Contestație la executare - Codul de Procedură Civilă de la 1865 – perimare executare silită, prescripție executare silită

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de …, sub nr. …., contestatoarea  ….. a formulat în contradictoriu cu intimata …. contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze toate actele de executare emise în dosarul de executare nr. 2039/2012 al SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În concret, aceasta a solicitat instanţei, în principal, să constate prescrierea dreptului de a obţine executarea silită, iar în subsidiar, alternativ, constatarea perimării executării silite, încetarea executării silite ca urmare a achitării creanței datorate, cu consecința anulării actului de executare reprezentat de somația de plată imobiliară nr. 2039 din data de 18.11.2020, precum și a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 2039/2012 și desființarea executării silite pornite în cadrul aceluiași dosar executare.

În motivare, contestatoarea a arătat că la data 12.06.2012 s-a înregistrat de către SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea sub nr. 2039/2012, cererea de executare silită depusă de creditoarea Credit Europe Bank România S.A. împotriva debitorilor …. , în vederea recuperării creanței în cuantum de 4.216,81 euro, în temeiul contractului de credit nr. 31/11.05.2007 și  A.A. 1/31.03.2009, A.A. 2/03.02/2010, A.A. 3/04.03.2010, A.A. 4/17.09.2010, A.A. 5/24.03.2011, A. A. 6/29.04.2011.

Totodată, contestatoare a arătat că prin încheierea pronunțată la data de 09.07.2012 de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 24842/281/2010, s-a încuviințat executarea silită împotriva debitorilor.

În continuare, s-a menționat că  prin somația de plată  imobiliară din data de 10.10.2012, emisă pe numele debitoarei contestatoare, i s-a pus în vedere acesteia din urmă să achite suma de 21.830  lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare, însă printr-o cerere ulterioară, creditoarea a arătat că își diminuează creanța solicitată până la concurența sumei de 2.729,14 euro, ca urmare a achitării unei părți din debit  în data de 20.02.2013, în cadrul procedurii de insolvență deschise împotriva debitorului FERTEX S.R.L. S-a învederat că în data de 22.04.2019 s-a depus la dosarul de executare nr. 2039/2012 o cerere de stăruință a executării silite din partea intimatei ….., prin care s-a arătat că la data de 19.04.2019, debitorii de mai sus, inclusiv contestatoarea, figurează în evidentele societății cu o creanță in cuantum de 3.439,59 Euro (16.780,02 lei) .La aceasta cerere s-a atașat notificările de cesiune creanță ce au fost comunicate către Fertex S.R.L. și implicit către debitori.

S-a precizat că în data de  04.06.2019 s-a emis pe numele contestatoarei o nouă somație de plată, comunicată la o altă adresă decât cea de domiciliu. Ulterior, la data de 12.05.2020, s-a revenit către executorul judecătoresc cu o altă cerere de stăruință în executarea silită, fiind emisă o nouă somație de plată imobiliară la adresa de domiciliu corectă a contestatoarei, astfel cum a fost identificată în baza de date.

În ceea ce privește legea aplicabilă prescripției dreptului de a cere executarea silită, contestatoarea a arătat că aceasta este reprezentată de Codul de procedură civilă de la 1865, care se completează cu Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, raportat la momentul declarării scadenței anticipate a creditului, respectiv 12.04.2011. Astfel, a învederat contestatoarea, termenul de prescripție de 3 ani aplicabil în cauză, a început să curgă la data de 12.04.2011 și s-a împlinit la data de 20.02.2016, întrucât ultimul act susceptibil de întrerupere a termenului a fost cererea din data de 20.02.2013 a fostului creditor, privind diminuarea creanței până la concurența sumei de 2.729,14 euro, ca urmare a acoperirii în parte a creanței în cadrul procedurii de insolvență deschis împotriva debitorului …. .Contestatoarea a menționat că actualul creditor, intimata …. nu mai era îndreptățită să solicite și să obțină punerea în executare a contractului de credit, după data la care executarea silită s-a prescris, prin împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de lege, titlul executoriu pierzându-și puterea executorie. A menționat că executorul judecătoresc ar fi trebuit să constate prescripția executării silite, pentru ca mai apoi, în baza cererii de stăruință să solicite o nouă încuviințare a executării silite, cerere care ar fi fost oricum respinsă de instanța de executare ca fiind prescrisă.

