauze în parte . Principala preocupare a Curții EDO în temeiul art. 6 § 1 este să evalueze caracterul echitabil al procesului penal în ansamblu [a se vedea, printre altele, Taxquet împotriva Belgiei (MC), nr. 926/05, pct.84, CEDO 2010 și Schatschaschwili împotriva Germaniei (MC), nr. 9154/10, pct.101, CEDO 2015].
Respectarea cerințelor unui proces echitabil trebuie apreciată de la caz la caz având în vedere evoluția procesului în ansamblul său și nu pe baza examinării izolate a unui anumit aspect sau eveniment, cu toate că nu se poate exclude ca un element determinat să fie decisiv astfel încât să permită stabilirea caracterului echitabil al procesului într-o etapă incipientă ( Hotararea in cauza Ibrahim si altii impotriva Regatului Unit, 2016 ). Pentru aprecierea caracterului echitabil al procesului în ansamblu, Curtea va lua în considerare, dacă este cazul, garanțiile minime enumerate la art. 6 § 3 care exemplifică cerințele unui proces echitabil în ceea ce privește situațiile procedurale care iau naștere în cauzele penale. Prin urmare, aceste drepturi pot fi privite ca aspecte deosebite ale dreptului la un proces echitabil în procedura penală prevăzută la art. 6 § 1 [a se vedea hotararea in cauza Schatschaschwili pct. 100]. Aceste garanții minime nu reprezintă totuși scopuri în sine: scopul lor intrinsec este întotdeauna de a contribui la asigurarea caracterului echitabil al procedurii penale în ansamblu .
Art. 6 §3 lit. c) lasă statelor contractante libertatea să aleagă mijloacele pentru a se asigura că acesta este garantat în sistemele lor judiciare, sarcina Curții fiind doar de a stabili dacă metoda pe care au ales-o este conformă cu cerințele unui proces echitabil [a se vedea Simeonovi împotriva Bulgariei(MC), nr. 21.980/04, pct. 113, CEDO 2017 (extrase), și Salduz, citată anterior, pct. 51].
Audierea persoanei vătămate a prezentat dificultati inca de la inceputul procesului penal, avand in vedere ca exista inscrisuri care certifica inca din prima faza procesuala ca se afla la studii in Anglia. Inculpatul a depus inscrisuri fotografice extrase de pe retelele de socializare unde activa persoana vatamate pentru a dovedi ca aceasta s-a mai aflat in tara pe parcursul procesului penal. Instanta de apel a incuviintat administrarea probei constand in depozitia acesteia, in considerarea importantei probei dar si a respectarii dreptului apararii de a percepe in mod nemijlocit declaratia victimei, de a adresa intrebari pentru o incercare de lamurire pe deplin a cauzei si aflarea adevarului. In acest sens, au fost intreprinse demersuri pentru a fi audiata, astfel incat luand in considerare lipsa persoanei vatamate din tara, precum si dificulatile create de situatia de pandemie declarata la nivel mondial, singura situatie in care s-a putut ajunge la audierea persoanei vatamate in mod nemijlocit, fara insa a se ajunge la o depasire considerabila a duratei procesului, a fost audierea prin videoconferinta prin intermediul aplicației informatice.
A fost respectat principiul nemijlocirii si contradictorialitatii administrarii probei constand in declaratiile persoanei vatamate. Aceasta a fost audiata in mod succesiv, tocmai pentru a da posibilitatea acuzatului, care a lipsit de la prima audiere, ca studiind prima depozitie a victimei, sa adreseze intrebarile lamuritoare. A inmanat aparatorului sau un set de intrebari pentru a fi adresate. Controlul judecatoresc al intrebarilor a presupus exercitarea functiei legale prevazute de art.380 alin. 3 C.p.p, care permite instantei a respinge intrebarile care nu cunt concludente si utile solutionarii cauzei. Nu s-a constatat cu titlu de certitudine prezentarea inculpatului la un alt termen de judecata pe care l-a solicitat a fi acordat, intrucat si la termenul anterior de judecata a sustinut ca se va prezenta, insa din motive medicale nu a reusit. Instanta de apel a examinat in ansamblu toate inscrisurile medicale invocate si a ajuns la concluzia ca procesul penal se putea desfasura in lipsa inculpatului, care a beneficiat de serviciile unui aparator ales, avand in vedere ca inculpatul a participat la sedintele de judecata anterioare si a avut astfel posibilitatea de a da explictiile considerate necesare, totodata a fost audiat conform art 420 alin 4 Cpp. Declaratiile persoanei vatamate nu au furnizat elemente faptice noi, pentru ca inculpatul sa acorde lamuriri suplimentare, ci s-a reiterat depozitia anterioara, sustinandu-se in egala masura ca urmare a trecerii timpului si a efectelor traumei prin care a trecut, exista unele date pe care nu si le mai reamintește in mod exact.
S-a respectat dreptul la apărare al inculpatului, care a beneficiat de termene de judecata pentru angajarea unor aparatori, pentru pregatirea apararii, pentru prezentarea in fata instantei de judecata si participaea la administrarea probelor. Inculpatului i s-a acordat posibilitatea de a contesta autenticitatea probelor şi de a se opune utilizării lor. A sustinut ca trebuie verificat daca depozitia persoanei vatamate este influentata de un element extern, iar acest lucru a fost verificat de instanta in momentul audierii. Aparatorii prezenti au avut posibilitatea sa observe daca declaratia persoanei vatamate a fost afectata de elemente straine. Asadar, s-au depus demersuri pentru a tine seama de calitatea probei, inclusiv dacă circumstanţele în care a fost obţinuta pune la îndoială fiabilitatea sau exactitatea acesteia.
Protocolul nr.7 adițional la Conventia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: art.2 alin. (1)- Dreptul la nivel dublu de jurisdicție în materie penală:"Orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege."
Articolul 2 parag. 1 al Protocolului 7 al Conventiei Europene consacră dreptul persoanei declarate vinovată de o infracţiune de către un tribunal să ceară examinarea „declaraţiei de vinovăţie” sau a condamnării de către o instanţă superioară. Pentru ca acest principiu să fie incident este necesar aşadar să existe, cu titlu de situatrie premisa, o hotărâre de condamnare pronunţată de către o instanţă (tribunal) pentru o infracţiune, Convenţia europeană garantând acestei persoane dreptul de acces la o instanţă superioară care să se pronunţe cu privire la existenţa infracţiunii („declaraţiei de vinovăţie”), la individualizarea pedepsei sau la alte dispoziţii ale hotărârii de condamnare. Instanța superioară poate fi învestită să analizeze atât problemele ce țin de fapta comisă, cât și pe cele de drept.
Astfel cum rezulta din textul articolul 2 parag. 1 al Protocolului 7 al Convenției Europene, principiul dublului grad de jurisdicție are in vedere examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară, iar nu analizarea unei probe nou administrate in calea de atac .Hotararea primei instante de judecata contine o declaratie de vinovatie a inculpatului, care este reevaluata in fapt si in drept de catre instanta de apel, chiar daca acest demers a presupus administrarea unor probe noi.
Administrarea unei probe noi in calea de atac ordinara a apelului nu echivaleaza cu o examinare pentru prima data a vinovatiei unei persoane. Exista o hoatarare pronuntata de prima instanta de judecata prin care au fost analizate toate probele administrate si a fost declarata vinovatia inculpatului. Instanta de apel exercita functia de control judiciar asupra hotararii instantei de fond, putand readministra probe sau administra probe noi, conform dispozitiilor art 420 alin 5 Cpp.
Administrarea unei probe noi reprezinta o atributie a instantei de control judiciar, in baza efectului devolutiv al apelului prevazut de art 417 alin 2 Cpp, fara insa ca aceasta activitate judiciara sa fie considerata o examinare pentru prima data a vinovatiei persoanei, intrucat verificarea indeplinirii conditiilor raspunderii penale si formularea concluziei savarsirii cu vinovatie de catre inculpat a infractiunii de care este acuzat reprezinta un corolar al analizarii si aprecierii tuturor probelor administrate pe pacursul intregului proces penal, iar nu o concluzie particulara extrasa dintr-o singura proba administrata, fie ea si noua. Toate probele administrate, chiar si cele pentru prima data in calea de atac, sunt supuse procedeului reglementat de art 103 Cpp , al analizarii si aprecierii in ansamblul probator administrat in toate fazele procesuale.
Probele nu au valoare prestabilită în cadrul procedurii penale. Instanţele au libertatea de a interpreta probele în contextul cauzei şi în lumina tuturor celorlalte mijloace de probă prezentate în faţa acestora (a se vedea cauza CEDO, Dumitru Popescu, 2007).
Practica judiciara depusa de aparare pentru a sustine solutia de desfiintare a cauzei si trimitere spre rejudecare are o alta situatie juridica diferita de cea incidenta in prezenta cauza si anume: prima instanta nu s-a pronuntat asupra tuturor faptelor retinute in sarcina unui inculpat si situatia cand mai multi martori esentiali ai acuzarii nu au fost audiati de prima instanta de judecata, iar aceasta lacuna nu a fost acoperita nici de instanta de control judiciar. In prezenta cauza penala s-a pus problema audierii persoanei vatamate - care din punct de vedere al jurisprudentei Curtii EDO poate fi asimilata calitatii de martor, urmare a autonomiei acestei notiuni- insa instanta de apel in baza efectului devolutiv in fapt si in drept al caii de atac si umare a cererii considerate intemeiate formulate de aparare pentru a audia persoana vatamata, a administrat aceasta proba, astfel ca nu subzista deficienta procesuala invocata.
