Întoarcere executare. Excepția autoritatii de lucru judecat. Aplicarea art. 168 alin. (1) și (2) c. proc. fisc..

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 06.06.2019 sub nr. 17598/3/2019 reclamanta S.C. L. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele D. și A., a solicitat obligarea A. la restituirea sumelor încasate în baza actelor de executare anulate de către Judecătoria Sector 1 București, respectiv de Tribunalul București, în Dosarul civil Nr. 22720/299/2016, respectiv în Dosarul civil Nr. 11544/299/2016, în cuantum total de 13.835,81 lei, precum și obligarea D. în reprezentarea A.  la restituirea tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de desfăşurarea prezentei proceduri judiciare.

În motivarea cererii, s-a arătat că pretențiile reclamantei sunt pe deplin justificate, prezentul demers judiciar având la baza atât interesul reclamantei de a primi un răspuns în raport cu cererea sa de la A. , dar mai cu seama față de interesul sau legitim de a-și recupera sumele de care a fost în mod nelegal deposedată, ca urmare a unor acte de executare deosebit de oneroase, dar afectate de cauze de nulitate. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 168 C. proc. fisc. “(1) Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată. (2) În situația în care s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective’’. Se naște dreptul societății de a solicita D. , ca reprezentantă a A. , potrivit Ordinului nr. 1104/ 2013 al Președintelui A. , privind aprobarea structurii organizatorice a Direcțiilor  , restituirea sumelor retrase din contul societății, în baza actelor de executare silită declarate de către instanță în mod definitiv drept lovite de nulitate absolută, pentru cauzele evidente de nelegalitate de care erau afectate.

Judecătoria Sectorului 1 București a dispus prin Sentința civila Nr. 15628/22.09.2016, pronunțată în Dosarului Nr. 22720/299/2017, anularea tuturor actelor de executare inițiate în cauză, respectiv a Adresei de înființare a popririi Nr. 803475, prin intermediul căreia se instituia poprirea contului bancar al reclamantei pentru suma de 20.000 lei, aferent titlului executoriu Nr. 1704/29.07.2014. Soluția a fost menţinută de Tribunalul București care, prin efectul Deciziei civile Nr. 1349/26.04.2047 a dispus respingerea apelului formulat de D.

În continuare, A. a emis Somația de executare Nr. 40/80/182017/723088 în cuprinsul Dosarului de executare nr. 18178362, în cuantum de 49.547 lei precum şi titlul executoriu Nr. 133206 din data de 03.03.2017, în cuantum de 49.547 lei. Prin Adresa de înfiinţare a popririi Nr. 132132/13.03.2017 s-a instituit poprirea executorie asupra conturilor societății, pentru suma de 10.123 lei. Prin Sentința civilă 4653/13.06.2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul Nr. 11544/299/2016, instanţa a dispus printre altele: „Admite. în parte cererea în contradictoriu cu intimata A. . Dispune anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 18178362, respectiv somația nr. 137328/03.03.2017, titlul executoriu nr. 133209/03.03.2017 și adresa de înființare a popririi nr. 132132/13.03.2017”, soluția fiind menținută de Tribunalul București, care prin efectul Deciziei Nr. 936/09.03.2019 a respingerea apelului formulat de D.

 În urma unei adrese primite de la terțul poprit, R.  S.A. s-a precizat că „Referitor la adresa nr. 132132/13.03.2017, în data de 23.03.2017, s-a instituit poprire executorie, până la concurenta sumei de 10.123 lei, în baza adresei cu nr. 132132/13.03.2017 emisa de A.. În contul organului fiscal s-a efectuat o plată în valoare de 10.123 lei, în data de 27.03.2017, în urma căreia poprirea a fost ridicată”.