Cu privire la perimarea executării silite, contestatoare a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 389 alin. (1) VCPC, aplicabile în speță, în dosarul de executare nr. 2019/2012  a intervenit perimarea, dat fiind că de la data emiterii somației de plată din data de 10.10.2012 și până la data de 20.02.2013, data depunerii cererii de stăruință, nu au mai fost efectuate acte de executare, ultimul act de executare fiind somația din anul 2019, respectiv cea din luna noiembrie 2020.

Referitor la încetarea executării silite ca urmare a achitării creanței, contestatoarea a învederat instanței achitarea debitului în integralitate de către debitorul principal …. ca urmare a valorificării garanției. S-a menționat că scoaterea la vânzare a unui imobil, prin continuarea executării silite pentru o creanță pe care societatea bancară a încasat integral suma datorată de la debitorul principal este una abuzivă și duce la o îmbogățire nejustificată a creditorului. A mai precizat că cedentul Credit Europe România S.A. a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu suma de 2.729,14 euro și 251,37 lei, calculate la data de 21.03.2013, cerere respinsă pe motivul înscrierii la masa credală a unei creanțe declarate scadente, prin vânzarea unei singure garanții acoperindu-se integral creanța înscrisă în tabelul creditorilor, raportul lichidatorului judiciar nefiind contestat de către bancă.

Cererea nu a fost întemeiată în drept, separat de dispozițiile legale invocate în motivarea în fapt a contestației la executare.

În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. Cererii nu i-au fost anexate înscrisuri.

La data de 13.01.2021, executorul judecătoresc a transmis la dosarul cauzei în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 2039/2012 (f. 11-186).

La data de 19.01.2021, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea excepției invocate, intimata a arătat că față de debitoarea contestatoare s-au efectuat acte de executare silită încă din anul 2012, astfel că termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 V. C. proc. civ. pentru formularea contestației la executare a fost depășit în cauză, cererea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 22.12.2020.

În motivarea fondului contestației la executare, intimata a arătat că la data de 23.12.2014 a intervenit contractul de cesiune de creanțe prin care Credit Europe Bank România S.A. a cesionat către SECAPITAL S.A.R.L. creanța ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 2039/2012, rezultată din contractul de credit nr. 31/11.05.2088 și actelor adiționale aferente. A învederat că în lumina cesiunii intervenite, în prezenta cauză operează o transmitere convențională a calității procesuale a creditorului inițial, toate drepturile prezente și viitoare ale acestuia de a încasa creanța învederată, revenind de la data de 23.12.2014 în favoarea SECAPITAL S.A.R.L., prin Kruk România S.R.L. A menționat că suma pentru care s-a pornit executarea silită a garanților fideiusori era de 4.216,81 euro. S-a precizat în continuare că la data de 07.12.2017 a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe între SECAPITAL S.A.R.L. și InvestCapital LTD, prin care a fost cesionată creanța deținută față de societatea Fertex S.R.L., iar ulterior, după informarea debitorilor și a executorului judecătoresc, procedura a fost continuată în considerarea intimatei InvestCapital LTD ca și creditor.

A arătat că la data de 18.11.2019 a fost emisă somația imobiliară prin care se aducea la cunoștință debitoarei contestatoare faptul că urmează să se procedeze la executarea silită a imobilului situat în Ploiești, B-dul Republicii, nr. 130, bl. 17 A, et. 1, ap. 2, jud. Prahova, înscris în C.F. nr. 132876, somație ce a fost comunicată debitoarei în luna noiembrie 2020.