O eventuala soluție de desfiintare a hotararii apelate si trimitere spre rejudecare la prima instanta de judecata nu se inscrie in cazurile prevazute de dispozitiile art 421 pct 2 litera b Cpp care reglementeaza situatiile ce permit o astfel de solutie a desfiintarii hotarii, si nici nu corespunde orientarii jurisprudentiale majoritare care a consacrat si alte cazuri de desfiintare in vederea rejudecarii de catre prima instanta de judecata, tocmai in vederea valorificarii dreptului la un proces echitabil al partilor si respectarii principiului asigurarii dublului grad de jurisdictie invocat si in prezenta cauza: lipsa totala a cercetarii judecatoresti, nemotivarea hotararii, contrarietatea dintre considerente si dispoziticul hotararii. Existenta anumitor lacune in activitatea de cercetare judecatoreasca nu echivaleaza cu lipsa totala a acesteia pentru a permite solutia desfiintarii hotararii si trimterii cauzei spre rejudecare, avand in vedere efectul devolutiv in fapt si in drept al caii ordinare de atac a apelului, atributiile instantei de apel care poate administra probe noi conform art 420 alin 5Cpp si, totodata, necesitatea respectarii principiului solutionarii cauzei intr-un termen rezonabil din perspectiva tuturor parilor cu interese contrare( acuzat si persoana vătămata).
In hotărârile pronunțate in cauzele Beraru impotriva Romaniei(2014) si Cutean impotriva Romaniei(2014), Curtea a remarcat ca există posibilitatea ca o instanță superioară sau instanța supremă să remedieze, în anumite circumstanțe, deficiențele procesului în primă instanță.
Cercetarea judecătorească din prima instanța nu a fost lacunara decât sub aspectul lipsei demersurilor ample pentru audierea persoanei vătămate, întrucât a fost administrat un vast material probator, constând in audierea inculpatului, a martorilor propuși de acuzare si a celor propuși de apărare, înscrisuri, inclusiv rapoarte de evaluare. Administrarea probei cu declarațiile persoanei vătămate in apel se înscrie pe linia atribuțiilor instanței de apel conform art. 420 alin 5 Cpp, de a administra probe, fără a se extinde aceasta activitate înspre considerarea cercetării judecătorești in prima instanța ca fiind lacunara.
A fost audiata si martora propusa de inculpat, Punga Laura, care a fost prezenta in autoturismul cu care cele doua parti au fost preluate si conduse la domiciliu.
Analizând ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal se constată îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 396 alineatul 2 Cod procedură penală pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prevăzute de articolul 205 alin 1 Cod Penal, întrucât există probe care atestă dincolo de orice îndoială rezonabilă existența infracțiunii de lipsire de libertate săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție a intenției. Persoana vătămată a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de articolele 218 alineat 1 Cod Penal și respectiv 205 alineat 1 Cod Penal. Pe parcursul procesului penal prin declarația autentica din data de 18.10.2016 persoana vătămată a retras plângerea penală formulată împotriva inculpatului pentru cele două infracțiuni, însă această manifestare de voință a dobândit valențe procesuale numai în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 218 alin 1 Cod Penal, întrucât numai în cazul acestei infracțiuni, acțiunea penală punându-se în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, era posibilă stingerea procesului penal prin retragerea plângerii conform articolului 158 Cod Penal. Pentru infracțiunea prevăzută de articolul 205 Cod Penal, lipsirea de libertate în mod ilegal, manifestarea de voință a persoanei vătămate în sensul retragerii plângerii penale nu este producătoare de efecte juridice, în cazul acestei infracțiuni acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, astfel încât nu este legal permisă soluția de încetare a procesului penal în baza principiului disponibilități .
Semnificatia retragerii plangerii penale impotriva inculpatului nu poate fi supusa unei conversiuni juridicepentru a produce efecte chiar impotriva autoarei manifestarii de vointa, deci nu poate fi considerata o dovada a lipsei de sinceritate a persoanei vatamate, ci reprezinta manifestarea unui drept procesual prevazut prin dispozitiile art 158 Cp. Din punct de vedere al scopului mediat, persoana vatamata a explicat si a fost confirmata prin declaratiile fratelui sau, martorul ..., ca nu mai dorea sa retraiasca trauma suferita , dar si pentru dificultatile de a se prezenta la proces, avand in vedere ca se afla la studii in strainatate. Faptul ca persoana vatamata si-a angajat aparator care a continuat sa participe la procesul ce a continuat pentru cea de-a doua infractiune prevazuta de art 205 Cp- lipsire de libertate in mod ilegal, exprima preocuparea sa pentru continuarea procesului.
În noaptea de 23 spre 24 august 2016 a avut loc un moment esențial în ceea ce privește debutul acuzațiilor penale formulate împotriva inculpatului, acesta întâlnindu-se cu persoana vătămată, rămânând împreună un anumit interval de timp de cateva ore, la finalul căruia persoana vătămată a revenit la domiciliu.
Există trei momente esențiale în ceea ce privește derularea evenimentelor și anume momentul de debut în care părțile au discutat apoi au urcat în autoturismul condus de inculpat; momentul în care au au călătorit prin mai multe puncte din Municipiul Craiova, au întreținut relații sexuale și respectiv momentul final în care inculpatul a chemat anumiți prieteni cu un alt autoturism pentru a fi transportați către domiciliul fiecărei părți, transportul urmând a avea loc din zona situată la ieșirea din Municipiul ...
Momentul inițial al întâlnirii inculpatului cu persoana vătămată și urcarea în autoturism formează obiectul unor dezbateri judiciare ample, întrucât dacă inculpatul susține că persoana vătămată și-a exprimat acordul liber de a urca în autoturismul său, aceasta din urmă susține că nu l-a cunoscut niciodată pe inculpat, nu a dorit să urce în autoturismul său și nici să petreacă timpul împreună.
Având in vedere ca nu există probe directă care să ateste momentul inițial al plecării celor două persoane împreună cu autoturismul condus de inculpat, se vor lua in considerare declarațiile celor două părți precum și înregistrările video surprinse de camerele de supraveghere aflate în deținerea unei unități de învățământ prin fața căreia au trecut inculpatul și persoana vătămată. Deși inculpatul susține că persoana vătămată îl cunoștea, nu există nicio probă care să ateste această împrejurare. Cele două persoane au domiciliile situate în zone diferite din Municipiul .., au vârste diferite, au preocupări diferite, nu există probe care să susțină că ar avea cunoștințe sau prieteni comuni, cu toate ca inculpatul a încercat să conducă organele judiciare către această ipoteză. Susținerea acuzatului conform căreia în urmă cu nouă ani a locuit în cartierul în care domiciliază persoana vătămată, iar despre aceasta crede că il cunoaște vag pe baza autoturismului cu care el se plimba are caracter esențialmente unilateral și subiectiv, întrucât perioada de timp în care inculpatul pretinde că a locuit în zona domiciliului persoanei vătămate nu este dovedita in niciun fel si este cu mult anterioară datei evenimentelor deduse judecății, respectiv 23 august 2016; inculpatul a exprimat o opinie personală și anume crede că persoana vătămată l-ar cunoaște. Nu există nicio probă care să susțină această ipoteză, luând în considerare și faptul că persoana vătămată la data evenimentelor dar și la data desfășurării procesului penal se afla în Anglia unde urma cursuri de lungă durată. Prin declarația formulată în fața instanței de fond la data de 27 aprilie 2017 inculpatul a declarat că la ieșire dintr- un magazin a întâlnit o persoană vătămată pe care a confundat- o cu o fostă cunoștință, însă ulterior și- a dat seama că nu este persoana cunoscută, au discutat trei- patru minute deși nu se cunoșteau. Rezultă astfel în mod evident că cele două persoane nu s-au cunoscut până în seara de 23 spre 24 august 2016 .
Analizând conținutul imaginilor înregistrate video de camerele de supraveghere montate pe clădirea unității de învățământ prin fața căreia au trecut inculpatul și persoana vătămată se constată următoarele date esențiale pentru a contura reacțiile comportamentale ale fiecărei părți: persoana vătămată merge, se deplasează continuu pe trotuarul de lângă stradă, inculpatul circulă cu autoturismul în aceeași direcție cu persoana vătămată, însă merge fie paralel cu aceasta, fie cu foarte puțină distanță în spatele său, rezultând astfel o urmărire a persoanei vătămate, o atitudine de insistență în a lua legătura cu aceasta. Dacă cele două părți s-ar fi cunoscut, în mod firesc ar fi oprit să discute față în față, iar nu persoana vătămată mergând pe trotuar iar inculpatul în mașina sa în mers, paralel cu persoana vătămată. Astfel, reacțiile și comportamentul fiecărei părți atestă faptul că nu se cunoșteau, persoana vătămată își continuă drumul prefigurat, însă inculpatul insista în a i se alătura fie prin conducerea mașinii paralel cu persoana vătămată fie prin urmărirea acesteia, fiind cu câțiva metri în spate.
Lipsa semnelor unei forme de constrangere fizica nu echivaleaza cu existenta consimtamantului, intrucat preluarea persoanei vatamate in autoturism de catre inculpat a avut loc prin exercitarea, cu preponderenta, a constrangerii morale rezultata din comportamentul inculpatului in contextul evenimentelor.
În condițiile în care era noapte, fiind după ora 23:00, strada era iluminată doar public, nu erau alte persoane prezente in zona, modul în care fiecare parte s-a comportat și lipsa oricărei probe care să ateste relațiile anterioare de cunoștință sau prietenie, conținutul imaginilor video atestând faptul că persoana vătămată își continuă drumul mergând pe trotuar, iar inculpatul insista în a merge paralel sau imediat în spatele său, conducând autoturismul în aceeași direcție, rezultă inexistența intenției persoanei vătămate de a stabili o relație cu inculpatul ori un punct de contact, pentru a decurge ulterior acordul său de a petrece timpul cu inculpatul sau de a se alătura acestuia în propriul său autoturism .
