Desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei- art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală

În situaţia în care instanţa de fond nu se pronunţă asupra acţiunii civile exercitate în cauză, soluţia prevăzută de lege constă în desfiinţarea sentinţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Prin sentinţa penală nr. 381/18.12.2019 a Judecătoriei Zărneşti în baza art. 107 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4.000 lei (200 zile-amendă a câte 20 lei pentru fiecare zi-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de tǎiere fǎrǎ drept de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra împrejurării că pedeapsa amenzii poate fi înlocuită cu închisoarea, în caz de neplată a amenzii.

A fost încunoştinţat inculpatul că în baza dispoziţiilor art. 559 alin. 2 din Codul de procedură penală poate solicita plata eşalonată a amenzii, în rate lunare, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 404 alin. 4 lit. d) Cod procedură penală raportat la art. 112 alin. 1 lit. b) din Codul penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 100 lei.

În baza art. 19 şi art. 397 Cod procedură penală  raportat la art. 1.357 Cod civil, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a fost obligat inculpatul  A.  la plata cǎtre aceasta a sumei de 1.813,20 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.316 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. xxx/P/2018 emis la data de 23.03.2018 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere de arbori fără drept prevăzute de art. 107 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008.

 Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, astfel cum au fost indicate în sentinţa apelată, instanţa de fond a reţinut în fapt că la data de 15.04.2017, inculpatul a tăiat 55 de copaci de diferite esenţe lemnoase de pe imobilul-teren având nr. top. xxxxx/1 situat în satul C., comuna D., jud. E., cele 55 de cioate neprezentând urme de marcare. Materialul lemnos a fost găsit la locuinţa inculpatului A., de unde a fost ridicat şi predat în custodia R.P.L. Ocolul Silvic F. cantitatea de 10,5 metri steri de lemn de diferite esenţe şi 70 de bucăţi de vârfuri de arbori.

Valoarea prejudiciului creat prin tăierea ilegală a celor 55 de arbori a fost evaluat de către R.P.L. Ocolul Silvic F. la suma de 1.813,20 lei fără TVA, respectiv la suma de 2.157,71 lei cu TVA (f. 47-48 d.u.p.), valoare care depăşeşte de mai mult de 5 ori valoarea unui metru cub de material lemnos pe picior, valoare egală cu suma de 115 lei fără TVA la acel moment. Volumul de masă lemnoasă tăiat este de 9,877 mc (f. 46 d.u.p.).

Cu privire la latura civilă s-a reţinut că în cursul urmăririi penale, persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 12.000 lei, reprezentând daune materiale (fila  34 d.i.).

În baza art. 19 şi art. 397 din Codul de procedură penală raportat la art. 1.357 Cod civil, instanța de fond a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a obligat pe inculpatul A. la plata cǎtre aceasta a sumei de 1.813,20 lei, reprezentând daune materiale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul. În susţinerea orală a apelului, prin apărător ales, s-a considerat că hotărârea pronunţată de Judecătoria Zărneşti este netemeinică şi nelegală şi că inculpatul nu a acţionat cu intenţie directă, privind tăierea ilegală de arbori.

Cu privire la prejudiciu, arată că atâta timp cât partea civilă avea nişte obligaţiile legale şi nume să anunţe că el este proprietarul, etc. şi nu s-a dovedit faptul că inculpatul ar fi tăiat acea cantitate suplimentară, care depăşeşte cantitatea stipulată în autorizaţie, pentru aceasta urmează ca pretenţiile civile să fie respinse.

Verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a reţinut următoarele:

Analizând cu prioritate motivele ce pot determina o rejudecare a cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 punctul 2 litera b Cod de procedură penală, Curtea reţine că la judecata fondului a fost citată în calitate de parte civilă şi Ocolul Silvic F., această instituţie fiind trecută ca parte civilă în citativ. Însă, în minuta şi dispozitivul sentinţei apelate nu se regăseşte soluţia instanţei cu privire la această parte civilă.

În mod corect s-a dispus introducerea în cauză a părţii civile Ocolul Silvic F. întrucât Ocolul Silvic este titularul dreptului de a fi despăgubit pentru prejudiciul de mediu, rezultat printr-o infracţiune de tăiere ilegală de arbori. Din cuprinsul codului silvic instanţa reţine prevederile art. 10 alin. (1) în conformitate cu care "sunt obligatorii administrarea, precum şi asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice (...)",  dispoziţiile art. 3, cu referire la art. 88 din Legea nr. 46/2008, în conformitate cu care fondul forestier naţional constituie un bun de interes naţional ce trebuie apărat şi dezvoltat prioritar, precum şi  dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 46/2008, care reglementează obligativitatea înfiinţării fondului de conservare a pădurilor şi care în alin. (2) lit. e) arată că acest fond se constituie, între altele, şi cu "50% din cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate privată".

În aceeaşi ordine de idei,  în art. 105 alin. (3) din aceeaşi lege s-a prevăzut că "în situaţiile în care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta se recuperează de autoritatea publică centrală pentru finanţe publice, ca reprezentant al statului român".