Intimata a menționat că în cauză nu este incidentă instituția perimării executării silite, întrucât executarea silită  s-a realizat sub forma popririi, caz în care încuviințarea se face fără somație, în baza art. 390 C. proc.civ. A învederat că termenul de prescripție a executării silite nu poate să curgă atâta timp cât există o executare silită în desfășurare. A învederat și că plata invocată de contestatoare nu  îi este opozabilă, de vreme ce nu s-a depus la dosar și comunicat intimatei un înscris care să o ateste. Mai mult, a precizat intimata, suma pentru care s-a pornit executarea silită este de 4.216,81 euro, iar contestatoarea debitoare a invocat achitarea sumei de 2.729,14 euro, astfel încât se poate vorbi în cauză de cel mult o diminuare a creanței.

În drept, intimata s-a prevalat de dispozițiile art. 115 și următ. din C. proc. civ.

În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (f. 192-194).

La data de 10.02.2021, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției tardivității formulării contestației la executare și a apărărilor intimatei.

În motivare, a arătat că somația de plată nr. 2039 din data de 18.11.2020, emisă de executorul judecătoresc, a fost comunicată contestatoarei la data de 07.12.2020, așa cum rezultă din mențiunea de pe plic. A învederat că raportat la această din urmă dată, termenul prevăzut de lege, calculat pe zile libere, nu era împlinit la data de 22.12.2020, data promovării acțiunii. A mai precizat că apărările intimatei nu sunt de natură a conduce la respingerea cererii, din moment ce aceasta s-a rezumat la simpla enumerare a unor texte de lege, fără a le motiva în fapt și în drept.

La data de 16.02.2021, contestatoare a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri din dosarul de executare silită nr. 2039/2012.

La termenul de judecată din 19.02.2021, instanţa a dispus unirea excepției tardivității formulării contestației la executare invocate de intimată prin întâmpinare cu fondul cauzei și a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de ședință  din acea dată, ce face corp comun cu prezenta hotărâre.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, la data 12.06.2012 s-a înregistrat de către SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea dosarul de executare silită nr. 2039/2012, ca urmare a cererii de executare silită depuse de creditoarea Credit Europe Bank România S.A. împotriva debitorilor …., în vederea recuperării creanței în cuantum de  4.216,81 euro, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit nr. 31/11.05.2007 și a Actelor adiționale nr. 1/31.03.2009, nr. 2/03.02/2010, nr. 3/04.03.2010, nr. 4/17.09.2010, nr. 5/24.03.2011 și nr. 6/29.04.2011, prin care debitorii s-au obligat în calitate de garanți personali pentru garantarea creditului acordat debitoarei S.C. Fertex S.R.L., scadent la data de 05.05.2012.

În drept, cu titlu preliminar, în ceea ce privește legea procesuală aplicabilă, întrucât executarea silită a început anterior datei de 15.02.2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 134/20210 privind Codul de procedură civilă, sunt incidente prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Cererea de executare silită în temeiul căreia s-a deschis dosarul execuțional nr. 2039/2012 al SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea, a fost formulată anterior datei de 15.02.2013,respectiv la data de 12.06.2012, iar conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după data intrării acestuia în vigoare. Așadar, legea procesuală civilă aplicabilă în faza executării silite este guvernată de legea în vigoare la momentul declanșării executării silite, respectiv înregistrarea cererii de executare silită la executorul judecătoresc, fiind aplicabile dispozițiile privind executarea silită astfel cum sunt reglementate în Codul de Procedură Civilă de la 1865.

Potrivit art. 399 alin. (1) teza C. proc. civ. 1865, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

Având în vedere că intimata a invocat excepția tardivității introducerii contestației la executare, instanța va soluționa cu prioritate această excepție.

Analizând excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimată prin întâmpinare, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 401 alin. (1) din V.C.pro.civ.,,Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când: a)contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; b)cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; c)debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.”