Declarația martorei ... care a susținut o discuție liberă purtată de inculpat și persoana vătămată nu îndeplinește valențele unei probe fiabile, întrucât: martora a precizat că în noiembrie 2016 a aflat de la soția inculpatului despre incident, dar nu explică cum după trei luni de la data acestuia și- a reamintit exact data de 23/ 24 august 2016 când l-a observat pe inculpat pe timpul nopții stând de vorbă cu o persoană cu părul blond. Lipsa de fiabilitate a acestei probe decurge din necoroborarea cu imaginile înregistrate video, dar și cu declarațiile inculpatului. Din conținutul imaginilor înregistrate video rezultă că persoana vătămată s-a deplasat pe o anumită distanță mergând pe trotuar, iar paralel cu aceasta se deplasa autoturismul condus de inculpat, fiind și momente în care autoturismul era situat în urma persoanei vătămate, mergând în aceeași direcție rezultând astfel că cei doi au parcurs o distanță considerabila față de magazinul la care se referă martora, și nu au stat de vorbă față în față la o distanță de 20-30 m de magazin astfel cum susține martora. Totodată , faptele relatate de martoră nu se regăsesc nici în declarațiile inculpatului care susține ca a stat de vorbă cu persoana vătămată chiar în fața magazinului, iar nu în spatele autoturismului său, după cum susține martora. Inculpatul a precizat că a parcurs o distanță de 50 m mergând conducând autoturismul paralel cu persoana vătămată care se deplasa pe trotuar, au stat de vorbă de la distanță timp de cinci minute, apoi au mai continuat drumul pe o distanță de încă 100 de m când inculpatul a coborât la persoana vătămată și a invitat-o in autoturism. Astfel, datele de spațiu invocate de inculpat sunt total diferite de cele invocate de martora .... Un alt aspect care conferă declarației martorei caracter nesincer decurge din lipsa oricăror explicații asupra posibilității sale de a observa pe timpul nopții o persoană blondă, fără însă a exista dovadă că aceasta ar fi înseși persoana vătămată din prezenta cauză.
Martorul ..., fratele persoanei vătămate a declarat ca aceasta din urma nu îl cunoștea pe inculpat, iar nici acesta pe sora sa. De asemenea, martorul a declarat ca persoana vătămata nu avea niciun interes sau motiv pentru care sa formuleze plângerea penala împotriva inculpatului pentru infracțiunile cărora a fost victima, dorind numai ca altcineva sa nu mai pățească întâmplări similare. Persoana vătămata nu dorea inițial sa formuleze plângere, însă martorul- fratele sau a insistat asupra necesitații de a apela la organele de politie. Nu se conturează astfel un alt mobil al formulării plângerii penale , astfel cum a susținut inculpatul, ca aceasta sa aibă o justificare pentru lipsa din noaptea respectiva.
Prin declarația formulata in fata instanței de apel, persoana vătămata a precizat ca inculpatul era un necunoscut pentru ea, care a urmărit-o cu autoturismul, a oprit lângă ea, a luat-o din partea din spate a gatului, a introdus-o in autoturism, ea a încercat sa se opună, dar ii era îngrozitor de frica, având in vedere ca nu se mai afla nicio persoana pe strada la acea ora târzie din noapte. „L-am rugat pe individ sa îmi dea drumul. Nu înțelegeam ce are cu mine si unde mă duce”. Din punct de vedere la lipsei consimțământului in a-l însoți pe inculpat, persoana vătămata a explicat ca era o fata singura, pe timpul nopții pe strada, iar un străin a încercat sa o preia in mod forțat, acesta mirosea intens a alcool si nu a văzut nicio persoana pe strada, căreia așadar eventual sa ii solicite ajutorul. Se conturează situația unei opoziții inutile din partea victimei, având in vedere lipsa oricărui element salvator in acea noapte. In cea de-a doua declarație formulata de persoana vătămata in cursul cercetării judecătorești in apel, acest subiect procesual principal a insistat asupra lipsei consimțământului in a-l urma pe inculpat, susținând ca a efectuat un viraj la coltul străzii pentru a scăpa de inculpat, a încercat sa fuga de inculpat, dar nu a reușit pentru ca inculpatul a urmărit-o si a prins-o de gat.
Momentul ulterior plecării părților cu autoturismul condus de inculpat presupune un conglomerat de evenimente și acțiuni în cadrul cărora inculpatul a condus autoturismul în mai multe zone din Municipiul .. unde a întreținut relații sexuale orale și anale cu persoana vătămată. Locurile în care inculpatul a staționat autoturismul nu au fost cunoscute îndeaproape de persoana vătămată, acestea fiind: parcarea de lângă o benzinărie situata in partea opusa a orasului, apoi o benzinărie în care nu se aflau decât vânzătoarea și un alt membru al stației respective aflat însă în exteriorul benzinăriei iar nu în interior, a urmat o zonă imobiliară în care inculpatul deținea o locuință, deci o zonă cunoscută doar acestuia.
Declarațiile inculpatului concordă cu cele ale persoanei vătămate sub aspectul întreținerii relațiilor sexuale orale. Contrar însă susținerilor inculpatului, declarațiile persoanei vătămate privind supunerea unor acte sexuale anale sunt veridice, fiind confirmate prin Raportul de expertiză medico - legală întocmit în cursul urmăririi penale care a confirmat că persoana vătămata a prezentat leziuni la nivelul regiunii anale care pledează pentru un raport sexual anal recent, posibil din data de 23 spre 24 august 2016. Se constata ca in acea noapte persoana vătămata a fost numai in prezenta inculpatului, începând cu aprox. ora 23.00, întrucât după epuizarea activității infracționale a mers la domiciliu si apoi s-a adresat organelor de politie, care începând cu ora 03.20 au efectuat procedeul probatoriu al cercetării la fata locului, astfel cum rezulta din procesul verbal întocmit. Inculpatul nu a recunoscut susținerea actelor sexuale anale, poziția sa procesuala fiind astfel nesinceră .
Prin declarația formulata in cursul cercetării judecătorești in apel, persoana vătămata precizat ca i-a comunicat de mai multe ori inculpatului ca dorește sa iese din mașina si sa plece acasă, iar răspunsul acestuia a fost: „ daca tot sunt acolo trebuie sa termine si el, referindu-se la favorurile sexuale orale... am plâns de mai multe ori, iar inculpatul mi-a spus sa nu mai plâng pentru ca nu putea sa termine aceleași favoruri sexuale ”.
În conținutul plângerii penale formulate la organele de poliție persoana vătămată l-a indicat pe inculpat ca fiind un tânăr ce a spus că este din .., dar nu a indicat și numele acestuia întrucât nu îl cunoștea. Organele de poliție au solicitat persoanei vătămate să procedeze la recunoașterea pe baza fotografiilor, astfel încât aceasta a indicat persoana făptuitorului în urma acestui procedeu probatoriu. Prin urmare, nu se poate susține teoria unui mobil imoral care să o fi animat pe persoana vătămată în formularea plângerii împotriva inculpatului, având în vedere că nu există probe obiective care să certifice o relație anterioară cel puțin de cunoștințe dintre părți.
Lipsa de sinceritate a inculpatului în ceea ce privește conținutul și semnificația socială și juridică a manifestărilor sale comportamentale din noaptea de 23/24 august 2016 rezultă și din reacția față de organele de poliție care i-au efectuat semn regulamentar de oprire în trafic, atunci când el se afla în autoturism cu persoana vătămată revenind de la locul în care au întreținut relații sexuale -în zona în care avea o locuință. Dacă inculpatul a susținut in declarația dată în cursul cercetării judecătorești în apel că nu a fugit de organele de poliție ci a continuat firesc drumul, din raportul întocmit de organele de poliție în data de 24 august 2016 rezultă că a fost surprins circulând cu viteza de 75 km la oră, a refuzat să oprească la semnul regulamentar de oprire, s-a plecat în urmărirea autoturismului, însă în timp nu a mai fost vizibil astfel încât activitatea de urmărire a încetat. S-a încheiat proces -verbal de sancționare contravențională numărul .. din data de 30 august 2016 în care se consemnează aceeași împrejurare de fapt - refuzul de a opri la semnul organelor de poliție care l-au depistat pe inculpat circulând cu o viteză de 75 km la oră pe străzile din Municipiul .. în noaptea de 24 august 2016 ora 01. Acest proces verbal este însușit prin semnătură de către inculpat (fie la 92 dosar de urmărire penală).
Declarația persoanei vătămate formulată în cursul cercetării judecătorești în apel atestă același comportament al inculpatului de a se sustrage de la controlul organelor de poliție. Inculpatul a justificat refuzul opririi prin temerea că va fi depistat sub influența alcoolului, însă această faptă era mai puțin gravă decât cea a lipsirii de libertate a persoanei vătămate, care dobândea astfel posibilitatea de a apela la un ajutor calificat, astfel cum se precizează și în declarație: "inculpatul conducea foarte violent și îmi doream să ne oprească poliția".
Succesiunea evenimentelor din noaptea respectivă a fost relatată de persoana vătămată martorilor ... și respectiv ..-fratele său. Analizând declarațiile acestora se constată similitudinea evenimentelor relatate de persoana vătămată în fața instanței de apel cu cele relatate de cei doi martori, aceștia percepând în mod direct comportamentul persoanei vătămate imediat după epuizarea activității infracționale. Susținerea inculpatului conform căreia mobilul care a animat-o pe persoana vătămată în formularea plângerii penale împotriva sa a constat în simularea unei activități infracționale căreia i-a fost victima, pentru a obține o justificare în fața martorului .. pentru lipsa din noaptea respectivă nu este veridica, intrucat persoana vatamata nu avea nicio indatorire fata de acest martor.
Coroborând declarațiile persoanei vătămate cu ale martorului .. rezultă că în data de 23 spre 24 august 2016 nu se aflau într-o relație intimă, ci dimpotrivă aveau doar o relație de amiciție, prin urmare nu subzistă teoria unui mobil imoral care să o fi animat pe persoana vătămată in formularea plângerii penale împotriva inculpatului. Declarația martorului .. conform căreia persoana vătămată i-ar fi relatat că pentru a scăpa de inculpat a fugit printre blocuri, iar inculpatul a urmărit-o cu mașina și a prins-o, trebuie interpretată în contextul izvorului propriei sale declarații - martorul declarând ceea ce a perceput de la persoana vătămată, el nefiind martor ocular, iar pe de alta parte multitudinea și succesiunea evenimentelor relatate de persoana vătămată puteau fi ușor afectate de subiectivismul martorului. Așadar este posibil să fie o percepție greșită a martorului, însă aceste susțineri nu sunt producătoare de efecte juridice, întrucât persoana vătămată a declarat în fața instanței de apel ca nu își amintește să fi declarat acest lucru martorului .. iar dacă totuși a povestit, a fost din cauza sentimentului de rușine pe care l-a resimțit în mod profund.