Din analiza coroborată a acestor texte de lege, Curtea consideră că titularului dreptului la despăgubiri în cazul infracţiunilor de tăiere ilegală de arbori, indiferent de forma de proprietate a vegetaţiei forestiere, este întotdeauna statul român, prin reprezentantul său Romsilva, cu diviziunile teritoriale ale acestei instituţii, respectiv Direcţiile Silvice şi Ocoalele Silvice, acestea fiind instituţiile ce au ca atribuţii administrarea fondului forestier, indiferent de forma de proprietate.

În acest sens, Curtea a reţinut prevederile decizie RIL nr. 2/2010 conform cărora „ câtă vreme statul român este vădit interesat, material şi moral, în toate cauzele privind infracţiuni silvice îndreptate împotriva fondului forestier proprietate privată, prin instituirea cărora se asigură protecţia vegetaţiei forestiere faţă de actele de tăiere, rupere, distrugere, degradare sau scoatere din rădăcini de arbori, puieţi sau lăstari aparţinând acestui fond, nu s-ar putea considera că ocolul silvic, în calitate de reprezentant al statului român, nu ar avea temeiul juridic necesar tragerii la răspundere civilă a celor implicaţi în săvârşirea unor asemenea infracţiuni.

Din moment ce obiectul material al oricărei infracţiuni silvice îl constituie vegetaţia forestieră, indiferent de forma de proprietate, iar subiectul pasiv principal al acestor infracţiuni este statul, interesat în ocrotirea tuturor terenurilor cu vegetaţie forestieră, participarea ocolului silvic în procesul penal, ca parte vătămată ori ca parte civilă reprezentând statul, este pe deplin firească şi corespunde principiilor de drept ce se degajă din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 998 şi următoarele din Codul civil.

Ca urmare, prin săvârşirea unei infracţiuni împotriva fondului forestier proprietate privată, aparţinând persoanelor fizice sau juridice, sunt prejudiciate atât patrimoniul şi interesele statului, a cărui reprezentare o asigură ocoalele silvice, cât şi proprietarul nominal al acelui fond”.

De asemenea, potrivit art. 105 alineat 2 din Legea nr. 46/2008, valoarea prejudiciului prevăzut la alin. (1), produs prin fapte care constituie infracţiuni sau contravenţii, se stabileşte prin însumarea valorii pagubei produse pădurii cu valoarea funcţiilor pădurii nerealizate.

 Sumele care reprezintă valoarea funcţiilor pădurii nerealizate sunt destinate integral fondului de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică. Pentru aceste valori de compensare stă în instanţă autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi/sau structurile teritoriale de specialitate ale acesteia.

Având în vedere aceste dispoziţii obligatorii, Curtea a considerat că ori de câte ori ne aflăm în situaţia unei infracţiuni de tăiere ilegală de arbori, Ocolul Silvic ce are în administrare vegetaţia forestieră unde a avut loc fapta are calitatea de parte civilă cu privire la prejudiciul de mediu (prejudiciul constând în valoarea funcţiilor pădurii nerealizate), indiferent dacă a precizat sau nu expres acest ocol silvic că se constituie parte civilă.

Calitatea de parte civilă a Ocolului Silvic izvorăşte din Legea nr. 46/2008 coroborată cu decizia RIL 2/2010. Titularul dreptului de proprietate, altul decât autorul faptei de tăiere ilegală, nu poate avea calitatea de titular al dreptului la despăgubiri cu privire la acest prejudiciu.

Prin urmare, prejudiciul indicat de partea civilă Ocolul Silvic F. prin adresa de la fila 46 din dosarul de urmărire penală ca urmare a unei infracţiuni de tăiere ilegală de arbori nu poate fi decât un prejudiciu ce constă şi în valoarea funcţiilor pădurii nerealizate prin această tăiere, astfel că titular al dreptului de a solicita aceste despăgubiri poate fi numai statul prin Ocolul Silvic.

Ocolul Silvic F. nu a precizat expres în acea adresă că se constituie parte civilă cu respectivul prejudiciu dar, pentru raţionamentul de mai sus, Curtea consideră că nici nu trebuia să precizeze expres întrucât calitatea de parte civilă a Ocolului Silvic în astfel de situaţii rezultă din textele de lege sus indicate.

Instanţa de fond, probabil reţinând acelaşi raţionament, a şi dispus citarea în calitate de parte civilă a Ocolului Silvic F. dar, la finalul procesului, în loc să se pronunţe pe acţiunea civilă ce avea ca titular ocolul silvic, a acordat aceste despăgubiri unei persoane ce nu era titularul dreptului de a solicita despăgubirile rezultate din afectarea funcţiilor pădurii. Instanţa de fond, în măsura în care considera că trebuia să existe o menţiune expresă a Ocolului Silvic F. că se constituie parte civilă cu respectivul prejudiciu, trebuia cel puţin să constate că Ocolului Silvic F. nu s-a constituit parte civilă, dar această menţiune nu a fost făcută în sentinţă.

Proprietarul terenului cu vegetaţie forestieră avea dreptul la restituirea materialului lemnos, dar nu şi la prejudiciul rezultat din afectarea funcţiilor pădurii ca urmare a acţiunilor de tăiere de arbori nemarcaţi.

Prin urmare, Curtea a considerat că acţiunea civilă a părţii civile Ocolul Silvic F. nu a fost soluţionată prin sentinţa apelată, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei acţiuni civile, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală. Nu se poate soluţiona direct în apel acţiunea civilă întrucât ar fi lipsită partea de dublul grad de jurisdicţie.

Domenii speta

Spete similare