Este adevărat că prescripția dreptului de a cere executarea silită constituie un motiv la executarea silită însăși, caz în care termenul de 15 zile s-ar calcula în speță de la data primirii somației de către debitoarea contestatoare, respectiv începând cu data de 19.11.2012 (f. 96), însă în cauză, aceasta nu a invocat prescripția prin raportare la data punerii în executare a titlului executoriu, respectiv împlinirea termenului de prescripție față de momentul nașterii dreptului de a obține executarea silită, ci a invocat împlinirea prescripției în cursul executării silite, față de împrejurarea că, de la data îndeplinirii ultimului act de executare întreruptiv de prescripție, respectiv 20.02.2013 și până la momentul efectuării următoarelor acte în dosarul de executare, respectiv în cursul anului 2019, s-au scurs mai mult de 3 ani.

În concret, termenul de 15 zile se va raporta la ultimul act de executare silită emis în dosarul execuțional, respectiv Somația de plată imobiliară nr. 2039/18.11.2020, emisă de SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea, ce a fost comunicată valabil contestatoarei la data de 07.12.2020, astfel cum rezultă din susținerile contestatoarei și ștampila aplicată pe copia plicului aflată la fila 208, depusă de contestatoare. Deși intimata a susținut că actul de executare menționat a fost comunicat contestatoarei în luna noiembrie, în lipsa unei dovezi în acest sens care să se regăsească în cuprinsul dosarului de executare silită transmis instanței, această afirmație nu poate fi primită. Astfel, prezenta contestație a fost formulată la data de 22.12.2020, în termenul legal de 15 zile, calculat pe zile libere începând cu data de 07.12.2020, dată la care contestatoarea  a luat cunoștință de ultimul act de executare.

 De asemenea, excepția tardivității formulării contestației la executare este neîntemeiată și în ceea ce privește invocarea perimării executării silite. Motivul de contestație la executare este acela de a constata intervenirea perimării, iar de lege lata nu există o prevedere expresă care să instituie un termen imperativ pentru formularea unei astfel de contestații la executare. Prin urmare, instanța apreciază că o contestație la executare prin care se solicită constatarea perimării executării silite poate fi introdusă până la finalizarea procedurii de executare silită. În acest sens, instanța are în vedere, pe de o parte, faptul că perimarea operează de drept, instanța având doar misiunea doar de a constata intervenirea sau nu a acesteia, adică ceea ce deja se produsese sau nu prin efectul legii. Pe de altă parte, dacă legiuitorul ar fi intenționat instituirea unui termen pentru introducerea contestației la executare în cazul în care se invocă perimarea, ar fi făcut-o, astfel cum a făcut-o la art. 401 C. proc.civ. 1865. Mai mult, perimarea este o măsură de interes general care interesează buna administrare a justiției, nefiind justificat ca în lipsa unui text de lege expres, să se considere a fortiori că se aplică unul dintre termenele prevăzute de art. 401 C. proc. civ. 1865. Dacă instanța ar lua în considerare termenul prevăzut de art. 401 alin. (1) C. proc. civ. 1865, excepția tardivității s-ar admite întotdeauna, făcându-se abstracție că perimarea poate interveni pe parcursul executării silite, ulterior împlinirii termenului de 15 zile de formulare a contestație la executare. Totodată, considerarea curgerii termenului de 15 zile de la îndeplinirea ultimului act de executare, nu are suport legal în art. 401 C. proc. civ. 1865. În orice caz, și în ipoteza în care s-ar considera că perimarea poate fi invocată doar în interiorul acestui ultim termen, în speță, acesta nu este depășit, astfel cum s-a arătat mai sus, cu ocazia analizei excepției tardivității formulării contestației la executare cu privire la motivul de contestație la executare privind prescripția executării silite.