Conținutul si succesiunea evenimentelor derulate în noaptea de 23 spre 24 august 2016 concordă în declarațiile persoanei vătămate formulate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești în apel precum și în declarațiile martorilor .. și .., aceștia fiind cei cărora le-a povestit chiar în noaptea derulării evenimentelor. Chiar dacă declarațiile acestor martori reprezintă probe indirecte, nu se poate face abstracție de conținutul similar, comparabil al depozițiilor formulate, neexistând diferențe substanțiale între faptele redate de cei doi martori ca fiind povestite de persoana vătămată chiar in momentele imediat următoare epuizării infracțiunii a cărei victima a fost, aspect ce conferă continuitate si veridicitate evenimentelor invocate de aceasta în plângerea penală.
Deplasarea inculpatului și a persoanei vătămate cu autoturismul condus de primul, într-o stație Peco și trimiterea de către inculpat a persoanei vătămate să îi cumpere o doză de bere din interiorul stații de alimentare reprezintă evenimente nesusceptibile de a confirma pretinsa libertate de acțiune a persoanei vătămate, astfel cum susține inculpatul. Conținutul și modul de derulare a faptelor nu sunt compatibile cu libertatea persoanei vătămate de a acționa conform propriei sale voințe, întrucât a ajuns la acea stație Peco cu autoturismul condus de inculpat pe timpul nopții, era o zonă situată către ieșirea din Municipiul Craiova, inculpatul a rămas în autoturism și i-a înmânat banii persoanei vătămate pentru a achiziționa bere. Comportamentul acesteia de a achiziționa produsul dorit fără a comunica vânzătoarei sau celuilalt salariat care se afla în zona exterioara a stației Peco despre faptul că este victima unei infracțiuni nu conduce la concluzia că persoana vătămată acționa conform voinței sale, întrucât ea a fost determinată de inculpat să cumpere un produs, nu a mers în interesul său personal în interiorul stații Peco. Totodată trebuie remarcat faptul că se afla întru o zonă necunoscută în care cei doi angajați prezenți erau străini de persoana sa, nu putea avea certitudinea că primea ajutorul sperat dacă le comunica acestora că era victima unei infracțiuni, iar inculpatul se afla în autoturism în exteriorul stații Peco. Înseși persoana vătămată a declarat în cursul cercetării judecătorești în apel faptul că " eram îngrozită.” Mă simțeam pe pilot automat „ iar individul era afară și mă aștepta, putea veni oricând !”.
Faptul că persoana vătămată a declarat că în stația Peco se afla doar o persoană respectiv vânzătoarea, in persoana martorei .., deși în exteriorul stației peco se mai afla un alt lucrător, pe lângă acesta trecând persoana vătămată nu atenuează fiabilitatea declarației persoanei vătămate întrucât a făcut referire la vânzătoare aceasta fiind singura persoană cu care a intrat în contact. Întrevederea martorei cu persoana vătămată în calitate de cumpărător a durat foarte puțin timp și nu a avut posibilitatea să observe cu atenție persoana victimei. Asadar, declarația martorei conform căreia nu i s-a părut că persoana vătămată ar fi fost speriată nu are o forță juridică de netăgăduit, in condițiile în care înseși martora precizează că întrevederea a durat puțin timp și nu a purtat nicio discuție cu această persoană, prin urmare a fost o legătură redusă din punct de vedere temporal si neesențială sub aspectul conținutului.
Trecerea persoanei vătămate pe lângă martorul .., al doilea salariat prezent în stația Peco, dar în partea exterioară, iar nu în magazin, precum și faptul de a mulțumi acestuia pentru deschiderea ușii nu echivalează cu stabilirea unui contact suficient de apropiat încât să îi permită persoanei vătămate să aibă încredere în această persoană necunoscută și să îi relateze că este victima unei infracțiuni.
Nu se poate face abstracție de împrejurările de timp și de loc specifice întrucât persoana vătămată se afla între o locație străină de cunoștințele sale, în zonă situată spre ieșirea din Municipiul .., cu inculpatul care era o persoană necunoscută, iar cei doi salariați erau persoane despre care nu avea nici o cunoștință ori dată care să îi imprime curajul de a povesti evenimentele trăite.
Apărarea formulată de inculpat tinde spre incriminarea persoanei vătămate pentru faptul că nu a cerut ajutorul cât timp s-a aflat în stația de alimentare auto, însă această strategie ignoră faptul că persoana vătămată se afla în interiorul locației respective doar pentru a satisface o dorință personală a inculpatului și anume pentru a achiziționa bere, in condițiile în care inculpatul conducea un autoturism și prin urmare nu avea dreptul de a consuma alcool. Deci motivul prezenței persoanei vătămate în stația de alimentare auto nu era pur personal, ci ținea tot de o dorință personala a inculpatului , acesta fiind si cel care i-a înmânat banii, o si aștepta în autoturism în stația Peco în care se aflau doar două persoane necunoscute, iar persoana vătămată nu a ajuns acolo urmare a libertății sale de voință ci condusa tot de inculpat, prin urmare nu pe baza unor decizii adoptate in deplina libertate de voința si acțiune.
Înscrisurile emise de producătorul autoturismului condus de inculpat prin care se indica modalitatea de blocare a ușilor acestuia nu sunt relevante in cauza, întrucât din declaratia din apel a persoanei vătămate rezulta ca nu a ajuns sa deschidă ușile, ci doar s-a indreptat cu mana spre portiera pentru a o deschide, însă a auzit cum inculpatul a blocat ușile din interior, astfel ca nici nu a mai încercat deblocarea.
Ultima parte a intervalului de timp petrecut de persoana vătămată lângă inculpat în noaptea de 23/24 august 2016 a presupus retragerea celor doi cu autoturismul condus de inculpat la o distanță de aproximativ 300 de metri de o stație de alimentare auto și apelarea telefonică de către inculpat a unui prieten, respectiv a martorului .. pentru a veni și a-i transporta cu un alt autoturism spre domicilii.
Ansamblul împrejurărilor de timp și spațiu din această ultimă etapă a evenimentelor petrecute nu conduc la concluzia că persoana vătămată a beneficiat de libertatea de a acționa conform voinței sale. Persoanele chemate sa acorda ajutor în transportul părților au fost prietenii și persoane apropiate inculpatului, deci persoane necunoscute persoanei vătămate, astfel cum rezultă din toate probele administrate. Motivul pentru care a fost apelat martorul .. a fost teama inculpatului de a nu fi prins de organele de poliție, luând în considerare chiar episodul anterior în care a refuzat să oprească la semnalul polițiștilor rutieri; părțile se aflau între o zonă descrisă de persoana vătămată ca fiind un câmp, la distanță de o stație Peco, cum de altfel recunoaște si inculpatul, era noapte, nu erau oameni prezenți, iar faptul că doar mașinile circulau nu conferă suficientă libertate de acțiune persoanei vătămate. Aceasta a urcat intr -un autoturism în care se mai aflau doi bărbați și o femeie, persoane necunoscute sieși, dar prieteni sau cunoscuți inculpatului, prin urmare nu beneficia de suficientă siguranță pentru a se confesa sau a cere ajutorul.
Acea modalitate de transport cu autoturismul chemat de inculpat și condus de prietenul său a reprezentat singura modalitate de revenire în oraș astfel după cum chiar inculpatul a precizat în declarație spunând " nu mai exista o altă variantă decât să chem un prieten ".
Persoanele prezente în autoturismul chemat de inculpat au susținut că persoana vătămată nu părea speriată și nici ca ar fi plâns, dar aceste persoane nici nu ar fi putut conștientiza starea psihică a victimei în condițiile în care era noapte, era întuneric în autoturism, iar aceasta era o persoană străină, deci nu ar fi avut abilitățile necesare pentru a cunoaște starea psiho -fizică a persoanei vătămate.
Martora .. a precizat ca a observat părțile in momentul urcării in autoturism, locul fiind iluminat public. Deși martora susține ca si-ar fi putut da seama daca persoana vătămata era victima unei infracțiuni, examinarea ansamblului declarației sale nu conduce la aceeași concluzie, întrucât martora a precizat ca numai ea a discutat cu persoana vătămata , nu își amintește cine a inițiat discuția, care a fost foarte scurta, „ câteva propoziții, pentru ca nu ne cunoșteam si nu aveam nimic in comun”, rezultand astfel ca discutiile nu au avut loc pe toata durata deplasarii; martora nu își amintește conținutul discuției, nu știe ce loc a ocupat ea înseși in autoturism, dar știe ca persoana vătămata era pe locul din fata ; nu știe daca șoferul autoturismului sau cel de-al treilea ocupant al acestuia au auzit discuția purtata. Persoana vătămata a coborât din autoturism atunci când au ajuns in cartierul in care locuia, a stat de vorba cu inculpatul, dar martora nu își amintește daca cei doi s-au sărutat, astfel cum a susținut inculpatul. De altfel, nici ceilalti doi martori care se mai aflau in autoturism nu au sustinut ca la despartire partile s-ar fi sarutat, astfel cum sustine inculpatul. Evenimentele prezentate de martora .. au un caracter general, nefiind apte a fundamenta ipoteza avansata de apărare in sensul ca starea persoanei vătămate era una normala, întrucât contactul avut de aceasta din urma cu persoanele din autoturism a fost de scurta durata si lipsit de conținutul specific unei cunoașteri aprofundate pentru a se conștientiza starea psiho-fizica a persoanei vătămate. Inculpatul nu le-a povestit nimic despre aceasta persoanelor prezente in autoturism.
Prin declarația din apel a persoanei vătămate s-a precizat: „ Mă simțeam amenințata pentru ca era si el acolo, in mașina, nu îmi amintesc daca si ce am vorbit cu cei din mașina. Nu puteam sa le cer ajutorul pentru ca nu știam cine sunt oamenii aceia, era si individul in mașina, iar eu treceam printr-o trauma”.