Consideră reclamanta că sumele ce au constituit obiectul executării silite iniţiate de către A. , anulate de către Judecătoria Sectorului 1 București, în primul ciclu procesual, dar și de Tribunalul București, în calea de atac a apelului, în cele două dosare civile constituite pe rolul acestor instanţe, Dosar Nr. 11544/299/2016 și Dosar Nr. 22720/299/2016, trebuie restituite societății, dat fiind că acestea au făcut obiectul unor de acte de executare lovite de nulitate absolută, anulate ulterior de către instanță. De vreme ce actele de executare inițiate în cauză au fost afectate de cauze veritabile de nulitate absolută, pe cale de consecință, plățile astfel efectuate constituite plați nedatorate, ca urmare a inexistentei titlului executoriu. Potrivit dispozițiilor art. 226 alineatul (1) si (2) C. proc. fisc. „(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30. (2) în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanțele fiscale, principale și accesorii, neachitate la scadență, stabilite și individualizate în titluri de creanță fiscală întocmite și comunicate în condițiile legii, precum și creanțele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță fiscală emis și comunicat în condițiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.

În considerentele hotărârilor judecătorești susmenționate s-a arătat ca titlurile de creanță ce constituie obiectul titlurilor executorii anulate, nu au fost comunicate către reclamanta S.C. L. S.R.L. astfel încât aceste creanțe să fie considerate certe, lichide și exigibile, motiv pentru care sumele încasate în urma actelor de executare nu au avut la bază creanțe bugetare certe, lichide si exigibile, așadar nu se poate vorbi despre creanțe bugetare. Cu atât mai mult, apare drept întemeiată cererea de restituire, de vreme ce sumele încasate de către intimata, A.  Sector 1 București, au avut la bază titluri executorii întemeiate pe creanțe care nu aveau un caracter cert, lichid si exigibil, motiv pentru care considera ca plățile efectuate au un caracter nedatorat și se impune restituirea lor.

În drept, a invocat dispoziţiile  art. 77 C. proc. fisc., raportat la dispozițiile art. 168 din C. proc. fisc., coroborat cu dispozițiile art. 2 alineatul (1) litera h), art. 8 alineatul (1) raportat la dispozițiile art. 11 alin. (1) litera c) din Legea 554/ 2004 privind contenciosul administrativ.

În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză tehnică contabilă.

La data de 02.10.2019, pârâta D. în reprezentarea A. a formulat întâmpinare prin care a  solicitat respingerea cererii de restituire a sumelor, ca inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ, raportat la dispozițiile Codului de procedură civilă privind întoarcerea executării silite.

Din analiza dispozițiilor sentințelor civile nr. 15628/22.09.2016 și nr. 4653/13.06.2017, se poate constata că instanțele, soluționând contestațiile la executare formulate de petenta L.  S.R.L., au soluționat în temeiul art. 724 Cod procedura civilă și cererile de întoarcere a executării silite respingându-le ca neîntemeiate, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiţie prin Decizia nr. 247 din 1 februarie 2019 pronunțată de Secția I civilă, statuând „că scopul instituției întoarcerii executării silite este punerea la dispoziția fostului debitor, acum însă devenit creditor, a unui mijloc mai facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, pentru ca acesta să nu fie nevoit a apela la procedura mai anevoioasă a unei acțiuni pe dreptul comun în scopul restabilirii situației anterioare și al recuperării prestației efectuate către creditorul devenit, la rândul său, debitor. În speță, cererea de întoarcere a executării, care are ca obiect restituirea unei sume de bani plus dobânda legală până la restituire, achitată în plus de o societate în baza unei sentințe , modificate ulterior de instanța de apel, este de competența judecătoriei în circumscripția căreia își are domiciliul debitorul din cererea de întoarcere a executării”.

În consecință, având în vedere că instanţa de executare s-a pronunțat deja asupra cererii de întoarcere a executări silite, ce constituie și obiectul prezentei acțiuni (restituirea sumei de 13.835.81 lei, încasate în baza actelor de executare anulate de Judecătoria sector 1 București în dosarele nr. 11544/299/2016 respectiv nr. 22720/299/2016), se impune respingerea cererii ca inadmisibilă, nefiind întrunite prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc faptul că „(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, (...) poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului”.