Față de considerentele expuse, instanța urmează a respinge excepția tardivității formulării contestației la executare invocate de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Analizând fondul motivelor contestației la executare, instanța reține următoarele:

În fapt, la data 12.06.2012 s-a înregistrat de către SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea dosarul de executare silită nr. 2039/2012, ca urmare a cererii de executare silită depuse de creditoarea Credit Europe Bank România S.A. împotriva debitorilor …, în vederea recuperării creanței în cuantum de  4.216,81 euro, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit nr. 31/11.05.2007 și a Actelor adiționale nr. 1/31.03.2009, nr. 2/03.02/2010, nr. 3/04.03.2010, nr. 4/17.09.2010, nr. 5/24.03.2011 și nr. 6/29.04.2011, prin care debitorii s-au obligat în calitate de garanți personali pentru garantarea creditului acordat debitoarei S.C. Fertex S.R.L., scadent la data de 05.05.2012.

Executarea silită a fost încuviinţată prin Încheierea din data de 09.07.2012, pronunţată de Judecătoria Ploiești în dosarul în dosarul nr. 24842/281/2012 (f. 14).

La data de 10.10.2012, pe numele contestatoarei a fost emisă somaţia de plată pentru suma de 21.830,61 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare (f. 95), punându-i-se în vedere contestatoarei că în caz de neconformare se va proceda la scoaterea la vânzare a imobilului proprietatea acesteia cu numărul cadastral 206-C1-U2, intabulat în cartea funciară sub numărul 132876-C1-U9.

Ulterior, la data de 22.10.2012, somația de plată mai sus menționată a fost notată în cartea funciară  prin Încheierea nr. 63081 (f. 98-99).

La data de 02.04.2013, Credit Europe Bank România S.A. a comunicat o adresă către SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea, înregistrată sub nr. 2536,  prin care îi aduce la cunoștință că în dosarul de executare nr. 2039/2012, creanța a fost diminuată în urma sumelor virate în cadrul procedurii de insolvență deschise împotriva debitorului Fertex S.R.L. în data de 20.03.2013, solicitând executorului judecătoresc să stăruiască în executare pentru recuperarea debitului rămas de achitat de 2.729,14 euro și a cheltuielilor de executare silită (f. 100).

La data de 07.05.2013, numitul Olaru Claudiu Florin transmite executorului judecătoresc că se obligă să achite debitul în cuantum de 2.729,14 euro în termen de șase luni începând cu luna mai 2013 (f. 115), însă fără a fi încheiat vreun angajament de plată.

De asemenea, din actele de executare nu rezultă efectuarea vreunei plăți de către debitori ulterior acestei date.

În continuare, la data de  23.12.2014, creanţa a fost cesionată către  Secapital SARL, iar la data de 07.12.2017 mai departe, către intimata InvestCapital Ltd.

La data de 28.02.2019, SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea a emis adrese către Administrația Finanțelor Publice Prahova, în vederea comunicării conturilor bancare cu care debitorul Olaru Claudiu Florin și contestatoarea Olaru Mariana Claudia figurează în evidențele instituției, demersuri rămase fără rezultat pozitiv.

În data de 22.04.2019, precum și în data de 12.05.2019, creditoarea InvestCapital Ltd. a formulat cereri de stăruință în executarea silită demarată împotriva debitorilor …., adresate executorului judecătoresc.

Pe numele contestatoarei O.M C. este emisă o nouă somație de plată la data de 04.06.2019, cu un conținut identic ca cel al somației de plată din data de 10.12.2012, de această dată solicitându-se achitarea debitului către noua creditoare, intimata Invest Capital Ltd. (f. 171).

Ulterior, în 08.09.2019, contestatoarei i s-a comunicat o invitaţie la sediul SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea, în vederea stabilirii preţului imobilului indisponibilizat. Comunicarea somației de plată și a invitației mai sus menționate, emise în anul 2019, nu au fost comunicate în mod valabil contestatoarei, aceasta realizându-se la vechiul domiciliu al acesteia.

La data de 18.11.2020, în urma verificărilor DEPABD efectuate de executorul judecătoresc cu privire la domiciliul actual al contestatoarei, este emisă o nouă somație de plată la domiciliul actual al acesteia, prin care i se pune în vedere să achite suma de 21.830,61 lei, atrăgându-i-se atenția contestatoarei că în caz de neconformare se va proceda la scoaterea la vânzare a imobilului proprietatea acesteia cu numărul cadastral 206-C1-U2, intabulat în cartea funciară sub numărul 132876-C1-U9.