In cauza I. C. impotriva Romaniei, 24.05.2016, Europeana a Drepturilor Omului a observat că autoritățile s-au confruntat, în cazul de față, cu două versiuni contradictorii ale evenimentelor. Curtea a considerat că, în declarațiile pe care le-a dat pe parcursul anchetei și procesului, reclamanta – victima doar a clarificat declarația inițială, dată imediat după incident. Curtea a considerat că autoritățile au pus nejustificat accent pe lipsa dovezii că reclamanta nu a opus rezistență în timpul incidentului și nu au reușit să adopte o abordare sensibilă a contextului cauzei. De asemenea, circumstanțele personale nu au fost luate în considerare de către procurori și judecători, printre care vârsta ei fragedă sau faptul că incidentul, care implică bărbați, a avut loc noaptea, factori care sporesc vulnerabilitatea.
In cauza M.G.C. impotriva Romaniei(2016), Curtea Europeana a semnalat ca instanțele nu au luat deloc în considerare diferența de forță fizică dintre victima( reclamanta) si autor. De asemenea, instanțele nu au verificat dacă reclamanta avea motive să îl acuze în mod fals pe faptuitor de infractiunea impotriva persoanei, in plus, instanțele interne nu au demonstrat o abordare adaptabila cazului concret. Aceste principii trebuie aplicate si in prezenta cauza penala( chiar daca este o alta infractiune decat cea care a fost in cauza penala ajunsa pe masa instantei europene). Curtea a considerat că, deși în practică poate fi uneori dificil să se demonstreze lipsa consimțământului în absența probei „directe” a faptei, cum ar fi urmele de violență sau martorii direcți, autoritățile trebuie totuși să verifice toate faptele și să pronunțe o decizie bazată pe evaluarea tuturor circumstanțelor specifice. Cercetarea penală și constatările acesteia trebuie să se axeze pe problema lipsei consimțământului (a se vedea cauza M.C. împotriva Bulgariei,2012, pct. 181). Curtea a constatat că în respectiva cauză faptul că autoritățile nu au cercetat suficient circumstanțele specifice a fost cauzat de faptul că nu au acordat atenție suficientă, sau chiar deloc, vulnerabilității deosebite a tinerilor și factorilor psihologici speciali implicați în cauze cu acte sexuale.
Apărarea a stăruit în decredibilizarea persoanei vătămate susținând că aceasta a formulat plângere penală pentru a obține o justificare în fața prietenului său de la data evenimentelor pentru lipsa din noaptea de 23 spre 24 august 2016. A fost audiată la instanta de fond în calitate de martor soția inculpatului, .. care a susținut că a fost abordată de persoana vătămată, aceasta explicând rațiunile formulării plângerii penale și comunicându-i că și-a retras plângerea penala. Totodată martora a susținut că persoana vătămată a declarat că a fost obligată de organele de poliție să declare în sensul dorit de acestea, respectiv să formuleze plângere și pentru infracțiunea de lipsire de libertate, întrucât infracțiunea de viol nu era suficienta – nu exista nicio proba concludenta in sensul invocat, acela al constrangerii persoanei vatamate sa augmenteze acuzatia penala si nu exista dovada ca organele de politie ar fi avut un interes intr-un astfel de demers.
Dimpotrivă, persoana vătămata a precizat, prin declarația data in cursul cercetării judecătorești in apel, ca ea a fost abordata de soția inculpatului care a rugat-o să retragă plângerea, discuțiile au fost purtate fără a mai fi prezentă o altă persoană, iar soția inculpatului i-a relatat că și ea înseși a fost victima unei fapte de viol și că o înțelege pe persoana vătămată din punct de vedere al trăirilor emoționale. Nu știe modalitatea in care soția inculpatului a cunoscut-o, considerând ca a fost urmărita. Totodată, persoana vătămată a precizat că martorul ... era amic iar nu iubitul ei, în același sens fiind și declarația martorului care a precizat că la data evenimentelor avea o relație de amiciție cu persoana vătămată, reintalnindu-se după o perioada in care nu au mai ținut legătura.
A fost audiată în calitate de martor persoana .. care a susținut că se afla împreună cu soția inculpatului când a venit o persoană care și- a cerut scuze pentru plângerea penală formulată împotriva inculpatului susținând că a retras-o. Declarația acestei martor nu prezintă suficiente elemente de fiabilitate, întrucât a declarat că pe respectiva persoană o chema .., însă instanța constată că la dosarul de urmărire penală există mai multe plângeri ale unor persoane care au reclamat fapte de viol și lipsire de libertate împotriva inculpatului, iar pe unele dintre aceste persoane le cheamă ..( ..), prin urmare nu există probe suficient de solide pentru a stabili că persoana vătămată este cea care a abordat-o pe soția inculpatului și a susținut o plângere penală formulată în mod mincinos.
În evidența organelor de poliție au existat mai multe plângeri penale formulate de persoane care au reclamat că au fost victimele unor infracțiuni de viol sau lipsire de libertate săvârșite de către inculpat. Acuzatul beneficiază de prezumția de nevinovăție față de acuzațiile acestor persoane, astfel încât nu se vor analiza eventuale fapte penale.
Conținutul înscrisurilor ce materializează declarațiile persoanelor care l-au reclamat pe inculpat pentru eventuale fapte de acte sexuale fără consimțământ ori restrângerea libertății fără drept, dar si a înscrisurilor ce conțin propriile declarații date de inculpat fata de acele acuzații (in dosarele penale întocmite) este relevant pentru conturarea unui anumit tip de comportament social, cu efecte juridice asupra cauzei penale deduse judecații. Nu se poate face abstracție de rezultatul coroborării probei cu înscrisuri administrată în cursul urmăririi penale constând în declarațiile persoanelor victime și chiar declarațiile inculpatului raportat la aceste acuzații, cu declarațiile date în calitate de martori in cursul prezentului proces penal de o parte dintre persoanele care au formulat plângeri pe numele inculpatului.
Astfel, martora ... a declarat că a fost abordată pe stradă de inculpat pe care nu îl cunoștea, i-a propus să o conducă la școală, aceasta a acceptat, insă a fost condusă într-un parc unde a fost obligată să întrețină relații sexuale.
Martora ... a declarat ca a fost abordata de inculpat, pe care îl cunoștea din vedere, iar nu personal, a urcat in autoturismul acestuia pentru a fi condusa la locul de munca, însă din cauza faptului ca inculpatul nu a oprit autoturismul când i-a solicitat, a forțat portiera si a sărit din autoturism, fiind ajutata de pasagerii dintr-o alta mașina care circula in spate, după care s-au anunțat organele de politie si salvarea.
Relevanta juridica probatorie a înscrisurilor ce reprezintă sesizări de către persoane care au reclamat privarea de libertate și întreținerea unor acte sexuale în mod forțat cu inculpatul: persoana ... a reclamat că în data de 30 mai 2016 a fost acostată de către inculpat care i-a solicitat să îl însoțească, fapt cu care nu a fost de acord, persoana a indicat autoturismul cu care circula tânărul respectiv, acesta fiind identic cu autoturismul cu care inculpatul se retine ca a circulat si la data evenimentelor din prezenta cauză, și a precizat că tânărul a luat-o de mână cu intenția de a-l însoți. În aceeași zi de 30 mai 2016, o altă persoană ... a relatat că a fost acostată de un tânăr necunoscut care a coborât din autoturismul identic cu cel din prezenta cauză, i-a cerut să urce în autoturism, tânăra a refuzat, însă în conținutul plângerii această persoană a precizat că tânărul respectiv spunea ca este din .. si circula cu autoturismul paralel cu ea. Inculpatul a fost audiat de poliție cu privire la aceste evenimente si a susținut ca a discutat liber cu tinerele, pe care le-a invitat la un suc. Ulterior, in alte declarații a susținut ca a avut o relație cu persoana .. pe care a întrerupt-o, însă după un anumit interval de timp s-au reîntâlnit și au întreținut relații sexuale, rezultând astfel că inculpatul nu a negat întâlnirea cu persoana care a formulat plângerea ci a oferit o altă perspectivă asupra conținutului faptelor derulate între cei doi. In alte declarații din același dosar penal inculpatul a precizat că a ascuns relația de prietenie avuta cu persoana respectivă întrucât urma să se căsătorească și nu dorea publicitate.
O altă persoană ... a formulat plângere în data de 17.12.2011 susținând că inculpatul prin constrângere și amenințări cu acte de violență a obligat-o la întreținerea actelor sexuale normale și orale, ulterior aflând de la organele de poliție numele inculpatului. Și în această cauză penală inculpatul a fost audiat, a confirmat cunoașterea acestei persoane, petrecerea timpului împreună și întreținerea relațiilor sexuale, însă a susținut că a existat acordul persoanei de sex feminin în acest sens.
Persoana ... a formulat plângere penală pentru infracțiunea de viol, dar ulterior a retras plângerea.
Persoana .. a formulat plângere penala împotriva inculpatului pentru infracțiunile de viol si lovire sau alte violente. Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, inculpatul a fost sancționat cu amenda administrativa pentru fapta de loviri sau alte violente si a primit soluția de clasare pentru fapta de viol, retinandu-se ca opunerea persoanei vătămate a fost una doar circumstanțiala, iar nu categorica la întreținerea actelor sexuale.
Analizând faptele care sunt atestate prin proba cu înscrisuri in coroborare cu evenimentele care formează obiectul acuzațiilor penale din prezenta cauza dedusa judecații, se conturează un tipar comportamental al inculpatului care in mod facil intra in relații cu persoane de sex feminin pe care nu le cunoaște îndeaproape, iar prin declarațiile pe care le-a dat în respectivele cauze penale a confirmat întâlnirile cu acele persoane, stabilirea unor relații amicale dublate de întreținerea unor relații sexuale, ceea ce este de natură a configura un model de conduită compatibil cu evenimentele reclamate de persoana vătămată .... Prin declarația formulată în cursul cercetării judecătorești în apel inculpatul a susținut că a avut o viață agitată, chiar mințind fetele câteodată.
