Recurs. - o.u.g. nr. 92/2020

Refuzul cererilor de decontare a sumelor prevăzute de art. I alin.1 din O.U.G. nr. 92/2020 pentru motivul că reclamanta nu a făcut dovada declarării obligațiilor fiscale ce decurg din  plata drepturilor salariale și  dovada plății acestor obligații la bugetul de stat. La momentul depunerii cererii de decontare, solicitantul trebuia să fi achitat obligaţiile fiscale aferente lunii/trimestrului respectiv.

Prin sentinţa civilă nr. 556/04.06.2021, Tribunalul Covasna, Secţia Civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B. și în consecinţă a constatat refuzul  nejustificat al pârâtei  de soluţionare a cererilor de decontare formulate de reclamantă;

A obligat pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B. să plătească reclamantei suma de 5.550 lei reprezentând contravaloarea sprijinului acordat de  41,5%, în baza art. I din O.U.G. 92/2020, aferent  cheltuielilor salariale pentru lunile iulie și august 2020;

A obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda fiscală pentru fiecare sumă ce compune creanța totală de 5.550 lei, prevăzută de dispozițiile art. 182 din Legea nr. 207/2015 de la expirarea celor 10 zile prevăzute  de art.  II alin.4 și care va curge  după expirarea a 10 zile de la formularea fiecărei cereri de decontare şi care se va calcula până la plata integrală a creanţei;A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 350 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 556/04.06.2021 a declarat recurs pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Munca B. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa respingerii acţiunii ca nefondată.

 În motivarea recursului a precizat că instanţa de fond a motivat hotărârea apreciind în mod eronat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile declarative şi de plată aferente veniturilor din salarii şi asimilate salariilor din perioada de raportare pentru care a formulat solicitările, cerinţe obligatorii stipulate in cuprinsul art. II din O.U.G. 92/2020, deşi la dosarul litigiului existau dovezile nerespectării acestei obligaţii în termenul legal, dovezi pe care instanţa nu le-a cercetat în mod real.

A mai susţinut recurenta pârâtă că instanţa de fond a pronunţat o soluţie pe fondul cauzei, apreciind în mod eronat că AJOFM nu a făcut dovada că reclamanta nu a depus odată cu cererile de decontare a sumelor, în termenul legal şi dovezile de plată realizate de A. S.R.L. aferente veniturilor din salarii şi asimilate salariilor din iulie şi august 2020, pentru care a formulat solicitările, soluţie contrara probelor existente la dosarul litigiului.

Pe fondul cauzei, recurenta pârâtă a precizat că A. S.R.L. a solicitat acordarea, pentru lunile iulie şi august, a sprijinului financiar de 41,5% din câştigul salarial de bază brut, stipulat în cuprinsul art. I şi II din O.U.G. nr. 92/2020 pentru instituirea unor măsuri active de sprijin destinate angajaţilor şi angajatorilor în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

A susţinut că prin Ordinul nr. 457/2020 privind aprobarea modelului documentelor prevăzute de art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2020 s-a reglementat modelul documentaţiei, iar în cuprinsul art. II din O.U.G. nr. 92/2020, s-a statuat ca termen de decădere din drepturi termenul de 25 a lunii următoare pentru luna anterioară; în cuprinsul alineatului (4) s-a menţionat ca şi cerinţă obligatorie de îndeplinit de către solicitanţi condiţia îndeplinirii de către angajatori a obligaţiilor declarative şi de plată aferente veniturilor din salarii şi asimilate salariilor din perioada de raportare pentru care se face solicitarea.

Recurenta pârâtă a precizat că potrivit art. 146 din Codul fiscal, persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora au obligaţia de a calcula şi de a reţine la sursă contribuţia de asigurări sociale datorată de către persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor; instituţiile prevăzute la art. 136 lit. d)- f), precum şi persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora au obligaţia de a calcula contribuţia de asigurări sociale pe care o datorează potrivit legii, după caz.

