Refuzul conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive

Decizie 99 din 23.02.2021


DREPT PENAL

Refuzul conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive. Reindividualizarea pedepsei, în raport de circumstanțele reale ale cauzei și de cele personale ale inculpatului

- art. 337 alin. 1 Cod penal

Chiar dacă au fost în mod corect identificate o serie de circumstanţe reale şi personale favorabile inculpatului, individualizarea judiciară a executării pedepsei nu se poate realiza cu ignorarea pericolului social pe care fapta săvârșită de inculpat, în concret, a produs-o, pericol social care la rândul său nu poate fi desprins de circumstanțele personale ale inculpatului, cu referire la conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii în privința respectării normelor rutiere.

În calitate de conducător auto, inculpatul a manifestat o atitudine constantă de ignorare și nesocotire vădită a normelor de circulație rutieră.

Din copia cazierului auto al inculpatului rezultă că în perioada aprilie 2016 – decembrie 2019 acesta a fost sancționat contravențional pentru comiterea a 17 abateri de la normele rutiere, multe din acestea fiind comise repetitiv, la intervale scurte de timp.

Fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost comisă la circa 3 luni de la data la care a fost sancționat contravențional pentru provocarea unui accident de circulație soldat cu daune materiale.

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 99/A din 23 februarie 2021

Prin Sentinţa penală nr. (...) din data de 28.12.2020 pronunţată de Judecătoria (...), s-au hotărât următoarele:

În baza art. 337 alin. 1 Cod penal raportat la art. 396 alin. 3 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 80 Cod penal s-a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul (I), născut la data de (...) în mun. (...), jud. (...), având CNP: (...), fiul lui (...), cetăţenie-română, stare civilă – divorţat, stagiu militar – satisfăcut, studii – superioare, ocupaţia – administrator, loc de muncă – societatea (...) S.R.L., fără antecedente penale, domiciliat în (...), cu reşedinţa în (...), pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. şi ped. de art. 337 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, s-a aplicat inculpatului un avertisment şi s-a atras atenţia acestuia cu privire la conduita sa viitoare, în sensul de a nu mai comite alte infracţiuni precum şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai săvârşi alte infracţiuni, putându-se dispune o altă condamnare, fără posibilitatea stabilirii unei alte renunțări la aplicarea pedepsei.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (140 lei, din urmărire penală şi 360 lei din etapa judecăţii).

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria (...) a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul (...), emis la data de 01.09.2020 în dosar nr. (...)/P/2020 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (I), fiul lui (...), născut la data de (...) în (...), jud. (...), având CNP: (...), domiciliat în (...), cu reşedinţa în (...), cetăţean român, divorţat, stagiu militar satisfăcut, studii superioare, ocupaţia – administrator, loc de muncă - (...) S.R.L., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul conducătorului auto unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive, faptă prev. şi ped. de art. 337 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că la data de 20.03.2020, lucrătorii din cadrul I.P.J. (...) - Serviciul Rutier s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în data de 20.03.2020, în jurul orei 02:00, (I) a condus autoturismul marca VW, nr. de înmatriculare nr. (...) pe str. (...) din mun. (...), având o concentraţie alcoolică de 0,46 mg/l alcool pur în aer expirat, ulterior refuzând recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Alături de declaraţiile acestuia, atât în calitate de suspect cât şi de inculpat (filele 18-19, 22-23), în cauză s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu (fila 7); - proces verbal de constatare a infracţiunii (filele 8-9); - ordonanţă de dispunere a prelevării mostrelor biologice (fila 15); - rezultat etilotest (fila 16); - declaraţie martor (filele 27-29); - declaraţie martor (filele 31-33); - proces verbal de reţinere permis conducere (fila 35); - cazier judiciar (fila 36); - istoric sancţiuni (filele 37, 38); - dovadă (fila 48).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei (...) la data de 03.09.2020 sub dosar nr. (...), fiind repartizată aleatoriu judecătorului de cameră preliminară, care a dispus comunicarea în copie certificată a rechizitoriului către inculpat, căruia i s-a comunicat obiectul procedurii de cameră preliminară precum şi faptul că în termen de 20 de zile poate formula cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei precum şi cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

S-a constatat că în prezenta cauză nu este incident nici unul din cazurile de asistenţă juridică obligatorie, nefiind necesară numirea unui avocat din oficiu, raportat la limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii.

Prin încheierea de cameră preliminară nr. (...)/2020 pronunţată la data 16.10.2020, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa Judecătoriei (...) în soluţionarea prezentei cauze, legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. (...)/P/2020 întocmit la data de 01.09.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpatul (I), dispunând începerea judecăţii faţă de acesta.

La termenul de judecată din data de 11.12.2020, în prezenţa inculpatului şi avocatului ales al acestuia, constatând cauza în stare de judecată, după citirea actului de sesizare al instanţei, în baza art. 374 Cod procedură penală, instanţa a pus în vedere inculpatului că acesta poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă că în această situaţie, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime în cazul pedepsei închisorii şi cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii.

Inculpatul a recunoscut şi regretat fapta comisă, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate.

Având în vedere poziţia inculpatului, indicată în scris şi concluziile procurorului, instanţa, în baza art. 375 alin. 2 Cod procedură penală, a admis cererea de judecare a cauzei în condiţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală. Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că inculpatul, prin declaraţia sa scrisă, a relatat starea de fapt reţinută prin rechizitoriu şi a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, precizând în scris, că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Astfel, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul nedepunând înscrisuri în probaţiune.

Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea reţinută în actul de sesizare al instanţei, în sensul că, la data de 20.03.2020, în jurul orei 02:00, (I) a condus autoturismul marca VW, nr. de înmatriculare (...) pe str. (...) din mun. (...), având o concentraţie alcoolică de 0,46 mg/l alcool pur în aer expirat (etilotest seria ARRK-0389, poziţia 000...). În urma rezultatului testării, (I) a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă (...) unde, la secţia U.P.U, în prezenţa martorilor (M1) şi (M2) s-a constatat că acesta refuză să intre în spital pentru recoltare, motivând că doreşte să evite infectarea cu noul Coronavirus.

Pe tot cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, poziţie menţinută şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, cauza urmând procedura abreviată.

Starea de fapt descrisă de inculpat şi asumarea săvârşirii infracţiunii a rezultat din coroborarea declaraţiilor acestuia cu înscrisurile de la dosar, declaraţiile martorilor.

Audiat, inculpatul a declarat că în seara zilei de 19.03.2020, în jurul orei 21:30 a băut o bere de 0,33 ml, după care s-a culcat. La ora 01:55, a constatat că fiul său în vârstă de 12 ani are temperatura crescută, s-a panicat, a urcat în maşina proprietate personală, marca VW nr. înmatriculare (...) şi s-a deplasat pe str. (...) din municipiu, la farmacie. Pe drumul de întoarcere a fost oprit de un echipaj al poliţiei, iar în urma testării cu aparatul etilotest a rezultat că avea 0,46 mg/l alcool pur în aerul expirat. În urma acestui rezultat, a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă (...), în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Ajuns acolo, inculpatul a refuzat recoltarea de probe considerând că riscul de a se infecta cu Coronavirus este ridicat. Acesta a recunoscut consumul de alcool şi a conştientizat consecinţele refuzului, le-a asumat, considerând că sănătatea lui şi a familiei sunt mai importante.

Poziţia inculpatului este susţinută şi de cei doi martori audiaţi în cauză, (M2) şi (M1), care au declarat că inculpatul a refuzat să intre în spital pentru prelevarea probelor biologice de sânge având în vedere pandemia de Coronavirus şi faptul că în acea perioadă era decretată stare de urgenţă.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa a constatat că în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. şi ped. de art. 337 alin 1 Cod penal.

Analizând obiectul juridic al acestei infracţiuni, instanţa a reţinut că, prin incriminarea acestei conduite sunt protejate valorile şi relaţiile sociale privind asigurarea desfăşurării în bune condiţii, dincolo de pericole a traficului rutier şi, în aceeaşi măsură, protejarea participanţilor la trafic prin sancţionarea persoanelor care, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, refuză să se supună recoltării probelor de sânge. Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, instanţa a reţinut că elementul material al acesteia constă în acţiunea de a refuza ori a se sustrage de la prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Cerinţa esenţială pentru realizarea conţinutului infracţiunii a constat în faptul că vehiculul condus de persoana care refuză prelevarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei (adică refuză prelevarea de sânge, acesta fiind singura categorie de probe biologice din care poate fi stabilit legal şi faptic nivelul alcoolemiei relevant din punct de vedere penal) să facă parte din categoria celor pentru care lege impune obligativitatea deţinerii permisului de conducere – condiţie îndeplinită în cauză, şi de asemenea, ca activitatea de conducere a vehiculului să aibă loc pe drumurile publice, la fel, inculpatul conducând autoturismul în municipiul (...). De asemenea, cerinţa legală în cazul acestui tip de infracţiune este legată doar de refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice de sânge, independent de consumul de alcool sau de substanţe psihoactive şi independent de oprirea sau nu în trafic a acestuia, condiţia premisă fiind îndeplinită şi atunci când inculpatul a condus autovehiculul imediat anterior opririi lui în trafic, conducătorii auto având obligaţia de a se supune testării etilotest ori prelevării probelor de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

Prin simpla lezare a obiectului juridic al infracţiunii, deci a valorilor protejate, se produce urmarea infracţiunii - starea de pericol - fără a fi necesară producerea vreunui prejudiciu, aşa cum rezultă de altfel din incriminarea pe care legiuitorul a reglementat-o în cazul acestei infracţiuni. Astfel, inculpatul a creat această stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege şi relaţiile sociale referitoare la acestea, respectiv viaţa, integritatea fizică şi psihică a participanţilor la trafic şi integritatea bunurilor.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din însăşi săvârşirea faptei, aceasta fiind o infracţiune de pericol, pentru a cărei existenţă nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi a participanţilor la trafic.

Specific acestui tip de infracţiuni, din perspectiva laturii subiective, intenţia directă sau indirectă caracterizează starea psihică a celui care săvârşeşte fapta. Din acest punct de vedere, instanţa a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. 1 alin. 3 lit. b) Cod penal, prevăzând rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Faţă de probele administrate în cauză, raportat la acuzaţiile aduse inculpatului, instanţa a constatat că fapta există, este infracţiune, a fost săvârşită de inculpat, fapt pentru care a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare, aşa cum sunt prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: - împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite, reţinând că inculpatul a condus băut, a fost surprins de organele de poliţie, a acceptat testarea cu etilotestul după care, ajuns la spital, raportat la starea de urgenţă şi la pandemia de Coronavirus a refuzat să intre în spital pentru prelevarea probelor biologice de sânge, motivând că starea de sănătate a sa şi a familiei sale sunt mai importante decât urmările comportamentului său, pe care le-a conştientizat şi le-a asumat; - gradul de pericol social concret al faptei este determinat de atitudinea inculpatului faţă de fapta şi urmările ei, de modalitatea în care s-a raportat la această infracţiune, a refuzat prelevarea probelor de sânge datorită stării de urgenţă şi pandemiei de Coronavirus; - natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, s-a reţinut că inculpatul a produs un incident de trafic soldat cu pagube materiale; - natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale, reţinându-se că inculpatul nu are antecedente penale; - de conduita după săvârşirea infracţiunii, s-a reţinut că după săvârşirea faptei, inculpatul a urmat procedurile judiciare; - de conduita în cursul procesului penal, inculpatul a avut o poziţie constată, a regretat cele întâmplate, asumându-şi urmările produse; - nivelul de educaţie, vârstă, starea de sănătate, situaţia socială şi familială, inculpatul este o persoană matură, prezentând suficientă capacitate de a conştientiza fapta şi urmările ei. De asemenea, instanţa a reţinut că nivelul alcoolemiei stabilite de etilotest era la limita minimă, de 0,43 mg/l în aerul expirat, inculpatul acceptând testarea etilotest.

Alături de criteriile de individualizare indicate mai sus, instanţa a reţinut şi dispoziţiile prevăzute de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală potrivit căruia, în cazul în care inculpatul a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a recunoscut în totalitate fapta reţinută în sarcina sa, instanţa va stabili pedeapsa între limitele prevăzute de legea penală, reduse cu o treime, în cazul închisorii şi cu o pătrime în cazul amenzii.

Faţă de acestea, instanţa a dispus aplicarea unui avertisment, suficient pentru ca inculpatul să conştientizeze cele întâmplate. De asemenea, instanţa a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit şi s-a reţinut că, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunilor, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Raportat la starea de fapt din prezenta cauză, la situaţia juridică şi la circumstanţele personale ale inculpatului indicate mai sus, instanţa a constatat că acesta nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii sale la răspundere penală, că faţă de inculpat nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunilor pentru care este judecat, că acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor iar maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. 2 lit. d) Cod penal, avertizarea inculpatului cu privire la consecinţele faptelor sale este suficientă pentru a-l conştientiza de cele întâmplate.

Astfel, s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpat şi, în baza art. 81 Cod penal, s-a aplicat acestuia un avertisment şi s-a atras atenţia acestuia cu privire la conduita sa viitoare, în sensul de a nu mai comite alte infracţiuni precum şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai săvârşi alte infracţiuni, putându-se dispune o altă condamnare, fără posibilitatea stabilirii unei alte renunţări la aplicarea pedepsei.

Apelul declarat

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) solicitând admiterea acestuia şi, pe cale de consecinţă, a se dispune reformarea hotărârii instanţei de fond, impunânu-se condamnarea inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, la pedeapsa închisorii într-un cuantum just individualizat cu privire la care să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (procurorul de şedinţă arătând că nu susţine teza subsidiară din motivele de apel formulate în scris la dosar).

Asupra apelului declarat

În mod judicios instanţa de fond a procedat la judecarea inculpatului (I) potrivit procedurii abreviate, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 349 alineat 2, art. 374 alineat 4 şi art. 375 Cod procedură penală, înainte de începerea cercetării judecătoreşti acesta solicitând aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii, recunoscând în totalitate săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare, probele administrate în faza urmăririi penale fiind suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Din cuprinsul acestor probe a rezultat în esenţă că la data de 20.03.2020, în jurul orei 02:00, (I) a condus autoturismul marca VW, nr. de înmatriculare nr. (...) pe str. (...) din mun. (...), fiind depistat de organele de poliție care l-au testat cu aparatul etilotest, rezultând o concentraţie alcoolică de 0,46 mg/l alcool pur în aer expirat. În aceste condiții, inculpatul (I) a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă (...) unde, la secţia U.P.U, în prezenţa martorilor (M1) şi (M2), a refuzat să intre în spital pentru recoltare, motivând că doreşte să evite infectarea cu noul coronavirus.

Pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, inclusiv că în cursul serii consumase alcool, arătând că a conştientizat consecinţele refuzului, pe care și le-a asumat, considerând că sănătatea lui şi a familiei sunt mai importante.

Probele administrate în cursul urmăririi penale, însuşite de inculpat, susţin dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu vinovăția prevăzută de lege.

În mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că, în drept, fapta inculpatului, astfel cum aceasta a fost descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 337 alin. 1 Cod penal, text de lege care incriminează refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive.

De altfel, nici starea de fapt și nici încadrarea juridică nu au fost criticate în apelul declarat de procuror, invocându-se aspecte de netemeinicie vizând modalitatea de individualizare a pedepsei, apreciindu-se că soluţia de renunţare la stabilirea şi aplicarea pedepsei este nejustificat de blândă.

Criticile formulate de procuror în apelul declarat sunt fondate, aplicarea dispozițiilor art. 80 Cod penal, privitoare la renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpat, fiind nejustificată.

Chiar dacă au fost în mod corect identificate o serie de circumstanţe reale şi personale favorabile inculpatului, individualizarea judiciară a executării pedepsei nu se poate realiza cu ignorarea pericolului social pe care fapta săvârșită de inculpat, în concret, a produs-o, pericol social care la rândul său nu poate fi desprins de circumstanțele personale ale inculpatului, cu referire la conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii în privința respectării normelor rutiere.

În acest sens, curtea a constatat ca fiind un aspect dovedit în cauză și asumat de inculpat, acela că acesta a condus autovehiculul la data de 20.03.2020, în timpul nopții, după ce în prealabil a consumat alcool, rezultând în urma testării, o concentraţie de 0,46 mg/l alcool pur în aer expirat.

Totodată, din copia cazierului auto al inculpatului, depus în fața instanței de apel, rezultă că în perioada aprilie 2016 – decembrie 2019 acesta a fost sancționat contravențional pentru comiterea a 17 abateri de la normele rutiere, între care oprire neregulamentară, staționare neregulamentară, nefolosirea centurii de siguranță, depășirea limitelor legale de viteză, lipsă documente, conducerea autovehiculului pe un drum public cu acces interzis, provocare accident mers înapoi, etc, multe din acestea fiind comise repetitiv, la intervale scurte de timp (bunăoară în cursul anului 2019 a fost sancționat contravențional în cursul lunilor ianuarie, februarie, martie, mai și decembrie – în două rânduri).

De altfel, fapta ce face obiectul prezentei cauze, din martie 2020, a fost comisă la circa 3 luni de la data la care a fost sancționat contravențional pentru provocarea unui accident de circulație soldat cu daune materiale (01.12.2019) și ulterior pentru circulația pe un drum cu acces interzis și nefolosirea centurii (17.12.2020).

Cu alte cuvinte, în calitate de conducător auto, inculpatul manifestă o atitudine constantă de ignorare și nesocotire vădită a normelor de circulație rutieră, al căror scop final este acela de a proteja toți participanții la trafic.

Analizată în acest context fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, se desprinde evident atât concluzia că infracțiunea nu prezintă o gravitate redusă, cât și concluzia că în raport de persoana infractorului și de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse este oportună.

Altfel spus, nu se poate concluziona că, prin raportare la gravitatea faptei şi la conduita anterioară a inculpatului, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 80 alineat 1 Cod penal, neputându-se concluziona că nu este necesară aplicarea imediată a unei pedepse.

Argumentele expuse în apărare, cu privire la motivaţia, scopul pentru care inculpatul a condus autovehiculul în noaptea respectivă sunt inapte să justifice refuzul său de a se supune prelevării mostrelor biologice. Astfel de argumente ar fi putut fi avute în vedere eventual în cazul infracţiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal. Or, tocmai atitudinea inculpatului de a refuza prelevarea mostrelor biologice a împiedicat verificarea, de către organele judiciare, a existenţei acestei infracţiuni.

Faţă de criteriile de mai sus, curtea, ţinând cont de faptul că inculpatul a fost de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, a apreciat că este necesară aplicarea în cauză a unei pedepse în cuantum de un an.

Curtea a apreciat că instituţia suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prin prisma obligaţiilor pe care inculpatul trebuie să le respecte şi a consecinţelor pe care săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere le produce spre deosebire de instituţiile renunțării la aplicarea pedepsei și amânării aplicării pedepsei, corespunde, în raport de criteriile de individualizare avute în vedere anterior, nevoii de reeducare şi prevenţie specială, în privinţa inculpatului.

Fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

Totodată, curtea a apreciat că fapta inculpatului, analizată în contextul faptic de mai sus, impune aplicarea față de acesta a pedepsei complementare prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. i) Cod penal (cu referire la dreptul de a conduce autovehicule, în sensul definit de art. 6 din OUG nr. 195/2002 din 12 decembrie 2002 republicată), fiind evidentă (în raport de circumstanțele expuse în prezenta decizie) starea de pericol pe care neinterzicerea exerciţiului dreptului de mai sus ar genera-o pentru ceilalți participanți la trafic, inculpatul dovedind cu prisosință că este nedemn de a mai conduce autovehicule pe perioada stabilită de curte.

S-a impus în consecinţă admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...).

Pentru considerentele expuse, curtea în baza art. 421 punctul 2 litera a) Cod procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) împotriva Sentinţei penale nr. (...)/28.12.2020 pronunţată de Judecătoria (...), pe care a desfiinţat-o în parte în sensul că a înlăturat dispoziţia instanţei de renunţare, în temeiul art. 396 alin. 3 Cod procedură penală, la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul (I), pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. şi ped. de art. 337 alin. 1 Cod penal.

A înlăturat dispoziţia instanţei de aplicare, în baza art. 81 alin 1 Cod penal a sancţiunii avertismentului.

În baza 337 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală a condamnat inculpatul la pedeapsa de:

- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. şi ped. de art. 337 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alineat 1 Cod penal a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul (...), la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alineat 2 lit. b Cod penal a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alineat 3 Cod penal, a impus condamnatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei (...) sau în cadrul Administraţiei Domeniului Public (...) pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 67 Cod penal, a interzis, pe lângă pedeapsa principală aplicată, exerciţiul dreptului prevăzut de art. 66 alin 1 lit. i) Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară (cu referire la dreptul de a conduce autovehicule, în sensul definit de art 6 din OUG nr. 195/2002 din 12 decembrie 2002 republicată) pe o perioadă de 2 ani, calculată potrivit art. 68 Cod penal şi în temeiul art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului exerciţiul aceloraşi drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 404 alineat 2 Cod procedură penală şi art. 91 alineat 4 Cod penal a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

Au fost menținute dispoziţiile instanţei de fond care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alineat 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.