Inculpatul a depus în cursul cercetării judecătorești în primă instanță un raport de expertiză extrajudiciară în materia psihologiei judiciare. Instanța de apel va înlătura din ansamblul probator administrat în cauză acest raport de expertiză extrajudiciară în pentru următoarele considerente : respectivul raport a fost întocmit pe baza înscrisurilor din dosarul de urmărire penală puse la dispoziție chiar de către inculpat, cel care a solicitat întocmirea acestui raport; prin urmare expertul în analiza psihologiei judiciare nu a avut niciun contact cu persoana vatamata, nu a discutat cu aceasta.
Se constată formularea unor concluzii care excedează domeniului expertize extrajudiciare in materia psihologiei judiciare și aparțin domeniului administrării și interpretării probelor în procesul penal, conform dispozițiilor art. 103 Cpp, expertul susținând că în opinia sa victima și-a conservat integral exercițiul volitiv și libertatea de acțiune trebuind să încerce măcar a înlătura strânsoarea exercitată de inculpat sau de a fugi ori de a striga. Prin prezenta decizie penala este expusa relevanta posibilităților sau abilitaților de a se salva din partea victimei unei acțiuni de lipsire ilegala de libertate , aceste date neafectand consumarea infracțiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prevăzute de art. 205 alin. 1 Cp.
Se reproșează victimei că ar fi trebuit să își exprime voința cel puțin defensiv după ce a urcat în autoturism, în intervalul de timp în care inculpatul a urcat la rândul său în autoturism. Expertul exprima coniventa între inculpat și pretinsă sa victimă în momentul în care aceasta merge să cumpere pentru inculpat o sticlă de bere din stația de alimentare auto, același expert susținând " ne îndreptățește să avem serioase rezerve și asupra consumării pretinsei lor acte sexuale (act sexual oral sau anale ) împotriva voinței părții vătămate în condițiile date " . Conținutul si modul de exprimare al expertului sunt străine de ansamblul probator administrat in cauza, fiind contrare chiar declarațiilor inculpatului si persoanei vătămate care au susținut întreținerea actelor sexuale orale, dar si raportului de expertiză medico- legala judiciara care atesta existenta si a unor raporturi sexuale anale din noaptea respectiva.
Se realizează o judecata cu semnificație subiectiva a conduitei persoanei vătămate in momentul in care inculpatul solicita ajutorul prietenilor pentru a-i transporta, dincolo de limitele unui proces penal, sustinandu-se ca „ momentul favorabil oricărei victime de a-si exprima voința si libertatea de acțiune mișcare deplasare măcar in sensul de a „încerca sa fuga”- ceea ce evident nu se întâmpla! „ Expertul folosește o terminologie însușita de la inculpat, arătând ca „ referitor la omiterea- de ce oare”- a menționării de către victima a celei de a doua persoane in stația PECO!”, rezultând astfel folosirea unor întrebări retorice. Se fac referiri la aspectele contradictorii dintre declarațiile persoanei vătămate si ale martorului ..., ceea ce excedează competentelor expertului sau ale specialistului . Astfel, conform dispozițiilor art. 177 alin 3 Cpp, expertul este înștiințat cu privire la faptul că are obligația de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observație sau constatare și de a expune o opinie imparțială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile științei și expertizei profesionale.
Susținerile expertului - conform cărora varianta martorului .. „ care diferă esențial de primele declarații date de victimă la poliție în sensul în care capătă tentă justificativa față de martorul .. – fuga/ urmărirea printre blocuri, strigăte de ajutor, capturarea și urcarea cu forța în mașină - aspecte care nu se confirmă prin coroborarea cu alte probe și care în opinia noastră sunt apte să pună în discuție credibilitatea întregului demers„- se înscriu in aceeași direcție a depășirii competentelor strict profesionale si asumării atribuțiilor de organ judiciar , contrar dispozițiilor art. 177 alin 3 Cpp coroborate cu art. 103 alin 1 Cpp - conform cărora probele sunt apreciate de organele judiciare , iar nu de alți participanți la procesul penal.
În cuprinsul raportului extrajudiciar în materia psihologiei judiciare sunt expuse puncte de vedere prin care se tăgăduiește obiectivitatea și caracterul științific al raportului de constatare criminalistica asupra comportamentului simulat al persoanei vătămate nr. ... efectuat in cursul urmăririi penale. Expertul extrajudiciar susține că expertul care a întocmit raportul de constatare criminalistică asupra comportamentului simulat al persoanei vătămate, in cursul urmăririi penale si care a concluzionat in sensul inexistentei unor modificări specifice comportamentului simulat, a manifestat ”antepronunțare impardonabilă”, a extrapolat „pripit/ gratuit/ subiectiv sursa etiologică a prezenței tensiunii emoționale” a persoanei vătămate; s-a tăgăduit rezultatul examinării criminalistice din cursul urmăririi penale susținând că interpretarea dată răspunsurilor oferite de persoana vătămată nu poate fi decât ca reprezentând indicii ale prezenței comportamentului simulat astfel încât " expertul în speță a ajunge paradoxal/ inexplicabil dar total eronat la concluzie”.
Rezulta astfel ca expertul extrajudiciar desemnat de inculpat a analizat fiabilitatea unui mijloc de proba administrat in cursul urmăririi penale, dar si profesionalismul expertului criminalist, ceea ce contravine rolului expertului desemnat si sferei competentelor acestuia, astfel cum rezulta din dispozițiile art. 177 alin 3 Cpp si art. 103 Cpp, dar operează si o încălcare a dispozițiilor art. 175 Cpp care reglementează drepturile expertului, printre acestea legea procesual penala nereglementând si dreptul de a analiza si aprecia forța juridica a probelor administrate in cursul procesului penal.
În partea finală a raportului extrajudiciar expertul extrajudiciar atrage atenția asupra relativității și vulnerabilității științifice în materie, raliindu-se opiniei excluderii „acestui simplu mijloc tehnic de înregistrare psihofiziologica a emoției din categoria mijloacelor de probă”. Inculpatul a depus în cursul cercetării judecătorești în primă instanță un raport de evaluare în materia psihologiei judiciare, comportament simulat -tehnică poligraf în care s-a concluzionat că răspunsurile sale la întrebările relevante nu au provocat modificări caracteristice comportamentului simulat. Prin urmare, la dosarul cauzei există un raport de constatare criminalistică asupra persoanei vătămate care nu a relevat indicii specifice comportamentului simulat dar și un raport de evaluare-opinie de specialitate extrajudiciară în materia psihologiei judiciare întocmit de un specialist psiholog cu competențe în tehnica poligraf efectuat asupra persoanei inculpatului. Acest din urma raport de evaluare nu a fost supus analizei critice a expertului extrajudiciar desemnat de inculpat, ci numai raportul de constatare criminalistică din cursul urmăririi penale, însă opinia expertului extrajudiciar era în sensul înlăturării acestui tip de raport de evaluare/constatare a comportamentului din ansamblul probator, fără a face diferență dacă a fost analizata – din punct de vedere al modificaților specifice comportamentului simulat – persoana inculpatului sau persoana victimei.
In cursul urmaririi penale a fost intocmit un raport de constatare criminalistica asupra persoanei vatamate, fiindu-i adresate unsprezece intrebari, iar la trei intrebari relevante in cauza penala s-a constatat ca raspunsurile nu au provocat modificari specifice comportamentului simulat.
Inculpatul a depus un raport de evaluare extrajudiciara care a atestat ca si raspunsurile date de el au fost compatibile cu un comportament sincer. Acest raport va fi analizat in continuare in prezenta decizie penala, sub aspectul fortei probante, insa trebuie mentionat ca rezultatele examinărilor de specialitate a comportamentului simulat efectuat fata de ambele parți nu poate prezenta o certitudine privind vinovăția sau nevinovăția inculpatului, acestea reprezintă un indiciu care, coroborat cu celelalte elemente de fapt, conduc la o anumită concluzie.
Raportul de evaluare extrajudiciara a comportamentului simulat depus de inculpat , efectuat asupra persoanei sale nu are valoare probatorie întrucât conține răspunsurile inculpatului la 4 întrebări, dintre care doua sunt identice din punct de vedere al conținutului( R1 si R4), fără ca ele sa constituie întrebări de verificare, o alta întrebare se refera la aceeași situație de fapt cu întrebările identice, si anume la modul in care persoana vătămata a pătruns in autoturism, iar cea de-a patra întrebare are un caracter general( daca a condus-o pe persoana vătămata in extravilanul municipiului Craiova împotriva voinței sale). Punctele de oprire ale inculpatului si persoanei vătămate au fost multiple, astfel ca referirea din raportul de evaluare la extravilanul municipiului este vaga si echivoca. Raportul de evaluare nu cuprinde întrebări introductive, de acomodare, întrebările nu sunt formulate succint, ci dimpotrivă sunt susceptibile de răspunsuri generale. Nu exista întrebări referitoare la raportul dintre inculpat si persoana vătămata, daca aceasta si-a manifestat vreodată dorința de a opri călătoria, de a cobori.
Libertatea este un atribut esential al persoanei. Aceasta apare ca fiind totalitatea posibilitatilor de actiune si de afirmare a persoanei, in vederea realizarii drepturilor si aspiratiilor care o anima. Libertatea este o valoare consacrata si garantata de Constitutia Romaniei, sub diferitele sale forme; libertatea fizica, inviolabilitatea vietii intime, inviolabilitatea domiciliului, libertatea si secretul corespondentei, libertatea de vointa si actiune.
Infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prevazuta de art 205 Cp are ca obiect juridic libertatea fizica a persoanei si relatiile sociale a caror desfasurare normala este conditionata de apararea acestei valori. Este vorba despre libertatea generala de actiune, dar se vizeaza in special, libertatea de miscare, de deplasare a persoanei.
Obiectul material il constituie corpul persoanei expuse conditiilor lipsirii de libertate .
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal consta intr-o actiune sau inactiune care are drept rezultat lipsirea de libertate fizica a unei persoane.
Lipsirea de libertate se poate realiza fie prin impiedicarea persoanei de a se deplasa, fie prin silirea ei de a se deplasa contra vointei sale.
Infracţiunea presupune o faptă prin care o persoană este lipsită de libertatea fizică, adică de posibilitatea de a se deplasa şi acţiona în conformitate cu propria voinţă. În condiţiile speţei, se observă că libertatea de voinţă a persoanei vătămate a fost afectată de o constrângere preponderent morală folosită de inculpat, care a cauzat acesteia o puternică stare de teamă. În atare situaţie, chiar dacă în anumite momente, persoana vătămată ar fi avut posibilitatea de a fugi, din cauza stării de teamă în care se afla nu a putut să reacţioneze cu voinţă liberă, fiind astfel lipsită în mod evident de libertate.
Exista lipsire de libertate chiar in cazul in care durata a fost redusa, daca in intervalul de timp respectiv victima a fost impiedicata sa realizeze o anumita actiune. Se are in vedere ca legea nu contine nicio precizare in ceea ce priveste durata perioadei de timp in care victima trebuie sa fie lipsita de libertate pentru ca fapta sa constituie infractiune, ceea ce inseamna ca aceasta durata poate varia intre limite foarte largi. Limita inferioara a duratei lipsirii de libertate este data de impiedicaea victimei in mod efectiv de a se deplasa si actiona in conformitate cu vointa sa.
In speta, declaratiile martorilor apropiati victimei coroborate cu imaginile de pe inregistrarile video atesta faptul ca victima se deplasa spre domiciliu, neavand niciun motiv sa plece cu inculpatul, pe care nu il cunostea si care a abordat-o el insusi pe strada, pe timpul noptii, sub pretextul confundarii cu o persoana cunoscuta. Victima a fost astfel impiedicata a continua deplasarea spre domiciliu, iar imaginile inregistrate video atesta o insistenta din partea inculpatului in a stabili o relatie cu aceasta, un punct de contact, prin insusi faptul de a o urmari cu autoturismul fie paralel, fie imediat in spatele sau.
Pentru existenta infractiunii nu intereseaza locul si nici timpul savarsirii faptei, o persoana putand fi lipsita de libertate intr-un loc privat sau un loc public, in timpul zilei sau in timpul noptii. De asemenea, legea penala nu instituie o regula in ceea ce priveste mijloacele folosite de autor pentru lipsirea de libertate a victimei, acestea putand consta in constrangere fizica sau morala, inducere in eroare.
Pentru existenta infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal nu intereseaza daca victimei i s-a lasat sau nu libertatea de miscare intr-un perimetru restrans, prin vointa inculpatului , nici daca locul unde s-a produs lipsirea de libertate era inchis sau deschis, stabil sau mobil- cum este cazul unui autovehicul- ori daca regimul la care a fost supusa victima a fost unul bland sau riguros, ori daca acesteia i s-au ingradit anumite libertati sau nu(Octavian Loghin, Drept Penal Roman, Partea Speciala, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti, 2001, pag.152).
Legea penala nu face referire, pentru intregirea elementelor constitutive ale infractiunii, la tratamentul la care este supusa victima, in timpul privarii de libertate, fapta constituind infractiune chiar daca tratamentul a fost unul civilizat. Infractiunea exista in mod obiectiv indiferent daca persoana vatamata era constienta ca i s-a anihilat sau restrans posibilitatea de miscare, intrucat eroarea in care se afla victima nu echivaleaza cu consimtamantul sau.
Pentru existenta infractiunii nu are importanta ca privarea de libertate s-a savarsit in asemenea imprejurari incat daca victima ar fi recurs la anumite abilitati, s-ar fi putut elibera singura si nici daca in raport de aceleasi conditii de fapt , aceasta a avut o oarecare libertate de actiune sau a fost complet imobilizata.
In prezenta cauza penala, eforturile pe care persoana vatamata le-ar fi putut intreprinde ar fi depasit sfera firescului, intrucat sarirea din autoturism prezenta un grad insemnat de risc pentru propria sanatate, iar omisiunea de a solicita ajutorul angajatilor de la statia de alimentare auto s-a grefat pe sentimentul de nesiguranta de a apela la necunoscuti, intr-un loc unde a fost condusa chiar de inculpat, fara nicio contributie din partea sa, acestea putand fi chiar persoane cunoscute inculpatului. Posibilitatile concrete ale victimei de a se elibera nu erau unele reale, ci doar ipotetice, prezentand suficiente riscuri disproportionate fata de situata in care se afla, iar efectul nu consta decat in diminuarea duratei de savarsire a infractiunii prin devansarea momentului epuizarii infractiunii, care se consumase anterior la momentul lipsirii efective de libertate, prin punerea victimei in imposibilitatea de a continua drumul catre domiciliu si de a actiona conform vointei sale.
A sustine ca existenta la indemana persoanei vatamate a posibilitatii de eliberare echivaleaza cu inexistenta infractiunii inseamana a transpune asupra conduitei persoanei vatamate cerintele tipicitatii obiective a infractiunii, ceea ce atrage incalcarea principiului legalitatii si personalitatii raspunderii penale; s-ar ajunge la convertirea unui anumit tip de conduita a victimei -nesiguranta, lipsa de curaj sau temere -care nu este prevazut de legea penala, in cauza de exonerare de raspundere a inculpatului.
Numai consimtamantul victimei determina inexisenta infractiunii, prin neindeplinirea caracterului nelegal al lipsirii de libertate - element al tipicitatii obiective a infractiunii, iar nu si omisiunea acesteia de a se elibera sau de a impiedica consumarea infractiunii, prin eforturi ce depasesc sfera obisnuitului, firescului. Pentru inlaturarea tipicitatii faptei, consimtamantul persoanei lipsite de libertate trebuie sa fie nealterat de vicii de consimtamant si sa se mentina pe toata durata actiunii, intrucat in cazul retractarii comsimtamantului, orice privare de libertate dobandeste caracter nelegal si se atinge momentul consumativ al infractiunii prevazute de art 205 alin 1 Cod penal.
Urmarea imediata consta in restrangerea libertatii fizice a persoanei.
Legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei in variant tip.
Infractiunea se consuma in momentul in care se produce urmarea imediata, respectiv restrangerea libertatii persoanei. Fiind o infractiune continua, exista si un moment al epuizarii, care coincide cu momentul in care inceteaza privarea de libertate. Infractiunea consumandu-se in momentul in care persoana vatamata a fost impidicata in mod real sa actioneaze si sa se comporte conform vointei sale, devine lipsit de relevanta ca aceasta putea ulterior sa se elibereze, si prin urmare sa puna ea capat activitatii infractionale continue a inculpatului, in momentul in care a fost trimisa de insusi inculpatul sa ii cumpere o sticla de bere dintr-o statie Peco. Raportat la acest moment, infractiunea inregistrase deja momentul consumativ, astfel ca eventuala autoeliberare a victimei nu inlatura raspunderea penala pentru activitatea infractionala indeplinita deja. Totodata, se constata ca posibilitatea de eliberare a victimei nu era una reala, urmare a conditiilor de loc, timp si mod in care se aflau, inculpatul asteptand-o in autoturismul cu care se deplasau, iar potrivit declaratiei persoanei vatamate, putea oricand sa vina dupa ea, neputand sa spere de la ajutorul unor necunoscuti din statia de alimentare auto, in conditiile in care chiar inculpatul era un necunoscut pentru ea.
În speţă, chiar daca persoana vatamata ar fi avut cateva ocazii de a reclama ca este victima unei infractiuni de lipsire de libertate si de a incerca sa se elibereze, accesul sau cu exteriorul era limitat si circumstantiat- erau persoane straine, pe care nu le cunostea, nu stia daca putea avea incredere in ele, era noapte, nu cunostea bine locurile in care era condusa, posibilitatile de autoeliberare chiar prin fuga fiind restranse prin chiar conduita imprevizibila a inculpatului – a fost martora unui moment in care inculpatul fugise de organele de politie care au incercat sa il opreasca pentru un control rutier, ceea ce ii configura imaginea unui om care nu respecta nicio regula si care staruie in finalizarea preocuparilor si actiunilor sale; fata de aceste evenimente, sosirea ulterioara a unor prieteni ai inculpatului nu a fost de natura a-i ameliora situatia, ori de a reprezenta o sansa de scapare, intrucat ea se situa tot in sfera de actiune si influenta a inculpatului; starea in care se afla victima era asadar echivalenta cu o privare de libertate.
Conduita persoanei vatamate care a executat dorinta inculpatului de a-i cumpara alcool si nu a cerut ajutorul persoanelor din statia de alimentare auto a fost determinata de starea de puternica temere, ea fiind constransa moral, dar si fizic - inculpatul a intretinut relatii sexuale orale – potrivit sustinerilor ambelor parti, dar si anale - astfel cum rezulta din raportul de expertiza medico- legala. Aceasta particularitate a conduitei victimei de a nu cere ajutorul nu exclude lipsirea de libertate, acesteia fiindu-i ingradita libertatea de miscare si reactie din cauza propriului comportament al inculpatului si imprejurarilor cauzei ( practica judiciara este majoritara in acest sens - dec 594/2017 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Penala, dec 1205/2014 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Penala- citate in Codul Penal Adnotat, Partea Speciala, Jurisprudenta Nationala 2014-2020, Andrei Viorel Iugan, Universul Juridic, Bucuresti, 2020, pag.94,98)
Forma de vinovatie cu care inculpatul a savarsit infractiunea este intentia indirecta, prevazuta de art 16 alin 3 lit. b Cod penal. Elementul subiectiv se deduce din actiunile exterioare in care se obiectiveaza comportamentul inculpatului, pozitia subiectiva fata de consecinta actiunilor sale fiind oglindita in modul in care a actionat.
Jurisprudenta CEDO in materia privarii de libertate - hotărârea Guzzardi versus Italia, 6 noiembrie 1980, arata ca, pentru a determina dacă o persoană este privată de libertate trebuie plecat de la situaţia sa concretă şi trebuie luate în calcul tipul, durata, efectele şi modalităţile de executare a măsurii în cauză. Curtea aminteşte că, proclamând dreptul la libertate, art. 5 § 1 vizează libertatea fizică a persoanei, având drept scop să se asigure că nimeni nu poate fi deţinut de o manieră arbitrară. Astfel, în ceea ce priveşte conţinutul său, privarea de libertate nu priveşte simple restricţii ale libertăţii de a circula la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 4, ci mai mult decât atât. Pentru a determina dacă o persoană este privată de libertate în sensul acestui text trebuie plecat de la situaţia sa concretă şi trebuie luate în calcul tipul, durata, efectele şi modalităţile de executare a măsurii în cauză. Între privarea de libertate şi restrângerea libertăţii mişcare nu există decât o diferenţă de intensitate, nu de natură sau de esenţă. Plasarea unei situaţii într-una din cele două forme este, în cazuri marginale, destul de dificilă.