A susţinut recurenta pârâtă că, în cauză, cererea aferentă lunii iulie, a fost depusă în data de 25,08 ora 15,59, fără respectarea cerinţelor legale, respectiv: potrivit prevederilor legale incidente, termenul de declarare şi plată a contribuţiilor sociale şi impozitului pe venit, pentru luna iulie era 25 august 2020 iar potrivit probatoriului existent la dosarul litigiului declararea obligaţiilor în valoare totală de 4.671 lei s-a realizat în data de 20.08.2020 conform recipisei cu indexul […] însă plata acestor obligaţii s-a efectuat peste termenul legal, respectiv peste data de 25.08.2020 şi anume în data de 09.09.2020, mai exact cu 16 zile peste termenul legal, potrivit extrasului de cont. Din document rezultă că sunt contribuţiile aferente lunii iulie şi că data efectuării plaţii este peste termenul de 25.08.2020 care era termen scadent. A concluzionat recurenta că la data de 25.08.2020, data care era termenul maximal pentru solicitarea sumelor conform O.U.G. nr. 92/2020, pentru luna iulie, reclamanta nu avea îndeplinită obligaţia cerută de lege respectiv obligaţia de plată, astfel încât documentaţia era incompletă şi neconformă drept pentru care AJOFM a respins în mod întemeiat solicitarea aferenta lunii iulie.

Cu privire la cererea aferentă lunii august, recurenta pârâtă a arătat că aceasta a fost depusă în data de 25.09.2020 ora 16,18, deci fără respectarea cerinţelor legale respectiv termenul de declarare şi plată a contribuţiilor sociale şi impozitului pe venit pentru luna august era 25 septembrie 2020. Potrivit probatoriului existent la dosar, declararea obligaţiilor în valoarea totală de 4.671 lei s-a realizat în data de 16.09.2020 conform recipisei cu indexul […] însă plata acestor obligaţii s-a efectuat peste termenul legal, respectiv peste data de 25.09.2020 adică în data de 07.10.2020, deci cu 13 zile peste termenul legal, potrivit extrasului de cont.

Astfel, a menţionat recurenta pârâtă, din document rezultă că sunt contribuţiile aferente lunii august şi că data efectuării plăţii a fost peste termenul de 25.09.2020 care era termen scadent; reclamanta nu numai că a depăşit termenul legal de plată a obligaţiilor şi a depus o solicitare neconformă, dar, în opinia recurentei, a depăşit însăşi termenul de aplicare a prevederilor art. I din O.U.G. 92/2020, acest act normativ aplicându-se strict până la data de 25.09.2020 data până la care se puteau depune documentaţiile aferente lunii august (aceasta fiind ultima lună din cele trei menţionate în actul normativ), plata obligaţiilor potrivit probatoriului realizându-se în afara acestui termen, în octombrie.

În concluzie, recurenta a arătat că la data de 25.09.2020, data care era termenul maximal pentru solicitarea sumelor conform O.U.G. nr.92/2020 pentru luna august, reclamanta nu avea îndeplinită obligaţia cerută de legislaţie respectiv obligaţia de plată, astfel încât documentaţia era incompletă şi neconformă iar AJOFM a respins în mod întemeiat solicitarea aferentă lunii august.

Or, a subliniat recurenta pârâtă, atât timp cât reclamanta nu a formulat cererile de decontare, cu îndeplinirea tuturor condiţiilor cerute de art. I şi II din O.U.G. nr.92/2020 în integralitatea lor în termenul peremptoriu fixat de lege, în mod corect, solicitările acesteia au fost respinse.

A susţinut recurenta pârâtă că recunoaşterea dreptului era condiţionată prin prevederile O.U.G. nr.92/2020 şi ale Ordinului nr.457/2020 şi de existenţa dovezii plăţii efectuate de angajator tot în cadrul acestui termen de decădere, întrucât dovada plaţii este cerută ca anexă a cererii de către legiuitor, ceea ce reclamanta nu a respectat.

Faţă de toate acestea a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În drept, a invocat art. I şi II din O.U.G. nr. 92/2020, Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul civil şi Codul de procedură civilă.

În probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse împreună cu cererea de declarare a recursului.

Recursul a fost scutit de la plata taxei de timbru conform art. 29 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a depus întâmpinare.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art.499 din Codul de procedură civilă, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

Recurenta pârâtă a invocat cazul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, motiv ce este întemeiat.

Prin cererea formulată la data de 5 martie 2021 pe rolul Tribunalului Covasna, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B., a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B. de a soluţiona cererile de decontare a unei părţi din salariu, suportată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, reprezentând 41,5% din salariul de baza brut corespunzător locului de muncă ocupat - cereri aferente lunilor iulie şi august 2020 - şi să fie obligată pârâta la plata  sumei de 5.550 lei, din care 2.775 lei aferenta lunii iulie 2020 şi suma de 2.775 lei aferentă lunii august 2020, pentru un număr de 3 salariaţi – C., D. şi E., sumă actualizata cu dobânda legala calculată de la data când trebuia să i se vireze suma solicitată (respectiv, 10 zile de la formulării a cererii de decontare) şi până la plata efectivă a acesteia; cu cheltuieli de judecată.

