Ridicarea suspendării executării silite şi valorificarea bunului asupra căruia poartă o cauză de preferinţă.

Decizie 998/Ap din 18.07.2019


-  art.78 din Legea nr. 85/2014

În cazul cererii de ridicare a suspendării executării silite şi de valorificare a bunului asupra căruia poartă o cauză de preferinţă se verifică condiția privind relevanța imobilului în cazul unui plan de reorganizare. Evaluarea imobilului se face de către un evaluator desemnat în cadrul procedurii de insolvență și nu printr-o expertiză extrajudiciară

Prin sentinţa civilă nr. 547/sind din data de 23.04.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov s-a admis cererea formulată de creditoarea A. S.A. şi în baza art.78 alin.1 din Legea nr. 85/2014, s-a dispus ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2014 şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, a bunului imobil aparţinând debitoarei S.C. B. S.A. - în insolvenţă, constând în teren de 115.680 mp) şi construcţii specifice unei ferme de animale.

În motivarea hotărârii se arată că sunt îndeplinite condiţiile pentru ridicarea suspendării şi pentru valorificarea imediată a imobilului ce constituie garanţia A. S.A., prevăzute de art. 78 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, întrucât valoarea obiectului garanţiei, determinată de evaluatorul S.C. C. S.R.L., nu depăşeşte valoarea totală a creanţei garantate, obiectul garanţiei nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare, nici administratorul judiciar şi nici administratorul special al debitoarei neinvocând acest aspect, imobilul nu face parte dintr-un ansamblu funcţional şi că există pericolul real ca obiectul garanţiei să sufere o diminuare apreciabilă, deoarece debitoarea nu are resurse financiare suficiente pentru conservarea bunului, pentru asigurarea protecţiei acestuia, în condiţiile în care bunurile nu mai sunt utilizate de debitoare.

Nu are relevanţă în cauză faptul că bunul a fost evaluat printr-o expertiză extrajudiciară, şi nu de către evaluatorul din procedura insolvenţei, întrucât singura condiţie pe care o impune art. 78 alin. 1 lit. A este aceea ca valoarea obiectului garanţiei să fie determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare, condiţie îndeplinită în cauză de către S.C. C. S.R.L..

Împotriva hotărârii au declarat apel creditorii S.C. D. S.A. şi S.C. E. S.A. solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii cererii creditoarei A. S.A..

În motivarea apelului se arată că imobilul garantat nu a fost evaluat potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 85/2014, evaluatorul nefiind desemnat potrivit art. 61 din Legea nr. 85/2014, astfel că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art.78 alin.4 din Legea nr. 85/2014.

 Lipsa de importanţă a imobilului pentru reuşita planului de reorganizare nu poate fi stabilită la acest moment, planul nefiind depus încă, societatea fiind în perioada de observaţie. Faptul că debitoarea nu desfăşoară activitate nu duce automat la concluzia că în viitor nu se va putea relua activitatea. Imobilul supus vânzării nu face parte dintr-un subansamblu funcţional, ci este un întreg, fiind închiriat şi folosit în mod efectiv de chiriaş. Există o protecţie corespunzătoare în sensul prevăzut de art.78 alin.1 pct. b lit. a din Legea nr. 85/2014, creditorii votând în favoarea menţinerii contractului de închiriere a imobilului, sarcina exploatării şi pazei bunului fiind în obligaţia chiriaşului. Pe amplasamentul fermei a fost edificată cel puţin o construcţie nouă, astfel că nu există un pericol pentru diminuarea garanţiei.

Prin întâmpinare, intimata creditoare A. a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât imobilul a fost evaluat de un expert atestat, imobilul ipotecat este non core, fiind vorba de o proprietate agricolă care nu generează venituri suficiente nici măcar pentru conservarea sa, existând un risc crescut de degradare. Prin vânzarea imobilului nu se aduce atingere niciunui alt bun al debitoarei. Valoarea imobilului se diminuează şi există risc crescut de devalorizare.

Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel şi actele dosarului, în baza art.476-477 Cod procedură civilă se constată următoarele:

Un prim motiv de apel pune în discuţie nerespectarea dispoziţiilor art. 78 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, prin agrearea unei expertize extrajudiciare realizate la cererea creditorului interesat de măsura ridicării suspendării executării garanţiei. Susţinerile apelantelor creditoare sunt corecte în condiţiile în care textul de lege impune ca valoarea bunului asupra căruia poartă cauza de preferinţă să se stabilească printr-o evaluare efectuată de către un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61, adică de persoane desemnate de administratorul judiciar şi numite, respectiv aprobate de comitetul creditorilor. Or, în cauză s-a acceptat o expertiză extrajudiciară şi nu o evaluare efectuată în condiţiile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 85/2014.

Un alt motiv de apel se referă la greşita apreciere a lipsei de importanţă a activului în condiţiile în care planul de reorganizare nu a fost propus. Susţinerile apelantelor creditoare sunt întemeiate întrucât condiţia prevăzută de art.78 alin.1 pct. a lit. a din Legea nr. 85/2014 se referă la relevanţa imobilului în cazul unui plan de reorganizare, ceea ce presupune existenţa unor indicii sau menţiuni că acest activ nu va fi folosit pentru realizarea planului de reorganizare. Chiar dacă încă debitoarea se află în termenul de depunere a planului de reorganizare şi nu se poate şti dacă imobilul va fi folosit pentru reuşita planului de reorganizare, lipsa de importanţă a imobilului putea fi certificată de debitoare sau de administratorul judiciar, or acestea nu au confirmat poziţia creditoarei intimate. Cu referire la importanţa imobilului, reţinem însă că acesta reprezintă Ferma nr. 2, ce figurează ca punct de lucru al debitoarei înscris ca atare la ORC, obiectul de activitate principal fiind activitatea de cultivare a cerealelor - codul 0111 şi nu activitatea de lucrări de construcţii clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale, cum greşit arată intimata creditoare. Imobilul a fost închiriat S.C. F. S.R.L., într-adevăr pentru o chirie modică de 500 euro, însă contractul a fost menţinut de creditori prin hotărârea adunării din 10.12.2018 cu aceeaşi chirie, astfel că nu se poate susţine cu succes că acest imobil nu ar avea relevanţă în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei.

Obiectul garanţiei se constituie într-un întreg şi nu dintr-un ansamblu funcţional, aspect recunoscut şi de creditoarea intimată care a arătat că activul e format din terenul şi construcţiile aferente, astfel că şi acest motiv de apel este fondat.

Un ultim motiv de apel vizează aplicarea dispoziţiilor art.78 alin.1 pct. b lit. a din lege, fiind invocată protecţia corespunzătoare a garanţiei prin menţinerea contractului de închiriere faţă de voinţa creditorilor şi existenţa unei construcţii noi care nu ar diminua valoarea garanţiei. Într-adevăr, prin menţinerea contractului de închiriere, chiriaşul are obligaţia de a suporta reparaţiile de întreţinere curentă potrivit art. 1799-1802 Cod civil, astfel că este asigurată conservarea şi protecţia bunului, argumentele apelantelor fiind astfel întemeiate. Diminuarea valorii garanţiei nu a fost justificată de creditoarea intimată în condiţiile în care administratorul judiciar a apreciat că bunul are asigurată protecţia necesară pentru a se evita diminuarea valorii.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă şi art.78 din Legea nr. 85/2014, s-a admis apelul declarat de creditoare, s-a schimbat hotărârea instanţei de fond în sensul respingerii cererii creditoarei A. S.A. de ridicare a suspendării executării garanţiei.

Domenii speta