Contestaţie în anulare; aplicarea în timp a dispoziţiilor de procedură

- art. 503 alin. 2 pct. 3 şi alin. 3, art. 24, art. 25 şi art. 27 Cod procedură civilă

Împotriva unei hotărâri a instanţei de apel se poate formula contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, prin raportare la art. 503 alin. 3 Cod procedură civilă. şi la art. 24, art. 25 şi art. 27 Cod procedură civilă, numai în ipoteza în care procesul a început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Prin Decizia civilă nr. 89/Ap./13.02.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. xxx/64/2019 s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 1335/Ap/07.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. xxxx/62/2018.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea a reţinut următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, la data de 06.11.2019 contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.R.L. au solicitat anularea Deciziei civile nr. 1335Ap./07.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul  nr. xxxx/62/2018 și, în temeiul art. 503 alin. 2 pct. 3 și alin. 3 Cod procedură civilă, fixarea unui termen pentru soluționarea cauzei pe fond.

În motivarea contestației în anulare, contestatorii au arătat că, față de complexitatea cauzei și probatoriul administrat, instanța de apel a motivat hotărârea în două fraze, lipsind motivele de fapt și de drept, fiindu-le încălcat dreptul constituțional de a fi ascultați și de a li se analiza cererile formulate.

Pe lista completului de judecată la data ședinței de judecată în apel erau puține cauze iar pronunțarea a fost amânată. De asemenea, completul de judecată nu cunoștea dosarul.

În continuare, contestatorii au expus pe larg starea de fapt și de drept vizând fondul cauzei, susținând că pretențiile lor au fost dovedite, că au fost umiliți destul de către pârâtă, astfel că suma pretinsă este justificată.

Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 62 a dosarului, intimata S.C. C. S.R.L. a solicitat admiterea excepției netimbrării contestației în anulare și anularea acesteia, apoi admiterea excepției tardivității contestației în anulare și respingerea acesteia ca tardiv introdusă.

În continuare, intimata a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă, motivat de faptul că dispozițiile legale pe care se întemeiază cererea contestatorilor, vizează motivele de casare, astfel că privesc exclusiv hotărârile instanțelor de recurs, nu și pe cele ale instanțelor de apel care nu sunt supuse recursului, așa cum se prevede expres în alin. 3 al art. 503 Cod procedură civilă.

Contestația în anulare a fost legal timbrată.

În cauză nu au fost administrate probe.

La termenul de judecată din data de 23.01.2020, intimata prin reprezentantul convențional nu a mai susținut excepțiile netimbrării și a tardivității contestației în anulare.

Instanța a pus în discuție admisibilitatea contestației în anulare, față de temeiul legal invocat - art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, prin raportare la data introducerii cererii de chemare în judecată și la data la care dispozițiile art. 503 alin. 3 Cod procedură civilă au suferit modificări prin Legea nr. 310/2018.

Examinând contestația în anulare, prin raportare la motivele invocate în susţinerea acesteia şi excepţia invocată de intimată şi de instanţă, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va analiza cu prioritatea admisibilitatea acesteia.

În fapt, prin Decizia civilă nr. 1335/Ap./07.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. xxxx/62/2018 s-a respins apelul formulat de către apelanţii reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 100/S/05.04.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia  I Civilă, care a fost păstrată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

„Curtea reţine că soluţia primei instanţe nu are la bază o confuzie între prejudiciul material şi prejudiciul moral suferit, cum se invocă prin motivele de apel.

Astfel, din probele administrate în cauză nu rezultă, în concret, suferinţele morale resimţite de reclamanţi pentru care aceştia solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1004023,05 lei.

Purtarea unui proces între părţile din prezentul litigiu dă dreptul fiecăreia dintre ele să combată susţinerile părţii adverse şi să uzeze, cu bună credinţă, de toate mijloacele procesuale şi procedurale menite a apăra dreptul subiectiv propriu.

Potrivit art. 12 alin. 2 Cod procedură civilă doar „partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate”.

Reclamanţii nu au invocat  exercitarea cu rea credinţă a drepturilor procesuale în litigiile anterioare şi nu au adus dovezi în acest sens.”

Împotriva acestei decizii apelanții au formulat prezenta contestație în anulare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac pentru că poate fi exercitată numai împotriva anumitor hotărâri şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Contestatorii au invocat drept temeiuri legale pentru cererea formulată dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 3  Cod procedură civilă.

La data introducerii cererii de chemare în judecată în urma căreia s-a soluționat litigiul în apel prin decizia contestată – 12.10.2018 –  dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 3 și alin. 3 Cod procedură civilă aveau următoarea formă:

„(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când :

(...)

3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

(...)

(3) Dispozițiile alin. 2 pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.”

În speță, obiect al contestației în anulare îl constituie o hotărâre a instanței de apel care nu poate fi atacată cu recurs, însă, la data formulării cererii introductive de instanță, dispozițiile alin. 2 pct. 3 ale art. 503 Cod procedură civilă nu erau menționate și la alin. 3 al aceluiași text de lege.

Prin urmare, la data sesizării primei instanțe – Tribunalul Brașov – de către contestatori, respectiv reclamanții A. şi B. cu cererea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. – 12.10.2018 – Codul de procedură civilă nu permitea atacarea deciziei civile pronunțate în apel, definitivă, cu o contestație în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 3 mai sus citat, deoarece alin. 3 al textului de lege nu făcea trimitere și la acest motiv de contestație în anulare.

Abia prin Legea nr. 303/2018 publicată în Monitorul Oficial la data de 18.12.2018, deci ulterior cererii introductive a reclamanților, s-a modificat alin. 3 al art. 503 Cod procedură civilă, în sensul:

„(3) Dispozițiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.”

Astfel, potrivit art. 24 Cod procedură civilă „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.”

Potrivit art. 25 alin. 1 Cod procedură civilă „Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.”

Potrivit art. 27 Cod procedură civilă, „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.”

Prin urmare, decizia instanței de apel nu putea fi atacată cu o cale extraordinară de atac, pentru un motiv neprevăzut la data începerii procesului.

Domenii speta

Spete similare