Uzucapiune . Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului u.a.t.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.04.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 9830/299/2019, reclamantele NA și NN, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B. , prin Primarul General, au solicitat instanței să constate că au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp, situat în B., str. V.  nr. ..., sector 1 și, prin accesiune, dreptul de proprietate asupra construcției pe care au edificat-o pe acest teren.

În motivare, reclamantele au arătat că, la data de 06.08.1967, reclamanta NN, împreună cu soțul său, NS, au cumpărat, cu un preț de 4.500 lei, terenul în suprafață de 250 mp, situat în B. , str. V. nr. ..., sector 1, de la numitul TI, care a afirmat că este proprietarul imobilului conform unui act de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16.09.1945, transcris sub nr. 45879/945 de Tribunalul Ilfov.

Aceștia au edificat în anul 1967 pe terenul anterior menționat o locuință din paiantă cu anexe gospodărești, în suprafață de aproximativ 132 mp.

Reclamantele au precizat că, din anul 1967 și până în anul 2006, când a decedat NS, și în continuare împreună cu fiica sa, NAC, reclamanta NN a plătit în fiecare an impozitele și taxele aferente terenului și construcțiilor, stăpânind acest imobil continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar. De asemenea, sunt cunoscuți de vecini ca fiind adevărații proprietari.

Potrivit art. 1890 C.civ., toate acțiunile, atât cele reale, cât și cele personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile și pentru care n-a definit un termen de prescripție, se vor prescrie în 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripție să fie obligat să producă un titlu și fără să i se poată opune reaua-credință. Dreptul de proprietate asupra unui bun imobil se poate dobândi prin uzucapiunea de 30 de ani fără să existe just titlu și bună-credință, dar cu condiția ca cel care o invocă să fi exercitat în acest interval de timp o posesie utilă. Pentru a se prescrie, art. 1847 C.civ. impune ca posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Conform susținerilor reclamantelor, chemarea în judecată a autorității administrative locale este perfect justificată în condițiile în care Municipiul București – Direcția de Evidență a Proprietății le-a indicat pe ele ca titulare de rol, iar Direcția de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1, prin adresa nr. 539456/21.02.2019, a arătat în istoricul de rol că singurele deținătoare ale terenului sunt reclamantele.

Față de cele anterior expuse, reclamantele au solicitat să se rețină că sunt întrunite condițiile legale în vederea invocării uzucapiunii de 30 de ani și să se constate dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp, situat în B., str. V. nr. ..., sector 1 și prin accesiune, asupra construcțiilor edificate pe teren, fiind îndeplinite cerințele prescripției achizitive reglementate de art. 1846-1847 C.civ., având posesia imobilului (teren și locuința de pe teren) pe o perioadă ce depășește termenul de prescripție achizitivă de 30 de ani, prevăzut de art. 1890 C.civ..

În drept, reclamantele au invocat dispozițiile art. 1837-1890 C.civ..

În probațiune, reclamantele au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale constând în audierea martorilor MS și CM, a probei cu expertiză în specialitatea topografie și a probei cu expertiză în specialitatea evaluare proprietăți imobiliare. Acestea au depus un set de înscrisuri (f. 5-16).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 9.528,32 lei, conform chitanțelor atașate la dosar (f. 3, 45).

La data de 19.04.2019, respectiv la data de 23.04.2019, reclamantele au depus precizări privitoare la valoarea imobilului și la modul de calcul al acestei valori, atașând un set de înscrisuri (f. 26-37).

Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

La dosarul cauzei au fost depuse informațiile solicitate Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, Primăriei Municipiului B. – Serviciul Evidență, analiză, soluționare și gestiune notificări Legea nr. 10/2001, Primăriei Municipiului București – Direcția Patrimoniu – Serviciul Evidență Patrimoniu, Primăriei Sectorului 1 București – Direcția cadastru, fond funciar, patrimoniu și registru agricol, Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 și Comisiei Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (f. 64-81).

La data de 01.11.2019, respectiv la data de 21.11.2019, Camera Notarilor Publici București, respectiv B.I.N. M au depus informațiile solicitate cu privire la procedura succesorală de pe urma defunctului TI (f. 84-88).

La data de 19.12.2019, respectiv la data de 21.11.2019, Camera Notarilor Publici București, respectiv S.P.N. L. au depus informațiile solicitate cu privire la procedura succesorală de pe urma defunctului TD (f. 97, 108-110).

La termenul din data de 29.01.2020, reclamantele au depus cerere modificatoare (f. 114), prin care au înțeles să îl cheme în judecată, în calitate de pârât, și pe numitul TD.

