Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 şi art. 509 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ.. Condiţii de admisibilitate. Aplicare jurisprudenţă î.c.c.j, Curte Constituţională, c.j.u.e., c.e.d.o.

Condiţia de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 este aplicabilitatea dreptului Uniunii Europene în raportul juridic dedus judecăţii. Invocarea în cererea de revizuire a unor principii generale desprinse din jurisprudenţa CJUE, fără indicarea în concret a unei norme din dreptul unional care să fie aplicabilă cauzei, raportul juridic litigios fiind, de altfel, în totalitate sub incidenţa dreptului naţional, atrage respingerea ca inadmisibilă a căii de atac exercitate, pentru neîndeplinirea condiţiei premisă stabilite de lege pentru promovarea acesteia.

Motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre a Curţii Europene de Justiţie, iar nu faptele deduse judecăţii, întrucât s-ar ajunge la încălcarea autorităţii de lucru judecat prin schimbarea elementelor ce conturează raportul juridic dedus judecăţii.

Prin decizia nr. 2734 din 12.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 1587/54/2019, a fost respinsă plângerea formulată de petenta X SRL, împotriva Deciziei Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor nr. 1986/C11/2210 din 07.11.2019, în contradictoriu cu intimata Y, ca nefondată.

Împotriva deciziei nr. 2734 din 12.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 1587/54/2019 a formulat cerere de revizuire petenta X SRL, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborat cu art. 68 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică și a art. 509  alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., prin care solicită admiterea cererii de revizuire, modificarea în tot a Deciziei atacate, cu consecința admiterii plângerii revizuentei, desființarea Deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nr. 1986/C11/2210/07.11.2019, rejudecarea contestației revizuentei și admiterea acesteia.

În motivarea cererii, revizuenta a prezentat, pe larg, aspecte de fapt considerate relevante, iar pe fondul cauzei a susţinut că, atât CNSC, cât și Curtea de Apel Craiova au încălcat flagrant următoarele principii fundamentale ale ordinii juridice a Uniunii Europene, devenite odată cu aderarea României la Uniune, ordine juridică internă/ națională: principiul nediscriminării, principiul efectivității normei juridice interne, dreptul la un remediu efectiv (conferit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului)/ dreptul la o cale de atac efectivă (conferit de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene).

Revizuenta a invocat art. 18 si art. 34 din TFUE (Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) şi a prezentat jurisprudenţă CJUE, susţinând că principiul nediscriminării aplicat materiei achizițiilor publice presupune că referința la un anumit produs sau marcă sau la standarde naționale fără precizarea „sau echivalent” este o practică discriminatorie.

Revizuenta a mai susţinut că cele două motive de revizuire trebuie analizate coroborat, că instanța a judecat în afara cadrului procesual stabilit de părți şi nu a respectat principiul disponibilității, iar nici pe cel al contradictorialității.

Intimata Y a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca fiind inadmisibilă având în vedere art. 509 pct. 1 C.proc.civ.

Revizuenta a depus la dosar note de şedinţă prin care a răspuns excepţiei inadmisibilităţii invocată de intimată prin întâmpinare şi a reluat susţineri din cererea de revizuire.

Examinând cererea de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. 3 C.proc.civ., sub aspectul admisibilităţii şi a faptelor pe care se întemeiază, Curtea reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 2734 din 12 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 1587/54/2019, s-a respins plângerea formulată de petenta X SRL, împotriva Deciziei Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor nr. 1986/C11/2210 din 07.11.2019, în contradictoriu cu intimata Y, ca nefondată.

Împotriva aceste decizii a formulat cerere de revizuire petenta X SRL, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Noul Cod de procedură civilă reglementează în Cartea a II-a, Titlul II, Capitolul III, Secţiunea a 3-a, revizuirea (art. 509-513), care este o cale extraordinară de atac, de retractare şi care poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute în art. 509 alin. 1 C.proc.civ.