Ulterior acestui moment, nu au mai fost emise acte în dosarul de executare nr. 2039/2012.

Potrivit dispozițiilor art. 389 alin. (1) C. proc. civ. 1865, în cazul în care creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.

Verificând actele de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 2039/2012, instanța constată că ulterior formulării cererii de începere a executării silite  la data de 12.06.2012, următorul act de urmărire s-a efectuat la data de 10.10.2012, când a fost emisă somația de plată pe numele contestatoarei, ce a fost notată în cartea funciară în data de 22.10.2012.  De asemenea, la data de 02.04.2013, în dosarul execuțional 20139/2012, a intervenit un nou act de urmărire, respectiv cererea de stăruință în executarea silită formulată de către Credit Europe Bank (România) S.A. De la această din urmă dată și până în anul 2019, nu s-a mai îndeplinit niciun act de executare, trecând astfel o perioadă mai mare de 6 luni în care nu au fost efectuate alte acte de urmărire a debitorului.

Instanța reține că în dosarul execuțional nu există dovezi care să ateste că executarea silită s-a efectuat și prin poprire, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 390 alin. (1) C. proc. civ. 1865 invocate de intimată.

De asemenea, instanța reține că la dosarul cauzei nu există niciun înscris care să ateste că în perioada menționată ar fi existat vreun caz de suspendare a executării silite, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 390 alin. (2) C. proc. civ. 1865.

Prin urmare, actele de executare silită efectuate începând cu data de 02.10.2013 (data la care s-a împlinit termenul de perimare) sunt lovite de nulitate, ca urmare a intervenirii perimării executării silite, urmând a fi desființate.

În ceea ce privește motivul de contestație la executare privind prescripția, conform art. 405 C.proc.civ. 1864,  dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.

Instanța reține că dreptul de a continua executarea silită s-a născut începând cu data de 02.04.2013, când a operat ultima întrerupere a cursului prescripției, prin înregistrarea pe rolul SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea a cererii de stăruință în executare formulată de Credit Europe Bank (România) S.A. Următorul act de executare de natură să determine întreruperea prescripției executării silite îl reprezintă cererea de stăruință în executarea silită formulată de noua creditoare InvestCapital Ltd. la data de 22.04.2019, însă dreptul de a continua executarea silită era deja prescris la acel moment, prin împlinirea termenului de 3 ani la data de 02.04.2016. Emiterea adreselor către Administrația Finanțelor Publice Prahova, în vederea comunicării conturilor bancare ale debitorilor de către executorul judecătoresc în data de 28.02.2019 nu constituie acte de executare silită de natură să întrerupă prescripția și, chiar dacă s-ar admite contrariul, inclusiv prin raportare la data emiterii acestor adrese, prescripția intervenise în cauză.

 Deși conform art. 249 C.proc.civ. îi incumba sarcina probei, creditoarea nu a dovedit că în condițiile art. 405 1 C.proc.civ. 1864 ar fi intervenit o cauză de suspendare a cursului prescripției extinctive sau că ar fi intervenit o cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive în condițiile art. 405 2 C.proc.civ. 1864. În consecință, nu sunt incidente dispozițiile art. 17 din Decretul nr. 167/1958, care reglementează efectele întreruperii prescripției și nici ale art. 15 din Decretul nr. 167/1958, care reglementează efectele suspendării prescripției.

Dreptul intimatei de a obține executarea silită s-a prescris, iar în conformitate cu prevederile art. 405 alin. (3 ) C.proc.civ. 1864, titlul executoriu arătat mai sus și-a pierdut puterea executorie.

Așadar, actele de executare silită efectuate începând cu data de 02.04.2016 sunt lovite de nulitate întrucât s-au realizat ulterior împlinirii termenului de prescripție de 3 ani, calculat de la momentul actelor anterioare de executare.