Persoana vatamata a fost privată de libertate în sensul art 205 alin 1Cp, avand in vedere situaţia sa concretă, fiind luate în calcul tipul- privare de libertate prin introducerea in autoturism, calatorirea prin mai multe locuri din municipiul Craiova, fiind o privare de libertate intr-un loc mobil si cu un episod de largire a spatiului de actiune, fara a echivala cu redobandirea totala a libertatii ; durata – mai multe ore; efectele şi modalităţile de executare a măsurii în cauză - prin abordarea intempestiva de catre inculpat care era un necunoscut, pe timpul noptii, cand se afla singura pe strada, a fost urmarita indeaproape de inculpat care conducea propriul autoturism, pe durata privarii inculpatul a fost cel care a stabilit locurile si modul de deplasare, de asemenea au intretinut acte sexuale orale si anale, acestea din urma nefiind recunoscute de inculpat dar au fost dovedite prin raport de expertiza medico-legala.
Nu interesează în speţă faptul că lipsirea de libertate a fost în sensul că persoana vătămată a fost obligată împotriva voinţei acesteia să calatoreasca in autoturismul inculpatului fiind astfel împiedicată să-şi continue propriul program , deoarece lipsirea de libertate chiar şi parţială prin îngrădirea libertăţii de mişcare cu privire la anumite activităţi, reprezintă în fapt tot o lipsire de libertate. Traseul parcurs a fost stabilit de inculpat, persoana vatamata neavand nicio implicare. Inculpatul a condus-o pe persoana vatamata inclusiv in zona unde detinea un imobil de locuit, la iesirea din municipiul Craiova, deci in raza de actiune unde detinea controlul. El era cel care conducea autoturismul, astfel ca persoana vatamata avea in mod consistent libertatea de miscare si reactie ingradita. Au intretinut acte sexuale doar in parte recunoscute de inculpat, dar dovedite prin fisa medicala de constatari preliminare si prin raport de expertiza medico- legala.
În acest context, conduita inculpatului în cursul procesului penal s-a înscris în parametrii de negare a acțiunii ilicite penale și a elementelor esențiale angajării răspunderii penale.
In raport de toate considerațiile expuse și, mai ales, de materialul probator administrat în cauză, instanța de control reține că inculpatul prin fapta sa și prin modalitatea de săvârșire a acesteia a dovedit un real dispreț pentru valorile apărate de legea penală.
Aplicarea de catre prima instanta de judecata a unei pedepse situate la nivelul minimului legal special nu echivaleaza cu existenta unui dubiu in ceea ce priveste vinovatia inculpatului, ci reprezinta o forma de individualizare judiciara a pedepsei, care respecta individualizarea legala. Daca ar fi existat un dubiu in convingerea judecatorului, s-ar fi pronuntat o solutie de achitare. Este adevarat ca pedeapsa aplicata inculpatului este minima, insa nu poate fi majorata intrucat nu exista apelul MinisteruluI Public, iar apelul perssoanei vatamate nu devolueaza total cauza in fapt si in drept, ci chiar prin cererea de apel a limitat calea de atac numai la valoarea cheltuielilor judiciare stabilite in sarcina sa.
Calea de atac exercitata de inculpat se va admite numai pentru retinerea dispozitiilor art19 din legea682/2002, in interpretarea data prin decizia nr. 67/2015 a Curtii Constitutionale, conform carora persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Prin decizia nr. 67/2015 publicată în M.Of. nr. 185 din 18 martie 2015, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă reglementată de art. 19 care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care nu a comis o infracțiune gravă este neconstituțională.
Se acorda eficienta juridica astfel inscrisului emis de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Servicul Teritorial Craiova nr. 96D/III -13/2020 prin care se atesta ca inculpatul a facilitat identificarea si tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni de trafic de droguri in mai multe cauze penale, de asemenea a formulat denunturi, considerandu-se indeplinite conditiile art 19 din legea 682/2002.
Calea de atac exercitata de persoana vatamata se va admite pentru o justa proportionalizare a cheltuielilor judiciare.
Urmarirea penala a fost realizata pentru doua infractiuni, prevazute de art 218 alin 1 Cp si respectiv art 205 Cp.
La inceputul cercetarii judecatoresti persoana vatamata a retras plangerea penala pentru infractiunea de viol prevazuta de art 218 Cp, insa cercetarea judecatoreasca finalizata cu o solutie de condamnare a continuat pentru cea de-a doua infractiune retinuta in sarcina inculpatului, prevazuta de art 205 Cp. Au devenit incidente dispozitiile art 274 alin 1 Cpp, conform carora in caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat, cu exceptia celor privind aparatorii din oficiu.
Rezulta inexistenta unei egalitati de contributie procesuale intre inculpat si persoana vatamata, astfel incat aceasta nu trebuie sa suporte costul cheltuielilor judiciare din cursul cercetarii judecatoresti, care s-a desfasurat pentru o infractiune, pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu si in raport de care nu i se retine o culpa procesuala.
Se va reduce si cuantumul cheltuielilor judiciare aferente primei faze procesuale a urmariri penale, intrucat desi a operat retragerea plangerii penale pentru o infractiune din cele doua infractiuni pentru care s-a derulat actiunea penala, nu exista o simetrie din punct de vedere procesual intre inculpat si persoana vatamata, pentru ca aceasta sa fie obligata la cheltuieli judiciare egale cu cele stabilite in sarcina inculpatului. O mare parte din activitatea procesuala din cursul urmaririi penale a fost comuna ambelor infractiuni, dintre care una a atras condmanarea inculpatului, situatie in care sunt aplicabile in principal dispozitiile art. 274 alin. 1 Cpp si numai in completare dispozitiile art. 275 pct. 2 litera b Cpp.
In concluzie, se va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare catre stat, stabilite conform art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b) Cod de procedură penală in sarcina persoanei vătămate ...la suma de 400 lei .
Se va menține restul dispozitiilor sentintei penale apelate, care nu contravin prezentei decizii penale.
In temeiul art 275 alin 3 Cpp, cheltuielile judiciare din apel vor ramane in sarcina statului; în baza art 275 alin 6 Cpp, onorariul partial, in suma de 500 lei, cuvenit aparatorului desemnat din oficiu pentru inculpat, pana la prezentarea aparatorilor alesi, va fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În temeiul art. 421 pct.2 lit. a C.p.p., admite apelurile declarate de apelantul-inculpat ... (...) ...(CNP ..., fiul lui .. şi .., născut la data de .. în municipiul .., judeţul .., cu domiciliul în municipiul ..., fără forme legale în comuna .., cetăţean român, studii superioare, şofer la S.C. .. S.R.L. ..., căsătorit, un minor în întreţinere, recidivist) si apelanta-persoana vătămata .. (CNP .., domiciliată în municipiul ...) împotriva sentinței penale nr. 2351 din data de 18 iulie 2019, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ....
Desființează in parte sentința penala apelata și, pe fond, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultanta de 4 ani închisoare, in pedepsele componente, pe care le repune in individualitatea lor:
-1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal prevazuta de art 205 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal;
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 56/2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ..., definitivă prin decizia penală nr. 471/03.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Retine dispozițiile art. 19 din legea 682/ 2002 privind protecția martorilor.
În temeiul art. 205 alin. 1 Cod penal raportat la art. 41 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art 19 din legea 682/2002 privind protecția martorilor, condamna inculpatul ... (...) ... la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Mentine dispozitiile din sentinta penala apelata privind revocarea suspendarii sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului ... (...) ...prin sentința penală nr. 56/2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 471/03 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
În baza art. 43 alin.1 Cod penal, cumuleaza pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, cu pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare aplicată inculpatului ... (...) ...prin sentința penală nr. 56/2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ..., definitivă prin decizia penală nr. 471/03.04.2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, inculpatul ... (...) ...urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani si 6 luni închisoare, în regim de detenție.
Reduce cuantumul cheltuielilor judiciare catre stat, stabilite conform art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b) Cod de procedură penală in sarcina persoanei vătămate ...la suma de 400 lei.
Mentine restul dispozitiilor sentintei penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.
In temeiul art 275 alin 3 Cpp, cheltuielile judiciare din apel raman in sarcina statului.
In baza art 275 alin 6 Cpp, onorariul partial, in suma de 500 lei, cuvenit aparatorului desemnat din oficiu pentru inculpat, pana la prezentarea aparatorilor alesi, se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei.
Defnitiva.
Pronuntata in sedinta publică, azi, 01.10.2020.
Preşedinte, Judecător,
................................... ..........................................
Grefier,
..................................
Red. Jud.: ........
Jud. fond: ........
Tehnored.: .... /23 octombrie 2020/5 ex.
Judecătoria Costești
plângere contravenţională
Judecătoria Sectorul 1 București
Contestație la executare. Excepția lipsei calității procesuale pasive A SCPEJ. Anularea în parte a titlului executoriu reprezentat de sentinţa instanţei de fond şi trimiterea cauzei la Tribunal-Secţia Civilă pentru soluţionarea cererii de chemare în garan
Judecătoria Sectorul 1 București
pretenții – restituire împrumut: imposibilitatea morală de preconstituire a înscrisului; din probele administrate în cauză nu rezultă că suma a fost acordată cu titlu de împrumut; lipsa unui termen de restituire a împrumutului
Curtea de Apel Craiova
Natura juridică a Deciziei de prelungire a termenului pentru realizarea măsurilor emisă de Camera de Conturi şi a Raportului privind modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (Raport de fallow-up)
Judecătoria Sectorul 1 București
constatare nulitate certificat de moştenitor – Imprejurarea ca unul din bunuri nu se mai afla in masa succesorala nu este de natură să atragă nulitatea certificatului de mostenitor.