Act administrativ asimilat – refuz de rambursarea a sumei achitate pentru bunurile excluse de la taxa antidumping prin Regulamentul ue nr. 2017/1159. Mărfuri importate - încadrare în codul taric 5402 20 00 05. Nelegalitate.

- art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

- Regulamentul de punere în aplicare UE 2017/1159

În raport de concluziile clare ale raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, din cuprinsul căruia rezultă că sortimentul Serafil 60/3 are aceleași caracteristici tehnice pentru ambele coduri GT 001039 și GT 001525 și se încadrează din punct de vedere tehnic în categoria de ,,ață de cusut și/sau fire răsucite sau cablate în formă de Z destinate producției de ață de cusut, gata de finisare, înfășurate lejer în jurul unui tub de plastic perforat”, rezultă că marfa importată de societatea reclamantă în anul 2014 se încadrează în dispoziţiile punctului 36 şi 41 din Regulamentul UE 2017/1159 şi, implicit, că este nejustificat refuzul de restituire al taxei antidumping provizorii la importurile de fire de mare rezistență din poliester stabilită de Regulamentul UE nr. 478/2010 al Comisiei Europene, achitată de societate.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 579/CA/11.06.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Direcția Regională Vamală B. – Biroul Vamal de Interior B. şi, în consecinţă, a fost anulată adresa nr. xxxx/14.12.2017 și Decizia nr. xxx/13.02.2018, emise de pârâtă. Totodată, a fost obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 11.055 lei, reprezentând taxa antidumping încasată şi la plata sumei de 5.485 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21.11.2019, Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a încuviinţat proba cu expertiza tehnică specialitatea textile, cu obiectivele redate în cuprinsul hotărârii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 01.04.2021, Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a încuviinţat onorariul definitiv solicitat de către expert în cuantum de 5.085 lei.

Împotriva încheierilor de şedinţă din data de 21.11.2019, respectiv 01.04.2021 şi a sentinţei arătate, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B., în numele Direcţiei Regionale Vamale B. – Biroul Vamal de Interior B., a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a încheierilor şi a sentinţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivare, a arătat că, prin adresa de răspuns nr. xxxx/14.12.2017, inspectorii vamali din cadrul Biroului Vamal de Interior B. au arătat următoarele că aplicarea retroactiva a prevederilor Regulamentului UE 2017/1159 se refera strict la produsele definite la punctul (36). Însă, din toate documentele anexate cererii depuse la autoritatea vamală, reiese că reclamanta a importat fire din poliester de mare tenacitate şi nu aţă de cusut, aşa cum este definită la pct. (36) din Regulamentul UE 2017/1159. Or, prin ignorarea acestor înscrisuri şi prin efectuarea unei expertize, în cadrul căreia expertul nu a expertizat firul de aţă în discuţie, în mod eronat, instanţa de fond a constatat temeinicia acţiunii sale.

Recurenta a subliniat  că, din documentele de import, rezultă în mod clar tipul de aţă importat de reclamantă, aceasta nefăcând nicio obiecţie către exportator cu privire la mărfurile consemnate în documentele emise şi, prin urmare, în opinia sa, nu există niciun dubiu cu privire la tipul de aţă importat de către reclamantă, iar Regulamentul UE 2017/1159 nu îi este aplicabil. Astfel, din factura comercială aferentă importului, a specificaţiei, a certificatului de origine eliberat de autoritățile chineze şi a documentului de încărcare pe vas (Bill of lading) reiese că marfa importata este „high tenacity yarns of polyesteres”, adică fire de poliester de mare tenacitate. Chiar şi pe înscrisurile traduse de către reclamantă este menţionat „Fire de poliester de mare tenacitate” şi nu aţă de cusut sau aţă de cusut nefinisată. Or, nimeni nu a impus să se menţioneze în înscrisuri că sunt fire de poliester de mare rezistenţă, daca, în realitate, era alt tip de fir de aţă. Or, subdiviziunile codului NC firele de mare rezistenta din poliester, inclusiv monofilamentele având sub 67 decitex, importate din China, sunt supuse taxelor antidumping.