Alături de motivele de revizuire prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură civilă, în materia contenciosului administrativ, legiuitorul, în art. 21 din Legea nr. 554/2004, a reglementat un alt motiv de revizuire.

Caracterul extraordinar al revizuirii, precum şi consecinţele pe care retractarea hotărârii le-ar putea avea pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, reclamă analizarea cererii, cu prioritate, sub aspectul obiectului acesteia, a termenului de promovare şi al motivelor de revizuire invocate.

Potrivit art. 509 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;”

În ceea ce priveşte primul aspect, Curtea reţine că revizuenta solicită revizuirea Deciziei nr. 2734 din 12.12.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 1587/54/2019, pentru motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Sub cel de-al doilea aspect, respectiv al termenului de promovare a căii extraordinare de atac, Curtea reţine că art. 511 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. este lipsit de echivoc, în sensul că „(1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 1. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. 1 pct. 1, de la comunicarea hotărârii;”, iar dispoziţiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 prevăd că „(3) Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive şi se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.”

Curtea constată că cererea de revizuire a fost formulată în termenele prevăzute de art. 511 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. şi de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, întrucât decizia a fost comunicată revizuentei la data de 24.11.2019, iar cererea de revizuire a fost formulată la 23.01.2020 (data poştei), fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 133/54/2020.

Sub cel de-al treilea aspect, referitor la motivul de revizuire invocat, revizuenta şi-a întemeiat cererea pe două motive de revizuire, respectiv pe cel prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. şi cel prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. conform cu care „Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;”, Curtea reţine următoarele:

Actul normativ care reglementează, pe fond, soluţionarea plângerilor formulate în domeniul achiziţiilor publice, Legea nr. 101/2016, nu prevede calea de atac a revizuirii.

Ca urmare, dispoziţiile de procedură speciale se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, aspect care rezultă din art. 68 din Legea nr. 101/2016, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 513 C.proc.civ., în raport de obiectul revizuirii: revizuire întemeiată pe art. 509 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. şi pe art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Articolul 509 C.proc.civ. stabileşte obiectul revizuirii, precum şi cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere revizuirea hotărârii.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. dă expresie principiului disponibilității în procesul civil și are în vedere ipotezele extra petita/minus petita/plus petita, prin raportare la prevederi cuprinse în C.proc.civ.

Sintagma „lucru cerut” din conţinutul art. 509 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. se referă numai la cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii, adică la pretenţiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, de pârât în cererea reconvenţională sau de alţi intervenienţi din proces, în cererile lor. Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părţile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa pune capăt litigiului.

Potrivit art. 9 alin. 2 C.proc.civ. „(2) Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.”, iar potrivit art. 22 alin. 6 C.proc.civ. „Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.” De asemenea, art. 397 alin. 1 C.proc.civ. prevede în mod expres că „Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel”.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. se analizează prin raportare la fondul pretențiilor concrete deduse judecății și se referă la neconcordanța dintre petitul cererii de chemare în judecată și soluția pronunțată de instanță.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar în cazul unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele expres şi limitativ reglementate de lege la pct. 1 - 11 ale art. 509 alin. 1 C.proc.civ., cu excepţiile prevăzute în alin. 2.

Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă şi, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C.proc.civ., deoarece, în alt fel, s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile impuse de aceasta.

Obiect al revizuirii pot forma hotărârile pronunţate asupra fondului şi cele care evocă fondul, iar în plângerea formulată împotriva deciziei C.N.S.C. reprezintă astfel de hotărâri doar hotărârile prin care instanţa admite plângerea şi modifică decizia C.N.S.C. în sensul dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din Legea nr. 101/2016 sau pronunţă soluţiile prevăzute la art. 34 alin. 2, 3 şi 4 din Legea nr. 101/2016.

Potrivit art. 34 alin. 5 din Legea nr. 101/2016 „5) Instanţa poate respinge plângerea pe fond sau prin soluţionarea unei excepţii procesuale.”

