Plângere împotriva procesului verbal de contravenţie

Sentinţă civilă 478 din 11.04.2013


Prin plângerea contravenţională înregistrată la Judecătoria Turnu Măgurele sub nr. 271/329/2013 din 4 februarie 2013, petentul C. I., a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Teleorman,  anularea procesului verbal de contravenţie seria CP nr. 3432516 din 22.01.2013 încheiat de intimatul Inspectoratul  de Poliţie Teleorman – Poliţia Rutieră.

În motivarea plângerii, petentul arată că a fost sancţionat contravenţional cu 9 puncte amendă şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile deoarece în data de 22.01.2013 a fost identificat conducând auto Opel Combo, pe raza comunei C. cu viteza de 103 km/h.

Precizează că, aşa cum a arătat şi în obiecţiunile făcute în procesul-verbal, autoturismul pe care l-a condus nu avea viteza reţinută, drept pentru care a înţeles să conteste procesul-verbal şi în vederea stabilirii situaţiei de fapt a solicitat proba video.

Petentul nu a motivat plângerea în drept.

Petentul a depus la dosar procesul verbal seria CP nr. 3432516 din 22.01.2013 încheiat de intimatul Inspectoratul  de Poliţie Teleorman – Poliţia Rutieră.

La data de 12 martie 2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii formulată de petentul C. I. împotriva procesului verbal seria CP nr. 3432516 din 22.01.2013, încheiat de intimatul Inspectoratul  de Poliţie Teleorman – Poliţia Rutieră, în sensul menţinerii acestuia ca legal şi temeinic.

În motivare, intimatul a arătat că petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 102 alin. 3 pct. 1 din RA OUG nr. 195/2002 şi sancţionate de 102/3, lit. e din OUG nr. 195/2002, prin aceea că, la data de 22.01.2013 susnumitul a condus autoturismul marca Opel Combo,în com. Ciuperceni, cu viteza de 103 km/h (+ 53 km/h). A fost filmat de aparatul radar al auto MAI 34781 pe HD nr. 2 secvenţa nr. 2838.

În drept, a considerat că sunt aplicabile prev. OUG nr. 195/2002.

Intimatul a solicitat judecarea plângerii şi în lipsa sa, conform art. 242 alin. 2 C.proc.civ.

În susţinerea întâmpinării intimatul a depus la dosar în copie  procesul-verbal contestat şi un compact disc conţinând înregistrarea video a faptei contravenţionale (f. 16).

La termenul din 14 martie 2013, judecata a fost amânată la cererea petentului pentru a lua cunoştinţă de întâmpinare şi pentru a se imprima pe suport de hârtie imaginile relevante de pe compact discul transmis la dosar de intimat.

La data de 28 martie au fost primite la dosar imagini imprimate pe suport de hârtie, transmise de către intimat.

Părţile nu au solicitat administrarea altor probe.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. 3432516 din 22.01.2013 încheiat de intimatul Inspectoratul  de Poliţie Teleorman – Poliţia Rutieră a fost sancţionat petentul C. I., în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, cu amendă contravenţională în cuantum de 630 lei şi suspendarea dreptului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârşirea contravenţiei, constând în aceea că la data de 22.01.2013, ora  10,49, petentul se afla pe DN51A, în comuna C., unde a condus autoturismul marca Opel Combo, cu viteza de 103 km/h (+ 53 km/h). A fost filmat de aparatul radar al auto MAI 34781 pe HD nr. 2 secvenţa nr. 2838.

Procesul-verbal a fost semnat de către petent cu obiecţiunile „nu am avut această viteză. Solicit proba video”.

Conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile „depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic”.

Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică dacă plângerea a fost formulată în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, iar după ascultarea părţilor şi martorilor verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiuni, despăgubirii stabilite şi măsurii confiscării, dacă este cazul.