În concluzie, recurenta a solicitat să se constate că reclamanta s-a rezumat la a formula o cerere de chemare în judecată, prin intermediul căreia solicită restituirea sumei de 11.055 lei, fără însă ca cererea să fie susţinută de probe. Nici măcar proba cu expertiza administrată în cauză nu a putut face dovada celor susţinute de către reclamantă, în opinia sa. Or, simpla invocare a Regulamentului UE 2017/1159, nu justifică acţiunea formulată, ci, dimpotrivă, analizând textul de lege invocat, coroborat cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă rezultă că mărfurile importate de către aceasta sunt fire de poliester de mare tenacitate şi nu aţă de cusut cum se susţine la acest moment.

Referitor la proba cu expertiza tehnică în specialitatea textile, pârâta a menţionat că, încă de la început a precizat că nu este utilă şi pertinentă soluţionării cauzei, la dosar existând documente clare din care rezultă tipul de aţă ce a fost importat. În opinia sa, expertul în specialitatea textile nu avea posibilitatea să expertizeze marfa importată în anul 2014, aceasta nemaiexistând în materialitatea sa, fiind consumată în procesul de producţie, ceea ce s-a şi întâmplat la momentul efectuării expertizei.

Recurenta a mai solicitat şi înlăturarea concluziilor emise de către expert prin raportul său, având în vedere că, în mod evident, acesta nu a putut expertiza produsul în discuţie (respectiv tipul de aţă importat şi suspus analizei), ci cuprinde opinii cu privire la alt tip de aţă decât cel în discuţie în speţa de faţă, precum şi enumerarea unor documente studiate de către expert precum şi definiţii şi precizări asupra unor termeni ce nu au legătură cu prezenta cauză.

Recurenta a accentuat că, în opinia sa, instanţa de fond a ignorat realitatea de necontestat, ce rezulta din înscrisuri, unde era menţionat în mod clar tipul de produs, respectiv fire de poliester de mare tenacitate şi, deşi a reţinut că reclamanta a importat „produsul respectiv fire de poliester de mare tenacitate”, totuşi a validat concluziile unui raport de expertiza întocmit în condiţiile arătate, respectiv expertizarea unui alt tip de aţă. Or, în lipsa produsului respectiv, realitatea ce rezultă este una singură, respectiv că, în speţă, e vorba de fire de poliester de mare tenacitate, astfel cum rezultă din înscrisurile în limba engleză, traduse, emise de la furnizor. Toate analogiile făcute de către expert pe coduri de produs şi expertizarea unui alt tip de aţă considerat de către acesta asemănător, nu pot răsturnă o realitate certă ce rezultă din înscrisurile de la dosar.

Recurenta a mai arătat că, din înscrisurile ce constituie documentaţia care a stat la baza declaraţiei vamale de import, rezultă, fără dubiu, că mărfurile livrate din China sunt fire din poliester de mare tenacitate, nefiind veridică susţinerea reclamantei că marfa importată reprezintă „în realitate” ață de cusut nefinisată, iar subdiviziunile codului NC fire de mare rezistenta din poliester, inclusiv monofilamente având sub 67 decitex, importate din China, sunt supuse taxelor antidumping (pe Bill of Lading apare menţiunea „MULTIPLE YARNS OF POLYESTERS”).

Recurenta a criticat şi cheltuielile de judecată acordate, solicitând, în principal, respingerea acestora în integralitate, având în vedere netemeinicia acţiunii reclamantei. În subsidiar, a solicitat cenzurarea lor în raport cu gradul de complexitate al cauzei şi efortul depus de aparitorul reclamantei în cauză, nefiind relevantă durata litigiului la momentul stabilirii cuantumului cheltuielilor de judecata, deoarece litigiul s-a întins pe durata unei perioade mai îndelungate ca urmare a cererilor formulate de către reclamantă, pentru întocmirea raportului de expertiza.

Totodată, recurenta a criticat şi încheierea de şedinţa prin care a fost stabilit onorariul final expert în cuantum de 5.085 lei, onorariu considerat nejustificat de mare, având în vedere criticile ce formulate prin obiecțiunile depuse la dosar, respectiv că această lucrare reprezintă o lucrare teoretică, fără implicaţii şi concluzii directe cu privire la speţa dedusa judecaţii, deoarece expertul a procedat la expertizarea unui fir de aţă pus la dispoziţie de către reclamantă şi în baza acestuia a emis concluzii care nu pot fi reţinute de către instanţa de judecată, astfel încât onorariul încuviinţat de către instanţa de fond este nejustificat de mare.