La termenul din data de 11.03.2020, instanța a admis excepția tardivității formulării cererii modificatoare, invocată din oficiu, și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București prin Primarul General.

La data de 23.03.2020, reclamantele au depus concluzii scrise și practică judiciară (f. 127-138).

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București prin Primarul General, invocată din oficiu, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 36 C.pr.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, însă existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța este ținută de cadrul procesual trasat prin conținutul cererii, astfel încât reclamanții sunt datori să justifice și calitatea procesuală a persoanei chemate în judecată.

În prezenta cauză, prin cererea de chemare în judecată, reclamantele NA și NN au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B., prin Primarul General, să constate că au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp, situat în B., str. V. nr. .., sector 1 și, prin accesiune, dreptul de proprietate asupra construcției pe care au edificat-o pe acest teren.

Instanța reține că uzucapiunea este acel mod originar de dobândire a proprietății prin exercitarea neîntreruptă a posesiei asupra unui bun, transformând o aparență îndelungată de proprietate într-un raport de proprietate cert. Așadar, uzucapiunea constituie un beneficiu acordat de lege posesorului ce a stăpânit bunul o perioadă de timp stabilită de lege, ca un adevărat proprietar, reprezentând totodată și o sancțiune împotriva proprietarului care, dând dovadă de pasivitate, a lăsat o perioadă îndelungată bunul său în posesia altei persoane.

Astfel, în acțiunea privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului, dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, reclamant este cel care posedă bunul și invocă prescripția achizitivă, iar pârât este cel în patrimoniul căruia s-a stins dreptul de proprietate din cauza pasivității sale pe o perioadă lungă de timp.

Așadar, întrucât pentru a se constitui ca un mod valabil de dobândire a dreptului de proprietate, uzucapiunea trebuie să fie opusă adevăratului proprietar, calitatea procesuală pasivă revine proprietarului bunului, dovada acestei calități fiind necesar a fi făcută cu acte de proprietate. Cu toate acestea, instanța admite că există situații excepționale în care, chiar în lipsa unui titlu de proprietate, unitatea administrativ-teritorială justifică legitimitate procesuală, însă acestea sunt condiționate, în baza art. 477 și art. 646 C.civ. din 1864, de faptul că nu poate fi identificată nicio altă persoană care să pretindă un drept de proprietate asupra bunului în privința căruia se invocă uzucapiunea.

În această direcție este orientată, de altfel, și practica judiciară majoritară, așa cum a fost ea evidențiată în Decizia nr. 24 pronunțată la data de 03.04.2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1845 coroborat cu art. 1847 din Codul civil din 1864 și art. 36 C.pr.civ, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Călărași - Secția civilă, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1845 coroborat cu art. 1847 din Codul civil de la 1864 și art. 36 din Codul de procedură civilă, în cazul uzucapiunii pentru un imobil situat în intravilan, neînscris în cartea funciară, când posesia a început anterior intrării în vigoare a Codului civil, calitatea procesuală pasivă aparține unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază se află situat imobilul.“

În cuprinsul deciziei anterior menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele: „86. Din examenul jurisprudențial al hotărârilor selectate de curțile de apel rezultă că, în proporție considerabilă, opinia majoritară a instanțelor este în sensul că atât timp cât nu există alte persoane (fizice sau juridice) care să exhibe un titlu de proprietate asupra imobilului în legătură cu care s-a cerut a se constata intervenită prescripția achizitivă, se consideră că nemișcătorul aparține domeniului public sau privat al unității administrativ-teritoriale, din raza imobilului, care are calitate procesuală pasivă. 87. Ca atare, în majoritatea spețelor examinate s-a decis că în condițiile în care nu poate fi identificată vreo persoană care să justifice existența unui drept de proprietate asupra terenului, calitatea procesuală pasivă este determinată de regimul juridic al imobilului, în aceleași condiții ca și atunci când proprietarul acestuia a decedat, fără moștenitori, iar succesiunea este vacantă. 88. Au fost invocate, în acest sens, prevederile art. 26 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, care stabilesc în mod expres entitatea în patrimoniul căreia intră terenurile persoanelor decedate, fără moștenitori, precum și cele ale art. 4 din Legea nr. 213/1998, art. 477, art. 646 și art. 680 din Codul civil de la 1864, în virtutea cărora unitatea administrativ-teritorială este prezumată ca proprietară a tuturor bunurilor fără stăpân, care sunt de interes local, de pe raza sa teritorială.89. S-a reținut că în această situație particulară a inexistenței unei persoane care să revendice drepturi asupra nemișcătorului, în calitate de proprietar sau de moștenitor al proprietarului inițial al terenului, a respinge acțiunea în constatarea uzucapiunii pe considerentul că unitatea administrativ-teritorială este lipsită de capacitate procesuală pasivă ar echivala cu lipsirea reclamanților din astfel de cauze de orice posibilitate de valorificare a drepturilor lor, în situația în care, se arată, chiar Curtea Europeană a reținut existența unui drept protejat de Convenție, din situații de fapt, cu mare persistență în timp, de care legea leagă producerea unor efecte juridice.”

În acest context, instanța reține că reclamantele nu au făcut dovada faptului că pârâtul Municipiul B. este proprietarul imobilului în suprafață de 250 mp, situat în B., str. V. nr. .., sector 1, iar din înscrisurile depuse la dosar nu reiese nici situația excepțională anterior menționată, care ar justifica calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.

În acest sens, instanța are în vedere că, la data de 06.08.1967, reclamanta NN și soțul acesteia, NS, au cumpărat de la numitul TI, printr-un înscris sub semnătură privată, denumit „act de vânzare-cumpărare” (f. 14), terenul viran în suprafață de 250 mp, situat în B., str. V. nr. .., acesta din urmă fiind proprietarul imobilului conform actului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16.09.1945, transcris sub nr. 45879/945 de Tribunalul Ilfov (f. 15-16). De la acea dată reclamantele au pretins că au intrat în posesia terenului pe care l-ar fi stăpânit și ulterior decesului lui NS.

Așa cum rezultă din adresa emisă la data de 24.09.2019 de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (f. 64), TI a decedat în anul 2005, întreaga sa moștenire revenindu-i numitului TDD, în calitate de fiu, conform certificatului de moștenitor legal nr. 23/11.05.2005 emis de B.I.N. M. (f. 88).

Ulterior, la data de 14.05.2015, a decedat și numitul TD, moștenirea acestuia revenindu-i în integralitate fratelui său, TI, astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 14/17.04.2017 emis de S.P.N L. (f. 109), acesta fiind identificat în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (f. 113).

Prin urmare, întrucât succesiunea proprietarului inițial, TI, și cea a moștenitorului acestuia, TD, nu au fost vacante, iar imobilul nu a rămas fără stăpân, cel care ar putea pretinde în prezent dreptul de proprietate asupra imobilului este moștenitorul moștenitorului proprietarului inițial, și anume TI, și nu pârâtul Municipiul B., nefiind dovedită astfel calitatea sa procesuală pasivă.

De altfel, reclamantele nici nu au justificat inițial calitatea procesuală pasivă a pârâtului Municipiul B. în raport de faptul că dreptul de proprietate asupra terenului i-ar reveni acestuia, ci doar prin prisma faptului că Direcția de Evidență a Proprietății le-a indicat pe reclamante ca fiind titularele rolului fiscal. Or, împrejurarea că reclamanta NN figurează în evidența fiscală cu imobilul anterior menționat nu are nicio relevanță în justificarea calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B..

Nici dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, invocate de reclamante prin notele scrise, nu sunt de natură să justifice calitatea procesuală a pârâtului Municipiul București, întrucât acestea au ca situație premisă faptul că terenurile au rămas la dispoziția autorităților administrației publice locale de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori. Or, așa cum s-a arătat în cele ce preced, proprietarul inițial a avut un moștenitor, TD, care, la rândul său, a fost moștenit de TI, iar acesta a fost identificat în urma demersurile efectuate de instanță.

În mod similar, accesiunea imobiliară artificială este o sancțiune împotriva proprietarului construcției, al cărui drept de proprietate se stinge prin exercitarea de către proprietarul terenului a dreptului său potestativ de a dobândi dreptul de proprietate asupra construcției. Or, nefiind făcută dovada faptului că dreptul de proprietate asupra terenului se află în patrimoniul pârâtului Municipiul B., acesta nu justifică calitate procesuală pasivă nici în privința acestui capăt de cerere.

Față de considerentele expuse, instanța apreciază că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B. prin Primarul General, invocată din oficiu, motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele NA și NN în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B. Prin Primarul General, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, având în vedere că la termenul din data de 11.03.2020 a admis excepția tardivității formulării cererii modificatoare, prin care reclamantele l-au chemat în judecată în calitate de pârât și pe numitul TI, instanța va respinge cererea modificatoare, ca tardiv formulată.

Domenii speta

Spete similare