Cât priveşte termenul în care a fost formulată plângerea contravenţională, instanţa constată că procesul-verbal a fost încheiat la 22.01.2013 şi comunicat la aceeaşi dată petentului, iar acesta a depus plângerea la instanţă în data de 04.02.2013, astfel încât instanţa apreciază că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

Referitor la legalitatea procesului-verbal instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ în art. 17 sub sancţiunea nulităţii exprese.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa reţine faptul că la data de 22.01.2013 petentul a fost depistat pe raza com. Ciuperceni, intravilan, conducând autoturismul marca Opel Combo cu viteza de 103 km/h, astfel cum rezultă din planşa foto depusă şi din înregistrarea video depuse la dosar de către intimat.

Cum pe raza localităţilor limita maximă de viteză permisă de lege este de 50 km/h, rezultă că autoturismul condus de petent a depăşit viteza legală cu 53 km/h.

Petentul, fără a nega faptul că aparatul radar utilizat ar corespunde din punct de vedere al cerinţelor tehnice sau legale, a arătat pentru prima dată în concluziile formulate după terminarea cercetării judecătoreşti faptul că, potrivit normelor de metrologie legală, aparatul radar are o eroare tolerată de ± 3%, astfel încât, aplicând această limită de eroare în minus la valoarea indicată de aparatul radar, ar rezulta că nu se poate stabili în mod cert dacă viteza autoturismului a fost mai mare sau egală cu 100 km/h, motiv care ar determina înlăturarea măsurii suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

Norma de metrologie legală 021-05, depusă la dosar de petent după rămânerea în pronunţare, prevede la pct. 1.2 că pentru a putea fi introduse pe piaţă, puse în funcţiune şi utilizate în măsurătorile de interes public, cinemometrele radar trebuie să îndeplinească cerinţele metrologice şi tehnice prevăzute de această normă.

Una din cerinţele metrologice este ca eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei în condiţii normale de trafic pentru cinemometrele care funcţionează atât în regim staţionar, cât şi în regim de deplasare, să fie de ± 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100km/h atunci când măsurarea se face în regim staţionar ( pct. 3 subpunct 3.1, paragraf 3.1.1 lit. c prima liniuţă).

Prin urmare, dacă în urma testărilor cinemometrul îndeplineşte această cerinţă metrologică se consideră că este apt să efectueze înregistrarea corectă a vitezei.

 Aceste toleranţe se au în vedere doar la testarea cinemometrului în vederea obţinerii buletinului de verificare metrologică, neavând relevanţă ulterior, în ceea ce priveşte exactitatea vitezei măsurate.

Aceste erori sunt specifice oricărui aparat de măsură întrucât în practică s-a constat că rezultatul unei măsurări poate fi influenţat de o serie de factori de natură obiectivă sau subiectivă.

De obicei, valoarea adevărată a unei măsuri nu poate fi determinată experimental, ea înlocuindu-se cu o valoare convenţional adevărată care se obţine cu ajutorul unor mijloace de măsurare deosebit de precise. Practic, se consideră că diferenţa dintre valoarea adevărată şi cea convenţional adevărată este neglijabilă şi deci, cele două noţiuni sunt echivalente. Abaterea valorii măsurate de la valoarea adevărată reprezintă eroarea de măsurare, eroare care nu poate fi nici mai mare, dar nici mai mică decât cea prevăzută în norma de metrologie legală pentru ca aparatul de măsurare să poată fi avizat metrologic.

Odată avizat, se consideră că aparatul respectiv efectuează o măsurare a cărei valoare este convenţional adevărată.

Astfel, instanţa reţine că viteaza cu care a circulat petentul pe care trebuie să o aibă în vedere este exact cea indicată de către aparatul radar, respectiv 103 km/h.

În consecinţă, instanţa apreciază că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa, astfel încât va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată, menţinând procesul-verbal ca legal şi temeinic.

Faţă de prevederilor art. 118 alin. 31 din OUG nr. 195/2002 rap. la Decizia nr. 500/2012 a Curţii Constituţionale a României, hotărârea pronunţată poate fi atacată cu recurs.

Domenii speta