În drept a fost invocată aplicarea art. 223 alin. (3), art. 411 alin. (1) pct. 2, art. 484 şi următoarele Cod de procedură civilă, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Cererea de recurs este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Intimata Societatea A. S.R.L., prin întâmpinare formulată în condiţiile art. XV alin. (3) coroborat cu art. XVII alin. (3) din Legea nr. 2/2013 (filele 20-25), a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a arătat că este o societate al cărei obiect principal de activitate constă în producerea şi prelucrarea materialelor textile în vederea obţinerii aţei de cusut şi că, în desfăşurarea acestei activităţi, importă o parte din materia primă necesară pentru obţinerea produsului finit.

Astfel, ca urmare a operaţiunii de import întreprinse, la data de 21.01.2014, societatea a fost obligată la plata sumei de 11.055 lei cu titlul de taxe antidumping pentru importurile de materiale de origine necomunitară - în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 478/2010 al Comisiei Europene de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de fire de mare rezistenţă din poliester, importate din Republica Populară Chineză, mărfurile fiind încadrate în cod TARIC 54 02 20 00. Ulterior, la data de 29.06.2017, a fost adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1159 al Comisiei din 29 iunie 2017 în ceea ce priveşte definiţia produselor vizate de actualele masuri antidumping aplicabile importurilor de fire de mare rezistenţă din poliester originare din Republica Populară Chineză şi de oferire a posibilităţii de rambursare sau de remitere a taxelor în anumite cazuri, iar potrivit dispoziţiilor punctului (36) din Regulamentul UE nr. 2017/1159, definiţia acordată „produsului" care formează obiectul taxelor antidumping, este următoarea: „Produsul în cauză consta în fire de mare rezistenţă din poliester, necondiţionate pentru vânzarea cu amănuntul, inclusiv monofilamente având sub 67 decitex (excluzând aţa de cusut şi firele răsucite sau cablate în formă de „Z”, destinate producţiei de aţă de cusut, gata de colorare şi finisare, înfăşurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat), încadrate în prezent la codul NC ex 5402 20 00 (cod TARIC 5402 20 00 10) şi originare din Republica Populară Chineză”.

Intimata a arătat că această prevedere a fost instituită în baza unei anchete ce a presupus inclusiv o vizită la producătorul european C. în urma căreia s-a concluzionat că aţa de cusut nefinisată (definită ca „aţa de cusut şi firele răsucite sau cablate în formă de „Z”, destinate producţiei de aţă de cusut, gata de colorare şi finisare, înfăşurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat”) reprezintă un produs diferit de firele de mare rezistenţă încadrate până la acel moment în fostul cod NC 54 02 20 00. Drept urmare, a stabilit legiuitorul european, dispoziţiile care impun taxe antidumping acestor din urmă bunuri, nu vor fi aplicabile aţei de cusut nefinisate, care forma obiectul importurilor realizate de subscrisa.

Intimata a menționat că această nouă încadrare tarifară a mărfurilor corespunde cu cea efectuată de Autoritatea Vamală la data de 01.07.2017, imediat după intrarea în vigoare a Regulamentului UE nr. 2017/1159 şi că, din noua definiţie acordată produsului supus taxelor antidumping, sunt incluse în categoria produselor supuse taxelor vamale numai cele care se încadrează în „ex NC 54 02 20 00 (cod TARIC 54 02 20 00 10)”, fiind excluse cele având codul TARIC 5402 20 00 05. Prin acelaşi Regulament UE nr. 2017/1159, s-a prevăzut că pentru evitarea oricărui prejudiciu ulterior la adresa importatorilor produsului care face obiectul reexaminării, respectiv aţa de cusut nefinisată (cod TARIC 5402 20 00 05), prevederile sale se vor aplica retroactiv tuturor operaţiunilor vamale efectuate sub imperiul Regulamentului UE nr. 478/2010 (a se vedea alineatele (41) - (43) din Regulamentul UE nr. 2017/1159,