Plângerea promovată în temeiul Legii nr. 101/2016, reglementată în Cap. V al legii, are caracterul unei căi de atac împotriva deciziei pronunţată de C.N.S.C., cale de atac specifică materiei achiziţiilor publice.

Plângerea este o etapă judiciară, neavând un caracter distinct de cel declanşat prin contestaţie, decizia C.N.S.C. constituind numai actul supus controlului judiciar, în limitele pronunţării acesteia. Plângerea este şi rămâne o cale de atac sui generis, reglementată de o lege specială, respectiv Legea nr. 101/2016.

În speţă, prin decizia a cărei revizuire se solicită, s-a respins plângerea declarată de petenta X SRL ca nefondată, deci a fost menţinută decizia C.N.S.C. prin care a fost respinsă contestaţia petentei.

Instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei plângeri, cale legală de atac asupra căruia s-a pronunţat, respingând-o ca nefondată. Instanţa s-a pronunţat asupra plângerii, respectând prevederile imperative şi de ordine publică ale art. 22 C.proc.civ.

În ceea ce privește noțiunea de evocare a fondului, practica judiciară a statuat că nu îndeplinesc această condiție hotărârile prin care o cale de atac a fost respinsă ca nefondată.

Evocarea fondului în căile de atac presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Condiția menționată nu este îndeplinită în situația în care, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, a fost respinsă calea de atac declarată împotriva unei hotărâri pronunţată de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

În speţă, revizuirea nu privește o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, cerință prevăzută de art. 509 alin. 1 C.proc.civ. pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de pct. 1 al acestui text de lege.

Din motivele invocate rezultă că prin cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv se tinde în realitate la o nouă judecare a plângerii, revizuenta fiind nemulţumită de soluţia şi considerentele instanţei, situaţie inadmisibilă faţă de prevederile art. 6 alin. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cu referire la respectarea principiului securităţii raporturilor juridice.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, Curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ:

„(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1), şi hotărârile definitive care nu evocă fondul.

(3) Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive şi se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.”

Decizia nr. 2734 din 12 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 1587/54/2019, atacată cu revizuire, se încadrează în categoria celor enumerate la alin. 2 teza finală al art. 21 din Legea nr. 554/2004, fiind o hotărâre definitivă care nu evocă fondul.

Curte reţine că, deşi acest caz de revizuire este prevăzut de legea specială, procedura de soluţionare a cererii este cea stabilită de Codul de procedură civilă, ceea ce presupune examinarea, conform art. 513 alin. 3 C.proc.civ., a condiţiilor de admisibilitate ale revizuirii, prin prisma cerinţelor prevăzute de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Din această perspectivă, se constată a fi incidente prevederile paragrafelor 72, 73 şi 84 din Decizia nr. 45/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-au stabilit o serie de linii directoare pe care le va urma instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, în analiza admisibilităţii căii de atac.

Aceste considerente sunt similare celor reţinute de CJUE în hotărârea pronunţată la 16 martie 2006, în cauza C - 23/2004 - Rosmarie Kapferer c. Schlank & Schick Gmb H, prin care  s-a arătat că: „dreptul comunitar nu impune unei jurisdicţii naţionale să reia în discuţie fondul litigiului şi să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri”.

În analiza admisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, trebuie avute în vedere, pe de-o parte, hotărârile pronunţate de CJUE sau dispoziţiile de drept unional apreciate a fi încălcate de partea care formulează o cerere de revizuire, iar, pe de altă parte, împrejurarea dacă dreptul Uniunii sau hotărârea interpretativă a CJUE a fost analizată de instanţă, respectiv dacă problematica legată de aplicarea principiului priorităţii dreptului unional a primit o dezlegare în faza procesuală anterioară.

În Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016 publicată în M.Of. nr. 386 din 23 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.”

Cazul de revizuire instituit prin textul legal a fost conceput ca un ultim remediu intern, menit să asigure preeminenţa prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte prevederi cu caracter obligatoriu şi urmează a fi analizat în contextul reglementării generale a acestei căi de atac extraordinare, de retractare, pentru că dreptul Uniunii Europene nu impune unei jurisdicţii naţionale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri, chiar dacă astfel ar fi reparată o încălcare a dreptului comunitar săvârşită prin hotărârea în cauză (cauza Rosmarie Kapferer împotriva Schlank & Schick GmbH, C- 234/2004).

Revizuirea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 554/2004 ar putea fi admisă numai dacă s-ar constata încălcări ale normelor de drept european de către instanţa care a soluţionat plângerea formulată împotriva deciziei C.N.S.C.

În cauză, prin contestaţia formulată la C.N.S.C., X SRL a formulat critici cu privire la motivul de respingere a ofertei sale, invocând atât faptul că produsul oferit respectă caracteristicile tehnice impuse prin caietul de sarcini, fiind echivalent cu produsul solicitat de autoritatea contractantă, cât și faptul că neacceptarea unui produs echivalent reprezintă o încălcare a prevederilor legislative în vigoare în materia achizițiilor publice.

Prin Decizia nr. 1986/C11/2210 din 07.11.2019, C.N.S.C. a respins, ca nefondată, contestația formulată de X SRL, în contradictoriu cu Y, în calitate de autoritate contractantă, C.N.S.C. reţinând că autoritatea a respins oferta contestatoarei în mod corect, respectând prevederile documentaţiei de atribuire, criticile acesteia privind conţinutul documentaţiei de atribuire fiind tardiv formulate.

Prin Decizia nr. 2734 din 12 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 1587/54/2019, s-a respins plângerea formulată de petenta X SRL, împotriva Deciziei Consiliului  Național pentru Soluționarea Contestațiilor nr. 1986/C11/2210 din 07.11.2019, în contradictoriu cu intimata Y, ca nefondată.

Curtea de Apel Craiova a apreciat „în raport de motivele petentei privind faptul că au fost încălcate prevederile art. 31 alin. (2), (4), (6), (13) din O.U.G. nr. 114/2011 care stabilesc specificaţiile tehnice conţinute de caietul de sarcini, argumentele privind faptul că trimiterea la un anumit producător, o anumită origine sau un anumit procedeu, la o marcă, la un brevet, la un tip, la o origine sau la o producție anumită, au ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici, trebuind în cazuri expres menționate, însoțită de mențiunea „sau echivalent”, că plângerea formulată de petentă este o veritabilă contestaţie adusă documentaţiei de atribuire. Acest aspect rezultă şi din critica referitoare la faptul că C.N.S.C. a desconsiderat dispoziţiile art. 27 şi art. 31 din O.U.G. nr. 114/2019, dispoziţii legale care stabilesc conţinutul documentaţiei de atribuire şi caracteristicile specificaţiilor tehnice ale fiecărui produs, serviciu sau fiecărei lucrări ce urmează a fi achiziţionată. În acest context, se impunea ca petenta să formuleze o contestaţie în raport de termenele reglementate de art. 8 alin. 1 din Legea 101/2016,  iar potrivit art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ, după primirea contestaţiei, autoritatea contractantă putea adopta măsurile de remediere pe care le consideră necesare ca urmare a contestaţiei, în cel mult trei zile de la primirea contestaţiei.”

Curtea de Apel a concluzionat că „obligaţiei petentei de a elabora oferta în conformitate cu prevederile din documentaţia de atribuire îi corespunde obligaţia autorităţii contractante de a face evaluarea prin raportare la prevederile documentației de atribuire, C.N.S.C. reţinând în mod corect că, în virtutea respectării principiilor enunțate la art. 2 alin. 2  din O.U.G. nr. 114/2011, autoritatea contractantă nu avea dreptul de a accepta un produs echivalent în condițiile în care nu a precizat acest lucru în documentația de atribuire. Ca urmare, Consiliul a constatat în mod legal că autoritatea contractantă a respins în mod corect oferta contestatoarei, respectând prevederile documentației de atribuire”.

Curtea menţionează că O.U.G. nr. 114/2011 transpune Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri şi de prestare de servicii de către autorităţile sau entităţile contractante în domeniile apărării şi securităţii şi de modificare a Directivelor 2004/17/CE şi 2004/18/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L216 din 20 august 2009.

Prin cererea de revizuire, revizuenta susţine că atât C.N.S.C., cât și Curtea de Apel Craiova au încălcat flagrant următoarele principii fundamentale ale ordinii juridice a Uniunii Europene, devenite odată cu aderarea României la Uniune, ordine juridică internă/națională: principiul nediscriminării, principiul efectivității normei juridice interne, dreptul la un remediu efectiv (conferit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului)/ dreptul la o cale de atac efectivă (conferit de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene).

În decizia atacată, Curtea de Apel a reţinut că „în virtutea respectării principiilor enunțate la art. 2 alin. 2  din O.U.G. nr. 114/2011, autoritatea contractantă nu avea dreptul de a accepta un produs echivalent în condițiile în care nu a precizat acest lucru în documentația de atribuire”.

Art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 114/2011 prevede că „Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt: a) nediscriminarea; b) tratamentul egal; c) recunoaşterea reciprocă; d) transparenţa; e) proporţionalitatea; f) eficienţa utilizării fondurilor publice; g) asumarea răspunderii.”

Potrivit art. 188 din O.U.G. nr. 114/2011 „(1) Prevederile legii nr. 101/2016, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.”

 În cauză, revizuenta nu indică o normă din dreptul Uniunii aplicabilă cauzei, cu excepţia principiilor deduse din jurisprudenţa CJUE pe care revizuenta le apreciază a fi fost încălcate prin decizia supusă revizuirii.

Principiile de drept unional sunt incidente numai în situaţiile în care o altă normă de drept unional este, de asemenea, aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii întrucât protecţia acestor principii generale este asigurată când statele membre acţionează în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene. Când o situaţie juridică nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene, nu îşi găsesc aplicabilitatea principiile generale de drept unional.

Este deopotrivă considerată punere în aplicare de către statele membre a dreptului Uniunii Europene situaţia în care legislaţia naţională se referă la conţinutul anumitor prevederi ale dreptului UE, făcându-le aplicabile în mod direct şi necondiţionat unor raporturi juridice pur interne.

Pe baza acestor considerente teoretice referitoare la noţiunea de punere în aplicare a dreptului Uniunii Europene de către statele membre, Curtea constată că revizuenta nu indică o normă din dreptul unional, alta decât principiile enunţate, aplicabilă cauzei.

Motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre a Curţii Europene de Justiţie, iar nu faptele deduse judecăţii, întrucât s-ar ajunge la încălcarea autorităţii de lucru judecat prin schimbarea elementelor ce conturează raportul juridic dedus judecăţii.

Este inadmisibilă revizuirea prin care se urmăreşte schimbarea cauzei juridice a cererii de chemare în judecată sub aspectul motivelor de fapt care susţin obiectul cererii. Nu este necesar ca partea să fi invocat în cursul soluţionării procesului încălcarea vreunui text din dreptul european, însă trebuie să fi invocat dreptul subiectiv ocrotit de dreptul european, chiar dacă nu  s-a referit la incompatibilitatea normei interne cu dreptul european. Este inadmisibil ca, sub cuvânt de prioritate a dreptului european, să se invoce în revizuire un motiv de nelegalitate cu totul nou, întrucât se opune caracterul extraordinar al căii de atac.