Recurenta pârâtă a refuzat plata cererilor de decontare a sumelor pretinse prin acțiune pentru motivul că reclamanta nu a făcut dovada  declarării  obligațiilor fiscale ce decurg din  plata drepturilor salariale și  dovada plății acestor obligații la bugetul de stat.

 Prima instanţă a apreciat că plata obligațiilor fiscale s-a realizat de reclamantă în termen, fiind respectate prevederile Codului fiscal, astfel încât refuzul pârâtei este unul nejustificat.

În dezacord cu prima instanţă, Curtea apreciază că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale pentru decontarea sumelor solicitate.

Astfel, potrivit art. I alin.1 din OUG nr. 92/2020 „(1) Începând cu data de 1 iunie 2020, angajatorii ai căror angajaţi au beneficiat de prevederile art. XI alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, precum şi angajatorii ai căror angajaţi au avut contractele individuale de muncă suspendate în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu au beneficiat de prevederile art. XI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, în perioada stării de urgenţă sau alertă, beneficiază, pentru o perioadă de trei luni, de decontarea unei părţi din salariu, suportată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, reprezentând 41,5% din salariul de bază brut corespunzător locului de muncă ocupat, dar nu mai mult de 41,5% din câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020, cu modificările ulterioare” iar potrivit art. II alin. 2 „În vederea decontării sumelor prevăzute la art. I alin. (1), angajatorii suportă integral contravaloarea salariilor angajaţilor care beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ulterior, începând cu data de întâi până la data de 25 a lunii următoare perioadei de raportare căreia îi sunt aferente veniturile, depun, prin mijloace electronice, la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, precum şi a municipiului Bucureşti, în raza cărora îşi au sediul social, o cerere semnată şi datată de reprezentantul legal însoţită de o declaraţie pe propria răspundere şi de lista persoanelor care beneficiază de această sumă, asumată de reprezentantul legal al angajatorului, conform modelului care va fi aprobat prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă*), în termen de 5 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

Prin Ordinul Nr. 457/2020 din 3 iunie 2020 a fost aprobat modelul documentelor prevăzute de art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2020 iar potrivit acestui Ordin în modelul cererii de decontare ce trebuie semnată de reprezentantul legal, este stipulat: „Menţionez că am depus la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate aferentă lunii/trimestrului pentru perioada pentru care solicit decontarea. Anexez copia documentului din care rezultă dovada plăţii (ordin de plată/extras de cont etc.) obligaţiilor fiscale aferente lunii/trimestrului ................ respectiv(e)”.

Aşadar, la momentul depunerii cererii de decontare, solicitantul trebuia să fi achitat obligaţiile fiscale aferente lunii/trimestrului respectiv.

 În cauză intimatul reclamant nu a îndeplinit această condiţie, plata obligaţiilor fiscale fiind efectuată cu întârziere. La data de 25 august 2020, a depus prin poşta electronică cererea înregistrată în platforma online sub nr. […], prin care a solicitat pârâtei A.J.O.F.M. B. decontarea sumei de 2,775 lei aferentă lunii iulie 2020, în temeiul art. II alin.(2) din O.U.G. nr. 92/2020, de care beneficiază cei 3 salariaţi, la cerere anexând documentele la care se referă articolul anterior menţionat, după modelul aprobat prin Ordinul nr. 457/03.06.2020, plata obligaţiilor fiscale realizându-se de către reclamantă prin transfer bancar la data de 4 septembrie  2020, conform extrasului bancar depus la dosar.  La data de 25.09.2020, prin cererea înregistrată în platforma online sub nr.[…], a solicitat pârâtei A.J.O.F.M. B. decontarea sumei de 2.775 lei aferenta lunii august 2020, în temeiul art. II alin.(2) din OUG nr.92/2020, de care beneficiază cei 3 salariaţi, plata  obligațiilor fiscale realizându-se prin transfer bancar la data de 7 octombrie 2020.

Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, cererea intimatului reclamant de obligare a recurentei pârâte la plata drepturilor prevăzute de art. I din O.U.G. nr. 92/2020 apare ca nefondată.

Constatând aplicarea eronată a normelor de drept material de către prima instanţă, în baza art.496 raportat la art. 488 pct.8 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul formulat de recurenta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B. împotriva sentinţei civile nr. 556/04.06.2021 a Tribunalului Covasna pe care o va casa şi în rejudecare va respinge  cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B..

Domenii speta

Spete similare