Intimata a arătat că, la data de 08.12.2017, a formulat cererea înregistrată cu nr. 4878/08.12.2017 prin care a solicitat autorităţii vamale rambursarea integrală a sumei de 11.055 lei, ce a fost achitată pentru bunurile excluse de la taxa antidumping prin Regulamentul UE nr. 2017/1159, iar , la data de 15.12.2017, a fost comunicată adresa nr. xxxx/14.12.2017, prin care i s-a adus la cunoştinţă refuzul rambursare a taxei antidumping în sumă de 11.055 lei percepute în anul 2014, motivul fiind acela că „din documentele anexate cererii formulate de A. reiese faptul ca aceasta a importat fire de poliester de mare tenacitate şi nu aţă de cusut aşa cum este aceasta definită la punctul (36) din Regulamentul UE 2017/1159”.

Intimata a invocat, cu titlu prealabil, că cererea de recurs este întemeiată doar formal pe motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod de procedură civilă, în esenţă, nemulţumirile vizând, pe de o parte, administrarea probei cu expertiză tehnică, întrucât nu ar fi utilă şi pertinentă cauzei, iar expertul nu ar mai avea posibilitatea să expertizeze marfa importată în anul 2014 şi, pe de altă parte, soluţia de admitere cererii de chemare în judecată, mărfurile importate de A. fiind excluse de la aplicarea măsurilor antidumping prin intrarea în vigoare a Regulamentului UE nr. 2017/1159, însă, în concret, nu sunt prezentate aspecte de nelegalitate.

Cu privire la prima critică, intimata a arătat că aceasta este nefondată, deoarece nu priveşte decizia instanţei de a administra proba cu expertiză, ci modalitatea în care a fost administrată efectiv respectiva probă, împrejurare care ţine de opţiunea expertului judiciar. Aşadar, critica subsumată acestui motiv de recurs constituie de fapt o critică de temeinicie la adresa raportului de expertiză, asimilabilă unei obiecţiuni, nicidecum o critică de legalitate împotriva încheierii de şedinţă din 21.11.2019 prin care a fost încuviinţată administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară, specialitatea textile - probă care de altfel era în mod evident legală, necesară, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei, având în vedere caracterul profund tehnic al verificărilor pe care le presupunea expertizarea mărfii formând obiectul taxelor anti-dumping.

Intimata a menţionat că încuviinţarea expertizei a survenit în contextul în care această probă era importantă pentru soluţionarea cauzei, deoarece o împrejurare de fapt importantă pentru dovedirea temeiniciei pretenţiilor deduse judecăţii o constituia stabilirea naturii mărfurilor importate de societate, pentru a decide dacă, raportat la dispoziţiile legale aplicabile, acestea se încadrează în categoria produselor exceptate de la aplicarea taxelor antidumping potrivit dispoziţiilor alineatului (36) din Regulamentul UE nr. 2017/1159.

Intimata a menţionat că articolul Serafil 60/3, cod produs GT 00X039, care exista pe fluxul de fabricaţie în anul 2014 şi care reprezintă obiectul cauzei actuale nu a fost regăsit, că, la momentul convocării pentru efectuarea expertizei, sigurul sortiment importat a fost reprezentat de aţa de cusut 60/3 având codul GT 001535, schimbarea codului de produs din GT 001039 în GT 001535 datorându-se schimbării furnizorului de granule poliesterice - materie primă - din care se realizează filamentul primar, că părţile prezente la expertiză au fost de acord cu prelevarea celor 3 bobine din articolul de produs GT 001535 şi că, în plus, expertul a efectuat o analiză comparativă între informaţiile rezultate din documentele puse la dispoziţie şi datele rezultate în urma testării efectuate prin intermediul laboratorului specializat, iar, în urma analizei, a consemnat expres următorul aspect: ,,Concluzia a fost că sortimentul de aţă de cusut SERAFIL 60/3 are aceleaşi caracteristici tehnice pentru ambele coduri GT 001039 şi GT 001535 confirmând uniformitate şi continuitate de calitate pe toată perioada analizata ceea ce înseamnă că este posibilă actuala situaţie de prelevare, iar rezultatul testării poate fi extins de la un cod la altul”. Or, această concluzie demontează întreaga critică a pârâtei că expertiza nu trebuia efectuată deoarece un cod de produs existent la nivelul anului 2014, care a făcut obiectul expertizei, a fost înlocuit de un alt cod de produs.

Referitor la criticile recurentei formulate împotriva încheierii din 01.04.2021 în legătură cu onorariul expertului judiciar şi implicit împotriva cheltuielilor de judecată la care aceasta a fost obligată, intimata a susţinut că, pe de-o parte, recurenta nu prezintă argumente concrete din care să rezulte motivele pentru care onorariul expertului judiciar ar fi excesiv, în condiţiile în care nota de evaluare depusă de expert evidenţiază detaliat modalitatea de determinare a onorariului, fiind susţinută inclusiv de dovezi scrise (facturi, bonuri, chitanţe).

Intimata a mai arătat, contrar criticilor recurentei că mărfurile importate au fost excluse în mod explicit de la aplicarea măsurilor antidumping, prin intrarea în vigoare a Regulamentului UE nr. 2017/1159, concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară administrat de instanţă în acest scop fiind elocvente.

Intimata a arătat că potrivit înscrisurilor ce constituie documentaţia care a stat la baza declaraţiei vamale de import, produsele au fost încadrate în categoria fire de poliester de mare tenacitate, deoarece până la data apariţiei Regulamentului UE nr. 2017/1159 nu exista o delimitare între diferitele categorii de aţă de cusut care intrau sub incidenţa măsurilor iniţiale de taxare antidumping, toate fiind denumite generic „fire de poliester de mare tenacitate” şi incluse din punct de vedere vamal sub umbrela nomenclatorului unic NC 54 02 20 00.

În opinia sa, relevanţă deosebită în cauză are împrejurarea că verificarea mărfurilor importate, sub aspectul naturii şi a încadrării lor în codul TARIC 5402 20 00 05 (care permite exceptarea de la aplicarea taxelor antidumping) a format obiectul expertizei administrate în cauză, care face dovada că materia primă importată face parte din categoria firelor răsucite sau cablate în forma de „Z”, destinate producţiei de aţă de cusut, gata de colorare şi finisare, înfăşurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat (cod TARIC5402 20 00 05).

Intimata a accentuat că tocmai necesitatea stabilirii unei diferenţieri între aţa de cusut (AC), aţa de cusut nefinisată (ACN) şi firele de poliester de mare tenacitate pentru a asigura stabilirea corectă a domeniului de aplicare a măsurilor antidumping, a condus la adoptarea Regulamentului UE nr. 2017/1159. Astfel, ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului UE nr. 2017/1159, în luna iulie a anului 2017, unicul cod vamal de la acel moment, NC 54 02 20 00, a fost divizat în 2 subcategorii ale nomenclaturii TARIC (Tariful Integrat al Comunităţilor Europene): una purtătoare de taxe antidumping (cod TARIC 5402 20 00 10) şi una care nu este purtătoare de taxe antidumping (cod TARIC 5402 20 00 05) şi în care se încadrează produsele importate de societate. Prin urmare, în baza legislației existente în perioada 11.06.2010 - 26.06.2017, societatea nu a avut posibilitatea legală de a putea declara şi încadra produsele importate din Republica Populară Chineză în categoria specială a aţei de cusut (AC), respectiv a aţei de cusut nefinisate (ACN) ca produse intermediare şi premergătoare obţinerii firelor de poliester de mare tenacitate, pentru simplu fapt că nu exista decât o singură codificare vamală, generală, atât pentru produsele care în viziunea ulterioară a legiuitorului comunitar au format obiectul exceptării, cât pentru cele care au rămas pe mai departe supuse impunerii.

De altfel, aşa cum poate fi observat şi din încadrarea tarifară a mărfurilor efectuată de Autoritatea Vamală la data de 01.07.2017, imediat după intrarea în vigoare a Regulamentului UE nr. 2017/1159, nomenclatorul combinat ex NC 54 02 20 00, a fost divizat în alte două subdiviziuni, respectiv: TARIC 5402 20 00 05 - reprezentând firele răsucite sau cablate în formă de «Z», destinate producţiei de aţă de cusut, gata de colorare şi finisare, înfăşurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat şi TARIC 5402 20 00 10 - reprezentând alte fire de mare rezistenţă din poliester. Cu alte cuvinte, deşi la nivelul instituţiei centrale a existat o conformare din punct de vedere legal cu noul regulament aplicabil din luna iulie a anului 2017, în speţa concretă dedusă judecăţii, aceeaşi entitate încearcă să se sustragă de la îndeplinirea obligaţiilor legale ce îi revin.

Intimata a invocat, ca practică judiciară, sentinţa civilă nr. 92/18.11.2020 pronunţată în dosarul nr. xxx/64/2018 de către Curtea de Anei Braşov şi care a avut ca obiect o cauză similară între aceleaşi părţi şi vizând rambursarea sumei de 6.400.245 lei percepută cu titlu de taxe antidumping.

În drept, a fost invocată aplicarea art. 490 alin. (2) Cod de procedură civilă raportat la art. 4711 alin. (3) Cod de procedură civilă, precum şi celelalte texte de lege citate în cuprinsul întâmpinării.

Recurenta pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, în condiţiile art. XVI alin. (2) coroborat cu art. XVII alin. (3) din Legea nr. 2/2013 (filele 34-36) prin care a reiterat argumentele din cererea de recurs, cu privire la lucrarea de expertiză efectuată în cauză, respectiv că, în lipsa produsului în discuţie, raportul de expertiza întocmit nu prezintă nicio valoare. De asemenea, a mai susţinut că intimata invocă în mod nejustificat soluţia pronunţată în dosarul nr. xxx/64/2018 de către Curtea de Apel Braşov, fiind vorba de speţe şi situaţii diferite şi, în plus, această sentinţă nu este definitivă, urmând ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe cu privire la recursul declarat de pârâtă.

Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.

Analizând recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B., în numele Direcţiei Regionale Vamale B. – Biroul Vamal de Interior B., prin prisma dispoziţiilor art. 488 Cod de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Recurenta pârâtă invocă drept motiv de reformare a încheierii de şedinţă din data de 21.11.2019 greşita admitere a probei cu expertiza tehnică specialitatea textile, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod de procedură civilă și care nu este fondat.

Curtea nu poate valida critica recurentei pârâte în sensul că această probă nu este utilă şi pertinentă soluţionării cauzei, la dosar existând documente din care rezultă tipul de aţă ce a fost importat, în contextul în care expertul în specialitatea textile nu avea posibilitatea să expertizeze marfa importată în anul 2014, aceasta nemaiexistând în materialitatea sa, fiind consumată în procesul de producţie.

Curtea constată că, în raport de dispoziţiile art. 254 şi 258 Cod de procedură civilă, în mod corect, prima instanţă a admis cererea în probaţiune formulată de către societatea reclamantă, teza probatorie fiind aceea de a se verifica dacă produsele importate de reclamantă se încadrează în categoria ,,aţă de cusut şi/sau firele răsucite sau cablate în formă de «Z», destinate producției de ață de cusut, gata de colorare și finisare, înfășurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat” şi care sunt excluse de la plata taxei antidumping prin art. 1 și art. 2 din Regulamentul de punere în aplicare UE 2017/1159.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 330 Cod de procedură civilă, Curtea constată că proba cu expertiza tehnică are ca scop „lămurirea unor împrejurări de fapt”. Or, în cauză, în condiţiile în care documentele din care rezultă tipul de aţă ce a fost importat în anul 2014 au fost întocmite înainte de adoptarea Regulamentului de punere în aplicare UE 2017/1159, prin care codul vamal unic la acel moment, NC 54 02 20 00, a fost divizat în 2 subcategorii ale nomenclaturii TARIC (Tariful Integrat al Comunităţilor Europene): una purtătoare de taxe antidumping (cod TARIC 5402 20 00 10) şi una care nu este purtătoare de taxe antidumping (cod TARIC 5402 20 00 05), în mod corect, prima instanţă a dispus verificarea situaţiei concrete a materiei prime importate de reclamantă, respectiv determinarea categoriei în care se încadrează, în raport de noua reglementare, ce se aplică retroactiv, potrivit pct. (41) „de la data intrării în vigoare a regulamentului iniţial (02.12.2010), inclusiv tuturor importurilor care au făcut obiectul unor taxe provizorii în perioada 01.06.2010-02.12.2010”.

