Ordonanță președințială – obligarea pârâtului să efectueze curăţenia, dezinsecţia şi igienizarea apartamentului proprietatea sa ori permiterea accesului în imobilul său în vederea efectuării acestor operațiuni; lipsa caracterului reversibil al măsurii - o

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.05.2020, sub nr. .../299/2019, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul B, a solicitat instanţei emiterea unei ordonanţe preşedinţiale, prin care pârâtul să fie obligat să efectueze curăţenia, dezinsecţia şi igienizarea apartamentului proprietatea sa, pe cheltuială proprie, în vederea înlăturării deşeurilor, a mirosurilor pestilenţiale, a invaziei de gândaci şi alte insecte, pentru salubrizarea şi igienizarea apartamentului şi în caz contrar, să se permită reclamantului să efectueze aceste operaţiuni, cu permiterea accesului în apartamentul acestuia timp de 5 zile consecutive, în intervalul orar 9-15 sau până la finalizarea totală a igienizării, pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a subliniat că deţine calitatea de comodatar asupra apartamentului situat în Bucureşti, ..., sector 1. Reclamantul a învederat că, întrucât a constatat că din apartamentul pârâtului emană în permanentă un miros înţepător foarte deranjant, precum şi că din acest apartament ies gândaci şi alte insecte care mişună pe holul comun al imobilului în care locuiesc, existând riscul ca întregul imobil să se transforme într-un focar, a încercat să ia legătura cu pârâtul pentru a discuta această problemă în vederea remedierii.

În urma demersurilor reclamantului, la apartamentul în cauză s-au deplasat poliţişti locali din cadrul Biroului Protecţia Mediului, pârâtul nerăspunzându-le, motiv pentru care aceştia au fost nevoiţi să acceseze uşa de acces secundară. Au procedat practic la spargerea uşii, iar prin spărtura din placajul uşii se puteau lesne observa numeroasele deşeuri depozitate, precum şi mirosul înţepător. Cu această ocazie s-a putut observa că în interiorul apartamentului pârâtului se află depozite de deşeuri, totodată fiind emanat şi un miros pestilenţial. Astfel, pârâtul a fost sancţionat contravenţional conform art.9 alin. 2 lit h) din HCGMB nr.120/2010 privind aprobarea Normelor de salubrizare şi igienizare ale Municipiului Bucureşti potrivit cărora persoanele fizice/juridice „au obligaţia de a întreţine curăţenia şi igiena în spaţiile de locuit, spaţiile de desfăşurare a activităţii, curţi, grădini, anexe gospodăreşti, la locurile de depozitare a materialelor, pe căile de acces interioare/ganguri", pârâtul fiind totodată somat ca în termen de 5 zile să igienizeze apartamentul. Totodată, reclamantul a fost îndrumat să formuleze acţiune în instanţă pentru „obligaţia de a face", în vederea salubrizării şi igienizării apartamentului pârâtului.

Pârâtul nu a dat curs somaţiei primite. Mai mult, în data de 08.05.2020, acesta a fost din nou sancţionat cu amendă contravenţionala, în cuantum de 5000 lei, din nou constatându-se mirosul pestilenţial degajat din apartamentul său. Până la data prezentei, pârâtul nu a înţeles să salubrizeze şi să igienizeze apartamentul în care locuieşte, existând riscul ca întregul imobil bloc să se transforme într-un focar de infecţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa nr. 21/2002 privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale „Cetăţenii au obligaţia să asigure îngrijirea locuinţelor aflate în proprietatea sau în folosinţa lor, a anexelor gospodăreşti, curţilor, împrejmuirilor şi să păstreze ordinea şi curăţenia pe străzi, drumuri, în pieţe, parcuri şi grădini, în celelalte locuri publice, precum şi în mijloacele de transport în comun".

Totodată, faţă de dispoziţiile art. 1528 Cod civil rÎn cazul neexecutării unei obligaţii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi ori să facă să fie executată obligaţia''.. Reclamantul a solicitat, astfel, să fie autorizat să efectueze aceste operaţiuni în apartamentul pârâtului, cu permiterea accesului său în apartamentul acestuia timp de 5 zile consecutive în intervalul orar 9-15, sau până la finalizarea totală a igienizării, pe cheltuiala pârâtului, în cazul în care acesta va refuza aducerea la îndeplinire.

A mai subliniat reclamantul că această situaţie creată de către pârât nu este una singulară. În dosarul nr. .../299/2019 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti 1-a obligat pe acesta, pe calea ordonanţei preşedinţiale, „să permită accesul reclamantei în apartamentul acestuia din sector 1, Bucureşti, pentru executarea lucrărilor de înlocuire a reţelelor comune de apă şi sanitare, reclamanta având dreptul la acces în apartamentul aparţinând pârâtului numai în încăperile în care este absolut necesar pentru efectuarea lucrărilor şi numai timp de trei zile consecutiv, în intervalul orar 10-14 al fiecărei zile (...).

Prin dispoziţiile art. 997-1002 Cod procedură civilă este reglementată procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale, legiuitorul stabilind astfel condiţiile de admisibilitate ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această procedură urgentă: luarea măsurii să se impună cu urgenţă, măsura să fie vremelnică, prin măsura dispusă să nu se rezolve litigiul în fond şi în favoarea reclamantului să existe aparenţa de drept

Urgenţa constituie o cerinţă esenţială a ordonanţei preşedinţiale, fapt ce explică şi enunţarea ei expresă de art.997 alin. l Cod procedura civilă. În acest sens, textul menţionat îngăduie instanţei „să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice", dar fără a defini conceptul de urgenţă, indicând doar situaţiile ce pot face necesară şi posibilă o intervenţie a justiţiei, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării. Prin urmare, se poate desprinde ideea că în primele două situaţii există urgenţă ori de câte ori păstrarea dreptului sau prevenirea pagubei nu s-ar putea realiza în mod adecvat pe calea unei acţiuni pe drept comun ce se soluţionează într-un interval de timp mult mai lung decât ordonanţa preşedinţială.

În prezenta cauză, reclamantul a învederat că, faţă de situaţia de fapt existentă, luarea unei măsuri de către instanţă se impune atât pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, cât şi pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara. În prima situaţie, se are în vedere exercitarea dreptului de folosinţă al reclamantului asupra bunului, orice întârziere în exercitarea acestui drept creând un prejudiciu în patrimoniul său. În aceeaşi ordine de idei se impune a fi avută în vedere şi exercitarea drepturilor reclamantului de a trăi într-un mediu sănătos, dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi morală, orice întârziere în exercitarea acestor drepturi fundamentale creând un prejudiciu în patrimoniul său.

În cel de-al doilea caz, urmează a se avea în vedere posibilitatea ca focarul de infecţie din apartamentul pârâtului să afecteze şi să degradeze apartamentul a cărui folosinţă o deţine (şi chiar întregul imobil), cu consecinţa producerii unor costuri suplimentare pentru reclamant. Gândacii şi insectele se înmulţesc cu repeziciune şi mişună fără bariere.

În ceea ce priveşte condiţia vremelniciei măsurii, din practica instanţelor rezultă că o obligaţie de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive. Iar în prezenta cauza tocmai despre acte abuzive ale pârâtului este vorba. Un asemenea caracter îl are atitudinea pârâtului care nu a justificat în niciun mod refuzul de a salubriza, igieniza şi a face dezinsecţia în apartamentul său, ignorând cu desăvârşire somaţia ce i-a fost emisă de către poliţiştii locali din cadrul Biroului Protecţia Mediului, totodată pârâtul refuzând accesul acestora dar şi al reclamantului în apartamentul său, exclusiv în scopul remedierii situaţiei.

Prin luarea acestei măsuri, reclamantul a apreciat că nu se soluţionează litigiul în fond, întrucât instanţa face doar o cercetare a aparenţei dreptului reclamantului de a folosi imobilul în condiţii normale şi de a i se respectă totodată dreptul de a trăi într-un mediu sănătos, dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi morală.

În argumentarea vremelniciei reclamantul a învederat şi că măsura solicitată este raportată practic la durata de efectuare a operaţiunilor de curăţenie, dezinsecţie şi igienizare a apartamentului pârâtului pentru înlăturarea deşeurilor, a mirosurilor pestilenţiale, a invaziei de gândaci şi alte insecte, în vederea salubrizării şi igienizării apartamentului, aceasta în contextul în care existenţa unui spaţiu salubru presupune efectuarea curăţeniei, dezinsecţiei, igienizării constante. Totodată, s-a solicitat o perioadă limitată în care reclamantul să efectueze, în caz de refuz al pârâtului, operaţiunile pentru salubrizare şi igienizare. Mai mult decât atât, practica judiciara şi literatura de specialitate au stabilit ca atunci când este vorba despre stoparea unei acţiuni abuzive, ordonanţa preşedinţială este admisibilă chiar şi în situaţia în care se pun în discuţie măsuri care prin natura lor nu pot fi vremelnice.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile menţionate anterior.

În probaţiune, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul pârâtului, mijloace materiale de probă (planşe foto, înregistrări).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit art. 6 alin. 4 teza întâi Cod proc. civ.

Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în instanţă şi a formulat apărări, constând în principal în existenţa unor conflicte între reclamant şi pârât, precum şi în faptul că reclamantul nu l-a abordat niciodată direct, pentru a-i solicita efectuarea igienizării.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul pârâtului precum şi proba cu mijloace materiale de probă, constând în planşe foto şi înregistrare video.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Dispozițiile art. 997 Cod procedură civilă reglementează condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, arătând că instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări. Prin urmare, conform dispoziţiilor legale menţionate, este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: să existe în favoarea reclamantului o aparență de drept, măsurile dispuse să aibă caracter vremelnic, să nu fie prejudecat fondul și să existe urgență care să justifice instituirea unor măsuri.

Garanțiile unui proces echitabil trebuie respectate și în cadrul procedurii provizorii a ordonanței președințiale, punct de vedere împărtășit și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a relevat că dreptul dedus judecății atât pe cale principală, cât și în procedura de urgență trebuie să aibă caracter civil în sensul jurisprudenței sale, măsura cerută pe calea ordonanței președințiale trebuie să fie direct determinantă pentru dreptul cu caracter civil dedus judecății pe cale principală.

 Admisibilitatea ordonanței președințiale se analizează nu doar din perspectiva formală a condițiilor privind caracterul de urgență, vremelnicia și neprejudecarea fondului, ci și din perspectiva consecințelor pe care o astfel de măsură provizorie le poate avea asupra tuturor drepturilor părților implicate în proces.

Datorită faptului că ordonanța presupune urgența și adoptarea unor masuri vremelnice, instanța nu are căderea să prejudece fondul dreptului, însă pentru ca soluția să nu fie arbitrară, este datoare să cerceteze numai aparența dreptului.

În ceea ce privește condiția existenței aparenței de drept în favoarea reclamantului, instanța constată că aceasta este îndeplinită, reclamantul şi pârâtul fiind vecini, în calitate de comodatar, respectiv de proprietar cu privire la apartamentele în care locuiesc, având obligaţia legală de a întreţine spaţiile în care locuiesc în aşa fel încât să nu îi stânjenească pe ceilalţi. Totodată, instanţa reţine că în favoarea reclamantului există o aparenţă de drept, mai ales având în vedere dreptul la sănătate, invocat de acesta.

În ceea ce priveşte condiția urgenței, acesta nu este definită în mod expres, în schimb legiuitorul indică unele dintre situațiile care o pot justifica, precum păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Este adevărat faptul că în urma adunării unei asemenea cantităţi de gunoi, există un focar de infecţie, aspect ce nu poate fi contestat, existând risc de îmbolnăvire, fiind un pericol pentru sănătatea publică. Instanţa mai reţine şi că această condiție a urgenței nu trebuie raportată exclusiv la elementul timp, iar urgenţa este justificată, reieşind din înscrisurile de la dosar că reclamantul a început efectuarea unor demersuri la instituţiile abilitate în urmă cu aproximativ o lună.

Cu privire la caracterul provizoriu al măsurilor, din cuprinsul dispozițiilor art. 997 din NCPC, rezultă că, termenul „provizoriu” are o dublă semnificație, astfel, pe de o parte se referă la conținutul reversibil al măsurilor luate, în condițiile în care pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri a căror executare ar face imposibilă restabilirea situației de fapt, iar pe de altă parte, se referă la durata limitată, în timp, a măsurilor dispuse numai cu caracter vremelnic.

În cauză, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune prin care să oblige pârâtul la efectuarea igienizării apartamentului său şi la permiterea accesului în imobilul său, în vederea efectuării operațiunilor de igienizare, dezinfecție şi dezinsecție, reclamantul subliniind că doreşte permiterea accesului său, în apartamentul pârâtului, timp de 5 zile consecutive sau până la finalizarea totală a igienizării.

Instanța apreciază că operațiunile de igienizare, dezinfecție şi dezinsecție nu pot fi dispuse numai temporar, chiar dacă reclamantul solicită accesul limitat (în principal, întrucât în subsidiar solicită accesul până la igienizarea totală), iar luarea unor astfel de operațiuni implică și definitivarea măsurii, în sensul în care, ulterior punerii în executare a unei hotărâri în sensul celor solicitate de către reclamant, restabilirea situației anterioare ar presupune, eventual, reluarea vechilor obiceiuri de către pârât.

Instanţa are în vedere şi că, deşi nu este o condiţie obligatorie pentru emiterea ordonanţei, nu există o acţiune pe fondul cauzei, astfel încât măsurile dispuse să poată fi limitate în timp până la soluţionarea în fond a cauzei. Din modul în care reclamantul a înţeles să îşi formuleze acţiunea, instanţa reţine că acesta a indicat că măsurile ce urmează a fi luate ar dura până la igienizarea totală a apartamentului pârâtului, astfel încât rezultă că măsurile ar urma să aibă caracter definitiv, or astfel de măsuri nu pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale. În situaţia în care ar fi existat o acţiune pe fondul cauzei, instanţa apreciază că ar fi putut fi luate, temporar, provizoriu, de exemplu măsuri privind intrarea unei firme de dezinsecţie, pentru a aplica soluţiile împotriva gândacilor, astfel încât să nu fie prejudecat fondul cauzei, iar măsura să nu dobândească un caracter definitiv. În schimb, în prezenta cauză, astfel cum s-a analizat anterior, măsura ar dobândi caracter definitiv, neavând o durată limitată în timp.

În consecință, fără a contesta situația de fapt, fără a nega faptul că situaţia apărută este greu suportabilă, astfel cum a rezultat din probele administrate, fără a nega existenţa focarului de infecţie în apartamentul pârâtului, instanța apreciază că reclamantul are deschise căile unor alte acţiuni, întrucât pretențiile sale de a obliga pârâtul la igienizare totală şi de a i se permite accesul în vederea efectuării igienizării totale nu pot avea caracter provizoriu și, în consecință, nu pot fi valorificate pe calea ordonanței președințiale, motiv pentru care va respinge cererea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamantul A, domiciliat în ...., în contradictoriu cu pârâtul B, având domiciliul în ....., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 27.05.2020.

Domenii speta

Spete similare