8.Ordonanţă preşedinţială. Competenţa instanţei raportat la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului. Calitatea de instanţă plenitudine de jurisdicţie pentru soluţionarea proceselor în primă instanţă a tribunalului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.05.2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul MG, în contradictoriu cu pârâta RAAPPS, a solicitat instanței, pe calea ordonanței președintiale, suspendarea executării parțiale a Hotărârii nr. 8/08.04.2021 emise de Consiliul de Administrație al Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, respectiv a art. 12 alin. 1 pct. 1 din hotărâre, prin care s-a aprobat desființarea Sucursalei de Transport Bucureștii Noi.

În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că prin preavizul nr. 5743/29.04.2021 emis de pârâtă i s-a adus la cunoștință că, începând cu data de 04.05.2021, se va declanșa procedura prevăzută de art. 65 din Codul muncii, începând să curgă termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare, respectiv în perioada 04.05.2021-03.06.2021 inclusiv, urmând ca la data de 04.06.2021 contractul său individual de muncă să înceteze.

În acest sens, se indica în preambulul preavizului faptul că s-a avut în vedere art. 12 alin.1 pct. 1 și pct. 2 din Hotărârea nr. 8/08.04.2021 a Consiliului de Administrație al R.A.A.P.P.S., cu privire la reorganizarea și restructurarea R.A.A.P.P.S. Cu toate că i-a solicitat pârâtei comunicarea acestei hotărâri, ea nu a curs acestei cereri.

Reclamantul a mai susținut că, la data de 14.05.2021, a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București acțiunea asupra fondului, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 8/08.04.2021 emise de Consiliul de Administrație al RAAPPS, respectiv a art. 12 alin. 1 pct. 1 din hotărâre, prin care s-a aprobat desființarea Sucursalei de Transport Bucureștii Noi.

Acesta a apreciat că sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 997 C.pr.civ..

Astfel, în ceea ce privește condiția urgenței, reclamantul a apreciat că este îndeplinită, interesul său vizând protejarea dreptului său la muncă.

Conform susținerilor reclamantului, dreptul la muncă poate fi limitat doar prin lege. Or, chiar și făcând o interpretare in extenso a noțiunii de lege, nu se poate ajunge la concluzia că un act administrativ individual reprezintă o lege, în sensul pe care legiuitorul l-a dat acestei noțiuni prin Constituție.

În speță, prin Decizia nr. 160/22/04.2021 emisă de Directorul General al R.A. – A.P.P.S., s-a decis reintegrarea sa pe postul de director al S.T.B.N., funcție deținută anterior concedierii, ca urmare a anulării Deciziei nr. 532/03.11.2020 (prin care s-a decis sancționarea sa cu desfacerea contractului individual de muncă) de către Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin Sentința civilă nr. 2953 pronunțată la data de 21.04.2021.

Ulterior, la o săptămână de la emiterea deciziei de reintegrare, pârâta, prin directorul general, a emis preavizul nr. 5743/29.04.2021, prin care i s-a adus la cunoștință că, începând cu data de 04.05.2021, se va declanșa procedura prevăzută de art. 65 din Codul muncii, indicându-se faptul că s-a avut în vedere art. 12 alin. 1 pct. 1 și pct. 2 din Hotărârea nr. 8/08.04.2021 a Consiliului de Administrație al R.A.-A.P.P.S.

Așadar, pârâta procedează la negarea drepturilor avute de reclamant și redobândite în instanță, limitându-i-se astfel dreptul la muncă prevăzut de Constituția României și de Cartea Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.

În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii, reclamantul a susținut că trebuie examinată aptitudinea măsurii de a fi temporară, instanța având obligația de a judeca în abstract îndeplinirea acestei condiții.

Această condiție este îndeplinită, în opinia reclamantului, deoarece suspendarea solicitată va dăinui până la soluționarea definitivă a acțiunii privind constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 8/08.04.2021.

Reclamantul a mai arătat că aparența de drept este în favoarea sa.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 997 și următoarele C.pr.civ..

În probațiune, reclamantul a depus un set de înscrisuri (f. 7-26).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, astfel cum rezultă din chitanța atașată la dosar (f. 2).

La termenul din data de 02.06.2021, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și excepția inadmisibilității cererii, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. De asemenea, a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea excepției necompetenței materiale, pârâta a invocat dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. c din Legea nr. 554/2003 și a susținut că Hotărârea nr. 08/08.04.2021 emisă de RA APPS reprezintă un act administrativ. Aceasta a susținut că este un act unilateral cu caracter individual, este emisă de o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 pct. b din Legea nr. 554/2004 și dă naștere/modifică/stinge raporturi juridice.

Față de definiția dată contenciosului administrativ prin art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, este incontestabil că atât litigiul ce face obiectul dosarului de fond privind constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 8/08.04.2021 (dosarul nr. 18945/299/2021), cât și litigiul ce face obiectul prezentului dosar (suspendarea parțială a executării acestei hotărâri) sunt litigii în care cel puțin o parte este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut din emiterea unui act administrativ.

 Pârâta a invocat dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2001 și a susținut că revine Curții de Apel București competența de soluționare a cauzei, având în vedere că se solicită suspendarea parțială a unui act administrativ emis de o autoritate centrală.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, pârâta a invocat prevederile art. 14 și art. 15 ale Legii nr. 554/2004 și a susținut că, față de aceste prevederi speciale, reclamantul nu are posibilitatea alegerii între cererea de suspendare formulată pe calea ordonanței președințiale și cererea de suspendare formulată pe calea Legii nr. 554/2004. Legea specială derogă de la dreptul comun și stabilește o singură cale pentru obținerea suspendării executării unui act administrativ.

Referitor la fondul cauzei, pârâta a arătat că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 C.pr.civ..

În drept, pârâta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004.

În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La termenul din data de 02.06.2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de pârâtă, și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:

Reclamantul a înţeles să solicite, pe calea ordonanţei preşedinţiale, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării parțiale a Hotărârii nr. 8/08.04.2021 emise de Consiliul de Administrație al RAAPPS, respectiv a art. 12 alin. 1 pct. 1 din hotărâre, în conformitate cu care: „Consiliul de Administrație a aprobat, în unanimitate, potrivit prevederilor art. 13 din H.G. nr. 60/2015 privind organizarea și funcționarea R.A. – A.P.P.S, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile art. 11 pct. 1 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, în baza Notei de fundamentare nr. 356/08.04.2021 și a situației economico-financiare pe anul 2020 a regiei, în vederea eficientizării, reducerii pierderilor, o mai bună coordonare și administrare, reorganizarea și restructurarea R.A.-A.P.P.S., prin modificarea structurii funcțional-organizatorice și patrimoniale a R.A.-A.P.P.S., după cum urmează: 1. Desființarea sucursalei S.T.B.N. și preluarea activității, patrimoniului și personalului acesteia în cadrul activității proprii a R.A.-A.P.P.S., începând cu data de 01.05.2021, conform Anexei nr. 3 la Hotărâre”.

Conform art. 998 C.pr.civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a înţeles să formuleze prezenta cerere faţă de existenţa pe rolul acestei instanţe a dosarului de fond nr. 18945/299/2021, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 8/08.04.2021 emise de Consiliul de Administrație al Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, respectiv a art. 12 alin. 1 pct. 1 din hotărâre.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 998 C.pr.civ., se reţine că instanţa competentă să soluţioneze prezenta ordonanţă preşedinţială este instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului, şi anume asupra cererii principale având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 8/08.04.2021 emise de Consiliul de Administrație al Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, respectiv a art. 12 alin. 1 pct. 1 din hotărâre.

Conform art. 95 C.pr.civ., tribunalul este instanţă de drept comun pentru soluţionarea cererilor în primă instanţă, judecătoria având o competenţă limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a-k C.pr.civ. Astfel, instanţa reţine că cererea având ca obiect constatarea nulităţii parțiale unei hotărâri a Consiliului de Administrație, care este neevaluabilă în bani, întrucât nu are nicio componentă pecuniară, nu se încadrează în prevederile art. 94 pct.1 lit. a-k C.pr.civ. şi, prin urmare, nu este de competenţa judecătoriei, ci a tribunalului.

Instanţa nu poate reţine că, întrucât dosarul nr. 18945/299/2021 se află pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, această instanţă este competentă să soluţioneze şi prezenta cauză, în condiţiile în care competenţa de soluţionare a unei ordonanţe preşedinţiale nu poate fi atrasă de împrejurarea că partea a înţeles să sesizeze o instanţă necompetentă cu o cerere privitoare la fondul dreptului.

Totodată, instanța apreciază că sunt neîntemeiate și afirmațiile reclamantului conform cărora judecătoria este competentă în temeiul art. 94 pct. 3 C.pr.civ. raportat la Codul civil, întrucât acest din urmă act normativ nu stabilește reguli privitoare la competență. În plus, nu există nicio altă prevedere legală care să statueze că revine judecătoriei competența de a soluționa cauze având ca obiect constatarea nulității absolute a unei hotărâri emise de Consiliul de Administrație.

Pe de altă pate, instanța nu poate reține afirmațiile pârâtei conform cărora Hotărârea nr. 08.04.2021 reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică centrală, în sensul art. 2 lit. b și c din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâta este o persoană juridică de drept privat, fiind înregistrată la Oficiul Comerțului, iar aceasta a emis un act referitor la organizarea sa (desființarea unei sucursale), iar nu în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii, fiind astfel lipsit de relevanță în acest context că funcționează sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului.

Față de considerentele expuse, instanța reține că nu sunt aplicabile prevederile art. 10 din Lege nr. 554/2004, în raport de care pârâta a considerat că este competentă să soluționeze prezenta cauză Curtea de Apel București.

Pe cale de consecinţă, în raport de toate aceste considerente, competenţa materială de soluţionare a întregii cauze revine tribunalului, acesta având plenitudine de jurisdicţie pentru soluţionarea proceselor în primă instanţă, potrivit art. 95 pct. 1 C.pr.civ.

Pentru motivele expuse, instanța va respinge excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, va admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Domenii speta

Spete similare