Faptul că, la momentul efectuării expertizei, marfa importată în anul 2014 nu mai exista în materialitatea sa nu poate determina o concluzie contrară, de vreme ce expertul a avut posibilitatea de a analiza ața de cusut Serafil 60/3, cu ambele coduri, GT 001535, respectiv GT 001039, obiect al importurilor realizate succesiv de către societatea reclamantă, prin raportare la rapoartele de analiză emise de exportatorul mărfurilor, D., E., R P China.

Recurenta pârâtă invocă drept motiv de reformare a încheierii de şedinţă din data de 01.04.2021, stabilirea unui onorariu expert nejustificat de mare, însă, acesta nu se circumscrie cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 Cod de procedură civilă, astfel că nu poate fi admis.

Soluţia este impusă instanţei de decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial  nr. 181/05.03.2020, prin care s-a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă, motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă”. Această decizie are caracter obligatoriu, în condiţiile 521 alin. (3) Cod de procedură civilă, de la data publicării în Monitorul Oficial.

Curtea reţine că, în considerentele acestei decizii, s-a reţinut explicit, la pct. 34, 36 şi 37 că „stabilirea (…) cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face”, că „este vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice” şi că „în aceste condiţii, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă”.

Chiar dacă această decizie a vizat cuantumul cheltuielilor efectuate de parte cu titlu de onorariu avocat, raţionamentul dezvoltat în cuprinsul acestei decizii este pe deplin aplicabil şi onorariului de expert stabilit de instanţa de fond, în raport de dispoziţiile art. 23 din OG nr. 2/2000, potrivit căruia „onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabileşte de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcţie de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus şi de gradul profesional ori ştiinţific al expertului sau al specialistului”. În mod evident, din interpretarea acestei norme, rezultă că stabilirea onorariului definitiv acordat expertului de către prima instanţă reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate, care să poată fi analizată în recurs, în condiţiile art. 488 Cod de procedură civilă.

Recurenta pârâtă a invocat drept prim motiv de reformare a sentinţei primei instanţe cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură civilă, pe care însă nu l-a dezvoltat în cuprinsul cererii de recurs.

Analizând sub acest aspect sentinţa recurată, Curtea constată că art. 425 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă obligă instanţa să indice în hotărârea pronunţată „motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.” Aceste norme interne trebuie interpretate, în condiţiile art. 20 din Constituţie, prin raportare la art. 6.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, motivarea hotărârilor judecătoreşti fiind o componentă a dreptului la un proces echitabil. Din Jurisprudenţa CEDO, sintetizată în hotărârea pronunţată la data de 25 noiembrie 2005 în Cauza Albina contra României, Curtea reţine că dreptul la un proces echitabil „nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată”. Altfel spus, art. 6 impune instanţei „obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.”

În cauză, Curtea reţine că hotărârea primei instanţe respectă aceste exigenţe. Astfel, verificând considerentele expuse de prima instanţă, Curtea constată că aceasta a indicat motivele de fapt şi de drept care au determinat-o să pronunţe soluţia din sentinţa recurată, raţionamentul prezentat fiind coerent şi lipsit de ambiguităţi, prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile litigiului. În plus, hotărârea primei instanţe nu conţine motive contradictorii şi nici străine de natura pricinii, argumentele reţinute, atât în fapt, cât şi în drept, fiind în acord cu soluţia pronunţată prin dispozitiv.

Recurenta pârâtă invocă drept motiv principal de reformare a sentinţei primei instanţe greşita aplicare a legii, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, dar care, de asemenea, nu este fondat.

Curtea reţine că, urmare a operaţiunilor de import din data de 21.01.2014, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 11.055 lei cu titlul de taxe antidumping pentru importurile de materiale de origine necomunitară în conformitate cu prevederile Regulamentului UE nr. 478/2010 al Comisiei Europene de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de fire de mare rezistență din poliester, importate din Republica Populară Chineză. Ulterior, la data de 02.12.2021, a intrat în vigoare Regulamentul de punere în aplicare UE 2017/1159, prin care codul vamal unic NC 54 02 20 00 a fost divizat în 2 subcategorii ale nomenclaturii TARIC (Tariful Integrat al Comunităţilor Europene): una purtătoare de taxe antidumping (cod TARIC 5402 20 00 10) şi una care nu este purtătoare de taxe antidumping (cod TARIC 5402 20 00 05), pentru produsele detaliate la pct. (36).

Curtea constată că, prin cererea nr. 4878/08.12.2017, reclamanta a solicitat pârâtei Direcția Regională Vamală B. - Biroul Vamal de Interior B. rambursarea integrală a sumei de 11.055 lei, achitată pentru bunurile excluse de la taxa antidumping prin Regulamentul UE nr. 2017/1159, invocând încadrarea produselor importate în categoria celor vizate de pct. (36), însă, pârâta, prin adresa nr. xxxx/14.12.2017, a comunicat refuzul explicit de rambursare a taxelor antidumping achitate, apreciind că reclamanta a importat fire de poliester de mare tenacitate și nu ață de cusut, așa cum este aceasta definită la punctul 36 din Regulamentul UE 2017/1159.

Învestită cu analiza caracterului  justificat sau nu al acestui refuz, în condiţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prima instanţă a constatat că refuzul este nejustificat, deoarece probele administrate în cauză dovedesc faptul că produsul importat de reclamantă se încadrează în categoria ,,firele răsucite sau cablate în formă de «Z», destinate producției de ață de cusut, gata de colorare și finisare, înfășurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat”, excluse de la plata taxei antidumping prin art. 1 și art. 2 din Regulamentul de punere în aplicare UE 2017/1159.

Criticile recurentei pârâte privind greşita aplicare a punctului 36 din Regulamentul UE 2017/1159 nu sunt fondate.

Curtea constată că argumentele aduse de către recurenta pârâtă în susţinerea acestui motiv de recurs vizează greşita stabilire a situaţiei de fapt de către prima instanţă - marfa importată este „high tenacity yarns of polyesteres”, adică fire de poliester de mare tenacitate, în raport de probele cu înscrisuri (documentele de import din anul 2014) şi greşita validare a concluziilor expertului tehnic desemnat în cauză - produsul importat de reclamantă se încadrează în categoria ,,firele răsucite sau cablate în formă de «Z», destinate producției de ață de cusut, gata de colorare și finisare, înfășurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat”, excluse de la plata taxei antidumping. Aceste argumente nu se circumscriu însă dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, ci reprezintă veritabile critici de netemeinicie, care nu pot face obiectul căii de atac extraordinare a recursului.

În raport de concluziile clare ale raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, din cuprinsul căruia rezultă că expertul tehnic a comparat caracteristicile tehnice pentru sortimentul Serafil 60, cod GT 001535 cu cele ale sortimentului Serafil 60 cod GT 001039, extrase din rapoartele de analiză emise de D., E., R P China și a concluzionat că sortimentul Serafil 60/3 are aceleași caracteristici tehnice pentru ambele coduri GT 001039 și GT 001525 și se încadrează din punct de vedere tehnic în categoria de ,,ață de cusut și/sau fire răsucite sau cablate în formă de Z destinate producției de ață de cusut, gata de finisare, înfășurate lejer în jurul unui tub de plastic perforat”, Curtea constată că, în mod corect, prima instanţă a constatat că marfa importată de societatea reclamantă în anul 2014 se încadrează în dispoziţiile punctului 36 şi 41 din Regulamentul UE 2017/1159 şi, implicit, că este nejustificat refuzul de restituire al taxei antidumping provizorii la importurile de fire de mare rezistență din poliester stabilită de Regulamentul UE nr. 478/2010 al Comisiei Europene, achitată de societate.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B., în numele Direcţiei Regionale Vamale B. – Biroul Vamal de Interior B., împotriva încheierilor de şedinţă din data de 21.11.2019, respectiv 01.04.2021 şi a sentinţei civile nr. 579/CA/11.06.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care le va menţine.

Nemaifiind solicitate cheltuieli de judecată la momentul dezbaterilor în recurs,

Domenii speta

Spete similare