Față de considerentele expuse , instanța va admite în parte contestația la executare, va constata că a intervenit perimarea de drept a executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 2039/2012 al SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea, urmând a desființa actele de executare efectuate ulterior datei de 02.10.2013. În ceea ce privește actele de executare silită emise anterior intervenirii perimării, instanța reține că acestea au fost efectuate în mod valabil, astfel încât va respinge solicitarea contestatoarei de desființare a acestor acte ca neîntemeiată.

Găsind întemeiate motivele de contestație la executare privind perimarea executării silite și prescripția executării silite, instanța nu va mai analiza și cel de-al treilea motiv de contestație, referitor la achitarea debitului de către contestatoare.

Având în vedere cererea executorului judecătoresc de la fila 11 și raportat la prevederile art. 402 alin. (1) și art. 371 7 alin. (1) teza I C.proc.civ. 1865 instanța va obliga contestatoarea să achite către SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea suma de 303 lei, reprezentând cheltuieli de fotocopiere și transmitere a dosarului execuțional nr. 2039/2012.

Instanța reține că plata efectuată de contestatoare către SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea, atestată prin ordinul de plată nr. 10/17.12.2020 (f. 198) reprezintă contravaloarea copiilor din dosarul de executare transmise direct contestatoarei, pe care ulterior aceasta le-a depus la dosarul cauzei, iar nu contravaloarea cheltuielilor de fotocopiere și transmitere a dosarului de executare către instanța de judecată.

În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. (1) C.proc.civ. Obligativitatea plății cheltuielilor de judecată de către partea care a pierdut procesul are la bază ideea de culpă procesuală a acesteia, care, prin atitudinea sa, a determinat cheltuielile de judecată făcute de partea adversă în timpul și cu ocazia desfășurării procesului. Astfel, fundamentul suportării cheltuielilor de judecată constă în culpa procesuală și despăgubirea integrală a părții câștigătoare, iar partea care acceptă judecata și pierde procesul trebuie să suporte riscul de a plăti cheltuielile de judecată făcute de ea și cele ale părții care a câștigat procesul. În consecință, având în vedere soluția pronunțată în prezenta cauză și întrucât pretențiile contestatorului urmează să fie admise, iar intimata este cea care a pierdut procesul și este în culpă procesuală, instanța urmează să admită cererea și va obliga intimata să achite contestatoarei suma de 3.303 lei reprezentând cheltuieli de fotocopiere și transmitere a dosarului execuțional nr. 2039/2012 și onorariu de avocat achitat conform chitanței nr. 1/22.02.2020, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În privința restituirii taxei judiciare de timbru, ca urmare a soluției date contestației la executare, în baza art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 146/1997, instanța urmează să hotărască restituirea către contestatoare a sumei de 194 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, conform Chitanței seria 130534/2021 nr. 23332/03.02.2021 ( f. 201).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității, invocată de intimată prin întâmpinare.

Admite în parte contestaţia la executare formulată de  contestatoarea XXX, CNP…., cu domiciliul ales în …, în contradictoriu cu intimatul  YYY, cu sediul în …. .

Constată că la data de 02.10.2013 a intervenit perimarea de drept a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 2039/2012, aflat pe rolul SCPEJ Trifina, Tănase şi Gâlea.

Desființează toate actele de executare efectuate ulterior datei de 02.10.2013, în dosarul execuțional nr. 2039/2012, deschis la SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea.

Respinge în rest contestația la executare, ca neîntemeiată.

Obligă contestatoare la plata către SCPEJ Trifina, Tănase și Gâlea a sumei 303 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de xerocopiere a dosarului de executare nr. 2039/2012.

Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei totale de 3.303 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de fotocopiere și transmitere a dosarului execuțional nr. 2039/2012 și onorariu de avocat.

În baza art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 146/1997, restituie contestatorului suma de 194 lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, conform chitanței seria 130534/2021, nr. 23332 din data de 03.02.2021.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Judecătoria Ploieşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 17.03.2021.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare