Evacuare-drept de retenţie

Titlu evacuare-drept de retenţie

Tip speta sentință civilă

Numar speta 187

Data speta 01.04.2021

Domeniu asociat drept de retenţie

Continut speta Judecătorul a dispus evacuarea pârâtului din imobilul în litigiu, a dispus radierea din CF nr a dreptului de uzufruct viager notat sub C1 în favoarea decedatei, ca urmare a decesului acesteia şi a obligat reclamanţii pârâţi reconvenţionali TSC şi TLR să îi plătească pârâtului reclamant reconvenţional PI suma de 57.567 lei, reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate de cel din urmă la imobilul identificat anterior. De asemenea, a constatat existenţa unui drept de retenţie în favoarea pârâtului reclamant reconvenţional PI asupra imobilului în litigiu până la achitarea efectivă şi integrală a sumei de 57.567 lei.

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA LIPOVA Operator 2799

DOSAR NR. xxxx/250/xxxx

SENTINŢA CIVILĂ NR. 187

Şedinţa publică din 1 aprilie 2021

Preşedinte: xxxx

Grefier: xxxx

Pe rol se află cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii TSC şi TLR în contradictoriu cu pârâtul PI, având ca obiect evacuare, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional PI în contradictoriu cu reclamanţii.

Se constată că dezbaterile au avut loc şi au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 24 martie 2021, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunţarea pentru termenul de azi.

Nemaifiind alte chestiuni, instanţa trece la soluţionarea cauzei.

În urma deliberării,

INSTANŢA

Constată că prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 17 octombrie 2019, reclamanţii TSC şi TLR au solicitat în contradictoriu cu pârâtul PI, să se dispună obligarea pârâtului ( sau orice alt ocupant fără drept al imobilului) să evacueze necondiţionat şi de urgenţă imobilul situat în ..., compus din: ..., cu suprafaţa de xxx m.p., precum şi cota de teren aferentă de xxxx parte înscris în CF nr. xxxx, cu nr. top. xxxx, proprietate tabulară a reclamanţilor, să fie obligat pârâtul la plata de despăgubiri în cuantum de 3000 lei/an aferentă contravalorii lipsei de folosinţă asupra imobilului pe trei ani în urmă, respectiv suma totală de 9.000 lei, să se dispună radierea din CF nr. xxxxx a uzufructului viager notat sub C1 în favoarea lui xxxxx ca urmare a decesului acesteia la data de xxxx. Reclamanţii au mai solicitat cheltuieli de judecată în caz de opoziţie.

În motivare, reclamanţii au argumentat că reclamanţii sunt proprietari tabulari ai imobilului descris mai sus, conform încheierii de carte funciară nr. xxxx, că imobilul în litigiu a fost proprietate a mamei reclamantului xxxx, decedată la xxxx, reclamanţii primind acest imobil ca o donaţie cu sarcini, conform actului autentificat sub nr. xxxx de către BNP xxxx, că pârâtul a fost tolerat în această locuinţă datorită dificultăţilor sale financiare şi faptului că nu avea unde să stea, însă, ulterior acesta a început să se considere proprietarul acesteia, nemaipermiţând accesul nimănui.

Reclamanţii au precizat că pentru a putea pătrunde în imobil, având în vedere faptul că pârâtul nu le permite accesul în locuinţă nici măcar pentru a face curăţenie sau a zugravi, şi cum proprietatea este un drept ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, nimeni neputând fi silit a ceda proprietatea sa, au formulat prezentul demers judiciar în realizarea şi apărarea dreptului lor.

Reclamanţii au specificat că sunt proprietari tabulari de 5 ani şi nu au beneficiat de posibilitatea folosirii terenului şi nici de plata chiriei lunare, singurul lor drept fiind de plata impozitului şi au considerat că au recunoscut un drept la acţiune în despăgubire, în caz contrar fiind încălcat dreptul de proprietate al reclamanţilor în desconsiderarea art. 481 Cod civil.

Reclamanţii au redat art. 1, protocol 1 a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi au considerat că, fără putinţă de tăgada, reclamanţii au astfel un „interes patrimonial” suficient de bine stabilit, cert, irevocabil şi exigibil, care intră în sfera de aplicare a noţiunii de bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, şi, prin urmare, o eventuala folosire fără drept a imobilului de către reclamanţi constituie o ingerinţa în dreptul pârâtului la respectarea bunurilor sale.

În drept, reclamanţii îşi întemeiază cererea pe art. 1 Protocol 1 adiţional la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului; art. 555; art.563; art. 1357 Cod civil.

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind netemeinică şi nefondată.

Totodată, acesta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea pârâţilor reconvenţionali la plata sumei de 87.000 lei reprezentând contravaloarea investiţiilor făcute de pârât cu acordul fostei soţii şi concubină, cheltuieli utile şi necesare aduse imobilului în litigiu.

În motivare a argumentat că a fost căsătorit cu xxxx, mama reclamantului xxxxx, în perioada xxxx, circa 15 ani, apoi au divorţat şi în perioada când au fost căsătoriţi, precum şi ulterior, în perioada concubinajului, pârâtul a efectuat investiţii la imobilul proprietatea tabulară a fostei soţii, acesta a lucrat la xxxx unde a deţinut un apartament pe care l-a vândut împreună cu fosta soţie, iar înainte de vânzarea apartamentului, xxxx a devenit proprietara exclusivă asupra imobilului situat în Oraşul Lipova prin donaţie de la mama sa, iar cu preţul obţinut din urma vânzării apartamentului, pârâtul a investit banii în acest imobil din Lipova, respectiv  în 1996 a forat şi pus în funcţiune o fântână  cu un cost de 8.000 lei, amenajând şi baia cu suma de 5.000 lei în aceeaşi perioadă, în 1997, după divorţ rămânând în concubinaj, pârâtul a renovat casa veche, investiţie apreciată la suma de 10.000 lei; în 2002 a construit o anexă la casa veche constând într-o cămară pentru alimente investind suma de 5.000 lei; la data de 27.04.2004 pârâtul a  contractat un credit la BCR pentru investiţii în sumă totală de 20.000 lei; în anul 2005 concubina a fost operată şi s-au întrerupt lucrările la casă pentru a se ocupa de îngrijirea şi tratamentul acesteia; în anul 2007 pârâtul a făcut un nou împrumut bancar la Raiffeissen Ban, iar cu banii împrumutaţi a executat acoperişul la casa nouă cu o investiţie de 13.000 lei; în anul 2008 pârâtul a achiziţionat şi montat 3 teracote cu suma de 6.000 lei, a achiziţionat gresie, faianţă, rigips în valoare de 10.000 lei; în anul 2010 pârâtul a achiziţionat mobilier de bucătărie şi de dormitor, hotă, aragaz, frigider, ladă frigorifică şi covoare în sumă de 10.000 lei. Pârâtul a  susţinut că aceste investiţii au fost efectuate exclusiv de acesta pe considerentul că a fost angajat efectiv tot timpul, că a fost de bună credinţă la momentul executării investiţiilor care au fost făcute la sugestia soţiei care, deşi i-a promis pârâtului că va trece pe acesta cota de ½ parte din imobil, în anul 2015 a donat în întregime imobilul reclamanţilor fără ca pârâtul să cunoască acest lucru, pârâtul aflând în anul 2017.

Pârâtul a mai precizat că referitor la fosta soţie (concubină) a sa, în perioada anilor 1991 până la decesul său din anul 2017, aceasta a fost bolnavă, iar pârâtul a suportat toate cheltuielile ocazionate cu întreţinerea şi tratamentul acesteia, că în anul 2002, concubina s-a pensionat pentru invaliditate, cu o pensie de circa 200 lei actualizat, pensie cu care nu a reuşit să îşi plătească tratamentul şi medicamentele, iar pârâtul în calitate de fost soţ şi concubin s-a simţit obligat moral să facă aceste plăţi, că în toată această perioadă de timp, 1996 şi până în prezent, pârâtul-reclamant reconvenţional a locuit şi locuieşte în imobilul respectiv şi a suportat pe întreaga perioadă cheltuielile ocazionate cu administrarea imobilului.

Având în vedere faptul că investiţiile au fost efectuate de pârâtul-reclamant reconvenţional la imobilul proprietatea fostei soţii şi mai apoi concubine, iar aceasta a donat imobilul său către fiul său şi soţia acestuia (reclamanţii) actualii proprietari tabulari ai imobilului, pârâtul-reclamant reconvenţional doreşte să recupereze investiţiile făcute la imobil, investiţii care au adus un spor însemnat de valoare imobilului respectiv.

Referitor la dreptul de retenţie a cărui existenţă este cerută de pârâtul-reclamant reconvenţional să fie constatată de instanţa de judecată, acesta a menţionat că atât doctrina cât şi jurisprudenţa sunt unanime a considera faptul că dreptul de retenţie a posesorului sau detentorului unui imobil care a făcut investiţii în acel imobil se naşte o dată cu declanşarea procedurii de evacuare din imobilul respectiv.

Pârâtul a precizat că prin Notificarea nr.l8/26.09.2019, avocatul acestuia a încercat rezolvarea pe situaţiei descrise pe cale amiabile, însă cei notificaţi (în speţă reclamanţii) nu au dat curs celor solicitate în notificare, mai mult au recurs la promovarea acţiunii de evacuare a pârâtului.

În drept a invocat art.795-799 Cod civil şi art. 2495-2499 Cod civil.

Prin răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională, reclamanţii  au solicitat admiterea acţiunii lor în tot şi respingerea cererii reconvenţionale şi au invocat următoarele: excepţia lipsei calităţii procesuale active deoarece calitatea procesuală presupune existenta unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului pretins (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuala pasivă), ca o consecinţă, calitatea de pârât nu poate aparţine decât persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept. Ori este evident faptul că solicitarea de acordare a unor sume de bani nu poate fi primită câtă vreme pârâtul din prezenta cauză nu a efectuat partajul faţă de fosta sa soţie şi concubină xxxx, decedată la xxxx şi, astfel din toate actele depuse la dosar este evident faptul ca suma solicitată - indiferent de cuantumul acesteia - este dobândită ca bun comun, astfel că nu poate fi solicitată doar de către un singur codobânditor; excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale având în vedere că suma de 87.000 lei solicitată ca despăgubire de către intimatul reclamant reconvenţional este în realitate un bun comun al acestuia împreună cu fosta soţie şi concubină predecedată Păun Matilda, este evident faptul că nu poate fi solicitată în lipsa efectuării unui partaj, astfel din întregul probatoriu depus la dosar (acte vânzare apartament xxxxx, acte construcţie, renovare casa din Lipova, acte privind calitatea de salariat şi veniturile obţinute, etc.) se observa că sumele de bani evidenţiate şi eventual investite în casă sunt obţinute prin contribuţie comună a celor doi astfel că în lipsa unui partaj care să stabilească cotele de contribuţie individuală, solicitarea reclamantului reconvenţional nu poate fi primită, fiind inadmisibilă; excepţia prescripţiei dreptului la acţiune potrivit art. 2500 şi urm. Cod procedură civilă cu menţiunea că drepturile solicitate de către reclamantul reconvenţional au ca fundament pretenţii băneşti în sumă totală de 87.000 lei, pretenţii pentru care termenul de prescripţie este de trei ani, rezultă faptul că cel puţin în parte pentru aceste sume - în situaţia în care cererea reclamantului ar fi reală şi întemeiată - a intervenit prescripţia, astfel, solicitarea reclamantului la plata sumei de 87.000 lei este prescrisă în totalitate având în vedere că aceste investiţii au fost făcute în perioada xxxxx, fără a mai preciza că părţile au locuit în tot acest timp în imobil, fiind normal să îţi creezi anumite condiţii în locul în care stai.

Pe fondul cauzei, reclamanţii nu au contestat efectuarea anumitor investiţii în casa din xxxxx, compus din xxxx, cu suprafaţa de xxxx mp, precum şi cota de teren aferentă de xxxxx parte, înscris în Cf nr. xxxx cu nr. top. xxxx, proprietate tabulară a reclamanţilor, însă este evident că sumele de bani investite nu sunt nici pe departe cele indicate de către reclamantul reconvenţional şi nu sunt venituri proprii, ci au fost cheltuite din banii comuni ai concubinilor, iar aceste investiţii au fost făcute în scopul creării unui plus de confort chiar pentru reclamantul reconvenţional, fiind deasemenea unele dintre ele voluptorii, pentru ridicarea nivelului de confort, şi nicidecum necesare.

Reclamanţii au precizat că, potrivit practicii judiciare, în situaţia în care nu sunt prescrise, doar cheltuielile necesare şi utile pot fi eventual acordate, în măsura în care sunt evidenţiate si valorificate prin efectuarea unei expertize evaluatorii, iar aceste investiţii nu pot fi dovedite, fiind fie inexistente, fie de alte valori decât cele indicate, iar în ceea ce priveşte bunurile mobile indicate de pârât, nimeni nu-l opreşte să le ridice şi să le folosească în continuare, drept pentru care au consideram că punctul g din cererea reconvenţională nu are nici un obiect.

Reclamanţii pârâţi reconvenţionali au depus concluzii scrise prin care au solicitat admiterea în tot a acţiunii principale şi au solicitat respingerea cererii reconvenţionale.

Pârâtul reclamant reconvenţional a depus concluzii scrise prin care a reiterat cele susţinute în cererea reconvenţională şi a adus critici raportului de expertiză întocmit în cauză cu menţiunea că pârâtul a notificat proprietarii tabulari cu scopul de a rezolva problemele legate de imobilul în litigiu pe cale amiabilă, iar reclamanţii au promovat cererea în evacuare.

În probaţiune au fost administrate înscrisuri, interogatoriul pârâtului, martori (cu declaraţiile la filele 137-140 vol. I) şi expertiză de evaluare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, cu prioritate excepţiile invocate, instanţa reţine următoarele:

În fapt, din probele administrate în cauză a reieşit că reclamanţii pârâţi reconvenţionali au dobândit nuda proprietate a imobilului în litigiu situat în xxxxx, înscris în CF nr. xxxx, nr. top. xxxxprin donaţie.

Donatoarea xxxxx şi-a păstrat dreptul de uzufruct viager, aceasta decedând la data de 21.02.2017.

Din cuprinsul Sentinţei civile nr. xxxx, pronunţată în dosarul nr. xxxxx al Judecătoriei Lipova a rezultat că pârâtul PI a fost căsătorit cu donatoarea xxxx din data de 13.11.1982 şi până la data de desfacerii căsătoriei prin divorţ, pronunţat prin această sentinţă.

Cei doi foşti soţi au locuit împreună în imobilul în litigiu pe timpul căsătoriei şi au continuat să locuiască împreună şi după desfacerea căsătoriei, până la moartea donatoarei xxxxx.

Din declaraţiile martorilor a reieşit faptul că, deşi mai puţin obişnuit, pârâtul nu a cunoscut despre desfacerea căsătoriei sale de donatoarea xxxxx şi nici despre contractul de donaţie, până la decesul acesteia, cei doi continuând să convieţuiască.

Imobilul în litigiu a fost proprietatea exclusivă a donatoarei xxxx. De-a lungul timpului la acest imobil au fost efectuate diferite lucrări de investiţii (adăugiri, renovări, lucrări de întreţinere, reparaţii) – ca perioadă de referinţă în cauză fiind perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care a fost desfăcută căsătoria dintre pârât şi xxxx, xxxx şi data introducerii cererii reconvenţionale, xxxx.

Din interogatoriul pârâtului şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a reieşit că investiţiile antemenţionate la imobilul în litigiu au fost realizate în cea mai mare parte de către pârât, acesta ocupându-se atât din punct de vedere financiar, cât şi fizic de întreţinerea imobilului, fosta sa soţie fiind în pensie de boală din anul xxxx, beneficiind de o pensie mult mai mică decât veniturile pârâtului, care a fost ofiţer şi apoi încadrat în muncă în alte domenii, beneficiind şi de pensie militară. Astfel, martorul xxxx, răspunzând la întrebarea avocatului pârâtului „Care dintre soţi a avut venituri mai mari pe parcursul convieţuirii lor împreună?”, a declarat că „Aproape sigur, cu certitudine pârâtul pentru că a avut nişte funcţii bine plătite. Când a luat prima pensie de ofiţer, toată a dat-o în casă şi au luat împreună frigider, ladă frigorifică şi ceva mobilă.”.

Din declaraţia martorei xxxx (fila 139 vol. I) a reieşit că reclamanţii i-au permis pârâtului să locuiască în imobilul în litigiu, din celelalte probe de la dosar nereieşind că, anterior demarării prezentului proces, cei dintâi i-ar fi solicitat pârâtului să părăsească imobilul sau să le plătească chirie.

În urma evaluării imobilului în litigiu şi a investiţiilor realizate la acesta, prin raportul de expertiză de evaluare imobiliară întocmit în cauză, expertul a stabilit ca valori la momentul introducerii cererilor, 139.661 lei pentru imobil, din care sporul de valoare adus de lucrările de renovare, extindere, etc., este de 57.567 lei.

1. Analizând excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi cea a inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, invocate de reclamanţii-pârâţi reconvenţionali, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa le va respinge cu următoarea motivare:

Argumentul pe care reclamanţii îşi întemeiază ambele excepţii este acela că suma pretinsă de pârât reprezentând contravaloarea investiţiilor este un bun comun dobândit de către pârât împreună cu fosta sa soţie şi concubină şi că aceasta nu poate fi solicitată doar de către pârât şi fără realizarea unui partaj.

În ceea ce priveşte identitatea dintre pârât şi subiectul deţinător de drepturi din raportul juridic dedus judecăţii, cerută de art. 36 Cod procedură civilă, instanţa constată că aceasta există în prezenta speţă. Astfel, de vreme ce pârâtul a efectuat lucrări de investiţii la un imobil din care se solicită evacuarea sa, acesta are dreptul să solicite contravaloarea lor.

Referitor la inadmisibilitatea cererii reconvenţionale, instanţa reţine că aceasta este o excepţie prin care se contestă însuşi dreptul pârâtului reclamant reconvenţional de a sesiza instanţa.

Excepţia de inadmisibilitate este incidentă în cazuri precum declararea unui apel împotriva unei hotărâri definitive, sesizarea instanţei înainte de parcurgerea unei etape prealabile obligatorii sau formularea unei cereri expres interzisă de lege, situaţia din speţă neputând fi încadrată printre acestea.

Chiar dacă un partaj nu a fost realizat anterior şi nici solicitat prin cererea reconvenţională, instanţa reţine că îi revine sarcina de a da calificarea corectă a obiectului cererii în sensul în care aceasta poate fi judecată pe fond şi nu în sens opus. 

Totodată, instanţa mai reţine că prezumţia de coproprietate a operat doar pe perioada cât părţile au fost căsătorite, or obiectul cauzei îl reprezintă contravaloarea investiţiilor realizate de pârât după divorţul de fosta sa soţie.

2. Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de reclamanţii-pârâţi reconvenţionali, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi de asemenea respinsă, pentru următoarele considerente:

Aşa cum susţin şi reclamanţii, pârâtul reclamant reconvenţional a solicitat o sumă de bani cu titlu de despăgubire.

În speţă, dreptul material la acţiune este într-adevăr prescriptibil în termen de 3 ani (termen prevăzut atât de Codul civil din 1864, cât şi de cel din 2009), însă trebuie stabilită data de la care acesta a început să curgă.

Independent de legea aplicabilă, ca regulă generală, termenul de prescripţie începe să curgă la data la care titularul dreptului la acţiune (în speţă pârâtul reclamant reconvenţional) a cunoscut sau trebuia să cunoască naşterea lui.

Aşa cum s-a reţinut în descrierea stării de fapt, pârâtul a convieţuit cu fosta proprietară a imobilului în litigiu fiind convins că sunt încă căsătoriţi până în momentul decesului acesteia (xxxxx).

După decesul acesteia, un timp succesorii cu titlu particular (reclamanţii) i-au permis pârâtului să locuiască în continuare în imobil, neînţelegerile începând în anul xxxx. La data de xxxxx, pârâtul a trimis o notificare prin avocat reclamanţilor, iar aceştia au solicitat la data de xxxx evacuarea pârâtului, prin cererea dedusă judecăţii în prezentul dosar.

Suma de bani solicitată de pârât este strânsă legată de dreptul de retenţie, care s-a născut doar în momentul în care pârâtul a cunoscut că este dator să restituie bunul, astfel cum se deduce din prevederile art. 2495 Cod civil din 2009.

Având în vedere situaţia de fapt reieşită din probele administrate, instanţa conchide că cel mai devreme pârâtul ar fi trebuit să cunoască naşterea dreptului său la acţiune după ce a aflat despre faptul că erau divorţaţi la data la care acesta a efectuat investiţiile la imobilul locuinţă comună şi după ce a aflat că reclamanţii sunt noii proprietari, iar aceştia intenţionează să solicite restituirea bunului.

Din probele administrate în cauză, a reieşit că pârâtul a cunoscut despre naşterea dreptului său în perioada dintre decesul fostei soţii (xxxx) şi data trimiterii notificării reclamanţilor (xxxxx), raportat la care este aplicabil Codul civil din 2009.

În conformitate cu art. 2537 pct. 2 Cod civil, întreruperea prescripţiei s-a realizat prin formularea cererii reconvenţionale la data de 01.11.2019, înăuntrul termenului de prescripţie de 3 ani.

Drept urmare, dreptul material la acţiune al pârâtului reclamant reconvenţional PI nu este prescris.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că în drept sunt aplicabile dispoziţiile art. 555, art. 563-566, art. 708, art. 2495-2499, toate din Codul civil din 2009.

Aplicând aceste dispoziţii legale la starea de fapt reţinută, instanţa concluzionează că după data introducerii cererii de chemare în judecată (nefiind făcută dovada unei date anterioare la care pârâtul a fost în întârziere cu privire la evacuarea imobilului), acesta a devenit un ocupant fără niciun titlu al imobilului în litigiu. Totodată, până la această dată pârâtul a fost un detentor precar de bună credinţă.

Anterior chemării pârâtului în judecată, instanţa reţine că pârâtul a locuit în imobil cu acordul reclamanţilor, aceştia permiţându-i să folosească imobilul, cu titlu gratuit, în virtutea relaţiilor dintre reclamant şi pârât (pârâtul este fostul tată vitreg al reclamantului).

În conformitate cu art. 563 Cod civil, reclamanţii, în calitate de proprietari au dreptul să revendice imobilul în litigiu. Atâta timp cât pârâtul nu a opus niciun titlu de proprietate, cererea de evacuare a pârâtului, care înglobează o veritabilă revendicare, va fi admisă.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamanţi a contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului pentru 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, instanţa îl va respinge deoarece, pe perioada respectivă, reclamanţii au permis pârâtului să locuiască în imobil (astfel cum chiar aceştia au susţinut), în considerarea relaţiilor de familie dintre ei, acesta având calitatea de detentor precar. Pârâtul a devenit posesor de rea-credinţă doar după acţionarea sa în judecată şi doar după această dată ar putea datora despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosinţă, care nu au fost solicitate însă.

Capătul al treilea de cerere din acţiunea principală va fi admis în temeiul art. 708 alin. 1 Cod civil, fiind făcută dovada decesului titularei dreptului de uzufruct viager.

Cererea reconvenţională este întemeiată parţial (în limita sporului de valoare adus imobilului de investiţiile realizate de pârât), reclamanţii datorând despăgubiri acestuia în temeiul art. 566 alin. 3 Cod civil. Totodată, până la plata acestor despăgubiri, pârâtul are un drept de retenţie asupra imobilului până la restituirea cheltuielilor necesare şi utile realizate de pârât şi materializate în sporul de valoare adus imobilului în urma investiţiilor aduse la acesta, în temeiul art. 2495 alin. 1 Cod civil.

Chiar dacă pârâtul convieţuia cu fosta proprietară şi soţie la momentul efectuării investiţiilor, contribuţia majoritară a avut-o pârâtul, iar în considerarea faptului că acesta a locuit în imobilul în litigiu din anul 1991, a realizat, cu bună credinţă, investiţii la acesta, este în prezent pus în situaţia de a părăsi casa în care a locuit în ultimii 30 de ani, în condiţiile în care în prezent are vârsta de 65 ani, instanţa reţine că este echitabil ca acesta să fie despăgubit cu întreaga valoare a sporului adus imobilului în litigiu şi determinat prin raportul de expertiză întocmit în cauză.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite în parte atât cererea principală, cât şi cea reconvenţională şi va dispune evacuarea pârâtului PI din imobilul situat în Lipova, str. Ştefan cel Mare, nr. 126, ap. 1, jud. Arad, compus din 1 cameră, bucătărie, hol, cămară alimente, coteţ, grajd, 2 cocini, şopron, în suprafaţă de 90 mp şi terenul aferent apartamentului, în cotă de 1556/3960 parte, înscris în CF nr. 300432-C1-U2 Lipova, nr. cad. 1338-1339/I.

Va dispune radierea din CF nr. xxxxx, nr. cad. xxxx a dreptului de uzufruct viager notat sub C1 în favoarea numitei Păun Matilda, ca urmare a decesului acesteia la data de xxxxx.

Va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului identificat anterior.

Va obliga reclamanţii pârâţi reconvenţionali TSC şi TLR să îi plătească pârâtului reclamant reconvenţional PI suma de 57.567 lei, reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate de cel din urmă la imobilul identificat anterior.

Va constata existenţa unui drept de retenţie în favoarea pârâtului reclamant reconvenţional PI asupra imobilului situat în xxxxx, jud. Arad, înscris în CF nr. xxxxx, nr. cad. xxxxx, până la achitarea efectivă şi integrală a sumei de 57.567 lei.

Va respinge în rest cererea reconvenţională.

În temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, va compensa cheltuielile de judecată ocazionate părţilor de prezentul proces.

Având în vedere că onorariul definitiv al expertului care a întocmit raportul de expertiză în cauză nu a fost achitat în întregime de către părţi, în temeiul art. 339 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâtul PI să achite diferenţa de onorariu pentru domnul expert xxxxx în sumă de xxxxx lei, în contul Biroului Local de Expertize xxxx, iar pe reclamanţii TSC şi TLR să achite diferenţa de onorariu pentru domnul expert xxxxx în sumă de xxxxx lei, în contul Biroului Local de Expertize xxxx.

PENTRU ACESTE  MOTIVE,

ÎN NUMELE  LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de reclamanţii-pârâţi reconvenţionali prin întâmpinarea la cererea reconvenţională.

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, invocată de reclamanţii-pârâţi reconvenţionali prin întâmpinarea la cererea reconvenţională.

Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de reclamanţii-pârâţi reconvenţionali prin întâmpinarea la cererea reconvenţională.

 Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii TSC, CNP xxxx şi TLR, CNP xxxx, ambii cu domiciliul în xxxx în contradictoriu cu pârâtul PI, CNP xxxx, domiciliat în xxxxx, având ca obiect evacuare.

Dispune evacuarea pârâtului PI din imobilul situat în xxxxx, compus din xxxx, în suprafaţă de xxxxmp şi terenul aferent apartamentului, în cotă de xxxx parte, înscris în CF nr. xxx, nr. cad. xxxxx.

Dispune radierea din CF nr. xxxx, nr. cad. xxxxx a dreptului de uzufruct viager notat sub C1 în favoarea numitei xxxx, ca urmare a decesului acesteia la data de xxxxx.

Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului identificat anterior.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional PI în contradictoriu cu reclamanţii pârâţi reconvenţionali TSC şi TLR.

Obligă reclamanţii pârâţi reconvenţionali TSC şi TLR să îi plătească pârâtului reclamant reconvenţional PI suma de 57.567 lei, reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate de cel din urmă la imobilul identificat anterior.

Constată existenţa unui drept de retenţie în favoarea pârâtului reclamant reconvenţional PI asupra imobilului situat în xxxxx, înscris în CF nr. xxxxx până la achitarea efectivă şi integrală a sumei de 57.567 lei.

Respinge în rest cererea reconvenţională.

Compensează cheltuielile de judecată ocazionate părţilor de prezentul proces.

Obligă pârâtul PI să achite diferenţa de onorariu pentru domnul expert xxxxx în sumă de xxxx lei, în contul Biroului Local de Expertize xxxx.

Obligă reclamanţii TSC şi TLR să achite diferenţa de onorariu pentru domnul expert xxxx în sumă de xxxx lei, în contul Biroului Local de Expertize x.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Lipova.

Pronunţată la data de 1 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte, Grefier,

xxxx xxxx

Red. / Tehnored.

xxx./xxxx

4 exemplare/2 com./27 aprilie 2021 

Se comunică părţilor:

reclamanţilor  TSC şi TLR, 

cu pârâtul PI.

Domenii speta

Spete similare