Î.C.C.J., Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în decizia nr. 4800/16.10.2019, a reţinut că „Prima condiţie de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004, care rezultă implicit şi indubitabil din textul legal, este aceea a aplicabilităţii dreptului Uniunii Europene în raportul juridic dedus judecăţii. Invocarea de revizuentă în susţinerea cererii sale exclusiv a unor principii generale desprinse din jurisprudenţa CJUE, fără indicarea în concret a unei norme din dreptul unional care să fie aplicabilă cauzei - raportul juridic litigios fiind, de altfel, în totalitate sub incidenţa dreptului naţional - atrage respingerea ca inadmisibilă a căii de atac exercitate, pentru neîndeplinirea condiţiei premisă stabilite de lege pentru promovarea acesteia.”

Motivul de revizuire invocat, conceput de legiuitor ca un ultim remediu intern menit să asigure preeminenţa dreptului european, trebuie analizat în contextul reglementării comune a acestei căi extraordinare de atac, care exclude posibilitatea transformării unei căi de atac de retractare într-o veritabilă cale de atac la calea de atac exercitată.

În lipsa unui conflict dintre dreptul intern şi dreptul european nu se pune problema aplicării prioritare a dreptului Uniunii Europene şi, pe cale de consecinţă, nici a incidenţei motivului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Principiul nediscriminării presupune asigurarea condiţiilor de manifestare a concurenţei reale pentru orice operator economic, indiferent de naţionalitate, să poată participa la procedura de atribuire şi să aibă şansa de a deveni contractant, însă, în cauză, aceleaşi condiţii au fost impuse tuturor participanţilor în procedura de achiziţie.

În condiţiile în care, aşa cum s-a reţinut prin decizia contestată, revizuenta nu a formulat o contestaţie în condiţiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 101/2016, pentru ca autoritatea contractantă să poată adopta, în condiţiile art. 9 alin. 1 din aceeaşi lege, măsurile de remediere pe care le considera necesare ca urmare a contestaţiei, revizuenta nu este îndreptăţită să invoce nerespectarea principiului efectivităţii normei juridice coroborat cu lipsa unei căi de atac efective.

 Dreptul intern aplicabil, Legea nr. 101/2016, asigură accesul liber la justiţie prin norme eficace şi accesibile. Norma internă aplicabilă este conformă Directivei, căile de atac fiind disponibile oricărei persoane care întruneşte cerinţele art. 3 lit. f din Legea nr. 101/2016.

CJUE în hotărârea pronunţată la 16 martie 2006, în cauza C - 23/2004 - Rosmarie Kapferer c. Schlank & Schick Gmb H, a arătat că: „dreptul comunitar nu impune unei jurisdicţii naţionale să reia în discuţie fondul litigiului şi să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri”.

Curtea Europeană a statuat că revine în primul rând instanţelor naţionale competenţa de a interpreta legislaţia internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenţia a efectelor unei asemenea interpretări (Cauza Tejedor H. împotriva Spaniei, Hotărârea din 16 decembrie 1997). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalităţile şi termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiţiei şi respectul principiului securităţii juridice, cei interesaţi trebuie să se poată aştepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (Cauza Stone Court T. D. S.A. împotriva Spaniei,  2003).

Aşa cum s-a arătat şi în considerentele Deciziei nr. 572/2008 a Curţii Constituţionale publicată în M.O. nr. 58/01.05.2018 „(…) dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice”.

Prin criticile formulate, revizuenta este nemulţumită de modul în care C.N.S.C. a soluţionat contestaţia sa, precum şi de modul în care instanţa a soluţionat plângerea sa, urmărind să obţină o rejudecare a plângerii.

Însă, funcţia revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăţilor definitive în afara condiţiilor strict reglementate procedural.

Curtea este dispensată de a analiza susţinerile revizuentei care, din punct de vedere procedural, nu vizează şi nu au legătură cu această cale extraordinară de atac, ţinând cont de dispoziţiile art. 513 alin. 3 C.proc.civ.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 513 alin. 3 C.proc.civ., Curtea va respinge cererea de revizuire dedusă judecăţii, revizuenta urmând a suporta cheltuielile de judecată efectuate în cauză.

Domenii speta

Spete similare