În situația în care va fi respinsă excepția invocată, în ceea ce privește o eventuală restituire a sumei solicitate, a precizat că societății i se vor restitui sumele de bani încasate necuvenit, cu respectarea dispozițiilor speciale din Codul de procedură fiscală. Se poate reține că în prezenta cauză nu sunt aplicabile Codului de Procedură Civilă ce reglementează dreptul comun în materia executării silite, ci dispozițiile speciale ale Legii nr. 207/2015 privind Codul de Procedura Fiscală. Astfel, dispozițiile art. 168 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedura Fiscală instituie o procedură specială în ceea ce privește restituirea sumelor de la bugetul statului: „(1) Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată; 2) în situația în care s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective”.

Drept urmare, reclamanta are posibilitatea de a solicita restituirea sumelor de la bugetul de stat, conform procedurii prevăzute de art. 168 din Legea nr. 207/2015 - Cod procedură fiscal.

A precizat pârâta că nu există culpa procesuală care să justifice acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept,  a invocat dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art.168 din Legea nr. 207/2015 - Cod procedură fiscală.

În dovedire, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 6487/08.10.2019 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, unde dosarul a fost înregistrat la data de 30.10.2019.

În cauză, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția autorității de lucru judecat, instanța reține următoarele:

Așa cum rezultă din prevederile art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs (art. 432 C. proc. civ.).

În acest context, instanța reține că, prin Sentința civilă nr. 15628/2016 pronunțată la data de 22.09.2016 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 22720/299/2016, instanța a admis cererea formulată de contestatoarea L.  S.R.L. în contradictoriu cu intimata D.  – A. , a dispus suspendarea executării silite în dosarul de executare 18178362, anularea tuturor actelor de executare, inclusiv a deciziei de înfiinţare a popririi, în cadrul dosarului de executare 18178362 întocmit de către intimată, raportat la lipsa menţiunilor înscrisurilor comunicate, a respins cererea de întoarcere a executării silite, raportat la netemeinicia acesteia și a dispus obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, respectiv, 1.350 lei taxă judiciară de timbru. Prin Decizia civilă nr. 1349A pronunțată la data de 26.04.2017 de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 22720/299/2016, instanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-intimată D. în reprezentarea A. împotriva sentinței civile nr. 15628/22.09.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 22720/299/2016.

Pe de altă parte, prin Sentința civilă nr. 4653/2017 pronunțată la data de 13.06.2017 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 11544/299/2017, instanța a admis în parte cererea formulată de contestatoarea L. S.R.L. în contradictoriu cu intimata A., a dispus anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 18178362, respectiv somaţia nr. 137328/03.03.2017, titlul executoriu nr. 133209/03.03.2017 şi adresa de înfiinţare a popririi nr. 132132/13.03.2017 și a respins cererea având ca obiect întoarcerea executării silite ca neîntemeiată. Prin Decizia civilă nr. 936A pronunțată la data de 16.03.2018 de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 11544/299/2017, instanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-intimată D. în reprezentarea A.  împotriva Sentinței civile nr. 4653/13.06.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 11544/299/2017.

În prezentul dosar, reclamanta L. S.R.L., în contradictoriu cu aceleași pârâte, A. și D.  a solicitat restituirea sumelor încasate nedatorat, în sensul obligării pârâtei A. la restituirea sumei de 13.835,81 lei, reținută în baza actelor de executare anulate în dosarele antemenționate.

Se reține că în dosarele nr. 11544/299/2017 și nr. 22720/299/2016, instanțele s-au pronunțat asupra cererilor de întoarcere a executării silite, pe care le-au respins ca neîntemeiate.

În acest context, instanța observă că, încă de la început, reclamanta a indicat drept temei al prezentei cereri de chemare în judecată art. 77 și art. 168 C. proc. fisc., temei pe care l-a menținut pe tot parcursul litigiului. În acest context, apare nerelevant faptul că atât tribunalul, cât și prezenta instanță au considerat că sunt învestite exclusiv cu o cerere de întoarcere a executării silite. Astfel, art. 9 alin. (2) C. proc. civ. prevede că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, motiv pentru care instanța constată că a fost învestită cu o cerere de restituire a sumelor reținute de către intimată, solicitare întemeiată pe prevederile art. 168 C. proc. civ.

Este așadar evident că, între prezenta cauză și dosarele nr. 11544/299/2017 și nr. 22720/299/2016 nu există identitate de cauză, în condițiile în care, în speță, restituirea sumelor este solicitată în baza art. 168 C. proc. civ., în timp ce în dosarele antemenționate s-au formulat cereri de întoarcere a executării, în temeiul art. 723 C. proc. civ. În consecință, nefiind îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat.

Analizând ansamblul materialului probator administrat, cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarele:

Conform art. 168 alin. (1) și (2) C. proc. fisc., se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată. (2) În situația în care  s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

În speță, instanța reține că din conturile reclamantei a fost reținută, fără a fi datorată, suma de 10.123 lei.

Astfel, conform celor anterior expuse, se reține că prin Sentința civilă nr. 4653/2017 pronunțată la data de 13.06.2017 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 11544/299/2017, instanța a dispus anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 18178362, respectiv somaţia nr. 137328/03.03.2017, titlul executoriu nr. 133209/03.03.2017 şi adresa de înfiinţare a popririi nr. 132132/13.03.2017, sentința rămânând definitivă prin Decizia civilă nr. 936A pronunțată la data de 16.03.2018 de Tribunalul București – Secția a  III-a. A reținut instanța că executarea silită a fost demarată în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile (fila 54 dosar TMB).

După cum rezultă din înscrisul depus la fila 20 dosar TMB, R. S.A. a comunicat reclamantei faptul că la data de 23.03.2017 s-a instituit poprire executorie până la concurența sumei de 10.123 lei în baza adresei de înființare a popririi nr. 132132/13.03.2017, emisă de A. . În contul organului fiscal s-a efectuat o plată de 10.123 lei la data de 27.03.2017, în urma căreia poprirea a fost ridicată.

Reținând că adresa de înființare a popririi nr. 132132/13.03.2017 a fost anulată față de lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, se constată că reclamanta nu datora suma poprită, făcând astfel o plată nedatorată, motiv pentru care pârâta este obligată, în temeiul art. 168 C. proc. civ., la restituirea sumei de 10.123 lei.

Pe de altă parte, se reține că prin Sentința civilă nr. 15628/2016 pronunțată la data de 22.09.2016 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 22720/299/2016, instanța a dispus anularea tuturor actelor de executare, inclusiv a deciziei de înfiinţare a popririi, în cadrul dosarului de executare 18178362 întocmit de către intimată, sentința rămânând definitivă prin Decizia civilă nr. 1349A pronunțată la data de 26.04.2017 de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă.

Se constată că, în speță, reclamanta nu a făcut dovada reținerii, de către pârâte, a sumei de 3.712,81 lei în baza actelor de executare contestate în dosarul nr. 22720/299/2016. Astfel, deși reclamanta face referire la adresa nr. 9905/09.11.2017 emisă de R. S.A., se constată că nu această bancă a fost terț poprit în dosarul nr. 22720/299/2016 (ci C. Bank S.A. – fila 35 dosar TMB). De altfel, chiar din adresa nr. 9905/09.11.2017 (fila 14 dosar TMB), rezultă că sumele de 506,57 lei, 31,54 lei, 1.744 lei, 4,7 lei, 426 lei, 1.000 lei (total 3.712,81 lei) au fost reținute în baza adresei de înființare a popririi nr. 806461/14.11.2016 și nr. 806464/14.11.2016, iar nu a adresei de înființare a popririi nr. 803475/05.05.2016 (comunicată reclamantei la data de 11.05.2016), anulată în dosarul nr. 22720/299/2016.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că în baza actelor anulate în dosarul nr. 22720/299/2016 s-ar fi reținut, de către pârâtă, sume nedatorate din conturile reclamantei, motiv pentru care prezenta cerere de chemare în judecată este neîntemeiată cu privire la solicitarea de restituire a sumei de 3.712,81 lei, urmând a fi admisă în parte, pentru suma de 10.123 lei, ce va fi restituită reclamantei de către A. , organul fiscal care a reținut sumele, conform adresei depuse la fila 20 dosar TMB.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga la plata către reclamanta a sumei de 300 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare