Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.07.2019 sub nr.20544/299/2019, contestatorul AV, în contradictoriu cu intimaţii B., T.B. , BC, AF , AN, CD, LI, MP și MJ , a formulat contestaţie la executare silită împotriva proiectului de distribuire sume din data de 05.06.2019 si a procesului-verbal din data de 05.07.2019, incheiate in dosarul de executare nr.1763/2018 al BIROULUI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI A., solicitand:

-anularea în parte a măsurii B.E.J.A. A. din procesul-verbal din data de 05.07.2019 cu privire la respingerea obiecțiunilor contestatorului față de distribuirea către DT și DNA și refacerea proiectului de distribuire de către BEJA A astfel: sa se diminueze creanța BCR de la suma de 68.583,18 euro (echivalent în lei), propusă spre distribuire prin proiectul de distribuire, la suma de 65.127,84 euro (echivalent în lei) în baza căreia s-a început executarea silită a contestatorului; în principal, să se constatate că cei doi presupuși creditori ai contestatorului, DT și DNA, erau decăzuți din dreptul de a participa la proiectul de distribuire, cu consecința înlăturării acestora de la distribuire; în subsidiar, să se înlăture decizia BEJA A. de considerare a acestor creditori ca fiind creditori preferați față de creditorii LI, CD și AF și să se dispuna plata cu prioritate a acestor ultimi creditori față de presupușii creditori DT și DNA, întrucât aceștia nu dețin o creanță împotriva contestatorului; să se dispuna consemnarea restului sumei de plată după îndestularea creditorilor LI, CD și AF într-un cont indicat de către contestator, la dispoziția acestuia, restul sumei de plată putând fi ulterior indisponibilizat de către DT și DNA.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, in data de 05.06.2019, a fost întocmit proiectul de distribuire de către BEJA A în dosarul de executare nr.1763/2018 în cadrul căruia acesta are calitatea de debitor. Potrivit Proiectului de distribuire, BEJA A a propus ca distribuirea sumei de 1.445.288 lei, încasată ca urmată a vânzării imobilului, fostă proprietate a contestatorului, să fie distribuită astfel: suma de 324.727,64 lei echivalent a 68.583,18 uuro către creditoarea BCR, reprezentând debit restant; suma în cuantum de 1.109.215,18 lei reprezentând suma rămasă de eliberat se va împărţi proporţional astfel: suma de 465.315,77 lei (41,95% din suma rămasă de eliberat) se va consemna la dispoziţia DNA, urmare a notării în cartea funciară a imobilului, a sechestrului asigurator la data de 28.01.2016 iar suma de 643.899,41 lei (58,05% din suma rămasă de eliberat) se va consemna la dispoziţia DT, urmare a notării în cartea funciară a imobilului, a sechestrului asigurator la data de 07.07.2016.

De asemenea, prin acelasi proiect, executorul a apreciat că „având în vedere că nu au fost sume suficiente pentru acoperirea creanţelor în rang superior creditorilor LI, CD şi AF Serviciul de colectare şi executare silită persoane fizice, nu le revin sume în urma distribuirii”.

Împotriva Proiectului de distribuire, în data de 11.06.2019, în conformitate cu dispozițiile art. 875 alin. (2) C.proc.civ., contestatorul a formulat obiecțiuni, precizând în esență următoarele: pretinderea sumei de 68.583,18 euro de către BCR la data de 31.05.2019 este nelegală, câtă vreme, începerea executării silite de către aceasta creditoare împotriva contestatorului s-a început pentru suma de 65.127,84 euro, conform somației imobiliare nr.1763/2018/12.11.2018 emisă de către BEJ A. în dosarul de executare nr.1763/2018; in mod greșit BEJA A.  nu a constatat decăderea celor doi presupuși creditori, DT și DNA, din dreptul de participare la distribuirea sumei de 1.445.288,00 RON; in mod eronat și nelegal BEJA A. a considerat că DNA și DT sunt creditori ai contestatorului ce trebuie a fi plătiți ulterior creditorului BCR pentru suma de 1.109.215,18 RON, acești presupuși creditori neavând o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva sa, neputând fi plătiți cu prioritate față de creditorii LI, CD, AFP Sector 1.

Având în vedere obiecțiunile formulate de către contestator și susținute în cadrul ședinței de conciliere din data de 05.07.2019, BEJA A. a încheiat procesul verbal al respectivei ședințe, menționând următoarele: diferența contestată a creanței BCR nu va fi distribuită către acest creditor; DNA și DT dețin creanțe sub condiție suspensivă împotriva contestatorului, având ordinea de preferință prevăzută de dispozițiile art.865 alin. (1) lit. e) C.proc.civ., astfel încât vor fi achitate în conformitate cu dispozițiile art. 882 alin. (2) C.proc.civ.;  creanțele creditorilor LI și CD sunt creanțe subordonate, ce vor fi achitate ulterior creanțelor DNA și DT aflate sub condiție suspensivă.

In ceea ce priveste creanța BCR–diferența de 3.455,34 euro contestată, debitorul-contestator arata ca, prin obiecțiunile la Proiectul de distribuire, acesta a arătat că pretinderea sumei totale de 68.583,18 uuro de către BCR la data de 31.05.2019 este nelegală, câtă vreme, începerea executării silite de către aceasta creditoare împotriva sa s-a facut pentru suma de 65.127,84 uuro, conform somației imobiliare nr.1763/2018/12.11.2018 emisă de către BEJ A în dosarul de executare nr.1763/2018. Diferența de 3.455,34 euro (68.583,18 Euro - 65.127,84 Euro) contestata nu are nicio justificare legală și temeinică, astfel încât proiectul de distribuire trebuie refăcut sub acest aspect, prin diminuarea creanței pretinse de către creditoarea BCR.

Astfel, sustine debitorul, BCR nu mai are niciun drept de a-i mai solicita dobânzi curente aferente contractului de credit ipotecar bancar nr.904PF din data de 28.11.2006 câtă vreme, BCR a declarat creditul scadent anticipat și a solicitat plata creanței în valoare de 65.127,84 ruro în temeiul acestui contract, in acest sens fiind si practica judiciara in materie.

Pentru aceste considerente, contestatorul solicita admiterea contestației față de creanța contestată a BCR și refacerea proiectului de distribuire în acest sens.

In ceea ce priveste sumele distribuite catre DIICOT și DNA, contestatorul invoca in primul rand, greșita neconstatare de către BEJA A. a faptului că cei doi presupuși creditori, DT și DNA, erau decăzuți din dreptul de participa la proiectul de distribuire. In acest sens, debitorul arata ca,  BEJA A a considerat în mod greșit că cei doi presupuși creditori ar fi respectat termenul prevăzut de art.870 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Astfel, conform adresei nr.1763/10.05.2019 emisă de către BEJA A., ultima zi pentru depunerea titlurilor de creanță în vederea distribuirii a fost stabilită pentru termenul din data de 27.05.2019.Conform Proiectului de distribuire, se poate observa că DIICOT a trimis o adresă înregistrată în data de 23.05.2019 prin care menționează că bunul imobil al contestatorului, ce a fost executat silit, este indisponibilizat ca urmare a instituirii sechestrului asigurător prin ordonanța din data de 03.06.2016 în dosarul nr.725/D/P/2015, dosarul penal în care contestatorul este inculpat nefiind soluționat în mod definitiv.

Or, sustine contestatorul, față de adresa primită din partea DIICOT, BEJ A ar fi trebuit să constate că acest presupus creditor nu s-a conformat dispozițiilor art.870 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, nedepunând niciun titlu de creanță din care ar reieși că debitorul ar datora DIICOT vreo sumă de bani, ci acesta a menționat doar că împotriva imobilului proprietatea debitorului s-a instituit măsura sechestrului asigurător.

Concret, sustine contestatorul, DNA şi DT aveau obligaţia de a depune, „În vederea participării la distribuire, … titlurile de creanță, în original sau în copie certificată, arătând în mod distinct capitalul, dobânzile și cheltuielile ce le sunt datorare precum și, dacă va fi cazul, drepturile de preferință neînscrise în cartea funciară sau în alte registre publice.” sau - potrivit disp. art. 870 pct. 3 “copii certificate de pe acţiune şi de pe actul constatator al înfiinţării măsurii asiguratorii”. Or, la dosarul de executare nu se află depuse decât copii xerox, nicidecum originale sau copii certificate ale ordonanţelor de instituire a sechestrelor, fapt ce atrage sancţiunea înlăturării de la distribuirea sumelor rezultate din executare, prevăzută de disp. art. 869 pct. 5 Cod Procedură Civilă.

Aceeași concluzie se impune și cu privire la presupusul creditor DNA care, spre deosebire de DT, nu a depus nicio adresă în prezenta cauză cu privire la depunerea titlurilor de creanță astfel încât, BEJ A ar fi trebuit să constate și că acest presupus creditor este decăzut din drepturile de a participa la distribuire.

Prin procesul-verbal din data de 05.07.2019, BEJA A, în motivarea raspunsului la aceasta obiecțiune a contestatorului, a precizat faptul că: „La dosarul de executare există Ordonanțele în temeiul cărora au fost instituite sechestrele în cartea funciară a imobilului.” Or, simpla înregistrare a măsurilor asigurătorii în cartea funciară a Imobilului nu le conferă presupușilor creditori DT și DNA un tratament preferențial față de dispozițiile art. 870 alin. (1) C.proc.civ. și 869 alin. (5) C.proc.civ., ce prevăd în mod imperativ, fără nicio diferență, că toți cei care se consideră creditori vor trebui să își depună titlurile de creanță pentru a putea participa la Proiectul de distribuire. În lipsa acestei operațiuni juridice, BEJA A ar fi trebuit să constate că DT și DNA sunt decăzuți din dreptul de a participa la procedura de distribuire.

De asemenea, tot cu privire la DT și DNA, executorul nu a răspuns obiecţiunii privind calitatea de creditor al DNA şi DT, raportat la faptul că, DNA şi DT nu sunt creditori ai unor obligaţii pecuniare certe lichide sau exigibile, ci doar organe de cercetare penală ce au luat măsuri privind garantarea unui prezumtiv prejudiciu, cu respectarea dispozitiilor art. 4 Cod Procedură Penală privind prezumţia de nevinovăţie. La acest moment, nici DT şi nici DNA nu mai au vreo calitate în dosarul de executare silită în condiţiile în care, odată cu trimiterea în judecată a cauzelor în care acestea au instituit măsurile asiguratorii, în conformitate cu disp. art. 397 pct. 4 Cod Procedură Penală, autoritatea competentă cu privire la măsurile asiguratorii este instanţa de judecată, respectiv Tribunalul Bucureşti.

În condiţiile în care, măsura sechestrelor asiguratorii asupra bunului imobil nu-şi mai produce efectele, bunul în cauză fiind înstrăinat prin licitaţie publică în cadrul executării silite, nici DT şi nici DNA nu mai justifică un interes în cauză, aceste două instituţii, fiind creditoare–către contestator, a obligaţiei de a nu înstrăina bunul, nicidecum cu privire la sumele de bani rezultate din vânzarea acestuia. Din acest motiv, nu poate fi virată nicio sumă de bani în conturile celor două instituţii, acestea neindicând care sunt aceste conturi şi ce sume li s-ar cuveni în urma executării silite.

Mai mult, chiar în ipoteza obligării contestatorului la plata unor despăgubiri civile în dosarele penale în care au fost instituite măsurile asiguratorii, partea responsabilă civilmente în aceste dosare este MFP prin AN, nicidecum DT şi nici DNA.

In continuare, contestatorul a mentionat ca, in mod eronat și nelegal BEJA A a considerat că DNA și DT sunt creditori sub condiție suspensivă ce trebuie a fi plătiți cu prioritate față de creditorii LI, CD și AF Sector 1. Astfel, sustine debitorul, parcurgându-se ordinea de preferință instituită de către art.865–868 din Codul de procedură civilă, se poate observa că presupușii creditori DNA și DT nu se încadrează în niciuna dintre categorii întrucât aceștia nu dețin o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva sa, având doar o măsură asigurătorie ce fusese instituită asupra bunului imobil ce a făcut obiectul executării silite din prezenta cauză. Faptul că DNA și DT nu dețin o creanță împotriva sa rezultă din aceea ca, măsurilor asigurătorii instituite de către aceste două instituții asupra bunurilor contestatorului vizează numai indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile astfel cum prevăd dispozițiile art. 249 alin. (2) din Codul de procedură penală. Această măsură de indisponibilizare nu constă în nașterea unei creanțe împotriva contestatorului și în favoarea statului prin DNA și DT, câtă vreme, nu există nicio hotărâre definitivă pronunțată împotriva acestuia prin care să fi fost obligat la plata sumelor de bani aferente acestor măsuri asigurătorii.

 De altfel, considerarea de către BEJA A prin Procesul verbal din data de 05.07.2019 că DT și DNA ar deține o creanță sub condiție suspensivă ce se distribuie conform dispozițiilor art.882 C.proc.civ. este una eronată întrucât atâta vreme cât nu există izvorul juridic al nașterii acestei creanțe sub condiție (arătând că instituirea unor sechestre asigurătorii nu pot da naștere unei creanțe în favoarea persoanelor vătămate din procesul penal) DT și DNA nu pot fi considerați creditori ai contestatorului.

Contestatorul invoca in sprijinul argumentelor sale Decizia nr.2/2018 a Înaltei Curti de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii. Astfel, sustine acesta, observând considerentele Deciziei nr.2/2018 ale ÎCCJ, obligatorii deopotrivă și BEJ A precum și instanțelor judecătorești, rezultă în mod clar și evident că nici DNA nici DT nu pot fi creditori cu rang de preferință în detrimentul celorlalți creditori, ce pot justifica plata cu prioritate a acestor creanțe. Chiar dacă s-ar considera că DT și DNA ar putea fi considerați creditori sub condiție suspensivă față de contestator, aceștia nu justifică ordinea de prioritate prevăzută la lit. e) a art. 865 C.proc.civ., întrucât aceștia nu dețin o creanță fiscală împotriva contestatorului, ci, sunt tot creditori chirografari ce intră în concurs cu ceilalți creditori de la ordinea de preferință a literei j), respectiv, LI și CD. Singurul creditor preferențial este AF sector 1, ce se încadrează în categoria prevăzută de litera e) a art. 865 C.proc.civ. întrucât acesta deține o creanța fiscală împotriva sa.

În aceste condiţii, propunerea de consemnare a sumelor rămase de eliberat la dispoziţia DNA şi DT este lipsită de fundament legal, excluzând pe ceilalţi creditori cât şi pe contestatorul-debitor de la distribuirea sumelor rămase în urma executării silite, câtă vreme inclusiv soluția ÎCCJ sus-menționată este în acest sens.

Cu privire la cuantumul şi proporţia distribuirii sumei de 1.109.215,18 RON în proporţie de 41,95% din suma rămasă de eliberat către DNA şi 58,05% din suma rămasă de eliberat către DT, executorul judecătoresc nu justifică modalitatea, respectiv criteriile în funcţie de care a calculat procentul de distribuire a sumei rămasă de eliberat, între cele două instituţii publice. In acest sens, contestatorul sustine ca, doar judecătorii însărcinaţi cu soluţionarea penală şi civilă a celor două cauze în care au fost instituite măsurile asiguratorii au căderea de a se pronunţa asupra cuantumului sumelor stabilite cu titlu de prejudiciu, a căror recuperare a fost garantată prin aplicarea măsurilor asiguratorii, până la momentul pronunţării în aceste cauze creanţele nefiind certe, lichide şi exigibile, în cauză operând prezumţia de nevinovăţie ce îşi poartă efectele şi asupra laturii civile a cauzelor penale.

În acest context, in opinia contestatorului, soluţia corectă este aceea de distribuire a sumei în cuantum de 1.109.215,18 lei rămasă de eliberat către creditorii LI, CD şi AS 1 a Finanţelor Publice–Serviciul de colectare şi executare silită persoane fizice, creditori ce au o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva sa, urmând ca restul sumei rămase după îndestularea acestor creditori să fie consemnată la dispoziţia contestatorului, iar cele două instituţii (DNA şi DT) să fie înştiinţate pentru a dispune eventual în continuare instituirea de noi măsuri de sechestru asupra sumelor ce i se cuvin contestatorului.

În susţinerea cererii, contestatorul a depus inscrisuri si a solicitat proba cu inscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată, cu taxa de timbru in suma de 1.000 lei.

La data de 02.08.2019 intimatul MP–Parchetul de pe lângă Î. –DNA a depus intampinare  prin care a aratat ca notarea in cartea funciara a sechestrului s-a realizat in cadrul instrumentarii dosarului penal nr.197/P/2010, dosar in care contestatorul a fost trimis in judecata, fiind inregistrat pe rolul TB sub nr.6807/3/2016, in care a fost pronuntata sentinta penala nr.1188/12.07.2019, sentinta care nu este definitiva, in care parte civila este A.F..

Prin sentinta mentionata, printre altele, in baza art.19 si art.397 alin.1 din Codul de procedură penală raportat la art.998-999 din Codul civil din 1864, s-a admis în parte acţiunea civila formulata de partea civila AN şi a fost obligat inculpatul AV să plătească acesteia suma de 6.342.873 de lei, cu titlu de despăgubiri materiale şi la plata tuturor obligaţiilor fiscale accesorii (majorări, penalităţi si dobânzi) calculate pentru acest debit potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, obligaţii fiscale ce urmează a fi calculate de la data când obligaţia principală a devenit scadentă şi până la data executării integrale a debitului. De asemenea, in temeiul art.404 alin. 4 lit. c din Codul de procedură penală, s-a mentinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor inculpatului, instituit prin ordonanta nr.197/P/2010 din data de 26.01.2016, dispusă de Parchetul de pe lângă Î.–DNA.

Se mai arata ca, sentinta in cauza va reprezenta si titlul executoriu impotriva contestatorului din prezenta cauza in masura in care aceasta va fi mentinuta de catre instanta de control judiciar.

De asemenea, DNA mai arata ca aceasta institutie nu a fost niciodata creditoarea contestatorului ci numai autoritatea care a instituit masura asiguratorie in beneficiul partilor civile din dosarul penal, in speta ANAF, fata de care a fost admisa in parte actiune civila in dosarul penal nr.6807/3/2016.

La data de 07.08.2019 intimatul LI a depus intampinare prin care a achiesat la prezenta contestatie si a solicitat sa-i fie distribuita creanta pe care o detine impotriva contestatorului.

La data de 07.08.2019 intimatul TB a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive in ceea ce-l priveste aratand ca nu este parte in dosarul de executare iar faptul ca aceasta institutie, in instrumentarea dosarelor penale in care contestatorul este inculpat a confirmat instituirea masurilor asiguratorii asupra unor bunuri proprietatea contestatorului, in vederea recuperarii prejudiciului produs prin faptele comise de catre acesta, nu confera Tribunalului Bucuresti calitatea de participant la executarea silita ce face obiectul dosarului de executare nr.1763/2018 al BIROULUI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI A..

La data de 19.08.2019, intimata BC S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia tardivitatii formularii contestatiei, exceptia insuficientei timbrari iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, între părţi, a fost încheiat contractul de credit nr.904PF/28.11.2006 prin care banca a acordat un credit în sumă de 85.000 euro pe o perioadă de 300 luni.

Intimata a arătat că, întrucât contestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, la data de 28.09.2017, banca a declarat scadent anticipat creditului, la data de 06.08.2018 fiind înregistrată cererea de executare silită pe rolul BEJA A. sub nr.1763/2018. Ulterior, prin încheierea din data de 06.09.2018, instanţa a admis în parte cererea de încuviinţare a executării silite şi a încuviinţat executarea silită faţă de debitorul A.C.

Cu privire la actualizarea creantei BCR, intimata arata ca, debitorul datoreaza creditorului bancar dobanzi calculate pana la data rambursarii integrale a sumei imprumutate

Aceasta mai sustine ca, contractul dintre parti are caracter comercial astfel incat, o datorie in materie comerciala produce de drept dobanzi din ziua in care devine exigibila, conform art.43 din codul comercial.

Se mai arata ca diferenta de suma reprezinta dobanda majorata care a fost calculata in temeiul art.5 din contractul de credit care reglementeaza acest aspect fara a se face distinctie intre partea de credit devenita restanta prin ajungerea la scadenta prevazuta in graficul de rambursare fara a fi achitata si partea din credit devenita restanta prin declararea scadentei anticipate si neachitata de catre debitor la data exigibilizarii sale devenita data scadentei creditului declarat exigibil anticipat. Mai mult, conform pct.5.5 din conditiile generale ale contractului de credit, dobanzile majorate (care, potrivit art.5 din contract, sunt dobanzile aplicabile creditului restant), se recupereaza cu prioritate din sumele incasate, inaintea oricaror alte creante, mai putin primele de asigurare si comisioanele..

In concluzie, sustine intimata, contractul dintre parti reglementeaza atat dreptul bancii de a percepe dobanzi majorate pentru creditul restant cat si dreptul de a recupera aceste sume cu prioritate inaintea altor creante rezultate din acelasi contract de credit. Se mai arata ca, suma respectiva nu reprezinta o dobanda curenta calculata dupa data exigibilitatii ci o dobanda majorata care are temei contractual, fiind prevazuta la art.5 din contractul de credit.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.

În susţinerea întâmpinării, intimata a depus inscrisuri.

La data de 19.08.2019 intimatul Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Î. –DT a depus intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii formularii contestatiei iar pe fond a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii.

In motivare, intimatul a aratat ca, bunul imobil supus executării silite este indisponibilizat ca urmare a instituirii unui sechestru asigurător prin ordonanţa emisă la data de 03.06.2016 în dosarul de urmarire penala nr.725/D/P/2015 pana la concurenta sumei de 11.420.912 lei. In cadrul acestui dosar, contestatorul din prezenta cauza a fost trimis in judecata, fiind format dosarul penal nr.45360/3/2016 al TB. Astfel, până la data soluţionării definitive a cauzei penale, atât măsurile asigurătorii instituite, cât şi modul de aducere la îndeplinire a acestora nu pot fi contestate şi verificate pe cale de acţiune sau excepţie decât în termenele şi condiţiile normelor procesuale penale.

De asemenea, a arătat că, în ipoteza adjudecării unui bun indisponibilizat la licitaţie publică, acesta nu trece liber în sensul art. 775 şi art. 857 alin. 3 C.pr.civ. în proprietatea adjudecatarului, ci grevat de sechestrul asigurător penal.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 raportat la art. 201 C.pr.civ.

La data de 19.08.2019, intimata AN a depus intampinare prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii.

In motivare, intimata a invocat art.870 alin.3 si art.882 alin.2 cod procedura civila. Se mai arata ca, ulterior distribuirii a fost solutionat dosarul penal nr.6807/3/2016, in care a fost pronuntata sentinta penala nr.1188/12.07.2019, in care parte civila este AN. Prin sentinta mentionata, printre altele, in baza art.19 si art.397 alin.1 din Codul de procedură penală raportat la art.998-999 din Codul civil din 1864, s-a admis în parte acţiunea civila formulata de partea civila AN şi a fost obligat inculpatul AV să plătească acesteia suma de 6.342.873 de lei, cu titlu de despăgubiri materiale şi la plata tuturor obligaţiilor fiscale accesorii (majorări, penalităţi si dobânzi) calculate pentru acest debit potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, obligaţii fiscale ce urmează a fi calculate de la data când obligaţia principală a devenit scadentă şi până la data executării integrale a debitului. De asemenea, in temeiul art.404 alin. 4 lit. c din Codul de procedură penală, s-a mentinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor inculpatului, instituit prin ordonanta nr.197/P/2010 din data de 26.01.2016, dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie–DNA.

La data de 22.08.2019 intimatul CD a depus intampinare prin care a achiesat la prezenta contestatie si a solicitat sa-i fie distribuita creanta pe care o detine impotriva contestatorului.

Intimatii BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI A. și AF nu au depus intampinare.

La solicitarea instanţei, BEJA „A.” a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr.1736/2018.

La termenul de judecata din data de 11.12.2019 instanta a respins ca neintemeiata exceptia insuficientei timbrari si a unit cu fondul cauzei exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului TB.

Prin incheierea de sedinta din data de 12.12.2019 s-a respins ca neintemeiata si exceptia tardivitatii formularii contestatiei.

La termenul de judecata din data de 29.01.2020, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI A., pe care a admis-o pentru considerentele expuse in cuprinsul incheierii de sedinta de la acel termen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Avand in vedere ca, la termenul de judecata din data de 29.01.2020, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI A, pe care a admis-o pentru considerentele expuse in cuprinsul incheierii de sedinta de la acel termen, aceasta solutie urmeaza a fi valorificata in continuare si in cuprinsul prezentei sentinte.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului TB, unita cu fondul cauzei, instanta retine ca, in cadrul executarii silite parti sunt creditorii si debitorii. Astfel cum rezulta din dosarul de executare, Tribunalul Bucuresti nu este parte in dosarul de executare iar faptul ca aceasta institutie, in instrumentarea dosarelor penale in care contestatorul este inculpat a confirmat instituirea masurilor asiguratorii asupra unor bunuri proprietatea contestatorului, in vederea recuperarii presupusului prejudiciu produs prin presupusele fapte penale comise de catre acesta, nu confera Tribunalului Bucuresti calitatea de participant la executarea silita ce face obiectul dosarului de executare nr.1763/2018 al BIROULUI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI A.

Pentru aceste considerente, instanta va admite exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a intimatilor BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI A (invocata de catre instanta din oficiu) si TB (invocata prin intampinare) si va respinge contestatia la executare formulata in contradictoriu cu intimatii BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI A. si TB, ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.

In ceea ce priveste fondul contestatiei la executare formulata in contradictoriu cu intimatii BC S.A., AF 1, AN, CD, LI, MP- PARCHETUL DE PE LANGA Î. –DNA si MP PARCHETUL DE PE LANGA Î. –DNA, instanta retine urmatoarele:

Urmare a cererii de executare silită formulate de intimata BC.A. la data de 06.08.2018, a fost deschis dosarul de executare silită nr.1736/2018 al BEJA „A”, în vederea punerii în executare a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit ipotecar bancar nr.904PF/28.11.2006 şi contractul de ipotecă autentificat sub nr.1407/28.11.2006 de BNPA G., în vederea recuperării creanţei în cuantum de 65.127,84 euro reprezentând debit restant calculat la data de 11.06.2018.

Instanţa reţine că, prin încheierea din 06.09.2018 dată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti–Secţia a II-a Civilă în dosarul nr.23847/299/2018, instanţa a încuviinţat executarea silită împotriva debitorului AV, la cererea creditorului BC S.A., prin toate formele de executare, inclusiv urmărire silită imobiliară asupra imobilului situat în B. , str. nr., et. , sector 1, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit ipotecar bancar nr.904PF/28.11.2006 şi contractul de ipotecă autentificat sub nr.1407/28.11.2006, pentru recuperarea sumelor datorate în temeiul titlurilor executorii şi a cheltuielilor de executare aferente.

În vederea executării dispoziţiilor titlurilor executorii anterior menţionate, la data de 12.11.2018, BEJA „A” a emis somaţia de plată prin care a somat debitorul că, în termen de o zi, are obligaţia să se conformeze în întregime obligaţiei prevăzute în titlurile executorii anterior menţionate, în sensul de a achita suma de 65.127,84 euro (la cursul BNR din ziua plăţii) euro reprezentând debit restant şi suma de 10.101,93 lei reprezentând cheltuieli de executare silită stabilite conform încheierii din 12.11.2018.

De asemenea, executorul judecătoresc a emis somaţia imobiliară din data de 12.11.2018, prin care i-a pus în vedere contestatorului că, în termen de 15 zile, are obligaţia de a achita sumele anterior menţionate, în caz contrar urmând a se proceda la urmărirea silită imobiliară a imobilului situat în B., str. nr.  et. .., sector 1.

Instanţa mai reţine că, la aceeaşi dată, executorul judecătoresc a procedat la înfiinţarea popririi asupra unui cuantum de 1/3 din totalul sumelor de bani datorate debitorului de terţii popriţi F. S.R.L. şi I.I., respectiv asupra tuturor sumelor de bani prezente şi viitoare pe care le are în conturile deschise la B. S.A., până la concurenţa sumei de 65.127,84 euro debit şi 10.101,93 lei cheltuieli de executare silită.

In urma vanzarii la licitatie publica a imobilului situat in B., str. nr., et. , sector 1, s-a intocmit procesul-verbal de licitatie din data de 02.04.2019, prin care a adjudecat imobilul in favoarea CD SRL pentru suma de 1.445.288 lei.

La data de 02.04.2019 intimatul LI a formulat cerere de interventie in dosarul de executare prin care a solicitat introducerea sa in procedura de executare pentru recuperarea sumei de 97.000 euro de la debitorul AV in baza contractului de imprumut sub semnatura privata din data de 28.12.2015, scadent la data de 28.12.2017. De asemenea, s-a mai aratat ca, debitorul nu a restituit imprumutul la data scadenta insa la data de 04.01.2018 acesta a semnat un acord prin care a recunoscut existenta debitului si a mentionat ca-l va restitui in cel mult 18 luni de la data incheierii acordului, lucru care nu s-a intamplat.

Prin incheierea din data de 03.05.2019, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul 10355/299/2019 a fost admisa cererea de interventie formulata de creditorul-intimat LI.

De asemenea, la data de 25.04.2019 intimatul CD a formulat cerere de interventie in dosarul de executare prin care a solicitat introducerea sa in procedura de executare pentru recuperarea sumei de 45.000 euro de la debitorul AV in baza contractului de inchiriere din data de 01.11.2018. In acest sens, creditorul a aratat ca, la data de 01.11.2018 a incheiat cu debitorul AV un contract de inchiriere cu privire la imobilul proprietatea debitorului situat in B., str.  nr. et.  sector 1, cu o chirie lunara de 250 euro, aferenta unei perioade de 10 ani, chirie pe care creditorul a achitat-o in avans si in numerar debitorului la momentul incheierii contractului. Valoarea chiriei pentru 10 ani se ridica la suma de 30.000 de euro. In plus fata de aceasta suma, creditorul arata ca a mai platit debitorului suma de 15.000 de euro cu titlu de garantie, tot in numerar. Contractul de inchiriere a fost inscris in cartea funciara. Insa, in data de 02.04.2019 debitorul i-a comunicat ca bunul care facea obiectul contractului de inchiriere a fost supus executarii silite si adjudecat la licitatie publica de catre C SRL in dosarul de executare nr.1763/2018 al BIROULUI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI A., pentru suma de 1.445.288 lei, astfel incat creditorul va fi nevoit sa paraseasca imobilul.

Prin urmare, sustine creditorul, avand in vedere ca acesta nu se mai poate bucura de folosinta bunului inchiriat pe toata durata mentionata in contract, i-a solicitat debitorului returnarea sumei de 45.000 euro, insa acesta a refuzat astfel incat acesta doreste sa participe la procedura de executare din dosarul de executare nr.1763/2018 pentru recuperarea acestei creante.

Instanta retine ca, din verificarea portalului instantelor in baza rolului activ a rezultat faptul ca, prin incheierea din data de 05.07.2019, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.16334/299/2019 a fost respinsa cererea de încuviinţare a cererii de intervenţie în cursul executării silite, formulată de petentul B.E.J.A. „A” in dosarul de executare nr.1763/2018, privind pe creditorul intervenient CD şi pe debitorul AV, ca neîntemeiată, iar dosarul se afla in apel pe rolul TB-Secţia a-III-a Civilă cu termen de judecata la data de 14.04.2020.

De asemenea, a formulat cerere de interventie si creditoarea AF, pentru recuperarea unei creante in suma de 7.771 lei.

La data de 31.05.2019, creditoarea BCR a depus la dosarul de executare o precizare prin care a aratat ca valoarea creantei datorate in baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit ipotecar bancar nr.904PF/28.11.2006 şi contractul de ipotecă autentificat sub nr.1407/28.11.2006 de BNPA G., actualizata la data de 31.05.2019 este de 68.583,18 euro, la care se adauga suma de 370 lei reprezentand contravaloarea raportului de evaluare, fara insa a explica in vreun fel de unde provine diferenta dintre suma de 65.127,84 euro reprezentând debit restant calculat la data de 11.06.2018, pentru care a fost demarata executarea silita si suma de 68.583,18 euro, calculata la data de 31.05.2019 (f.467 vol. 5).

Prin incheierea din data de 05.06.2019 s-au stabilit cheltuieli de executare suplimentare in suma de 1.243,25 lei.

In data de 05.06.2019, a fost întocmit proiectul de distribuire de către BEJA Aequitas în dosarul de executare nr.1763/2018. Potrivit proiectului de distribuire, BEJA A a propus ca distribuirea sumei de 1.445.288 lei, încasată ca urmată a vânzării imobilului situat in B. str.  nr., et. , sector 1, fostă proprietate a contestatorului, să fie realizata astfel: suma de 370 lei catre creditoarea BCR reprezentand cheltuieli de executare avansate (onorariu evaluator), suma de 10.975,18 lei catre BEJA A reprezentand cheltuieli de executare, suma de 324.727,64 lei echivalent a 68.583,18 euro la cursul leu/euro de 4,7348 comunicat la data de 04.06.2019,  către creditoarea BCR, reprezentând debit restant calculat la data de 31.05.2019, suma în cuantum de 1.109.215,18 lei reprezentând suma rămasă de eliberat se va împărţi proporţional astfel: suma de 465.315,77 lei (41,95% din suma rămasă de eliberat) se va consemna la dispoziţia DNA, urmare a notării în cartea funciară a imobilului, a sechestrului asigurator la data de 28.01.2016 iar suma de 643.899,41 lei (58,05% din suma rămasă de eliberat) se va consemna la dispoziţia DT, urmare a notării în cartea funciară a imobilului, a sechestrului asigurator la data de 07.07.2016.

De asemenea, prin acelasi proiect, executorul a apreciat că „având în vedere că nu au fost sume suficiente pentru acoperirea creanţelor în rang superior creditorilor LI, CD şi AS 1–Serviciul de colectare şi executare silită persoane fizice, nu le revin sume în urma distribuirii”.

Împotriva Proiectului de distribuire, în data de 11.06.2019, în conformitate cu dispozițiile art. 875 alin. (2) C.proc.civ., contestatorul a formulat obiecțiuni, precizând în esență următoarele:

-pretinderea sumei de 68.583,18 euro de către BCR la data de 31.05.2019 este nelegală, câtă vreme, începerea executării silite de către aceasta creditoare împotriva contestatorului s-a facut pentru suma de 65.127,84 euro, conform somației imobiliare nr.1763/2018/12.11.2018 emisă de către BEJ A în dosarul de executare nr.1763/2018; diferența de 3.455,34 euro (68.583,18 Euro - 65.127,84 Euro) contestata nu are nicio justificare legală și temeinică, astfel încât proiectul de distribuire trebuie refăcut sub acest aspect, prin diminuarea creanței pretinse de către creditoarea BCR; BCR nu mai are niciun drept de a-i mai solicita dobânzi curente aferente contractului de credit ipotecar bancar nr.904PF din data de 28.11.2006 câtă vreme, BCR a declarat creditul scadent anticipat și a solicitat plata creanței în valoare de 65.127,84 euro în temeiul acestui contract, in acest sens fiind si practica judiciara in materie.

- in mod greșit BEJA A nu a constatat decăderea celor doi presupuși creditori, DT și DNA, din dreptul de participare la distribuirea sumei de 1.445.288,00 RON; BEJA A a considerat în mod greșit că cei doi presupuși creditori ar fi respectat termenul prevăzut de art.870 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Astfel, conform adresei nr.1763/10.05.2019 emisă de către BEJA A, ultima zi pentru depunerea titlurilor de creanță în vederea distribuirii a fost stabilită pentru termenul din data de 27.05.2019; conform Proiectului de distribuire, se poate observa că DT a trimis o adresă înregistrată în data de 23.05.2019 prin care menționează că bunul imobil al contestatorului, ce a fost executat silit, este indisponibilizat ca urmare a instituirii sechestrului asigurător prin ordonanța din data de 03.06.2016 în dosarul nr.725/D/P/2015, dosarul penal în care contestatorul este inculpat nefiind soluționat în mod definitiv; față de adresa primită din partea DT, BEJ A ar fi trebuit să constate că acest presupus creditor nu s-a conformat dispozițiilor art.870 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, nedepunând niciun titlu de creanță din care ar reieși că debitorul ar datora DT vreo sumă de bani, ci acesta a menționat doar că împotriva imobilului proprietatea debitorului s-a instituit măsura sechestrului asigurător; aceeași concluzie se impune și cu privire la presupusul creditor DNA care, spre deosebire de DT, nu a depus nicio adresă în prezenta cauză cu privire la depunerea titlurilor de creanță astfel încât, BEJ A ar fi trebuit să constate și că acest presupus creditor este decăzut din drepturile de a participa la distribuire.

-in mod eronat și nelegal BEJA Aequitas a considerat că DNA și DT sunt creditori ai contestatorului ce trebuie a fi plătiți ulterior creditorului BCR pentru suma de 1.109.215,18 RON, acești presupuși creditori neavând o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva sa, neputând fi plătiți cu prioritate față de creditorii LI, CD, AFP Sector 1.

- si daca s-ar considera ca DNA si DT sunt creditori, acestia nu pot fi creditori cu rang de preferință în detrimentul celorlalți creditori, ce pot justifica plata cu prioritate a acestor creanțe; chiar dacă s-ar considera că DT și DNA ar putea fi considerați creditori sub condiție suspensivă față de contestator, aceștia nu justifică ordinea de prioritate prevăzută la lit. e) a art. 865 C.proc.civ., întrucât aceștia nu dețin o creanță fiscală împotriva contestatorului, ci, sunt tot creditori chirografari ce intră în concurs cu ceilalți creditori de la ordinea de preferință a literei j), respectiv, LI și CD. Singurul creditor preferențial este AFP sector 1, ce se încadrează în categoria prevăzută de litera e) a art. 865 C.proc.civ. întrucât acesta deține o creanța fiscală împotriva sa.

Având în vedere obiecțiunile formulate de către contestator și susținute în cadrul ședinței de conciliere din data de 05.07.2019, BEJA A a încheiat procesul verbal al respectivei ședințe, menționând următoarele: diferența contestată a creanței BCR nu va fi distribuită către acest creditor, urmand a se elibera acestui creditor numai suma de 65.127,84 euro reprezentand partea din creanta necontestata; DNA și DT dețin creanțe sub condiție suspensivă împotriva contestatorului, având ordinea de preferință prevăzută de dispozițiile art.865 alin. (1) lit. e) C.proc.civ., astfel încât vor fi achitate în conformitate cu dispozițiile art. 882 alin. (2) C.proc.civ.;  creanțele creditorilor LI și CD se incadreaza in dispozitiile art.865 alin. (1) lit. j) C.proc.civ.

In continuare, instanta retine ca, prin contestatia de fata, debitorul a reiterat aceleasi obiectiuni si sustineri cu cele redate mai sus impotriva proiectului de distribuire din data de 05.06.2019.

In acest sens, in ceea ce priveste creanta BCR, se retine ca, nemultumirea constestorului este legata de diferenta de suma de 3.455,34 euro dintre suma de 68.583,18 euro, calculata la data de 31.05.2019 conform precizarii bancii si suma de 65.127,84 euro reprezentând debit restant calculat la data de 11.06.2018, pentru care a fost demarata executarea silita, in acest sens debitorul apreciind ca banca nu-i mai putea calcula dobanda in temeiul contractului de credit dupa data declararii scadentei sale anticipate.

Instanta apreciaza ca fiind intemeiata aceasta aparare a contestatorului pentru urmatoarele considerente:

Asa cum s-a retinut mai sus, la data de 31.05.2019, creditoarea BCR a depus la dosarul de executare o precizare prin care a aratat ca valoarea creantei datorate in baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit ipotecar bancar nr.904PF/28.11.2006 şi contractul de ipotecă autentificat sub nr.1407/28.11.2006 de BNPA G., actualizata la data de 31.05.2019 este de 68.583,18 euro, la care se adauga suma de 370 lei reprezentand contravaloarea raportului de evaluare, fara insa a explica in vreun fel de unde provine diferenta dintre suma de 65.127,84 euro reprezentând debit restant calculat la data de 11.06.2018, pentru care a fost demarata executarea silita si suma de 68.583,18 euro, calculata la data de 31.05.2019 (f.467 vol. 5), Nu au fost indicate niciun mod de calcul al diferentei de suma si nici temeiul legal sau contractual in baza caruia s-a realizat acest calcul.

In ceea ce priveste termenul in care contestatorul se putea plange de acest aspect, instanta retine ca, astfel cum rezulta din intreg continutul dosarului de executare, suma de 68.583,18 euro apare pentru prima data mentionata in adresa BCR catre executor din data de 31.05.2019, ea fiind preluata de catre acesta si trecuta direct in procesul-verbal de distribuire sume contestat in prezenta cauza, asttel incat aceasta critica este formulata in termen. Chiar in procedura de licitatie a fost avuta in vedere o creanta a BCR in suma de 65.127,84 euro, astfel cum aceasta a fost mentionata in somatia imobiliara din data de 12.11.2018 (f.117 vol. 3).

In continuare, instanta mai observa ca, abia in cuprinsul intampinarii formulate in prezenta cauza, intimata BCR a recunoscut faptul ca, diferenta de suma de dintre suma de 65.127,84 euro reprezentând debit restant calculat la data de 11.06.2018, pentru care a fost demarata executarea silita si suma de 68.583,18 euro, calculata la data de 31.05.2019, este reprezentata de dobanda majorata calculata in baza art.5 din contractul de credit incheiat cu debitorul, care reglementeaza acest aspect fara a se face distinctie intre partea de credit devenita restanta prin ajungerea la scadenta prevazuta in graficul de rambursare fara a fi achitata si partea din credit devenita restanta prin declararea scadentei anticipate si neachitata de catre debitor la data exigibilizarii sale devenita data scadentei creditului declarat exigibil anticipat. S-a mai sustinut ca, potrivit pct.5.5 din conditiile generale ale contractului de credit, dobanzile majorate (care, potrivit art.5 din contract, sunt dobanzile aplicabile creditului restant), se recupereaza cu prioritate din sumele incasate, inaintea oricaror alte creante, mai putin primele de asigurare si comisioanele. In concluzie, sustine intimata, contractul dintre parti reglementeaza atat dreptul bancii de a percepe dobanzi majorate pentru creditul restant cat si dreptul de a recupera aceste sume cu prioritate inaintea altor creante rezultate din acelasi contract de credit. Se mai arata ca, suma respectiva nu reprezinta o dobanda curenta calculata dupa data exigibilitatii ci o dobanda majorata care are temei contractual, fiind prevazuta la art.5 din contractul de credit.

Instanta nu poate impartasi insa acest punct de vedere al intimatei, pentru urmatoarele considerente:

Instanta observa ca, desi intimata numeste dobanda perceputa dobanda penalizatoare, dobanda majorata perceputa este una contractuala, perceputa in temeiul art.5 din contract. Conform acestui articol, dobanda majorata in functie de serviciul datoriei in cazul creditelor restante :a) pana la 30 de zile, este dobanda curenta inscrisa la punctul 4 la care se adauga 3 puncte procentuale ( conform art.4 din contract, dobanda este fixa in primul an de creditare-6,4%-iar pe restul perioadei de creditare este variabila si se calculeaza in functie de cotatie EURIBOR ls 6 luni, la care se adauga 6 puncte procentuale); b)peste 31 de zile, este dobanda curenta inscrisa la punctul 4 la care se adauga 3 puncte procentuale.

Or, instanta retine ca, dobanda contractuala majorata intitulata de catre intimata ca fiind dobanda penalizatoare putea fi perceputa de la data la care ratele nu au mai fost achitate, conform graficului de rambursare si dispozitiilor art.5 din contract, inclusiv dupa data declararii scadentei anticipate, insa numai pana la data formularii cererii de executare silita (ceea ce intimata a si facut).

Astfel, potrivit art.55 din OUG nr.52/2016:’’(1) După declararea scadenţei anticipate, se poate percepe doar o dobândă penalizatoare calculată pe bază de procent fix şi care nu poate fi mai mare de două puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii contractuale. (2) Prin excepţie de la prevederile art.53 alin.(1) şi ale art.54 alin.(1), dobânda penalizatoare se aplică la datoria exigibilă. Se interzice perceperea altor dobânzi după declararea scadenţei anticipate. (3) Pe parcursul procedurii de executare silită se interzice perceperea dobânzilor şi a dobânzilor penalizatoare.’’ 

Or, intimata a perceput in continuare dobanda contractuala penalizatoare si dupa data declansarii executarii silite, diferenta de 3.455,34 euro fiind perceputa nelegal, astfel incat aceasta urmeaza a fi inlaturata.

In ceea ce priveste sumele propuse a fi distribuite catre DNA si DT, instanta retine ca cererile si sustinerile debitorului-contestator sunt intemeiate numai in parte, astfel cum se va retine mai jos:

Prin ordonanţa din data de 26.01.2016 emisă de MP–Parchetul de pe lângă Î.–DNA în dosarul penal nr.197/P/2010, organele de urmărire penală au dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, până la concurenţa sumei de 8.252.503 lei asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului AV, şi anume asupra imobilului situat în B., str.  nr., et. , sector 1.

De asemenea, prin ordonanţa din data de 03.06.2016 emisă de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Î. –DT în dosarul penal nr.725/D/P/2015, organele de urmărire penală au dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, până la concurenţa sumei de 11.420.912 lei reprezentând prejudiciu reţinut în sarcina inculpatului AV, respectiv a sumei de 20.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente, asupra imobilului situat în B., str. nr., et., sector 1.

Dosarul penal nr.197/P/2010 a fost trimis in judecata, fiind inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr.6807/3/2016, in care a fost pronuntata sentinta penala nr.1188/12.07.2019, sentinta care nu este definitiva, in care parte civila este AN.

Prin sentinta mentionata, printre altele, in baza art.19 si art.397 alin.1 din Codul de procedură penală raportat la art.998-999 din Codul civil din 1864, s-a admis în parte acţiunea civila formulata de partea civila AN şi a fost obligat inculpatul AV să plătească acesteia suma de 6.342.873 de lei, cu titlu de despăgubiri materiale şi la plata tuturor obligaţiilor fiscale accesorii (majorări, penalităţi si dobânzi) calculate pentru acest debit potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, obligaţii fiscale ce urmează a fi calculate de la data când obligaţia principală a devenit scadentă şi până la data executării integrale a debitului. De asemenea, in temeiul art.404 alin. 4 lit. c din Codul de procedură penală, s-a mentinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor inculpatului, instituit prin ordonanta nr.197/P/2010 din data de 26.01.2016, dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie–DNA.

Dosarul de urmarire penala nr.725/D/P/2015 instrumentat de DT a fost trimis in judecata, fiind format dosarul penal nr.45360/3/2016 al Tribunalului Bucuresti, dosar care se afla inca pe rolul acestei instante, nefiind solutionat nici in fond.

Aceasta fiind situatia de fapt, instanta va retine in continuare paragrafele relevante pentru prezenta speta din Decizia nr.2/19.02.2018 pronunţată de Î.C.C.J.–Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr.463/05.06.2018 (obligatorie conform art. 517 alin. 4 C.pr.civ.). Astfel, prin respectiva decizie s-au stabilit urmatoarele:

-63. ’’.......măsurile asigurării în penal-a căror instituire este menită a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor aparținând învinuitului/suspectului, inculpatului sau părții responsabile civilmente, astfel după cum o spune expres art.249 alin. (1) din Codul de procedură penală (reglementare similară în substanță cu cea prevăzută de art. 163 din Codul de procedură penală de la 1968), au ca finalitate asigurarea luării măsurii confiscării speciale sau a confiscării extinse, a garantării executării pedepsei amenzii, a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune;

-68 ’’Nicio dispoziție legală a Codului de procedură penală ori a Codului de procedură civilă nu declară ca fiind inalienabile ori insesizabile bunurile asupra cărora a fost instituit un sechestru asigurător penal ori bunurile indisponibilizate, ceea ce presupune, implicit, că regimul juridic al unui bun grevat de o astfel de măsură nu este incompatibil cu derularea unei proceduri execuționale [în procedura civilă, măsura sechestrului asigurător instituită asupra unui bun supus unei proceduri execuționale aflate în curs dă dreptul creditorului în beneficiul căruia a fost instituită de a interveni în respectiva procedură, în condițiile art. 690 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă];

-71 ’’ Notarea ipotecară conferă măsurii asigurătorii opozabilitate față de terți, iar nu și prioritate în executare, neexistând vreun text de lege care să confere un drept de preferință celui în beneficiul căruia a fost instituită măsura, fie acesta chiar statul.’’;

-73- ’’Tot astfel, notarea ipotecară nu afectează în vreun fel valabilitatea ori ordinea de prioritate a garanțiilor și sarcinilor anterior instituite și înscrise în cartea funciară asupra aceluiași bun, neexistând nicio dispoziție normativă care să ofere suport pentru o asemenea susținere.’’;

-76-’’ Mai trebuie precizat, pornind de la finalitatea măsurilor asigurătorii din procesul penal, că instituirea lor poate servi conservării drepturilor părții civile, cu privire la cheltuielile de judecată sau la despăgubiri, caz în care dreptul asigurat este unul care va fi valorificat în cadrul executării silite civile deoarece, potrivit art.581 din Codul de procedură penală, dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile de judecată cuvenite părților se execută potrivit legii civile.’’

-77 ’’ Prin urmare, în acest caz, măsura asigurătorie astfel instituită tinde să apere un interes particular, iar beneficiarul acesteia-parte civilă în procesul penal-este titularul unei creanțe incerte sau eventuale care, în caz de condamnare definitivă a inculpatului, va deveni un simplu creditor chirografar.’’

-78. ’’Atunci când măsura asigurătorie se adoptă în vederea garantării executării pedepsei amenzii, a reparării pagubei produse statului prin infracțiune (spre exemplu, evaziunea fiscală), a plății cheltuielilor judiciare datorate statului ori luării măsurii confiscării speciale și a confiscării extinse, raporturile ulterioare pronunțării hotărârii penale definitive vor fi guvernate de Codul de procedură fiscală (Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare), iar titularul creanței incerte este, în toate aceste cazuri, statul.’’

-79 ’’ Sumele datorate cu titlu de amendă penală, despăgubiri rezultând din săvârșirea de infracțiuni ori cheltuieli avansate de stat pentru derularea procedurilor judiciare, întrucât constituie venituri la bugetul de stat, intră în categoria creanțelor bugetare menționate de art.1 pct.7 din Codul de procedură fiscală (iar nu a creanțelor fiscale, concept utilizat în legislația și doctrina anterioară, dar care în prezent corespunde sumelor datorate cu titlu de impozite, taxe și contribuții sociale, menționate ca atare prin dispozițiile art. 1 pct. 11 din Codul de procedură fiscală), în care se includ orice sume ce se cuvin bugetului general consolidat.’’

-80 ’’ Asupra acestor sume și pentru realizarea lor pe cale silită, statul nu are un drept de preferință, astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art.258 și 259 din Codul de procedură fiscală ori din cuprinsul art.865 din Codul de procedură civilă, aplicabil pentru acele cazuri de excepție, menționate de art.220 alin. (13) și (14) din Codul de procedură fiscală, când executarea silită, inclusiv pentru realizarea obligațiilor fiscale, are loc după regulile prevăzute de Codul de procedură civilă și prin executorii judecătorești ce aplică dreptul comun.’’

-81 ’’ În ceea ce privește pedeapsa amenzii mai trebuie precizat că, așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art.497 alin.(3) și art.559 din Codul de procedură penală, aceasta se execută silit potrivit procedurii de executare silită a obligațiilor fiscale reglementate de Codul de procedură fiscală doar când a fost aplicată persoanelor juridice, iar acestea nu și-au îndeplinit obligația de plată în termenul stabilit de lege, în timp ce, în ipoteza similară în care s-ar găsi persoana fizică, consecința este cea a înlocuirii pedepsei amenzii cu cea a închisorii sau, după caz, a unei munci neremunerate în folosul comunității, potrivit dispozițiilor art.63 și 64 din Codul penal, iar nu executarea silită.’’

-85 ’’.... (ii) O măsură cu funcție asigurătorie, cum este sechestrul asigurător în materie penală, nu poate bloca executarea unui drept de creanță care are un caracter cert și care se desfășoară în temeiul unui titlu executoriu..... (v) În situația în care creditorul urmăritor are (și) o ipotecă asupra bunului ce face obiectul urmăririi, pentru care formalitățile de publicitate au fost făcute anterior înscrierii sechestrului în cartea funciară, suspendarea executării este și lipsită de interes, având în vedere că ipoteca îi conferă creditorului ipotecar prioritate chiar în ipoteza în care procesul penal s-ar finaliza cu o soluție de condamnare, iar măsurile asigurătorii ar fi menținute în vederea realizării scopului pentru care au fost înființate. Altfel spus, în situația sechestrului penal ne aflăm în prezența unei creanțe eventuale, incerte, care își are izvorul în fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu și care angajează răspunderea civilă delictuală a învinuitului/suspectului sau inculpatului, creanță care se va plăti în ordinea de preferință determinată de dispozițiile art.865 și 867 din Codul de procedură civilă (art. 563 și 564 din Codul de procedură civilă de la 1865) ori, după caz, de dispozițiile art. 258 și 259 din Codul de procedură fiscală.’’

-87 -’’ Precum s-a arătat în cele de mai sus, instituirea de măsuri asigurătorii în procesul penal nu naște în patrimoniul statului (în calitate de potențial creditor) un drept de preferință față de alți creditori, decât în condițiile și limitele impuse de legislația în vigoare, așa cum prevede în mod expres art.2.328 din Codul civil-potrivit căruia preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele lor se reglementează prin legi speciale, însă o asemenea preferință nu poate afecta drepturile anterior dobândite de către terți-și art.153 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele lor nu va fi opozabilă terților înainte de momentul la care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate, o asemenea preferință va dobândi rang de prioritate de la momentul la care preferința a fost făcută publică. De asemenea, nicio dispoziție legală nu conferă statului prioritate în ipoteza în care asupra unui bun ipotecat au fost instituite măsuri asigurătorii în procesul penal.’’

-88 ’’ Nu există niciun temei de a deduce, din faptul transformării creanței eventuale a statului într-una certă, lichidă și exigibilă, ca efect al hotărârii de condamnare, și existența unui rang prioritar a acesteia în raport cu altele, garantate ipotecar, în privința cărora au fost efectuate, anterior notării sechestrului asigurător penal, toate formalitățile de publicitate.’’

-89 ’’ În măsura în care procesul penal s-ar finaliza cu o soluție de condamnare, creanța eventuală a statului s-ar transforma în creanță certă, lichidă și exigibilă, care ar avea caracterul unei creanțe bugetare și care s-ar putea pune în executare cu respectarea normelor din Codul de procedură fiscală.’’

-97 ’’ Prin urmare, pentru a proceda la executarea silită a bunului ce face obiectul sechestrului, creditorul (chirografar sau ipotecar) nu trebuie să parcurgă procedura contestației împotriva măsurii asigurătorii prevăzute de art. 250 din Codul de procedură penală (art. 168 din Codul de procedură penală de la 1968), întrucât executarea silită nu este condiționată de ridicarea sechestrului. În urma vânzării silite a imobilului ipotecat se va proceda la îndestularea cu prioritate a creditorului, urmând ca restul de preț obținut, în măsura în care va exista, să fie indisponibilizat pentru acoperirea creanțelor derivate din cauza penală.’’

Àstfel, instanta retine ca, in mod eronat prin proiectul de distribuire sume din data de 05.06.2019 executorul judecatoresc a propus dintribuirea de sume de bani in favoarea DNA si DT intrucat nu aceste institutii au calitatea de creditoare ale debitorului AV.

In acest sens, se observa ca, asa cum rezulta din actele dosarului, prin ordonanţa din data de 26.01.2016 emisă de Ministerul Public–Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie–DNA în dosarul penal nr.197/P/2010, organele de urmărire penală au dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, până la concurenţa sumei de 8.252.503 lei reprezentand prejudiciul adus bugetului de stat, asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului AV, şi anume asupra imobilului situat în B., str.  nr., et. , sector 1.

De asemenea, prin ordonanţa din data de 03.06.2016 emisă de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie–DT în dosarul penal nr.725/D/P/2015, organele de urmărire penală au dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, până la concurenţa sumei de 11.420.912 lei reprezentând prejudiciu reţinut în sarcina inculpatului AV, respectiv a sumei de 20.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente, asupra imobilului situat în B., str. A. nr., et. , sector 1.

Asadar, masurile asigurătorii ale sechestrului instituite de DNA si DT au avut ca scop garantarea reparării pagubei produse statului prin infracțiune (evaziunea fiscală) si a plății cheltuielilor judiciare datorate statului. Astfel cum rezulta cu evidenta la o simpla verificare a portalului instantelor de judecata cu privire la partile civile din cele doua dosare penale (pe care de altfel executorul a si realizat-o), parte civila in cele doua dosare penale aflate pe rolul Tribunalului Bucuresti cu nr.6807/3/2016 si nr.45360/3/2016 este AN, iar nu DNA si/sau DT care nu reprezinta decat organele de urmarire penala care au instituit masurile asiguratorii respective conform competentelor ce le revin. De asemenea, si cheltuielile judiciare urmeaza a fi achitate tot catre AN conform celor stabilite mai sus de catre ICCJ.

De altfel, instanta retine ca, prin chiar intampinarea formulata in cauza, DNA a aratat clar faptul ca aceasta institutie nu a fost niciodata creditoarea contestatorului ci numai autoritatea care a instituit masura asiguratorie in beneficiul partilor civile din dosarul penal, in speta AN, fata de care a fost admisa in parte actiune civila in dosarul penal nr.6807/3/2016.

Mai mult, instanta mai observa ca, aceste aspecte i-au fost semnalate executorului si in cadrul dosarului de executare atunci cand acesta a emis adrese catre DNA si DT pentru a le cere acestora sa indice stadiul solutionarii dosarelor de urmarire penala nr.197/P/2010 si nr.725/D/P/2015 si sa indice datele de identificare ale persoanei titulare a dreptului de creanta rezultat din sechestrul asigurator instituit prin cele doua ordonante (f.87-88 vol. 3), cele doua institutii specificand clar faptul ca cele doua dosare de urmarire penala au fost trimise in judecata, fiind indicate si dosarele de instanta (f.105 vol. 3, f. 198 vol. 4, f.440-441 vol. 5). Se mai retine de asemenea ca, la dosarul de executare se afla si extrase de pe portalul instantelor de judecata cu privire la cele doua dosare penale din care rezulta clar cine s-a constituit parte civila, respectiv AN (f. 238-239 vol. 4).

Asadar, in mod nelegal executorul judecatoresc a propus distribuirea sumelor respective catre DNA si DT intrucat nu aceste institutii detin creante impotriva debitorului, ci AN.

In legatura cu sumele pentru care s-a dispus instituirea sechestrului pentru garantarea reparării pagubei produse statului prin infracțiune (evaziunea fiscală) si a plății cheltuielilor judiciare datorate statului, instanta retine ca, potrivit considerentelor Deciziei nr.2/19.02.2018 pronunţată de Î.C.C.J.–Completul competent să judece recursul în interesul legii, acestea au urmatoarele caracteristici: avand in vedere ca instituirea masurilor asiguratorii au fost destinata sa serveasca conservării drepturilor părții civile AN, cu privire la cheltuielile de judecată sau la despăgubiri, dreptul asigurat este unul care va fi valorificat în cadrul executării silite civile; raporturile ulterioare pronunțării hotărârilor penale definitive vor fi guvernate de Codul de procedură fiscală (Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare), iar titularul creanțelor incerte este statul prin AN; creanța eventuala a statului se transforma într-una certă, lichidă și exigibilă, ca efect al hotărârii de condamnare definitive; in măsura în care procesul penal s-ar finaliza cu o soluție de condamnare, creanța eventuală a statului s-ar transforma în creanță certă, lichidă și exigibilă, care ar avea caracterul unei creanțe bugetare și care s-ar putea pune în executare cu respectarea normelor din Codul de procedură fiscală; aceste sume constituie venituri la bugetul de stat si intră în categoria creanțelor bugetare menționate de art.1 pct.7 din Codul de procedură fiscală (iar nu a creanțelor fiscale, concept utilizat în legislația și doctrina anterioară, dar care în prezent corespunde sumelor datorate cu titlu de impozite, taxe și contribuții sociale, menționate ca atare prin dispozițiile art. 1 pct. 11 din Codul de procedură fiscală), în care se includ orice sume ce se cuvin bugetului general consolidat; asupra acestor sume și pentru realizarea lor pe cale silită, statul nu are un drept de preferință, astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art.258 și 259 din Codul de procedură fiscală ori din cuprinsul art.865 din Codul de procedură civilă, aplicabil pentru acele cazuri de excepție, menționate de art.220 alin. (13) și (14) din Codul de procedură fiscală, când executarea silită, inclusiv pentru realizarea obligațiilor fiscale, are loc după regulile prevăzute de Codul de procedură civilă și prin executorii judecătorești ce aplică dreptul comun; în situația sechestrului penal ne aflăm în prezența unei creanțe eventuale, incerte, care își are izvorul în fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu și care angajează răspunderea civilă delictuală a învinuitului/suspectului sau inculpatului, creanță care se va plăti în ordinea de preferință determinată de dispozițiile art.865 și 867 din Codul de procedură civilă (art. 563 și 564 din Codul de procedură civilă de la 1865) ori, după caz, de dispozițiile art. 258 și 259 din Codul de procedură fiscală;  in urma vânzării silite a imobilului ipotecat se va proceda la îndestularea cu prioritate a creditorului, urmând ca restul de preț obținut, în măsura în care va exista, să fie indisponibilizat pentru acoperirea creanțelor derivate din cauza penală.

Asadar, acestea sunt aspectele pe care executorul judecatoresc ar fi trebuit sa le aiba in vedere si pe care va trebui sa le aiba in vedere in continuare, in ceea ce priveste creantele din cele doua dosare penale.

In acest sens, in raport de cele retinute mai sus, instanta nu poate primi cererile contestatorului ca instanta sa dispuna plata cu prioritate a creditorilor LI, CD si AFP  si să se dispuna consemnarea restului sumei de plată după îndestularea creditorilor LI, CD și AF Sector 1 într-un cont indicat de către contestator, la dispoziția acestuia. Aceasta deoarece, conform deciziei ICCJ mentionate, in urma vânzării silite a imobilului ipotecat se va proceda la îndestularea cu prioritate a creditorului ipotecar, urmând ca restul de preț obținut, în măsura în care va exista, să fie indisponibilizat intrucat, in măsura în care procesul penal s-ar finaliza cu o soluție de condamnare, creanța eventuală a statului s-ar transforma în creanță certă, lichidă și exigibilă, care ar avea caracterul unei creanțe bugetare, conform art.1 pct.7 din Codul de procedură fiscală, creanță asupra careia pentru realizarea sa pe cale silită, statul nu are un drept de preferință, astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art.258 și 259 din Codul de procedură fiscală ori din cuprinsul art.865 din Codul de procedură civilă, astfel incat se va plăti în ordinea de preferință determinată de dispozițiile art.865 și 867 din Codul de procedură civilă (art. 563 și 564 din Codul de procedură civilă de la 1865) ori, după caz, de dispozițiile art. 258 și 259 din Codul de procedură fiscală, in acest mod urmand sa procedeze executorul judecatoresc.

Mai mult, instanta retine ca, la acest moment, numitul CD nici macar nu are calitatea de creditor al contestatorului intrucat, asa cum s-a retinut mai sus, din verificarea portalului instantelor in baza rolului activ a rezultat faptul ca, prin incheierea din data de 05.07.2019, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.16334/299/2019 a fost respinsa cererea de încuviinţare a cererii de intervenţie în cursul executării silite, formulată de petentul B.E.J.A. „A” in dosarul de executare nr.1763/2018, privind pe creditorul intervenient CD şi pe debitorul AV, ca neîntemeiată, iar dosarul se afla in apel pe rolul Tribunalului Bucuresti- Secţia a-III-a Civilă cu termen de judecata la data de 14.04.2020.

De asemenea, in dosarul de executare nu exista nici incheierea pronuntata de catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti prin care sa fi fost încuviinţata cererea de intervenţie în cursul executării silite formulata de creditoarea AF a SECTORULUI 1.

In ceea ce priveste sustinerea contestatorului conform careia in privinta creantelor eventuale rezultate din cele doua dosare penale nu ar fi fost respectat termenul prevăzut de art.870 alin. (1) din Codul de procedură civilă iar la dosarul de executare nu se află depuse decât copii xerox, nicidecum originale sau copii certificate ale ordonanţelor de instituire a sechestrelor, fapt ce atrage sancţiunea înlăturării titularului creantei eventuale, ANAF, de la distribuirea sumelor rezultate din executare, prevăzută de disp. art. 869 pct. 5 Cod Procedură Civilă, instanta retine ca acesta sustinere este nefondata deoarece, la dosarul de executare se afla copii ale celor doua ordonante prin care au fost instituite masurile asiguratorii iar acestea sunt inscrise si in cartea funciara a imobilului respectiv, fiind suficient in opinia instantei pentru a se retine calitatea de creditor eventual a statului prin ANAF.

Pentru aceste considerente, instanta va admite in parte contestatia la executare formulata in contradictoriu cu intimatii B S.A., AF Sector 1, AN, CD, LI, MP- PARCHETUL DE PE LANGA Î.-DNA și MP PARCHETUL DE PE LANGA Î.-DT, pe cale de consecinta:

- va anula in parte proiectul de distribuire sume din data de 05.06.2019 si procesul-verbal din data de 05.07.2019, incheiate in dosarul de executare nr.1763/2018 al BIROULUI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI A, respectiv cu privire la suma de 3.455,34 euro din suma de 68.583,18 euro propusa a fi distribuita catre B. S.A., cu privire la suma de 465.315,77 lei propusa a se consemna la dispozitia MP-PARCHETUL DE PE LANGA Î.-DNA si la suma de 643.899,41 lei propusa a se consemna la dispozitia MP PARCHETUL DE PE LANGA Î.-DT;

- va respinge in rest ca neintemeiata contestatia la executare.

In ceea ce priveste cererea contestatorului privind plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxa de timbru, instanta retine ca, potrivit art.45 alin.1 lit. f si art.45 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013:“Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă; (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) şi i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei...”

Prin urmare, in raport de solutia pronuntata in cauza cu privire la contestatia la executare, in baza art.45 alin.1 lit. f si art.45 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013, instanta retine ca contestatorul are dreptul la restituirea taxei de timbru in suma de 1.000 lei astfel incat aceasta suma nu poate fi pusa in sarcina intimatilor.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată reprezentand onorariul de avocat in suma de 4.000 lei, instanta retine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Contestatorul nu a facut insa dovada achitarii efective a sumei de 4.000 lei catre aparatorul sau, depunand la dosar numai o factura din data de 09.12.2019. In cuprinsul sau s-a mentionat faptul ca a fost achitata in numerar la momentul eliberarii sale. Or, chiar asa fiind, instanta apreciaza ca aparatorul ar fi trebuit sa elibereze contestatorului o chitanta prin care sa ateste plata sumei respective, in opinia instantei mentiunea conform careia factura a fost achitata in numerar la momentul eliberarii sale nefiind suficienta pentru a se face dovada efectiva a achitarii respectivei sume. De asemenea, se mai retine ca factura in discutie nu are o serie si un numar, fiind deci informa.

Pentru aceste considerente, instanta va respinge ca neintemeiata cererea contestatorului privind plata cheltuielilor de judecata.

Conform art.717 alin.2 C.pr.civ., instanţa sesizată cu contestaţie la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Astfel, având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa va obliga contestatorul sa achite in contul BIROULUI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI A. suma de 747,32 lei, aferenta transmiterii la instanta a dosarului de executare nr.1763/2018.

In baza art.720 alin.4 din noul cod de procedura civila, prezenta hotarare se va comunica si BIROULUI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI ASOCIAŢI A.

Domenii speta

Spete similare